Revendicare imobiliară. Hotărâre din 11-07-2013, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 808/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 808/R
Ședința publică de la 11 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător M. C. O.
Judecător S. C.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursurilor civile formulate de recurentul-reclamant D. N., recurenții-pârâți D. C., D. T. împotriva sentinței civile nr.514/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimatul-pârât D. C. I., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se ia act că dezbaterile asupra recursurilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 27.06.2013 și încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din 04.07.2013, ce fac parte integrantă din prezenta decizie, după care, instanța reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul D. N. a chemat în judecată pe pârâții D. C.I., D. C., D. T., pentru grănițuire, revendicare imobiliară și obligație de a face.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că este proprietarul unei suprafețe de teren de 1291 mp, categoria curți construcții, înscris în TP definitiv nr._/05.06.2012, situat în satul Jirov, în tarlaua 155, . sunt vecinii de pe latura de Nord a gospodăriei sale amplasate pe acest teren.
Pe această suprafață pârâții au construit o perdea din lemn, un coteț de păsări și au amplasat o moară de măcinat.
Deși a făcut numeroase demersuri către pârâți pentru a-i lăsa terenul ocupat, aceștia refuză susținând că le aparține.
A solicitat obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate si pașnică folosință terenul în suprafață de 1291 m.p., cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 563 si urmat. C.civ.
La dosarul cauzei reclamantul a depus împuternicire avocațială, copie TP definitiv nr._/2012, chitanțe taxă timbru.
În cauză pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii. Au susținut că precizările reclamantului nu sunt reale întrucât nu ocupă nicio suprafață din terenul acestuia. Au susținut că se învecinează într-adevăr cu reclamantul, însă configurația terenului este aceeași de peste 35 ani, iar terenul în posesia căruia se afla a fost identificat cu ocazia soluționării dosarului nr.3058/1998, iar la data pronunțării dec.civile nr.476/A/12.03.1999 a Tribunalului M., nu au fost modificate limitele proprietății lor. Pe schița anexă a raportului de expertiză sunt identificate și construcțiile ce fac obiectul celui de-al treilea petit al acțiunii expertul le-a descris ca fiind șopron cu anexe aparținând lui D. I..
În soluționarea cauzei, la cererea reclamantului au fost încuviințate probele cu interogatoriul pârâților, expertiza tehnică în specialitatea topografie si a fost audiat martorul B. N..
La cererea pârâților, au fost încuviințate probele cu interogatoriul reclamantului si martora D. A..
Expertiza dispusa de instanță a avut ca obiective următoarele: identificarea terenului în litigiu, să se stabilească dacă acesta este înscris în titlul de proprietate al reclamantului sau alte înscrisuri precum și în înscrisurile opuse de către pârâți, în raport de titlul de proprietate să se stabilească linia de hotar, dacă în urma stabilirii liniei de hotar și a identificării terenului ce face obiectul cauzei construcțiile sunt amplasate pe terenul în litigiu, se va identifica separat terenul ocupat efectiv de construcții se va stabili vechimea construcțiilor(în măsura în care specialitatea o va permite), schița terenurilor.
Raportul de expertiză întocmit de expert Biteș Ș. a fost depus la dosarul cauzei la data de 19.03.2013.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.514/01.04.2013 Judecătoria Strehaia, a admis în parte acțiunea, pentru următoarele considerente:
Reclamantul D. N. este proprietarul unui teren situat în intravilanul comunei Voloiac satul Jirov in suprafață de 2817 m.p.. Acest teren este înscris în titlul de proprietate nr._/2012, T155, parcelele 100, 100/1, 100/2, 100/3, 100/4 și 100/5 .În prezent reclamantul are posesia suprafeței de 2786 m.p. si următoarele vecinătăți: N- D. I. si D. C., E- uliță ., V- drum .. Se constată că reclamantul este lipsit de posesia unei suprafețe de 31 m.p.
Pârâtul D. I. este proprietarul unui teren în suprafață de 1336 m.p. conform deciziei nr. 476/A din 12.03.1999 a Tribunalului M. secția civilă–lotul nr. 1 în suprafață de 437 m.p. și lotul nr. 2 în suprafață de 929 m.p.), teren situat în intravilanul comunei Voloiac satul Jirov. Conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert Bîteș Ș., terenul este împrejmuit și are în fapt suprafața de 1429 m.p. între vecinătățile: N- D. I., E- D. N., S- Daescu N. si V- drum . către expert că există un plus de teren de 63 m.p. în timp ce reclamantul are un minus de 31 m.p.
Această lipsă de teren a reclamantului, conform raportului de expertiză nu poate fi decât datorită faptului ca s-a ocupat partea din spatele casei de locuit C5 prin cuprinderea ca linie de hotar a zidului construcției.
