Partaj judiciar. Decizia nr. 66/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 66/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 66/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 66/R/CA
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii F. C. D., F. A. S. A., C. C. împotriva deciziei civile nr.571/R/21.05.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații G. S. F., O. C., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat D. A., pentru contestatori, intimata G. S. F., personal și în calitate de apărător ales al intimatului lipsă O. C., lipsă fiind contestatorii.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat D. A., pentru contestatori, depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța de plată a onorariului de avocat și completarea și dezvoltarea motivelor contestației în anulare, cu duplicat pentru comunicare.
Se comunică intimatei G. S. F. completarea și dezvoltarea motivelor contestației în anulare, aceasta solicitând reapelarea cauzei pentru a avea posibilitatea să ia cunoștință de conținutul acestui înscris.
Având în vedere dispozițiile art.104 alin.12 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, instanța încuviințează cererea formulată și dispune reapelarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat D. A., pentru contestatori, intimata G. S. F., personal și în calitate de apărător ales al intimatului lipsă O. C., lipsă fiind contestatorii.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, intimata G. S. F. arată că a fost formulată contestația în anulare de către contestatori, prin apărător, astfel că este tardivă completarea motivelor de recurs, dorindu-se doar tergiversarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul atât asupra excepțiilor invocate de intimați prin întâmpinare, respectiv excepția tardivității și excepția lipsei de interes cât și asupra contestației în anulare.
Avocat D. A., pentru contestatori, solicită respingerea excepțiilor susținând că nu este tardivă contestația fiind formulată împotriva unei hotărâri susceptibilă de executare silită, iar contestatorii au interes în promovarea contestației în anulare întrucât recursurile nu s-au admis în totalitate, fiind modificată hotărârea de fond.
Solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și precizată, stabilirea unui termen de judecată pentru rejudecarea recursului, cu cheltuieli de judecată. Arată că, hotărârea de recurs este pronunțată pe baza unor erori materiale, în speță, asupra cererii de intervenție formulată de C. C. nu s-a pronunțat nicio instanță, fiind doar conceptată în cauză. În baza rolului activ instanța trebuia să clarifice această cerere, neobservarea cererii și nepronunțarea asupra ei reprezintă eroare materială. De asemenea, instanța nu a observat nici raportul de expertiză, care cuprinde multe erori, raport ce a stat la baza pronunțării atât a hotărârii instanței de fond cât și cea a instanței de recurs. Mai arată că, instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs, respectiv motivele invocate de părți cât și cele prevăzute de art.304 alin.1 cod procedură civilă, neavând în vedere nici motivul de ordine publică prevăzut de art.304 pt.5 cod procedură civilă.
Intimata G. S. F. personal și în calitate de apărător ales al intimatului lipsă O. C., solicită admiterea excepțiilor invocate, respingerea contestației în anulare ca tardivă întrucât potrivit art.319 alin.2 cod procedură civilă poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorii au luat cunoștință de soluția pronunțată, iar lipsa de interes este justificată de faptul că le-a fost atribuit contestatorilor imobilul dorit. Mai arată că, instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate și nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.S. la data de 05.05.2011 sub nr._ reclamanții G. S. F. și O. C. în contradictoriu cu pârâții F. C. D., F. A. S. A., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate deschisă succesiunea defunctei F. I. decedată la data de 17.04.1998 și calitatea de moștenitori legalei a reclamanților și pârâților, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma defunctei, să se compenseze cheltuielile de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că la data de 17.04.1998 a decedat autoarea lor (bunica) F. I., cu ultim domiciliu în comuna Malovăț, .. Moștenitorii dfunctei erau O. M. în calitate de fiică și pârâții în calitate de descendenți de gradul II- nepoți, veniți prin reprezentarea tatălui lor predecedat F. Ș., decedat la data de 01.10.1973. O. M. a decedat și ea la data de 13.03.1999, având ca moștenitori pe O. C. și G. S. F. în calitate de descendenți de gradul I – fii, și O. P. în calitate de soț supraviețuitor, acesta din urmă decedat în anul 2006, în acest caz operând retransmiterea succesorală.
Bunurile care fac parte din masa succesorală sunt următoarele: teren în suprafață de 1000 mp situat în intravilanul comunei Malovăț, ., teren în suprafață de 600 mp curți-construcții situat în intravilanul comunei Malovăț, ., o casă cu parter și etaj, 4 camere și 2 holuri; o casă cu o cameră, bucătărie și hol situate pe terenul de 600 mp.
În drept și-au întemeiat cererea pe disp.art. 728 C.civ. și art. 673 ind.1 și urm. C.proc.civ.
Pârâții F. A. S. A. și F. C. D., prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulată (f.19-21) au solicitat să se constate că singurii moștenitori acceptanți ai succesiunii defunctei F. I. sunt ei, iar reclamanții și autoarea lor O. M. – fiind în viață- nu au făcut niciun act de acceptare tacită sau expresă a succesiunii.
Mama lor, împreună cu tatăl lor, ulterior după decesul tatălui în anul 1974, cu ajutorul lor, au edificat din bolțari o construcție compusă din o cameră, bucătărie și hol, în suprafață de aprox. 60 mp, prin urmare acest imobil nu poate face parte din masa partajabilă, construcția acestuia începând în anul 1974. În acest imobil situat în . au locuit întotdeauna bunicii lor împreună cu părinții lor, respectiv F. Ș. decedat în anul 1973 și mama lor C. C., iar ei locuiesc în acest imobil de când s-au născut, fără a mai deține un alt spațiu de locuit.
Au arătat pârâții că părinții lor, și ulterior ei, au efectuat numeroase îmbunătățiri la casa de locuit (casa bătrânească), rămas de pe urma bunicii lor, imobil ce are o vechime de aprox. 60 ani, construită din paiantă: s-a compartimentat parterul rezultând 3 camere, s-a turnat ciment în camere, au fost montate două uși și o ușă dublă din lemn, precum și toată tâmplăria, a fost racordat imobilul la curentul electric și la conducta cu apă, au fost puse porți de tablă la . fost împrejmuită toată proprietatea, s-a tencuit casa bătrânească, fiind zugrăvite toate interioarele.
Pasivul succesoral de circa 10.000 lei a fost suportat în totalitate de către ei împreună cu mama lor, iar mătușa lor – O. M. și reclamanții nu și-au exprimat niciodată opțiunea de a participa la aceste cheltuieli, precum și cheltuieli de înmormântare și pomenirile ulterioare ale bunicii lor paterne.
Au mai arătat că în cazul în care se va respinge excepția invocată și se va proceda la partajarea efectivă, să fie atribuit în natură lor, întregul imobil, având în vedere posesia de fapt, ei locuind întotdeauna cu părinții lor în respectivul imobil.
Prin cererea reconvențională, au solicitat ca reclamanții să fie obligați la 1/2 din suma de 1000 lei pasiv succesoral, reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare, suportate de ei și mama lor, reclamanții neavând nicio contribuție materială, nefiind de altfel nici prezenți.La această cerere de suportare a pasivului succesoral pârâții au renunțat ulterior la 26.10.2011.
La data de 1 iunie 2011, prin serviciul registratură al instanței s-a depus la dosarul cauzei o cerere de intervenție accesorie a numitei C. C. prin care arată că a efectuat o . îmbunătățiri la imobilul situat în com. Malovăț, . obiectul prezentului dosar iar în ce privește cheltuielile de înmormântare și pomenile ulterioare acestea au fost suportate în exclusivitate doar de ea și copii acesteia, pârâții în cauza de față.
Prin încheierea de admitere în principiu din 18.04.2012 a fost admisă în parte și în principiu acțiunea formulată de reclamanții G. S. F. și O. C., respinsă în principiu cererea reconvențională precizată, formulată de F. C. și F. A. S. A., s-a constatat deschisă succesiunea defunctei F. I., decedată la 17.04.1998 și calitatea părților de moștenitori legali, s-a constatat masa succesorală și a fost numit expert pentru evaluarea bunurilor și propuneri de lotizare.
