Contestaţie la executare. Decizia nr. 841/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 841/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 29-06-2012 în dosarul nr. 841/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 841/R
Ședința publică de la 29 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Judecător S. C.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul intimat P. Ș., împotriva sentinței civile nr. 1888 din 13.03.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul-contestator C. T. "D. T.", având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul intimat P. Ș., personal și avocat S. R., pentru intimatul - contestator C. T. "D. T.”, cu împuternicire avocațială depusă în ședință publică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat S. R., pentru intimatul – contestator, invocă excepția netimbrării recursului formulat, arătând că cererea de recurs trebuie timbrată, fapt pentru care solicită anularea recursului ca netimbrat.
Recurentul reclamant arată că instanța nu a stabilit o taxa de timbru și de aceea nu a timbrat recursul formulat.
Instanța respinge excepția netimbrării recursului apreciind că prezenta contestație nu este suspusă taxei judiciare de timbru, întrucât pe de o parte sentința recurată provine dintr-un litigiu de muncă, iar pe de altă parte privește cheltuielile de judecată neacordate.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul intimat solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței și emiterea unei decizii prin care să se dispună ca fiind legale și temeinice toate formele de executare silită emise de B. G. G. C. în dosarul de executare silită nr. 788/E/2011. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și chitanțe privind cheltuielile efectuate.
Avocat S. R., pentru intimatul – contestator, solicită respingerea recursului ca nefondat.
TRIBUNALUL;
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, la data de 23.01.2012, sub nr._, contestatorul C. T. D. T. în contradictoriu cu intimatul P. Ș. a formulat contestație la executare împotriva formelor de executare silită efectuate în dosar nr. 788/E/2011 de B. G. G. C., solicitând anularea formelor de executare silită, inclusiv a cheltuielilor de executare silită care sunt exagerat de mari.
În motivarea cererii a arătat că în baza titlului executoriu, respectiv sentința civilă nr. 4412/06.10.2011, irevocabilă prin nerecurare, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._/225/2011 contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 500 lei, iar ulterior în urma formării dosarului de executare s-au adăugat 410,6 lei cheltuieli de executare.
S-a menționat apoi că este de acord să execute de bună voie această creanță, însă unitatea nu a prevăzut în buget aceste cheltuieli, motiv pentru care se află în imposibilitate de a achita sumele prevăzute în titlul executoriu. Vor face demersurile necesare către ordonatorul principal de credite, respectiv Municipiul Drobeta Turnu Severin pentru a suplimenta bugetul cu suma necesară achitării drepturilor salariale dispuse prin acest titlu executoriu.
Potrivit art.1 din OG.22/2002, „Creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva”, iar art.2 prevede că „Daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata”.
A mai arătat contestatoarea că în această situație executarea silită este nejustificată și abuzivă, atâta timp cât orice formă de executare silită este suspendată pe o perioadă de 6 luni.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 22/2002.
În ceea ce-l privește pe intimat, acesta a formulat întâmpinare la data de 28.02.2012 solicitând respingerea contestației deoarece motivul invocat de contestatoare cum că cheltuielile de executare sunt exagerat de mari, nu este justificat. S-a menționat că prin sentința civilă nr. 4412/06.10.2011 contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, contestația la executare prin care contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare emise de B. G. G. C. în dosarul nr. 737/E/2010 fiind respinsă.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, a dispus efectuarea unei adrese către B. G. G. C. pentru a înainta în copie certificată, dosarul de executare nr. 788/E/2011, acesta fiind înaintat la data de 15.02.2012.
În temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă recursului a admis în parte contestația la executare s-a dispus anularea tuturor formelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 788/E/2011 al B. G. G. C. întocmite ulterior emiterii somației, precum și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 28.12.2011.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 4412/06.10.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._/225/2011, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea C. T. D. T. împotriva actelor de executare îndeplinite în dosarul execuțional nr. 737/E/2010 al B. G. G. C., contestatoarea fiind obligată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului P. Ș..
La data de 21.11.2011 intimatul P. Ș. a formulat cerere de executare silită a sentinței civile nr. 4412/06.10.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._/225/2011, formându-se dosarul de executare nr. 788/E/2011.
Sentința de mai sus a fost învestită cu formulă executorie prin încheierea din 15.11.2011, iar la 30.11.2011 în cameră de consiliu s-a dispus încuviințarea executării silite.
Prin somația din data de 28.12.2011 contestatoarea a fost somată să achite în termen de 1 zi de la comunicare debitul în cuantum de 500 lei plus 410,6 lei cheltuieli de executare, în acest sens fiind încheiat proces verbal în aceeași zi menționându-se că din cei 410,6 lei, 60 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc.