La momentul de față, potrivit declarațiilor martorilor D. A., B. N. si întâmpinării depuse de către pârâți, numai pârâții D. C. si D. T. ocupă terenul împrejmuit în suprafață de 1429 m.p.
Proprietarii terenurilor învecinate, conform art. 580 cod civil sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Linia de hotar este evidențiată în schița raportului de expertiză și este delimitată prin punctele 2-A-B-C, fiind la o distanță de 1,90 m de zidul construcției C5 a reclamantului. Suprafețele deținute de părți în urma acestei delimitări sunt de 2810 mp reclamant si 1405 mp pârâți si face o apropiere față de suprafețele înscrise în actele de proprietate, reclamantul având o lipsă de 7 mp, iar pârâții un plus de 39 mp, lucru cu care reclamantul a fost de acord prin acțiunea civilă precizată întrucât acesta a solicitat omologarea raportului de expertiză si a schiței.
Stabilirea liniei de hotar realizată de către expert prin păstrarea unei distanțe de 1,9 m față de proprietatea lui Daescu C I. este cea legală pentru că dispozițiile codicelui civil aplicabil în cauză dat fiind faptul ca locuința C5 a reclamantului are o vechime de 100 ani, un acoperiș cu streașină si o fereastră cu vedere directă încastrată în zidul despărțitor, prin dispozițiile art. 612 si art. 615 codicele civil obliga la păstrarea unei distanțe minime față de hotar de 1,9 m
Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Atunci când se aduce atingere dreptului de proprietate în temeiul art. 563 cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
În speță, reclamantul nu-si poate exercita atributele dreptului de proprietate asupra terenului de 31 m.p. datorită ocupării fără titlu de către pârâții D. C. si D. T., însă dorește ca pârâții să-i lase în deplină proprietate si posesie suprafața de 24 m.p.
Pentru aceste motive, instanța a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul D. N., în contradictoriu cu pârâții D. C. si D. T., a omologat raportul de expertiza tehnico judiciara întocmit de către expert Biteș Ș. si schița anexă la raportul de expertiza si va stabili linia de hotar pe amplasamentul punctelor C,B,A,2 conform schiței anexă la raportul de expertiza.
Instanța a obliga pârâții D. C. si D. T. să-i lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 24 m.p. identificată prin punctele A,B,C,14,15 conform schiței anexă la raportul de expertiză.
În ceea ce îl privește pe pârâtul D. C I., instanța urmează a respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva acestuia întrucât acesta, după cum au declarat martorii, nu are posesia terenului revendicat.
Potrivit art. 58 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod civil, în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării. În consecință, în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii vechi privind accesiunea.
Conform art. 492 Cod civil, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contră. Potrivit art. 494 C.civ, dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice. Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.
Așadar, proprietarul este cel care are dreptul de opțiune între a revendica proprietatea construcțiilor sau a solicita obligarea constructorului să le desființeze. Interpretând per a contrario dispozițiile art. 494 al.3 C.civ, proprietarul poate cere ridicarea lucrărilor numai în cazul în care au fost executate cu rea-credință.
Buna credință a constructorului se prezumă, fiind sarcina reclamantului să dovedească contrariul.
Posesorul de bună credință este acela care posedă terenul ca un proprietar, în puterea unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu îi sunt cunoscute. Uneori, practica judiciară a extins noțiunea de constructor de bună credință și la situația în care, deși știa că nu este proprietarul terenului, spera să-l dobândească în viitor, în baza unui antecontract de înstrăinare.
În situația de față a rezultat din declarațiile martorilor, pe de o parte că această construcție-șopronul care este lipit de zidul construcției C5 și care adăpostește o moară din metal pentru măcinat boabe, așezată pe un banc de lemn este construită în urmă cu aproximativ 40 de ani de către părinții lui D. C I., si nicidecum de către pârâți iar pe de altă parte șopronul s-a ridicat cu știință reclamantului întrucât acesta folosea construcția C5.
Întrucât părinții lui D. C I., au fost constructori de bună credință cererea de demolare a construcției a fost respinsă ca neîntemeiată.
În baza art. 274 Cp.civ, instanța a obligat pârâții în solidar la 750 lei cheltuieli de judecată către reclamant, proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul D. N. și pârâții D. C. și D. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul Dăîescu N., în calea de atac exercitată, a invocat că în mod nejustificat și peste probele administrate în cauză a fost respins cel de al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâților intimați să-și demoleze construcțiile ridicate fără autorizație pe terenul proprietatea sa.
S-a susținut că instanța nu a fost investită și nu a administrat probe cu privire la accesiunea imobiliară la care se referă în motivarea hotărârii pentru a respinge cel de al doilea capăt de cerere și nu s-a invocat de către pârâți la efectuarea construcțiilor buna credință.