Prin sentința civilă nr. 401/23.01.2013 Judecătoria Dr Tr S. a admis în principiu în parte acțiunea având ca obiect partaj judiciar formulată de reclamanții-pârâți reconvențional G. S. F. în contradictoriu cu pârâții reclamanții reconvențional F. C. D., F. A. S. A. și C. C..
A respins cererea reconvențională precizată formulată de pârâții-reclamanții reconvențional F. C. și F. A. S. A..
A constatat deschisă succesiunea defunctei F. I., decedată la 17.04.1998, cu ultimul domiciliu în ., jud. M..
A constatat că au calitatea de moștenitori legali ai defunctei F. I., decedată la 17.04.1998, cu ultimul domiciliu în ., jud. M., reclamanții-pârâți reconvențional G. S. F. și O. C., în calitate de nepoți de fiică, ce vin la moștenire prin reprezentarea mamei lor O. M. și pârâții reclamanții reconvențional F. C. D. și F. A. S. A., în calitate de nepoți de fiu, ce vin la moștenire prin reprezentarea tatălui lor F. Ș., având fiecare dintre părți o cota de 1/4 din averea rămasă.
A constatat că masa partajabila se compune din următoarele bunuri: 1)terenul cu suprafața de 0,0600 ha(600 m.p.), intravilan, categoria de folosință curți construcții, t.1/p.6, având vecinii:N-Fluierașu C.; E-V h 6/1; S-G. N.D.Gh. și V-Dc; 2)terenul cu suprafața de 0,1000 ha(1000 m.p.), intravilan, categoria de folosință vii, t.1/p.6/1, având vecinii: N-F. C.; E- Nr.Pleșuva; S-G. N.D.Gh.;V- Cc 6 ; 3) imobilul construcție casă cu parter și etaj, compusă din 4 camere și două holuri, situată în ., jud. M., amplasată pe terenul cu suprafața de 0,0600 ha(600 m.p.), intravilan, categoria de folosință curți construcții, t.1/p.6, având vecinii: N-Fluierașu C.; E-V h 6/1; S-G. N.D.Gh. și V-Dc; cu excepția scării, acoperișului, balustradei, stâlpișorilor, tocăriei, zugrăveli, acoperisului deasupra scării, racordarea la rețeaua electrică și la rețeaua de apă,care au fost efectuate de către pârâți și intervenientă; 4) imobilul construcție casă cu un nivel, compus din o cameră, bucătărie și hol, situată în ., jud. M., amplasată pe terenul cu suprafața de 0,0600 ha(600 m.p.), intravilan, categoria de folosință curți construcții, t.1/p.6, având vecinii:N-Fluierașu C.;E-V h 6/1; S-G. N.D.Gh. și V-Dc, cu excepția, tencuielilor interioare și exterioare, al finisajelor, tocăriei, zugrăveli, acoperisului deasupra scării, racordarea la rețeaua electrică și la rețeaua de apă, care au fost efectuate de către pârâți și intervenientă.
A dispus ieșirea din indiviziune asupra averii rămase de la defuncta F. I., decedată la 17.04.1998, cu ultimul domiciliu în ., jud. M., urmând a se ține seama solicitarea reclamanților-pârâți reconvențional G. S. F. și O. C. și a pârâților-reclamanți reconvențional F. C. D. și F. A. S. A. de atribuire a bunurilor în două loturi în indiviziune, în varianta 4 de lotizare.
A atribuit LOTUL 2 format din teren curți construcții 2 Cc, locuința C2, teren arabil 4 V, așa cum au fost individualizate în schița anexă la raportul de expertiză atașat la dosar, în valoare de 15.443 lei, în indiviziune, reclamanților-pârâți reconvențional G. S. F. și O. C..
A atribuit în indiviziune LOTUL 1 format din teren curți construcții 1 Cc, locuința C1, teren arabil 3 V, așa cum au fost individualizate în schița anexă la raportul de expertiză atașat la dosar, în valoare de 10.384 lei pârâților reclamanți reconvențional F. C. D. și F. A. S..
A obligat reclamanții-pârâți reconvențional G. S. F. și O. C. la plata către pârâții-reclamanții reconvențional F. C. D. și F. A. S. A. a sumei de 7.740,50 lei reprezentând sultă.
A omologat raportul de expertiza tehnică efectuat de expert I. C. V. în ceea ce privește identificarea bunurilor partajate, evaluarea acestora, stabilirea loturilor și lotizarea in varianta 4.
A compensat cheltuielile de judecată și obligat pârâții-reclamanții reconvențional F. C. D. și F. A. S. A. la plata către reclamanții-pârâți reconvențional G. S. F. și O. C. a sumei de 674 de lei .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția dreptului unui coindivizar sau a mai multor coindivizari de a cere contravaloarea îmbunătățirilor aduse bunurilor constând în construcții aflate în indiviziune ori au construit imobile pe terenurile aflate în indiviziune și cer contravaloarea acestor construcții, excepție invocată de reclamanții G. S. și O. C. și a cărei soluționare se impune cu prioritate potrivit art. 137 c. pr. civ. instanța avut în vedere că pentru exercitarea oricărei acțiuni civile este necesară îndeplinirea cumulativă următoarelor patru condiții: afirmarea unui drept, interesul promovării acțiunii, calitate procesuală a părților și capacitate procesuală.
Prin interesul promovării acțiunii civile se înțelege folosul practic urmărit de către cel care a pus în mișcare acțiunea civilă. Interesul promovării acțiunii trebuie să fie legitim, să fie născut și actual și să fie personal și direct.
Interesul este născut și actual atunci când există în momentul în care se exercită acțiunea civilă în sensul că reclamantul s-ar expune la un prejudiciu dacă nu ar recurge în acel moment la exercitarea acțiunii.
Atât timp cât împotriva celor care au adus îmbunătățiri bunurilor constând în construcții aflate în indiviziune, ori au construit imobile pe terenurile aflate în indiviziune și cer contravaloarea acestor îmbunătățiri ori construcții, nu a fost formulată o acțiune de ieșire din indiviziune, de evacuare,de revendicare, ori o altă acțiune de natură a genera interesul unui coindivizar sau a mai multor coindivizari de a cere contravaloarea îmbunătățirilor aduse bunurilor constând în construcții aflate în indiviziune ori au construit imobile pe terenurile aflate în indiviziune și cer contravaloarea acestor construcții, interesul acestora de a obține obligarea celorlalți coindivizari la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse bunurilor constând în construcții aflate în indiviziune ori contravaloarea imobilelor construcții pe terenurile aflate în indiviziune nu este născut și actual deoarece, pârâții reconvențional din prezenta cauză nu se expuneau nici unui prejudiciu pe care să-l evite prin formularea acțiunii în ieșirea din indiviziune, deoarece ei sunt beneficiarii direcți ai îmbunătățirilor aduse imobilului, respectiv a construcțiilor, folosindu-se de acestea fără a fi tulburați în vreun fel de ceilalți coindivizari.
În aceste condiții, doar în cazul în care împotriva lor s-a introdus o acțiune de natură a le trezi interesul, abia in acel moment interesul acestora de a solicita de a obține obligarea celorlalți coindivizari la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse bunurilor constând în construcții aflate în indiviziune ori contravaloarea imobilelor construcții pe terenurile aflate în indiviziune a devenit născut și actual.