Potrivit art. 399 C.proc.civ., împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În speță se reține că, titlul executoriu pus în executare este reprezentat de o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit în sarcina contestatorului, ca instituție publică, obligația de a plăti intimatului o sumă de bani, iar urmare a cererii de executare silită formulată de acesta din urmă, executorul judecătoresc a procedat, până la momentul investirii instanței cu prezenta contestație, la întocmirea și comunicarea, la data de 28.12.2011, a somației de executare și a procesului verbal de cheltuieli de executare.
Pentru a stabili dacă executarea silită putea fi declanșată la acel moment trebuie analizate prevederile art. 2 și art. 3 din OG nr. 22/2002, conform cărora “dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Prin urmare, numai după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002, creditorul putea trece la executarea silită a debitorului C. T. D. T., în modalitățile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Instanța apreciază că termenul respectiv a fost instituit de legiuitor pentru a da posibilitatea ordonatorului principal de credite să dispună de toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii.
Desigur, creditorul are posibilitatea de a trece la executarea silită și înaintea termenului de 6 luni, în măsura în care probează că altele sunt considerațiile pentru care debitorul refuză plata, decât cele legate de lipsa de fonduri. În lipsa acestei dovezi (sarcina probei pentru a proceda la executarea silită conform dreptului comun incumbând celui care afirmă o pretenție, în speță creditorului, cu atât mai mult cu cât din modalitatea de redactare a ansamblului disp. OG 22/2002 rezultă prezumarea relativă a lipsei de fonduri alocate de debitor în titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă), recurgerea la forme de executare silită anterior expirării termenului de 6 luni nefiind legală.
Astfel, pornirea executării silite anterior termenului de 6 luni putea avea loc exclusiv în măsura dovedirii posibilităților financiare de plată ale contestatorului, care nu a fost făcută.
Din situația de fapt expusă, instanța concluzionează că, strict procedural, somația de plată efectuată prin executorul judecătoresc și care este contestată în prezenta cauză constituie un act de executare cerut de însăși dispozițiile art. 2 teza finală a OG 22/2002 pentru începutul curgerii termenului de grație în favoarea contestatoarei.
Cum termenul de 6 luni de la momentul comunicării somației de executare nu s-a împlinit, orice act de executare ulterior îndeplinit de executor înlăuntrul acestui termen este nelegal, ca și procesul verbal de cheltuieli de executare ce a fost întocmit de executorul judecătoresc anterior emiterii somației.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs recurentul intimat P. S. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs recurentul intimat a relatat faptul că instanța de fond a reținut că executorul judecătoresc după ce a emis somația de plată către instituția publică în termenul de 6 luni instituit de OUG 22/2002 nu mai trebuie să facă nici un act de executare silită. De aceea a înțeles să anuleze toate actele de executare silită întocmite ulterior somației precum și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silite întocmite anterior somației de plată. Interpretarea art. 2 din OG 22/2001 dată de instanța de fond a fost eronată.
Instanța de fond a dispus anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor fără să existe vreun motiv de nulitate existent la momentul întocmiri acestui act juridic. De asemenea, nici nu a indicat motivația acestei anulări. Faptul că stabilește nelegal orice act de executare întocmit după emiterea somației nu implică și motive de nulitate pentru acest proces verbal. Instanța de fond trebuia să se pronunța asupra cuantumului cheltuielilor de executare și nicidecum nu trebuia să anuleze în întregime acest act juridic.
Instanța de fond a dat o soluție nelegală și netemeinică deoarece a dispus anularea formelor de executare întocmite după emiterea somației având în vedere că nu s-a mai întocmit nici un act de executare după emiterea somației.
Analizând recursul conform motivelor invocate și în raport de prevederile art. 304, 3041 cod procedură civilă, tribunalul constată că este nefondat .
În mod corect a menținut instanța de fond doar somația de executare acesta fiind actul necesar de la care se scurge termenul de 6 luni prevăzut de OG nr. 22/2001 pentrua face demersurile necesare executării de către instituțiile bugetare .
Cât privește procesul verbal de cheltuieli de executare potrivit art. 39 alin. 4 din Legea nr. 188/2000, acestea sunt în sarcina debitorului dar numai pentru actele de executare efectiv îndeplinite „Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat să își îndeplinească obligația, a executat-o de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia” .
Ori la acest moment nu se poate ști dacă debitorul își va îndeplini de bunăvoie în termenul stabilit de lege obligația din titlul executoriu și nici nu se poate aprecia asupra activității depuse de executor .
Față de aceste considerente tribunalul în conformitate cu prevederile art. 312 cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul P. Ș., împotriva sentinței civile nr.1888 din 13.03.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul intimat P. Ș., împotriva sentinței civile nr.1888 din 13.03.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul-contestator C. T. "D. T.", ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.06.2012, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | Judecător, S. C. |
Grefier, T. I. |
CS/LI/2 ex.
Jud. fond Gogone A.
Confidențial cod.op.2626
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 208/2012. Tribunalul... | Fond funciar. Sentința nr. 36/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
