Contestaţie la executare. Decizia nr. 602/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 602/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 602/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 602/R
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător V. N.
Judecător A. B.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta contestatoare Instituția P. – S. P. C. R. Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, împotriva sentinței civile nr. 1106 din 28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul Vasiluta N., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, trecut la soluționarea asupra recursului;
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._ la data de 22.01.2013, contestatoarea Instituția P. – S. P. C. R. Permise de Conducere și Înmatriculări, in contradictoriu cu intimatul V. N., a formulat contestație la executare împotriva executării silite de poprire pornită de B. D. Alfred in dosar de executare nr. 3/E/2013, solicitând anularea formelor de executare silită transmise prin somația nr. 3/E/2013, la cererea creditorului V. N., privitoare la achitarea sumei de 4909,92 lei reprezentând 542 lei cheltuieli de judecată dispuse prin încheierea din 16.11.2012, 500 lei cheltuieli de judecată în recurs prin Decizia nr. 8418/16.10.2012, 14 lei taxa de timbru și 3853,92 -onorariu și cheltuieli de executare conform procesului verbal nr. 3/10.01.2013
Motivând contestația, contestatoarea a arătat că, intimatului N. (în calitate de reclamant) i s-a admis acțiunea privind obligarea contestatoarei la înmatricularea autoturismului proprietate personală, în dosarul_, aflat pe rolul Tribunalului M., la data de 2.02.2012, iar în data de 9.03.2012, împotriva ..02.2012 Instituția P. a declarat recurs, stabilindu-se primul termen de judecată pe rolul Curții de Apel la data de 25.09.2012.
Întrucât intimatul V. N. a achitat la data de 30.03.2012, taxa de poluare prevăzută de OG. nr. 50/2008 si a demarat demersurile pentru înmatricularea autoturismului proprietate personală, contestatoarea a înmatriculat la data de 25.04.2012, autoturismul intimatului primind numărul de înmatriculare „_ ,,.
Consideră contestatoarea că intimatul a dat dovadă de rea credință în condițiile în care nu a depus în instanță, respectiv la Curtea de Apel C., dovada plătii taxei de poluare precum si faptul că a înmatriculat autoturismul, generând și obținând astfel noi cheltuieli de judecată (500lei) pentru un dosar care ar fi trebuit să rămână fără obiect.
A susținut că, după achitarea taxei pentru poluare, intimatul, a generat un nou litigiu, de data aceasta cu Administrația Finanțelor Publice prin GDFP M. și Administrația Fondului pentru Mediu, în Dosarul nr._, pe rolul Tribunalului M., pentru restituirea taxei de poluare plătite de acesta cu chitanța . nr._/30.03.2012, dosar în care instanța de fond a admis cererea, a acordat alte cheltuieli de judecată, iar ulterior, la 12.12.2012, Curtea de Apel C. a respins recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice prin GDFP M. și a acordat alte cheltuieli de judecată de 500lei.
A precizat contestatoarea că odată înmatriculat autoturismul, în data de 25.04.2012, somația la executare, în ceea ce privește obligația de a face, rămâne lipsită de obiect, deoarece înmatricularea a avut loc, iar in ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată creditorul nu a formulat către instituția noastră o cerere prin care să solicite acordarea acestor cheltuieli de judecată, pe cale amiabilă, prin urmare nu se justifică acordarea unor cheltuieli suplimentare executorului judecătoresc atâta timp cât instituția debitoare nu a dat dovadă de rea credință.
Mai mult decât atât, și dacă ar fi solicitat acordarea acestor cheltuieli, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, au o reglementare specială, derogatorie de la prevederile Codului de Procedură Civilă.
Astfel, O.G. nr. 22/2002 ( art.l, alin (1), art. 2, art.3) privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, aprobată prin Legea nr.288/2008, cu modificările și completările ulterioare, stabilește următoarele:
Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din
sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă;
Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare la cererea creditorului; în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul de 6 luni, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă.
Consideră contestatoarea că, procedând direct la executarea silită, în temeiul dispozițiilor Codului de procedură civilă, executorul judecătoresc nu a respectat prevederile legale menționate mai sus, astfel că s-a generat o cheltuială suplimentară pentru bugetul instituției, constând în suma de 3853,92 lei cheltuieli de executare, cheltuieli total nejustificate în condițiile în care executorul judecătoresc avea obligația la cererea creditorului să-i acorde consultanță în legătură cu constituirea actelor de executare și să-i perceapă în acest sens numai un onorariu pentru consultații de minim 20 lei, calculat potrivit Anexei la Ordinului Ministrului Justiției nr.2550/2006- art.14, evident neimputabil Instituției P.-județul M., si nicidecum să perceapă un onorariu pentru executarea unei obligații care era deja executată.
A mai susținut că nu s-a respectat Ordinul Ministrului Justiției nr.2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, iar suma de 3853,92 lei, reprezentând onorariu și cheltuieli de executare este exagerată în raport cu serviciul prestat, respectiv întocmirea somației, acesta trebuind a fi stabilit la minimul prevăzut de legislația în materie.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.399-401 C...
În dovedirea acțiunii, contestatoarea a depus la dosar, in copie, următoarele înscrisuri: somație nr. 3/E/2013, proces verbal cheltuieli de executare, sentința nr. 630/2012, pronunțată de Tribunalul M., la data de 02.02.2012, în dosarul nr._, încheierea din 16.11.2012 a Tribunalului M., decizia nr. 8418/2012 a Curții de Apel C., copia actului de identitate a intimatului,copia certificatului de înmatriculare a autoturismului,chitanța . nr._ 03.08.2012, extras portal
La primirea dosarului, prin rezoluție, instanța a dispus emiterea unei adrese către B. D. Alfred pentru a înainta, în copie, dosarul de executare nr. 3/E/2013 cu mențiunea “conform cu originalul”.