Față de cele arătate anterior instanța a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada că interesul pârâților reclamanți reconvențional de a obține obligarea celorlalți coindivizari la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse bunurilor constând în construcții aflate în indiviziune ori contravaloarea imobilelor construcții pe terenurile aflate în indiviziune, a devenit născut si actual cu mai mult de trei ani anterior formulării cererii reconvenționale, acest interes devenind născut și actual de la chemarea în judecată în prezenta acțiune,astfel a fost respinsă excepția ridicată de reclamanții pârâți reconvențional G. S.-F. și O. C., respectiv la excepția prescripției extinctive a dreptului de creanță a pârâților reclamanți reconvenționali F. C. D. și F. A. S. A. de a obține obligarea celorlalți coindivizari la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse bunurilor constând în construcții aflate în indiviziune și la plata contravalorii imobilelor construcții pe terenurile aflate în indiviziune.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității primului capăt de cerere reconvențională prin care s-a solicitat a se constata că pârâții sunt singurii moștenitori acceptanți ai moștenirii bunicii lor paterne F. I., excepție invocată de către reclamanți, în temeiul art. 137 alin. 1 din Codul de procedura civilă instanța a respins-o ca neîntemeiată, fiind permis a se solicita instanței de către o persoană că este singurul moștenitor care a făcut acte de acceptare expresă ori tacită, în temeiul dispozițiilor art. 111 din Codul de procedură civilă.
Din probele administrate, a reieșit că mama reclamanților, cât și aceștia au făcut acte de acceptare tacită a moștenirii bunicii lor materne, participând la îmbunătățirile efectuate la imobilele construcții rămase de la defuncta F. I., comportându-se, așadar, ca adevărați moștenitori, respectiv coproprietari ai acestor construcții, precum și la edificarea gardurilor împrejmuitoare, aspect relevat de martorii M. C., V. L.-E. și M. E., astfel încât urmează a fi respins capătul de cerere privind solicitarea pârâților reclamanți reconvențional de a se constata că sunt singurii moștenitori acceptanți, întrucât potrivit art. 700 din Codul civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii,iar conform art. 689 din Codul civil, acceptarea este tacită în cazul în care succesibilul face un act pe care nu ar fi putut să-l facă decât în calitate de moștenitor și din care rezultă neîndoielnic intenția de a accepta moștenirea.
În dreptul nostru au vocație succesorală legală persoanele care sunt în legătură de familie cu defunctul și alături de acestea soțul supraviețuitor al defunctului. Vocația la moștenire presupune ca o persoană să aibă chemare la moștenire, fie în virtutea legii, fie în virtutea testamentului lăsat de defunct.
Instanța a constat că părțile sunt nepoți de fiică și fiu ai defunctei F. I., fiind descendenți, în gradul de rudenie 2 cu autoarea comună, dar vin la moștenirea acesteia prin reprezentarea mamei, respectiv a tatălui, în calitate de moștenitori legali.
Din probele administrate în cauză s-a făcut dovada că au acceptat moștenirea rămasă de la autoarea comună F. I., decedată la data de 17.04.1998, cu ultim domiciliu în com. Malovăț, ..
Pârâții F. C. D. și F. A. S. A. prin întâmpinare și cererea reconvențională au cerut să se constate că imobilul casă alcătuit din o cameră bucătărie și hol cu suprafața de aproximativ 60 m.p. este construit de părinții lor și nu de către F. I., precum și că doar cei doi pârâți sunt moștenitori acceptanți ai succesiunii, ceilalți descendenți nefăcând acte de acceptare tacită ori expresă, precum și să fie obligați reclamanții la ½ din suma de 10.000 de lei reprezentând pasivul succesoral pe care l-au suportat pârâții și mama acestora, pasiv constând în cheltuieli de înmormântare și pomeniri, după care au precizat cererea în sensul că renunță la solicitarea de a fi obligați reclamanții la suportarea pasivului succesoral, solicitare reiterată și de C. C., intervenientă în dosar. C. C. a formulat o așa zisă precizare la cererea reconvențională în sensul renunțării la solicitarea ca și reclamanții să suporte ½ din pasivul succesoral, în calitate de intervenientă.
Cu privire la garduri, polată, porți, acestea nu au fost cerute a fi partajate deși părțile au făcut vorbire de ele în motivarea cererilor, astfel că instanța nu s-a pronunțat cu privire la acestea, întrucât ar însemna ca instanța să se pronunțe asupra unor lucruri care nu s-au cerut (extra petita).
Privitor la terenurile de cu suprafața de 0,0600 ha (600 m.p.), intravilan, categoria de folosință curți construcții, t.1/p.6, având vecinii: N-Fluierașu C.;E-V h 6/1;S-G. N.D.Gh. și V-Dc; și cel cu suprafața de 0,1000 ha(1000 m.p.), intravilan, categoria de folosință vii, t.1/p.6/1, având vecinii: N-F. C.; E- Nr.Pleșuva;S-G. N.D.Gh.;V- Cc 6, acestea provin de la F. I., conform titlului de proprietate nr._/17.10.2003, depus în copie la fila 8 din dosar.
Declarațiile martorilor audiați la cererea părților, respectiv V. L. E., M. E., J. I., M. C., C. G. și M. G., sunt unele care confirmă parțial susținerile părților din motivarea acțiunii, respectiv a întâmpinării și cererii reconvenționale, putându-se deduce că în ceea ce privește casa bătrânească cu parter și etaj, compusă din 4 camere și două holuri, a suferit renovări și modificări efectuate atât cu participarea reclamanților și a mamei acestora cât și cu participarea pârâților și a intervenientei, însă privitor la scară, acoperiș, balustradă, stâlpișori, tocărie, zugrăveli, acoperișul deasupra scării și racordarea la rețeaua electrică și la rețeaua de apă, acestea au fost efectuate de către pârâți și intervenientă. Cu privire la imobilul construcție casă cu un nivel, compus din o cameră, bucătărie și hol, situată pe terenul care a fost proprietatea defunctei F. I., aceasta a fost edificată în timpul vieții lui F. I., pe terenul proprietatea acesteia, și cu contribuția lui F. I., fiind în proprietatea acesteia, însă au fost efectuate lucrări recente și la această construcție doar de către pârâți și intervenientă, respectiv tencuieli interioare și exterioare, finisaje, tocărie, zugrăveală, acoperiș deasupra scării, racordarea la rețeaua electrică și la rețeaua de apă. In ceea ce privește varianta de lotizare de lotizare pe care instanța a reținut-o având in vedere ca bunurile care compun masa succesorala sunt comod partajabile in natura, instanța, fata de prevederile art. 673 ind. 9 din C.proc. civ., a constatat că nu există un acord al părților în ceea ce privește variantele de lotizare agreate de litiganți, astfel că vor fi avute în vedere celelalte criterii stabilite de legiuitor în conținutul art. 673 ind. 9 din C.proc. civ..
Astfel, instanța a constatat ca parații F. C. D. și F. A. S. A. au domiciliul la imobilul situat în ., jud. M., supus partajării, iar reclamanta G. S. F. domiciliază în municipiul Cluj N. în timp ce reclamantul O. C. are domiciliul în municipiul Drobeta Turnu Severin.
Se retine totodată că, prin încheierea de admitere in principiu, a fost reținut faptul că pârâții și mama lor au efectuat îmbunătățiri asupra imobilului imobilul construcție casă cu parter și etaj, compusă din 4 camere și două holuri, situată în ., jud. M., amplasată pe terenul cu suprafața de 0,0600 ha, constând în tencuieli interioare și exterioare, finisaje, tocărie, zugrăveli, acoperișul deasupra scării, racordarea la rețeaua electrică și la rețeaua de apă, iar reclamanta G. S. F. a învederat, cu ocazia dezbaterilor, că dorește sa aibă o casă în . avea posibilitatea să revină pentru a se reculege la mormintele rudelor sale.
Raportat la solicitările părților, având în vedere că sunt două imobile cu titlu de casă de locuit cuprinse în masa succesorală, ambii pârâți au domiciliul la imobilul supus partajului, necesitățile efective de locuit pentru familiile acestora, faptul ca aceștia împreuna cu intervenienta au efectuat îmbunătățiri asupra imobilului imobilul construcție casă cu parter și etaj și faptul că reclamanta G. S. F. a arătat că dorește să i se atribuie un imobil pe care nu intenționează să-l folosească permanent, instanța a dispus ieșirea din indiviziune și a atribuit imobilul compus din mai multe camere și terenul reținut în lotul în care este cuprins acest imobil, respectiv LOTUL 1 format din teren curți construcții 1 Cc, locuința C1, teren arabil 3 V, așa cum au fost individualizate în schița anexă la raportul de expertiză atașat la dosar, în valoare de 10.384 lei, in indiviziune, pârâților reclamanți reconvențional F. C. D. și F. A. S..
