Contestaţie la executare. Hotărâre din 12-11-2013, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 1132/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1132/R
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. B.
Judecător M. P.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul intimat C. SA – C. – prin D. C., împotriva sentinței civile nr. 3438/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul contestator F. F., având ca obiect .contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat C. I. pentru intimatul contestator F. F., lipsă fiind toate părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, care învederează că la dosar prin serviciul registratură a fost depusă de recurenta intimată dovada achitării taxei de timbru, după care;
Avocat C. I. pentru intimatul contestator a depus la dosar împuternicirea avocațială, chitanța onorariul de avocat și decizia nr. 960/R/23.09.2013 ca practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra recursului;
Avocat C. I. pentru intimatul contestator a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr. _ la data de 29.05.2013, contestatorul F. F. a formulat contestație la executare împotriva Somației - Înștiințare înființare poprire nr. 3821/M/2012, emisă la data de 26.03.2013 de către B. M. C. I. și comunicată la data de 13.05.2013 solicitând anularea formelor de executare efectuate in dosarul de executare nr. 3821/M/2012, în speță a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 3821/M/2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a precizat că la data de 13.05.2013 i s-a comunicat Somația - Înștiințare înființare poprire nr. 3821/M/2012 emisa in data de 26.03.2013, prin care i s-a adus la cunoștința că s-a dispus poprirea sumelor de bani deținute la bănci precum si încasările viitoare, până la achitarea integrală a debitului total in cuantum de 739,59 lei, compus din 127,04 lei debit și 612,55 lei cheltuieli de executare stabilite potrivit procesului-verbal de cheltuieli nr. 38261M/2012.
Menționează că acest debit provine din procesul-verbal de contravenție . nr._/19.09.2011, emis de C., în baza căruia a fost obligat la plata unei amenzi contravenționale in cuantum de 250 lei si a contravalorii tarifului de despăgubire in cuantum de 28 Euro (118,21) lei, pentru care s-a dispus încuviințarea executării silite prin încheierea din data de 27.12.2012 emisa de Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Învederează că, așa cum rezulta din copia chitanței din data de 31.05.2012 in cuantum de 200 lei si a chitanței din data de 18.05.2012 in cuantum de 50 lei, a plătit contravaloarea amenzii, rămânând in debit contravaloarea tarifului de despăgubire in cuantum de 28 Euro (118,21 lei).
Apreciază contestatorul că pentru un debit de 118,21lei recalculat in funcție de cursul leu-euro la suma de 127,04 lei, executorul judecătoresc l-a obligat la plata unui onorariu excesiv in cuantum de 612,55 lei, onorariu care depășește debitul de aproximativ 6 ori.
Cu referire la onorariul executorului judecătoresc, solicită instanței să constate că, potrivit Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/C din 14.11.2006, acesta trebuie să fie limitat la 10 % din valoarea creanței, potrivit Anexei Privind Onorariile Minimale și Maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești pct.4 lit. a alin. 1., ordin ce în opinia contestatorului constituie o normă legală prin care debitorul este protejat împotriva unor cheltuieli excesive, astfel că ordinul nu poate fi interpretat în sensul ca este permis a se adaugă si TVA-ul aferent onorariului în sarcina debitorului, întrucât aceste obligații fiscale trebuie suportate de executor.
In drept, contestatorul și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art. 399-401 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii legal timbrate cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, contestatorul a depus Somație - Înștiințare înființare poprire nr. 3821/M/2012, proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 3821/M/2012, încheierea pronunțată în ședința Camerei de Consiliu din 19.12.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._/225/2012, chitanța . nr._ și nr._, procesul-verbal de contravenție . nr._/19.09.2011 și adresă Înștiințare înființare poprire nr. 3826/M/2012.
La data de 20.06.2013, contestatorul și-a precizat contestația la executare sub aspectul părții cu care înțelege să se judece în contradictoriu, arătând că C.N.A.D.N.R. BUCUREȘTI- D. C. are calitatea de intimat în prezenta.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a precizat că autovehiculul deținut de contestator a fost depistat că a circulat fără a avea rovinietă valabilă, respectiv nu se face dovada achitării taxei la data depistării în trafic. Ori, autovehiculul respectiv face parte din categoria autovehiculelor pentru care trebuie achitată T.U.R.D.N., excepțiile fiind clar reglementate în legislația în vigoare, respectiv art. 7 corob. cu art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care s-a întocmit procesul-verbal de contravenție, cu respectarea prevederilor OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Precizând intimatul că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate, împotriva căruia nu s-a formulat plângere contravențională, s-a arătat că persoana contravenientă a devenit debitor al D. C., având obligația de a achita contravaloarea amenzii. Deoarece tariful de despăgubire prevăzut in înștiințarea de plata din PVCC se face venit la C. SA, pentru aceasta suma s-a demarat procedura executării silite.
În continuare, intimatul a arătat că procesul verbal de contravenție neatacat in termen de 15 zile de la comunicare constituie potrivit legii titlu executoriu fără investire sau vreo altă formalitate, iar potrivit art. 399 c.p.civ., prin procedura contestației la executare se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, în cazul când acesta nu este o hotărâre data de o instanța judecătoreasca sau alt organ jurisdicțional, daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevăzuta de lege, în speță, plângerea contravențională.