Un alt motiv de recurs vizează cheltuielile de judecată care ar fi fost calculate greșit, pârâții fiind obligați la plata sumei de 750 lei, o sumă mult mai mică decât cea pe care recurentul a efectuat-o cu taxele de timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
Recurenții pârâți au susținut că în mod greșit instanța de fond a respins obiecțiunile formulate și cererea de a se efectua o contraexpertiză față de faptul că măsurătorile s-au efectuat cu ruleta, iar expertul nu a răspuns la cel de al treilea obiectiv stabilit de instanță, acela de a identifica separat terenul ocupat efectiv de construcții și vechimea acestora.
Această obiecție trebuia admisă deoarece viza construcțiile de pe terenul în litigiu, respectiv perdeaua de lemn și cotețul de păsări pe care reclamantul solicitase să fie demolate.
O altă critică vizează faptul că măsurătorile făcute de expert cu ruleta sunt greșite și că titlul de proprietate deținut de recurentul reclamant nu s-a făcut în baza unui proces verbal de punere în posesie.
S-a arătat că martora D. A. a relatat faptul că gardul despărțitor s-a refăcut de către soția reclamantului pe vechiul amplasament, situație în care nu avea cum să fie deposedat, iar linia de hotar stabilită de expert este una nefirească, care a fost stabilită pentru a exista distanța de 1,90 m față de construcția reclamantului intimat.
Recurenții au susținut că nu s-au administrat probe pentru a se stabili momentul în care s-a realizat fereastra, deschiderea putând fi realizată odată cu construcția a cărei vechime este de peste 100 ani și atunci, se putea invoca dobândirea prin uzucapiune a servituții de vedere în cazul în care pârâții recurenți ar fi invocat că reclamantul are o deschidere de vedere la o distanță mai mică decât cea legală.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu în baza art.304 ind.1 c.pr.civ. raportat la probele administrate în cauză, se constată că recursurile sunt fondate.
Instanța de fond a procedat la soluționarea litigiului dedus judecății fără a stabili calitatea procesuală a celor trei pârâți intimați D. C., D. T. și D. C I. în raport de cele trei petite ale acțiunii.
Singura probă invocată de intimații pârâți este decizia nr.476/A/1999 pronunțată de Tribunalul M., act autentic din care rezultă că pârâtului intimat D. I. i s-a atribuit în lot suprafața de 929 mp iar mamei sale – D. E. i s-a atribuit în lotul nr.1 – terenul în suprafață de 437 mp.
În soluționarea primului petit, instanța a valorificat ca titlu al intimaților pârâți decizia civilă nbr.476/A/1999 pronunțată de Tribunalul M. și a stabilit că în raport de această hotărâre intimatul D. I. este proprietarul terenului în suprafață de 1366 mp (adunând terenul în suprafață de 437 mp atribuit în lotul nr.1 numitei D. E. cu suprafața de 929 mp atribuită în lotul nr.2 intimatului pârât D. I.) fără a exista vreun act din care să rezulte modul în care intimatul pârât D. I. a dobândit terenul în suprafață de 437 mp atribuit în lotul nr.1 al mamei sale D. E..
Deși instanța a avut in vedere și s-a raportat în mod constant în soluționarea conflictului la decizia civilă nr.476/A/1999 nu a stabilit ca obiectiv al expertizei să se determine dacă construcțiile (anexele în litigiu) se aflau pe terenul supus ieșirii din indiviziune.
Potrivit schițelor de amplasament atașate la decizia nr.476/A/1999, șopronul este figurat pe terenul în suprafață de 929 mp care a fost atribuit în lotul nr.2 pârâtului intimat D. I..
Instanța de fond nu a stabilit dacă anexele gospodărești atribuite intimatului D. I. existau în anul 1990-1991 în raport de care terenul pe care acestea se află amplasate, ar fi putut fi dobândit prin efectul legii DL 43/1990 și respectiv art.23 din Legea 18/1991 de către deținătorii acestora.
De asemenea, pentru verificarea exactității suprafețelor înscrise în titlul de proprietate exhibat de către reclamanți, se impune completarea probatoriului cu documentația care a stat la baza emiterii acestuia cu referire în principal la procesul verbal de punere în posesie și schița întocmită de comisia locală de fond funciar.
Pentru motivele arătate și pentru o soluționare unitară a cauzei, în conformitate cu disp. art.312 c.pr.civ., vor fi admise recursurile, casată sentința cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurentul-reclamant D. N., recurenții-pârâți D. C., D. T. împotriva sentinței civile nr.514/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimatul-pârât D. C. I., având ca obiect revendicare imobiliară.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iulie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, M. C. O. | Judecător, S. C. |
Grefier, M. B. |
Red.MCM
Dact.CNB
Ex.2
Cod operator 2626
17.07.2013
Jud. fond. V. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 602/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 875/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