De asemenea a dispus atribuirea LOTULUI 2 format din teren curți construcții 2 Cc, locuința C2, teren arabil 4 V, așa cum au fost individualizate în schița anexă la raportul de expertiză atașat la dosar, în valoare de 15.443 lei, în indiviziune, reclamanților-pârâți reconvențional G. S. F. și O. C..
Pentru echilibrarea loturilor, având în vedere dreptul de creanță al pârâților asupra moștenirii, reținut prin încheierea de admitere în principiu, constând în îmbunătățirile aduse imobilelor, instanța a obligat reclamanții-pârâți reconvențional G. S. F. și O. C. la plata către pârâții-reclamanții reconvențional F. C. D. și F. A. S. A. a sumei de 7.740,50 lei reprezentând sultă.
S-a reținut că modalitatea de ieșire din indiviziune este una parțiala dar a fost avută în vedere de instanță și dispusă ca atare, la solicitarea părților și în conformitate cu prima teză a art. 673 ind. 9 din C.proc. civ. .
Totodată, având în vedere solicitarea părților de compensare a cheltuielilor de judecată, instanța le-a compensat și a obligat pârâții, deoarece reclamanții au făcut dovada efectuării unor cheltuieli mai mari, la restituirea diferenței de 674 de lei către reclamanții-pârâți reconvențional G. S. F. și O. C. .
Împotriva IAP-lui și a sentinței au declarat recurs atât reclamanții G. S. F. și O. C. cât și pârâții reclamanți reconvențional F. C. D. și F. A. S. A..
In motivele de recurs reclamanții au criticat IAP-ul și sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
In mod greșit instanța de fond a respins prin încheierea din 11.01.2012 excepția prescripției extinctive cu privire la îmbunătățirile aduse construcției fără să motiveze pertinent această excepție și fără să se aibă în vedere că beneficiara îmbunătățirilor construcțiilor a fost bunica decedată dar și recurenții, intimații locuind din anul 1975 în Dr Tr S..Cum acțiunea privind aceste îmbunătățiri cu construcții este supusă termenului general de prescripție de 3 ani, care curge de la data efectuării acelor cheltuieli, este evident că în mod greșit instanța de fond nu a constatat prescris dreptul de a cere c/val. lor.In aceleași condiții trebuia constatat prescris dreptul de a cere c/val.racordării la rețeaua electrică care a fost realizat de autorul predecedat în 1973 fiind evident prescris dreptul material la acțiune.Totodată, în ipoteza dispusă de instanța de fond în care s-a repartizat recurenților imobilul cu o cameră, racordarea la curentul electric la imobilul cu 4 camere nu le folosește, de vreme ce ar trebui să efectueze o nouă racordare la imobilul cu o singură cameră ce le-ar reveni prin partajul succesoral.
Un alt motiv de recurs se referă la includerea în IAP și în sentință a unor îmbunătățiri care nu s-au cerut de către intimați, respectiv: scară, stâlpișori și balustradă în valoare de 1695,81 lei, acoperiș deasupra scării-400 lei, racord energie electrică -500 lei, astfel realizându-se de către instanța de fond un plus petita cu privire la aceste îmbunătățiri ce ar fi fost aduse imobilului casă cu parter și etaj. Tot un plus petita a pronunțat instanța de fond și cu privire la următoarele îmbunătățiri stabilite la casa cu un nivel compusă din cameră, bucătărie și hol, și care nu au fost cerute de pârâți: tencuieli interioare și exterioare, finisaje, tocărie, zugrăveli-4925 lei, acoperiși deasupra scării-227 lei, racord energie electrică-500 lei.
Mai mult decât atât din nici o probă nu rezultă că au fost efectuate aceste îmbunătățiri la imobilul cu o cameră bucătărie hol.
Recurenții reclamanți au criticat sentința și sub aspectul lotizării în sensul că în mod greșit s-a repartizat imobilul cu parter și etaj pârâților fără să se aibă în vedere că reclamanta a făcut reparații la camera de la etaj din acest imobil, că mama reclamanților a suportat cheltuielile de întreținere a acestei gospodării și că pârâții de peste 20 de ani au părăsit țara și s-au stabilit în Franța.In această modalitate de partajare nu s-a ținut cont nici de sulta disproporțională la care a ajuns instanța de fond.
Totodată, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție accesorie care în realitate avea caracterul unei cereri reconvenționale.
Cât privește cheltuielile de judecată instanța de fond a făcut o greșită compensare a acestora pentru calculele făcute în motivele de recurs de către reclamanți.
Pârâții reconvențional Fluierasu C. D. și Fluierașu A. S. Agustus, au criticat IAP-ul și sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii reconvenționale și reținerii la masa succesorală a imobilului construit din cărămidă cu un nivel, compus din cameră, bucătărie și hol,deși acest imobil a fost construit pe terenul succesoral de către mama lor, cu materiale de construcție achiziționate în timpul vieții tatălui lor.
Au mai criticat sentința și sub aspectul supraevaluării imobilului construcție cu parter și subevaluării construcției cu etaj, prin considerarea parterului ca fiind beci și urmarea acestei aprecieri a valorii imobilului s-a ajuns ca pârâților recurenți să le revină un lot compus din casa pe care părinții lor au construit-o și un teren eferent pe care nu-l pot munci cu utilaje din cauză că expertul a lăsat o distanță prea mică între casă și linia de hotar.
In ședința publică din 14 mai 2013 recurenta G. S. a invocat excepția lipsei calității procesuale a intimatei interveniente C. C., întrucât aceasta nu a avut decât calitatea de intervenient accesoriu cu prilejul soluționării fondului cauzei și nu a declarat recurs împotriva sentinței.
In aceste condiții în mod greșit a fost acceptată ca intimat intervenient în soluționarea prezentelor recursuri, deși nu are calitatea de intimat intervenient.
Cu privire la această excepție, în cond. art. 137 c.pr.civ. a fost respinsă, de vreme ce potrivit art. 316 rap. La art. 294 c.pr.civ., în căile de atac instanța nu poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată fiind deci ținută de cadrul procesual stabilit de instanța de fond.
Și cum, în speță, intervenienta a fost conceptată la instanța de fond în această calitate, nedeclarând recurs împotriva sentinței atacate, este evident că în recursul reclamanților și pârâților trebuia conceptată în calitate de intimată.
Verificând IAP-ul din 11.01.2012 și sentința atacată prin prisma art. 304, 304 ind. 1, 306 alin. 2 c.pr.civ., instanța a constatat recursurile parțial întemeiate.
Astfel, cât privește criticile formulate de recurenții reclamanții G. S. F., O. C. aduse modului de soluționare a excepțiilor privind prescripția extinctivă a cererii de restituire a c/val îmbunătățirilor aduse la imobilele succesorale, instanța le-a considerat neîntemeiate.
Sub acest aspect s-a constatat că prin deschiderea succesiunii autoarei F. I. ca urmare a decesului acesteia, părțile, în calitate de moștenitori cu vocație succesorală, nu au dobândit decât drepturi indivize asupra bunurilor succesorale, făcând acte de posesie a imobilelor succesorale unul pentru celălalt până în momentul ieșirii din indiviziune.
D. din acel moment al ieșirii din indiviziune, prin efectul declarativ al partajului succesoral, moștenitorii devin proprietari retroactivi ai bunurilor atribuite prin partaj.Ca atare, dreptul de creanță cu privire la îmbunătățirile aduse bunurilor succesorale nu pot fi solicitate decât în momentul stabilirii calității de proprietar al părților asupra bunurilor cu privire la care se cere ieșirea din indiviziune, respectiv din momentul partajului succesoral.