Intimatul a susținut că faptul că debitorul nu a manifestat diligență nu-1 prevalează de răspundere, întrucât conform principiului „ nemo censetur ignorare lege" nimeni nu se poate prevala prin necunoașterea legii, apărându-se prin invocarea ignorantei sau erorii.
P. cererea de executare silită, intimatul s-a adresat B. M. Cladiu I. solicitând executarea silita a debitorului pentru neplata debitului prevăzut de titlu executoriu - Pvcc. . nr._/19.09.2011 in valoare de 28 euro, ce reprezintă contravaloarea tarifului de despăgubire prevăzut de art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, constituind venit propriu al C. SA - D. C..
Totodată precizează că suma prevăzută în somația emis B. M. C. I. cuprinde debitul mai sus menționat, cât si cheltuielile efectuate pentru îndeplinirea procedurii de executare silită, potrivit art. 371 ind.7 alin 2 c.p.civ. fiind în sarcina debitorului.
Cu privire la cheltuielile de executare, intimatul solicită să se rețină faptul ca Procesul – Verbal de cheltuieli a fost încheiat in mod legal de către executorul judecătoresc, respectând prevederile Ordinului nr. 2550/C/14.11.2006, corob. cu art. 39 alin 1 din legea 188/2000.
În opinia intimatului, controlul judiciar efectuat de către instanța de judecată în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc este limitat doar la verificarea încadrării acestuia in limitele prevăzute de legiuitor, iar nu de aprecierea asupra concordantei acestuia cu valoarea pricinii si munca îndeplinita de executor - dispoziție legală prevăzuta de art. 274 alin 3 c.p.civ. ce reglementează dreptul judecătorului de a reduce onorariul avocatului, in situația in care acesta este excesiv de mare in raport cu munca îndeplinita, neputând fii extinsă la mai multe situații, norma respectivă fiind de strictă aplicare.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 115-118 c.p.civ.
Potrivit art. 167 alin. 1 C.proc.civ., instanța a administrat în cauză proba cu înscrisurile de la dosar, fiind înaintat dosarul de executare nr. 3821/M/2012 al B. M. C. I., în copie conform cu originalul(f.38-50).
P. sentința civilă nr. 3438/19.09.2013 Judecătoria Dr. Tr. S., a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul F. F., în contradictoriu cu intimatul C. SA C.. A anulat în parte somația nr. 3821/M/2012 și procesul verbal de cheltuieli de executare nr. 3821/M/2012 în sensul reducerii cheltuielilor de executare privind timbrele poștale de la suma de 124 lei la 12,4 lei, a cheltuielilor de executare de la suma de 210,80 lei la 199,64 lei și înlăturării cheltuielilor de executare în cuantum de 248 lei prevăzute pentru consultanță executare, urmând ca debitorul contestator să achite în total suma de 241,79 lei. A respins ca neîntemeiată cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. A obligat intimatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestație la executare prin prisma motivelor invocate în cererea introductivă, în raport de dispozițiile legale apreciate ca incidente, instanța a reținut că deși, potrivit art. 371 ind.7 alin 2 c.p.civ., cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului, cuantumul lor poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare.
Ori, chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, instanța reține că acesta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 371 ind. 7 alin. 2 c.p.civ..
În concret, cu privire la calculul cheltuielilor privind timbrele poștale reținut în cuprinsul cheltuielilor de executare, Judecătoria apreciază ca întemeiată contestația cu privire la întinderea acestora (124 lei), deoarece din cuprinsul dosarului de executare rezultă că în cadrul procedurii execuționale nu au fost trimise decât două scrisori (una către Judecătoria Drobeta Turnu Severin –și una către debitor, respectiv somația însoțită de acte de executare).
În aceste condiții, având în vedere că în conformitate cu tarifele practicate de poșta română pentru expedierea scrisorilor recomandate cu confirmare de primire, costul unei astfel de scrisori este de maximum 5 lei (pentru un plic de 100 g.) fără TVA, instanța reține că timbrele poștale se ridică la 12,4 lei cu TVA, astfel că diferența de 111,6 lei inclusă în cheltuielile de executare este nejustificată.
De asemenea, cu privire la calculul cheltuielilor privind onorariu consultanță executare, instanța apreciază că în cauză nu există nici un document din care să rezulte că s-a acordat această consultanță intimatei C.. Conform Ordinului Ministrului Justiției 2550/14.11.2006, în cadrul executării silite, executorul poate calcula și un onorariu de consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale care este cuprins intre un minim de 20 lei și un maxim de 200 lei, însă în dosarul de executare nr. 3821/M/2012 nu există nicio dovadă că aceasta consultanță a fost acordată, motiv pentru care instanța constată că suma de 248 lei a fost percepută fără temei.