La data de 30.01.2013, prin serviciul registratură al instanței, B. D. Alfred a înaintat instanței dosarul de executare nr. 3/E/2013 în copie conformă cu originalul.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă recursului a admis în parte contestația la executare formulată de Instituția prefectului – S. P. C. R. permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în contradictoriu cu intimatul V. N..
Au fost anulate în parte formele de executare din dosarul nr. 3/E/2013 al B. D. Alfred, în ceea ce privește procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, pe care le reduce de la 3853,92 lei la 386,88 lei.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în cauză contestatoarea, a adus la îndeplinire de bunăvoie, în parte, dispozitivul sentinței nr. 630/02.02.2012 pronunțată de Tribunalul M. – Secția a II- a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, deciziei nr. 8418/16.10.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ și încheierii pronunțate la data de 16.11.2012 de Tribunalul M. în dosarul nr._, în sensul că de bună voie a procedat la înmatricularea autoturismului marca BMW ., negru, capacitate cilindrică 1995, număr de identificare WBAVC11020VE19116, fabrica în anul 2006, fără plata taxei de poluare, înmatriculare efectuată la data de 23.04.2012.
În situația în care intimatul s-a adresat cu cerere executorului judecătoresc la data de 17.12.2012, ulterior înmatriculării autoturismului, instanța constată că perceperea unui onorariu de 3000 lei corespunzător executării silite a obligației de a face – executată deja – este nelegală.
Onorariul executorului judecătoresc trebuia perceput doar pentru obligațiile din hotărâri care nu au fost aduse la îndeplinire de bună voie de către contestatoare, acelea de plată a cheltuielilor de judecată.
Astfel, onorariul trebuia perceput conform pct. 3 din anexa nr. 1 la Ordinul 2550/2006, pentru executări indirecte.
Cât privește celelalte cheltuieli de executare, instanța apreciază că acestea sunt justificate și se încadrează în limitele prevăzute de HG nr.19/2010 privind aprobarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc.
Cu referire la susținerea contestatoarei că executarea a fost pornită fără a fi avute în vedere dispozițiile OG 22/2002, acestea nu pot fi avute în vedere întrucât în cauză a fost emisă doar somația de executare nefiind îndeplinit nici un alt act de executare.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs contestatoarea Instituția P. -S. P. C. R. Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat recurenta că instanța de fond a calculat eronat comisionul executorului judecătoresc, deși a reținut că acesta trebuie calculat conform pct. 3 din Anexa la Ordinul MJ nr. 2550/2006 privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. Astfel, pentru suma de 1042 lei ce face obiectul executării, onorariul minim ce putea fi perceput era de 75,84 lei iar onorariul maxim de 104,2 lei și dacă la fiecare dintre acestea se adaugă suma de 108 lei reprezentând celelalte cheltuieli efectuate cu ocazia executării silite, precum și procentul de 24% reprezentând TVA, rezultă cheltuieli de executare în sumă de 272,08 lei în cazul onorariului minim, respectiv 263, 12 lei, în cazul onorariului maxim și nu 386, 88 lei cât a stabilit instanța de fond.
A mai arătat recurenta că obligația principală prevăzută în titlul executoriu, aceea de a înmatricula autoturismul, a fost îndeplinită la data de 30.03.2012 iar obligația secundară, de plată a cheltuielilor de judecată nu a fost solicitată recurentei, astfel că somația la executare a rămas fără obiect.
Recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că autoturismul intimatului V. N. a fost înmatriculat ca urmare a plății de către acesta a taxei de poluare pentru autovehicule și nu de bună voie, de către S. P. C. R. Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, pentru că hotărârea judecătorească prin care acest serviciu a fost obligat la înmatriculare fără plata taxei a fost pronunțată la data de 02.02.2012, fiind executorie, iar înmatricularea s-a realizat mult mai târziu, la 25.04.2012 dar ca urmare a demersurilor făcute de intimat prin plata taxei de poluare, nicidecum din propria inițiativă a contestatoarei.
În aceste condiții, nu se poate susține că recurenta și-a îndeplinit obligația de înmatriculare a autovehiculului fără plată plata taxei de poluare, însă cum totuși, înmatricularea s-a realizat, ea nu mai poate fi executată încă odată și prin urmare, obligația de a face stabilită în sarcina recurentei nu mai are obiect astfel că executarea silită trebuia să se limiteze doar la cheltuielile de judecată la care a fost obligată recurenta, așa cum a apreciat și instanța de fond, care în mod corect a redus cheltuielile de executare de la 3853,92 lei la 386,88 lei, în conformitate cu prevederile pct. 3 din anexa nr. 1 la Ordinul MJ nr. 2550/2006.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DEC IDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta contestatoare Instituția P. -S. P. C. R. Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor împotriva sentinței civile nr.1106 din 28.02.2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul V. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2013 la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. P. | Judecător, V. N. | Judecător, A. B. |
Grefier, D. A. D. |
BA/LI/2 ex./28.06.2013
Jud.fond.C. D.
Confidențial. Cod.op.2626
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 100/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 11-07-2013, Tribunalul... → |
|---|