Din acest moment curge termenul de prescripție de trei ani prev. de art. 3 din D.167/1958 pentru valorificarea c/val. îmbunătățirii pretins efectuate și ca atare în mod temeinic și legal instanța de fond a respins excepția prescripției acestor drepturi.
S-au constatat întemeiate însă motivele de recurs referitoare la următoarele îmbunătățiri stabilite de instanța de fond ca fiind aduse casei bătrânești C1, respectiv: scară, stâlpișor, balustradă,în valoare de 1695,81 lei,acoperiși deasupra scării în valoare de 400 lei, îmbunătățiri care nu au fost solicitate reconvențional de pârâți și pentru care instanța de fond a pronunțat un plus petita.
Cât privește îmbunătățirile aduse la imobilul C2 și pentru care recurenții reclamanți pretind de asemenea un plus petita, instanța a apreciat că prin modul de soluționare a prezentului recurs, respectiv de constatare a întregului imobil C2 ca fiind ridicat de părinții pârâților recurenți, nu mai prezintă interes.
Astfel, instanța a apreciat că din probele administrate în cauză, respectiv răspunsul la interogatoriu al intervenientei C. C. coroborat cu depozițiile martorilor J. I., M. C., C. Gheorghea a rezultat că materialele de construcție pentru imobilul cu un nivel compus din cameră, bucătărie și hol au fost procurate de tatăl pârâților F., anterior decesului, acesta fiind gestionar la fostele depozite IJCOP. După decesul său, imobilul a fost ridicat pe terenul bun succesoral de către intervenienta C. C. în anul1974, C. C. fiind cea care a plătit și mâna de lucru prin utilizarea unui carnet de CEC în care erau depuși banii rămași de la botezul unuia din copii.
In aceste condiții, în mod greșit imobilul de mai sus a fost introdus la masa partajabilă, și sub acest aspect instanța de recurs a admis recursul pârâților reclamanți, a constatat că acest imobil a fost construit de defunctul F. S. și intervenienta C. C. .
In aceeași ordine de idei, instanța a procedat și la modificarea lotizării imobilelor rămase în masa succesorală, în sensul că a atribuit imobilul construcție C1 reclamanților recurenți G. S. F. și O. C., având în vedere pe de o parte că atât reclamanții cât și părinții acestora au contribuit la suportarea impozitelor achitate pentru acest imobil, cât și împrejurarea dovedită cu depozițiile martorilor și acte depuse la dosar, în sensul că recurenta G. S. a amenajat o cameră la etaj în acest imobil a procedat la efectuarea unei porțiuni de gard și totodată avându-se în vedere împrejurarea echitabilă că atât timp cât imobilul C2 va servi ca locuință pentru pârâții F. este echitabil să se asigure în natură un astfel de drept și recurenților G. S. F. și O. C..
Au fost respinse motivele de recurs formulate de pârâții F. privind evaluarea imobilelor, evaluare care are în vedere prețul de circulație al celor două imobile stabilit de către expert în urma evaluării acestora la fața locului.
Au fost respinse de asemenea motivele de recurs formulate de recurenții G. și O. cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată avându-se în vedere disp.art. 276 c.pr.civ.potrivit cărora atunci când pretențiile fiecărei dintre părți au fost încuviințate numai în parte( în speță, numai în raport cu drepturile succesorale ale fiecăruia dintre părți), instanța procedează la compensarea acestor cheltuieli.
Ca atare, pentru motivele și în limitele de mai sus, făcându-se aplicarea disp. art. 312 c.pr.civ., instanța a admis recursurile, a modificat IAP-ul și sentința atacată cu menținerea restului dispozițiilor acestora.
S-a făcut aplicarea disp. art. 274,276 c.pr.civ.fiind compensate cheltuielile de judecată în recurs.
Împotriva deciziei civile nr.571/R/21.05.2013 pronunțată de Tribunalul M., F. C. D., F. A. S. A. și C. C. au formulat contestație în anulare, susținând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia sau mai multora din motivele de recurs, potrivit prevederilor art.318 alin.1 teza a II-a cod procedură civilă.
În motivarea acesteia a arătat că Tribunalul M. a admis în parte recursurile formulate împotriva sentinței civile nr. 401/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ și prin decizia nr. 571/21.05.2013 pronunțată în același dosar, decizie de care au luat cunoștință în data de 01.07.2013, când a fost comunicată prin intermediul B. C. C., a omis să se pronunțe asupra tuturor motivelor de recurs fapt pentru care solicită admiterea contestației și anulați deciziei de recurs având drept consecință rejudecarea recursului, analizarea tuturor motivelor de recurs și admiterea în totalitate a recursului.
Astfel, au formulat recurs și cu privire la cererea reconvențională privind îmbunătățirile aduse imobilului C1 pentru consolidarea acestuia și precizarea verbală prin care s-a cerut ca aceste bunuri să fíe considerate bunuri proprii și să fie scoase de la masa partajabilă fiind un drept de creanță al lor, dar instanța de recurs deși a admis recursul nu s-a pronunțat asupra acestui motiv de recurs.
De asemenea, susțin că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut în cazul recurenților G. S. și O. C. în sensul că le-a acordat casa cu etaj în totalitate deși ei sunt cei care au dovedit că sunt singurii care au domiciliul și au locuit în acest imobil și practic nu au primit nici o construcție. Cel de-al doilea imobil este construit de părinții lor și s-a constatat că este un bun propriu al acestora, astfel că prin soluția pronunțată sunt dați afară din propria locuință, neavând alt domiciliu pe teritoriul României decât acest imobil.
Mai mult, au primit și o suprafață de teren intravilan mai mică decât intimații.
In aceste condiții hotărârea instanței de recurs nu este numai nelegală dar și total nedreaptă fiind acordată cu încălcarea dreptului de proprietate.
Deși în recurs au formulat apărări care au constituit veritabile motive de modificare, omisiunea instanței de recurs de a le cerceta a condus la nerespectarea principiului contradictorialității și la crearea unei situații vădit părtinitoare, neexistând un proces echitabil.
Consideră că le-a fost încălcat dreptul la apărare garantat prin Constituția României și art. 6 din CEDO și evident echivalează cu înlăturarea accesului liber la o justiție imparțială si independentă si cu un proces inechitabil.
In aceste condiții, se impune admiterea contestației în anulare și pe cale de consecință, anularea deciziei și rejudecarea recursului.
Instanța de recurs, omițând să cerceteze toate motivele din recurs, a pronunțat o hotărâre de admitere a recursurilor - dar în realitate este vorba doar de admitere în parte, pronunțând o hotărâre în total dezacord cu normele legale specifice, fără reale motivări pertinente, sfidând actele normative în vigoare și voința legiuitorului, printr-un abuz în serviciu și prin înlăturarea accesului liber la o justiție imparțială și independentă, procedând practic la alungarea din locuința în care au crescut și unde au domiciliul.
Ulterior, contestatorii completează și dezvoltă motivele contestației în anulare, considerând că motivele prevăzute de art.318, alin.l, C.Pr.Civ. sunt incidente în speță.
Criticile vizează pronunțarea de către instanța de recurs a unei hotărâri care, pe de o parte, este rezultatul unor greșeli materiale (motiv circumscris tezei I, alin.l, art. 318, C.Pr.Civ.), iar pe de altă parte al necercetării tuturor motivelor de modificare sau de casare (art.318, alin.l, teza II, C.Pr.Civ.).
Astfel:
1. Așa cum se poate constata din actele dosarului nr._, în speță au formulat cereri reclamanții-pârâți reconvențional G. S. și O. C., pârâții-reclamanți reconvențional Fluierașu C. și Fluierașu A., dar si intervenienta C. Constanta.
La fond, intervenienta C. C. cataloghează cererea sa ca o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâților-reclamanți reconvențional F..