Cu privire la calculul cheltuielilor de executare, instanța apreciază că singurul act care nu este conform cu Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești este suma de 10 lei referitoare la înregistrare dosar. Conform Statutului, pentru înregistrare dosar, executorul poate percepe doar suma de 1 leu+TVA. Astfel, cheltuieli de executare sunt 1 leu(înregistrare dosar) + 10 lei (formare dosar) + 10 lei (redactare și emitere adrese) + 10 lei (emitere somație) + 30 lei (arhivare dosar) + 100 lei (procesul verbal de distribuire a sumelor) + TVA = 199,64 lei, situație în care doar suma de 1,24 lei este nejustificată.
În aceste condiții, cu aplicarea art. 399 c.p.civ., instanța va admite în parte prezenta contestație la executare și va anula în parte nr. 3821/M/2012 și procesul verbal de cheltuieli de executare nr. 3821/M/2012 în sensul reducerii cheltuielilor de executare privind timbrele poștale de la suma de 124 lei la 12,4 lei, a cheltuielilor de executare de la suma de 210,80 lei la 199,64 lei și înlăturării cheltuielilor de executare în cuantum de 248 lei prevăzute pentru consultanță executare, urmând ca debitorul contestator să achite în total suma de 241,79 lei.
Cu referire la solicitarea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, văzând dispozițiile art. 23 lit. e din Legea 146/1997, potrivit cu care sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată, întrucât aceste sume nu pot fi puse în sarcina părții adverse.
Reținând culpa procesuală a intimatului, în temeiul art. 274 C.pr.civ. și la solicitarea contestatorului, instanța îl va obliga pe intimat către contestator la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs recurenta intimată, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, arătând că C.N.A.D.N.R. S.A. prin D.R.D.P. C. a efectuat anumite cheltuieli de executare catre B. M. C., iar in urma Sentinței nr. 3438 /19.09.2013 a Judecătoriei Dr. Tr. S., prin care s-a admis contestația la executare, D.R.D.P. C. ar fi păgubita de suma ce reprezintă cuantumul cheltuielilor de executare.
Cu privire la cheltuielile de executare, recurenta a arătat că Procesul-verbal de stabilire a acestor cheltuieli a fost încheiat în mod legal de catre executorul judecătoresc, respectând prevederile Ordinului nr 2550/C/14.11.2006.
Astfel, conform art. 39 alin 1 din legea 188/2000 „executorii judecătorești au dreptul pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justiției cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești." Iar controlul judiciar efectuat de catre instanța de judecata în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc este limitat doar la verificarea încadrării acestuia in limitele prevăzute de legiuitor, iar nu de aprecierea asupra concordantei acestuia cu valoarea pricinii si munca îndeplinita de executor-dispoziție legala prevăzuta de art. 274 alin 3 C. Pr. Civ. - ce reglementează dreptul judecătorului de a reduce onorariul avocatului, in situația in care acesta este excesiv de mare in raport cu munca îndeplinita, neputând fii extinsa la mai multe situații, aceasta norma fiind de stricta aplicare.
Mai arată recurenta că, în condițiile în care instanța de fond a apreciat ca C. prin D. C., în mod legal, s-a adresat B. M., în mod eronat a fost obligată la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 250 lei.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor formulate se constată că recursul este nefondat.
Așa cum în mod corect apreciază chiar recurenta, conform art. 39 alin 1 din legea 188/2000 privind executorii judecătorești, executorii au dreptul pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justiției cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, astfel că onorariile percepute trebuie să se încadreze în limitele stabilite prin Ordinului Ministrului Justiției 2550/14.11.2006, astfel cum au fost modificate prin Ordinul nr. 2561/C din 30 iulie 2012.
Procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare constituie, potrivit art. 3718 alin. 4 C.pr.civ., titlu executoriu pentru sumele stabilite în cuprinsul său și cum acest titlu nu este emis de o instanță judecătorească iar legea nu prevede o altă cale de atac împotriva lui, potrivit art. 399 alin. 3 C.pr.civ. în cadrul contestației la executare se pot invoca apărări de fond împotriva acestui titlu, ceea ce înseamnă că procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare poate fi supus controlului judecătoresc în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor, necesitatea efectuării lor, dacă ele sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare, așa cum în mod corect a apreciat și instanța de fond.
De asemenea, se constată că în mod corect instanța de fond a cenzurat cheltuielile stabilite de executor, respectiv cele referitoare la timbrele poștale, onorariul de consultanță și cheltuielile propriu zise pentru întocmirea dosarului de executare, cheltuieli care sunt nejustificate în raport cu prevederile Ordinului Ministrului Justiției 2550/14.11.2006.
Față de aceste considerente, se constată că recursul este nefondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va fi respins.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat în recurs, în cuantum de 350 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul intimat C. SA – C. – prin D. C., împotriva sentinței civile nr. 3438/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul contestator F. F., având ca obiect contestație la executare.
Obligă recurenta la 350 lei cheltuieli de judecată către intimat, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Noiembrie 2013, la sediul Tribunalului M..
Președinte, V. N. | Judecător, A. B. | Judecător, M. P. |
Grefier, D. A. D. |
12.12.2013/Red. BA/DDA/Ex. 2
Jud fond C. O.
Cod operator 2626
| ← Cereri. Hotărâre din 31-10-2013, Tribunalul MEHEDINŢI | Partaj judiciar. Decizia nr. 66/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