Din analiza cererii acesteia, se poate însă observa cu ușurință că în speță este vorba de o cerere de intervenție principală, în nume propriu, nicidecum una accesorie în interesul altor părți deoarece, așa cum rezultă din chiar cuprinsul acestei cereri, C. C. invocă un drept propriu asupra bunurilor ce formează obiectul cererii de chemare în judecată.
Or, conform art.49, alin.2, C.Pr.Civ.:" intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său."
Faptul că, nebeneficiind de o apărare calificată (context în care principiul „egalității de șanse" devine unul iluzoriu în ceea ce o privește pe intervenienta), aceasta nu a știut să-și califice corect cererea, nu presupune sine-die posibilitatea ignorării dreptului intervenientei la un proces echitabil (drept consfințit prin art.6 din CEDO), nici dreptul ignorării cererilor formulate de aceasta și nepronunțării asupra lor.
Dimpotrivă, calificarea cererii de intervenție ca fiind accesorie sau principală trebuie făcută de către instanța de judecată, în virtutea rolului său activ, prevăzut de art. 129 C.Pr.Civ.
Așadar, în ceea ce privește calificarea unei cereri și stabilirea încadrării sale într-un anumit temei de drept, principiul disponibilității nu își găsește aplicarea, părțile putând să dispună doar de obiectul cererii și de persoanele chemate în judecată.
Intervenienta, prin cererea sa, a invocat propria contribuție la edificarea construcției C2 (casa cu un singur nivel - parter) și la sporirea valorii construcției CI (parter+ etaj) pe care a renovat-o, i-a adus îmbunătățiri și a racordat-o la utilități, este evident că aceasta și-a invocat propriul drept, astfel că cererea trebuia calificată de instanță drept o cerere de intervenție principală și nu ca una accesorie așa cum a denumit-o, din neștiință, intervenienta.
Instanța de fond însă, nu numai că nu a procedat la corecta calificare a acestei cereri, dar nici nu s-a pronunțat cu privire la ea, nici la admisibilitatea sa în principiu, nici la admisibilitatea pe fond, cu toate că art.55, C.Pr.Civ. prevede că intervenția se judecă odată cu cererea principală.
Se poate observa fără nici un fel de dubiu faptul că, nici din practicaua vreunei încheieri, a IAP sau a sentinței nu rezultă că s-a acordat cuvântul asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție și nici din dispozitiv nu reiese că instanța de fond s-ar fi pronunțat asupra acestei cereri.
Instanța de recurs nu sesizează acest fapt, cu toate că acesta a constituit unul dintre motivele recursului declarat de recurenta G. S., ori, neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată constituie o greșeală materială, în accepțiunea art.318, alin.l, teza I, C.Pr.Civ.
Conform practicii și doctrinei judiciare, greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată, ori, în speță, necalificarea cererii de intervenție și, mai ales, nepronunțarea pe această cerere constituie tocmai o astfel de greșeală.
Cum legea are în vedere, privitor la incidența prevederilor artr.318, alin.l, teza I, C.Pr.Civ., greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, în această categorie intrând greșelile comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei, se poate constata că, în speță, cele două instanțe au pronunțat tocmai soluții care sunt rezultatul unor astfel de greșeli.
Constatarea instanței de recurs cum că, privitor la îmbunătățirile stabilite de instanța de fond ca fiind aduse casei bătrânești CI, respectiv: scară, stâlpișori, balustradă în valoare de 1695,81 lei, acoperiș deasupra scării în valoare de 400 lei, instanța de fond a pronunțat un plus petita, deoarece acestea nu au fost solicitate reconvențional de pârâți este o gravă eroare materială, privind pretențiile formulate de părți (pârâții-reclamanți reconvențional) prin cererile lor, respectiv precizările de acțiune care, mai mult, au și fost dovedite sub acest aspect prin probele administrate, inclusiv prin expertiză.
Or, nu este permis să treacă în puterea lucrului judecat, o hotărâre a cărei soluție este rezultatul unor erori materiale ale instanței.
2. Privitor la incidența în speță a prevederilor art.318, alin.l, teza II, C.Pr.Civ., privitor la analizarea motivelor de recurs, acest temei al contestației în anulare solicităm a fi analizat inclusiv prin prisma prevederilor art. 6 din Convenția Europeana pentru Drepturile Omului.
Ori, prin hotărârea din 4 martie 2008, pronunțată de Curtea Europeana pentru Drepturile Omului în cauza E. Burzo contra României, s-a statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile părților sunt cu adevărat " înțelese ", adică examinate cu atenție de instanța sesizată. Articolul 6 alin. 1 implică în sarcina instanțelor obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele și propunerile părților.
La punctul 46 din hotărârea menționată, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a reținut că instanța de recurs nu examinase în mod aprofundat și serios mijloacele reclamantului în conformitate cu cerințele unui proces echitabil; că instanțele nu sunt obligate să expună motivele respingerii fiecărui argument al unei părți, însă au obligația de a examina adecvat și de a răspunde principalelor mijloace pe care aceasta le expune.
În speță, pe lângă faptul că, aflându-ne în prezența unei hotărâri nesusceptibilă de calea de atac a apelului, în temeiul art.3041, C.Pr.Civ., instanța de recurs trebuia să analizeze cauza sub toate aspectele, se poate constata că instanța de recurs nu a analizat nici măcar toate motivele de casare invocate de părți.
- Nu s-a analizat motivul de recurs invocat de recurenta G. S. la pct.5 din cererea de recurs, privitor la nepronunțarea instanței de fond asupra cererii de intervenție accesorie a intervenientei C. C., motiv de ordine publică prev.de art.304, alin.l, pct.5, C.Pr.Civ. (prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de 105, alin,2, C.pr.Civ. - nepronunțarea asupra unor cereri esențiale pentru părți), care impunea casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare;
Așa cum am expus mai sus, prin nepronunțarea asupra admisibilității în principiu, cu atât mai mult și asupra fondului cererii de intervenție se cauzează părții o vătămare procesuală ce nu poate fi acoperită decât prin anularea hotărârii pronunțate în aceste condiții.
Evident, în lipsa pronunțării asupra adrnisibilității în principiu asupra cererii de intervenție, nu se poate discuta pe admisibilitatea pe fond asupra unei astfel de cereri, legea fiind foarte clară în acest context, prevăzând imperativ că:" după ascultarea părților și a celui care intervine, instanța va hotărî asupra încuviințării în principiu a intervenției."— art.52, alin. 1", C.Pr.Civ.
Or, conform art. 105, alin.2, teza I, C.pr.Civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale vor fi declarate nule.
Se poate constata din motivarea recursului pârâtilor-reclamanți reconvențional Fluierașu, că aceștia au criticat sentința instanței de fond privitor la omologarea raportului de expertiză așa cum a fost depus de expert, grefat pe faptul că expertul a reținut date eronate, neconforme cu realitatea prin raport.
Or, o probă care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în speță, implicit cu starea de fapt ce rezultă din coroborarea celorlalte probe, nu poate fi primită și nici nu poate constitui temei al soluției pronunțate în speță.
Instanța de recurs retine în mod greșit și lapidar că motivul nostru de recurs are în vedere doar subevaluarea, de către expert, a casei CI - parter+ etaj (casă bătrânească) prin raportare la prețul pieței, fără a analiza motivul de recurs așa cum a fost formulat și dezvoltat de noi și nici prin prisma prevederilor art.6736, alin.2, art.6737 și art.6739, C.Pr.Civ.
Conform art.735, C.Civ., estimația mobilelor trebuie să se facă după adevăratul lor preț, altfel spus, evaluarea bunurilor supuse partajului se face în funcție de valoarea de circulație din momentul împărțelii, urmărindu-se menținerea echilibrului între coindivizari și la data executării partajului - art. 741 - art 742 Cod Civil.
Așadar, evaluarea bunurilor supuse partajării se face în funcție de valoarea de circulație din momentul partajului, astfel că diminuarea valorii prin uzură fizică sau morală, ca și sporul de valoare dobândit de bunuri - în măsura în care nu sunt rezultatul intervenției unuia din copărtași - să se impute asupra drepturilor tuturor, ori după caz, să profite tuturor, asigurându-se astfel deplina egalitate a acestora, până la finalizarea partajului judiciar, inclusiv în faza de executare, care este ultima etapa a ktigiului.
Art. 741 alin. 1 cod civil, consacră principiul egalității în natură și în valoare a loturilor, iar conform art. 742 cod civil, când loturile nu sunt egale din punct de vedere valoric, sau când bunul a fost atribuit exclusiv unui copărtaș, inegalitatea se compensează prin executării partajului, inclusiv plății sultei
Acestea au fost argumentele motivului nostru de recurs privind subevaluarea imobilului, complinite fiind de evidența notorie și care, considerăm noi, nu mai trebuie demonstrată, tocmai datorită notorietății sale; a se evalua o casă cu etaj, compusă din 4 camere, 2 holuri și terasă, finisată, tencuită și zugrăvită interior și exterior, cu pardoseli din scândură, cu învelitoare din țiglă, la modica sumă de 7027 lei (70 milioane lei vechi), în condițiile în care numai acoperișul din țiglă, fără structura din lemn (căpriori, lanteți, bârne) valorează cel puțin dublul acestei sume sfidează nu numai normele legale și evidența dată de starea de fapt, dar și normele moralei și eticii
Dacă instanțele ar fi analizat, ar fi observat că prin expertiză, renovările ( constând în tencuieli interioare și exterioare, pardoseli din scândură, instalații electrice) aduse casei bătrânești (Cl-p+1) de intervenienta și pârâți au fost incluse în evaluarea casei, sporind valoarea acesteia, că turnarea șapelor de ciment în camere nu a fost reținută și evaluată, cu toate că a fost dovedită, că în condițiile în care, inclusiv reclamanta G. a recunoscut că această casă se compune din 4 camere și 2 holuri și toate probele din dosar relevă că este o casă - parter și etaj, compusă din 4 camere și 2 holuri, expertul o transformă în casă cu beci la parter (?!) (conform dex-ului: „BECI —uri «. 1) Construcție subterană (aparte sau la subsolul unei clădiri) în care se păstrează alimentele; pivniță. 2) închisoare în subsolul unei clădiri. BECI, beciuri, s. n. 1. încăpere subterană (construită în subsolul unei clădiri), unde se păstrează alimente, lemne de foc etc. "), valoarea „beciului" pe metru pătrat de construcție fiind de aproape o treime din valoarea/m.p.a camerelor (625 lei/m.p.la beci față de 1685 lei/m.p.la camere, în acest mod scăzând semnificativ valoarea acestui bun supus partajului și implicit loturile cuvenite părților, d.p.d.v.valoric, analizat așa cum legea prevede, nu și-a motivat respingerea acestui motiv și s-a mulțumit cu o motivare lapidară, fără substanță și fără legătură cu fondul (expertul a stabilit prețul de circulație al imobilelor în urma evaluării la fața locului, dar din raportul de expertiză nu reiese că expertul ar fi stabilit valoarea „de circulație" a imobilelor), așadar, nu a cercetat toate motivele de modificare sau casare a sentinței de fond și în acest context fiind îndeplinite în speță condițiile prev.de art.318, alin.l, teza II; C.Pr.Civ.
Nu în ultimul rând, posesia de fapt, domiciliul pârtilor, faptul că acest imobil - CI, este locuința permanentă a recurenților Fluierașu, că aceștia, împreună cu intervenienta C. C. au întreținut, au renovat și au îmbunătățit aceste imobile (evident cu știința și consimțământul recurentei G. care, la rândul său, a efectuat îmbunătățiri la o cameră de la etaj, ceea ce presupune clar că părțile aveau de fapt o înțelegere prestabilită și că, în eventualitatea în care dorea să petreacă câteva ore sau zile în casa bunicii, G. S. avea propria cameră, „aranjată" așa cum a dorit ea pentru a se simți confortabil când ar fi urmat să o ocupe, ocazional, sunt elemente care legea impune a se avea în vedere la atribuirea bunurilor dar de care instanța nu a ținut cont la pronunțarea hotărârii.
Este cel puțin paradoxală motivarea instanței de recurs cum că, întrucât imobilul C2 va folosi ca locuință pentru pârâții Fluierașu (de unde rezultă acest fapt, de ce să folosească ca locuință a pârâților Fluierașu dacă instanța de recurs 1-a scos de la masa partajabilă constatând că nu aparține autoarei, ci decedatului Fluierașu Ș. și soției sale, C. C.) este normal să le atribuie în natură recurenților G. și O. construcția CI, chiar dacă aceasta este singura construcție ce face parte din masa partajabilă, se află în posesia de fapt a pârâților Fluierașu, a fost renovată și amenajată de aceștia împreună cu intervenienta, pârâții F. nu mai posedă alte imobile ca spațiu de loucit, dar recurenții G. și O. au reședințele efective în imobilele proprietatea lor situate în Cluj, respectiv Drobeta Turnu Severin.
Consideră că și această dispoziție este tot rezultatul unei erori materiale a instanței de recurs și a unei necercetări complete a fondului cauzei, prin raportare la disp.art..304", C.Pr.Civ.
Față de considerentele expuse, solicităm admiterea contestației în anulare, anularea deciziei nr.571 /R/21.05.2013 a Tribunalului M. și stabilirea termenului pentru rejudecarea recursului.
La data de 26.08.2013, intimații au depus întâmpinare prin care au invocat excepția tardivității, întrucât conform art. 319 alin. (2) C. pr. civ.: " ...contestația poate fi introdusa in termen de 15 zile de. la data când contestatorii au luat cunoștința de hotărâre. ", iar în speță, la termenul din 14 mai 2013 s-a dat cuvântul pârtilor în vederea susținerii recursului, instanța de recurs a amânat pronunțarea o săptămâna, respectiv pe data de 23 mai 2013, iar pe data de 24 mai 2013 a fost afișat dispozitivul hotărârii, în mod detaliat, pe portalul instanțelor, pe site-ul oficial., reprezentanta recurenților având obligația sa comunice contestatorilor dispozitivul hotărârii, afișat pe portalul instanțelor de judecata
Dosarul a fost depus în arhiva la data de 24 iunie 2013, unde putea fi consultată hotărârea Tribunalului, iar contestația putea fi formulata pana la data de 10 iulie 2013, ori contestatorii au formulat-o ulterior acestui termen, mai exact pe data de 17 Iulie 2013. In acest sens, pe data de 1 iulie 2013,intimata G. S. a definitivat decizia tribunalului pronunțata in recurs.
În situația în care nu se va retine excepția tardivității, intimații înțeleg să invoce excepția lipsei de interes în promovarea contestației în anulare, motivat de faptul că instanța de recurs a admis recursul recurenților F. C. D. și F. A. S. A., contestatorii nemaiavând un interes legitim și actual în acest sens.
Au susținut că prin contestația formulată s-a invocat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia sau mai multor motive de recurs, invocând în acest sens îmbunătățirile aduse imobilului C1.
Această susținere este nereală întrucât intimații au fost obligați la plata unei sulte către contestatori, sultă ce a fost achitată prin intermediul B. C. C..
În ceea ce privește imobilul casă cu parter și terenul aferent atribuit contestatorilor, soluția instanței nu se datorează unei omisiuni săvârșite din greșeală de instanță, ci a avut un caracter deliberat, iar motivele pentru care instanța de recurs a procedat în acest mod nu pot fi cenzurate pe calea contestației în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.
Nereale sunt și susținerile contestatorilor privind proprietatea asupra imobilelor, întrucât părinții acestora nu dispuneau de posibilități materiale, tatăl chiar decedând anterior edificării construcției compusă din o cameră, bucătărie, hol, singura proprietară a imobilelor fiind F. I..
Pentru suma de 250 lei nu poate fi admisă proba cu martori, cu atât mai mult când este vorba de dovedirea dreptului de proprietate, probă ce poate fi admisă doar in situatia uzucapiunii sau când exista un început de dovadă scrisă, or, în speță nu sunt îndeplinite aceste condiții.
Nu s-a făcut in niciun fel dovada transferului dreptului de proprietate, ori nu se poate pune problema imposibilității creării unui înscris raportat la gradul noră-soacră, cât timp mama subsemnaților reclamanți era notar și inclusiv raporturile patrimoniale mama-fiu și soră-frate au fost clarificate prin acte autentice.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea contestației în anulare și menținere deciziei nr. 571/2013 a Tribunalului M. pronunțata în dosar nr._, ca fiind temeinica si nelegală.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate tribunalul le apreciază ca nefondate și în baza art.137 alin.1 și 319 C.pr.civ.pentru următoarele considerente.
Asupra tardivității,tribunalul constată că potrivit art.319 alin.2 teza I ,C.pr.civ.,Contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c).
Față de acestea cum contestația privește o hotărâre care poate fi dusă la împlinire prin executare silită iar aceasta nu a început contestația este formulată în termenul prev.de art.319 alin.2 C.pr.civ.
Asupra excepției lipsei de interes.
Interesul este văzut ca fiind folosul practic urmărit de cel ce solicită ajutorul forței coercitive a statului. Or,cum prin decizia contestată s-a eliminat aspectele din IAP privind anumite îmbunătățiri pe care le-au efectuat la imobilul partajat este evident că cei trei contestatori au interes în formularea prezentei.
Asupra motivelor contestației.
Este de menționat că alături de recurs,contestația în anulare și revizuirea este reglementată în Titlul V.Căile extraordinare de atac fiind deci evident că aceste căi de atac vor putea fi promovate numai în cazurile expres și limitativ prevăzute. Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât principiul securității raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorității de lucru judecat(cauza Brumărescu c.României),care este principiul caracterului final al hotărârilor. Acest principiu presupune că nici o parte nu poate cerere „reanalizarea” unei hotărâri definitive și obligatorii numai în scopul obținerii unei rejudecări și a unei noi hotărâri în cauză.Excepțiile de la acest principiu sunt justificate numai atunci când sunt necesare datorită unor circumstanțe esențiale și imperative( cauza Pravednaya c.Rusiei).
Ca o urmare firească a celor arătate anterior legiuitorul a prevăzut nu numai motivele exprese pentru care se poate face contestație în anulare dar și termenele în care se poate introduce aceasta.
Cu privire la art.318 C.pr.civ. acesta arată hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În legătură cu eroarea sau greșeala materială.
Astfel greșeală materială evidentă reprezintă erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului,ca respingerea unui recurs ca tardiv,anularea greșită ca netimbrat, nemotivat,anularea greșit a recursului ca fiind făcut de o persoană fără calitate etc.pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Fiind vorba de un text de excepție,noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și deci pe această cale nu pot fi îndreptate greșeli de judecată,de apreciere a probelor,de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
În acest sens se cuvine a menționa dec. nr.440/1979T.S.,secția civilă,prin care se stabilește că greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată .Când însă instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere,nu mai poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii ci eventual o greșeală de judecată care nu poate fi îndreptată de către instanță prin retractarea hotărârii.
Analizând cererea de recurs formulată de către contestatori tribunalul constată că aceasta se limitează doar la a invoca faptul că în mod greșit instanța de fond a inclus în masa succesorală imobilul construit din cărămidă cu un nivel compus din o cămară,bucătărie și hol întrucât a fost construit de către părinții acestora, că părinții acestora au făcut anumite îmbunătățiri la imobilul cu etaj al bunicii și că în fața instanței de fond au solicitat efectuarea unei contraexpertize ca urmare a evaluărilor inexacte din cuprinsul expertizei efectuate.
Față de acestea tribunalul apreciază că susținerea contestatorilor din contestația neprecizată în sensul că instanța de recurs a acordat mai mult decât s-a cerut și prin urmare soluția este nedreaptă nu poate fi primită ca fiind o eroare materială și prin urmare nu se circumscrie celor arătate cu privire la domeniul de aplicare al art.318 teza I.
Susținerea privind neantamarea de către instanța a apărărilor invocate în recurs ca fiind veritabile motive de modificare nu poate fi primită întrucât textul de la art.318 teza a II-a C.Pr.Civ. are în vedere doar motivele de recurs, ceea ce înseamnă că nepronunțarea trebuie să privească motive expuse în cererea de recurs formulată în termen și nu apărări formulate în cursul judecății recursului.
Nici susținerea din cererea precizatoare cu privire la calificarea cererii de intervenție formulată de contestatoarea C. nu poate fi primită.
Astfel nu numai că acest aspect nu a constituit un motiv de recurs și prin urmare modul de calificare al cererii formulate în fața instanței de fond de această contestatoare s-a definitivat dar cererea a fost calificată ca fiind accesorie chiar de către contestatoarea intervenientă. Or,în condițiile în care intervenienta nu a formulat un recurs în legătură cu modul de soluționare a cererii sale de intervenție în cauză nu poate fi incident motivul prev de art.318 C.pr.civ. De altfel se constată că prin modul de argumentare al acestui motiv de contestație contestatoarea încearcă să inducă instanței un raționament bazat pe rolul activ al judecătorului și pe culpa acestuia în necalificarea juridică a unei cererii, făcând abstracție de principiul disponibilității părții dar și momentele procesuale când poate fi făcută o astfel de calificare iar a aprecia că acest aspect este o eroare în sensul art. 318 teza I este împotriva voinței legiuitorului din momentul instituirii normei de mai sus.
Mai mult în condițiile în care nu a fost un motiv de recurs invocat de această contestatoare este evident că nu poate fi reproșat instanței că nu s-a pronunțat pe un motivul de recurs cu privire la cererea de intervenție formulat de o parte cu interese contrarii chiar dacă textul nu distinge întrucât ar însemna ca practic contestatoarea să-și invoce propria culpă în calificarea unei cereri formulate.
În privința motivului numărul 2 din cererea precizatoare.
Așa cum s-a arătat mai sus recursul contestatorilor a evidențiat doar motivele enunțate la paragraful 2 al acestei pagini.
Or,cum recursul s-a limitat doar la anumite aspecte nu poate fi reproșat instanței de recurs că nu a analizat cauza sub toate aspectele în condițiile în care potrivit art.129 alin.ultim C.pr.civ. obligă instanța să se pronunțe în limitele investirii. Mai mult în cazul în care s-ar accepta că instanța de recurs trebuie să analizeze cauza sub toate aspectele deci și peste motivele de recurs s-ar ajunge la situația în care un recurs nemotivat să oblige instanța să analizeze sentința recurată ceea ce evident ar fi împotriva voinței legiuitorului.
Față de acestea a reproșa instanței că nu a analizat cauza prin prisma prevederilor art.6736, alin.2, art.6737 și art.6739, C.Pr.Civ. dar și prin analizarea tuturor elementelor descrise în pag.4,5,6 din cererea de precizare a contestației în situația în situația în care recursul nu a privit aceste aspecte nu se poate circumscrie art.318 teza a II-a C.pr.civ.
Pentru toate aceste motive apreciind că cererea formulată este nefondată în baza art.318 alin1. și art.320 C.pr.civ.,contestația în anulare pentru aceste motive va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile.
Respinge contestația precizată formulată de contestatorii F. C. D., F. A. S. A., C. C. împotriva deciziei civile nr.571/R/21.05.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații G. S. F., O. C., având ca obiect partaj judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, C. M. | Judecător, V. R. |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.31.10.2013
tehnoredactat M.B., Ex.2/16 pag.
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 12-11-2013, Tribunalul... | Uzucapiune. Sentința nr. 2877/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
