Contestaţie la executare. Sentința nr. 1197/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1197/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 1001/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1001/R/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător V. N.
Judecător L. B.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe apelantul contestator ., împotriva sentinței civile nr.1197/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria V. M. intimați fiind ADMINISTRAȚIA JUDETEANĂ A FINANȚELOR P. M., S. F. ORĂȘENESC V. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. V. pentru recurenta contestatoare și consilier juridic P. G. pentru intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apărătorul ales al recurentei contestatoare a depus la dosar un proces verbal de sechestru pentru bunuri imobile și delegația de substituire nr. 37/02.10.2013.
Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra recursului de față;
Avocat G. V. pentru recurenta contestatoare a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat ,modificarea sentinței civile nr.1197/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria V. M. în dosarul nr._ ,, admiterea contestației la executare formulată de . se anuleze decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.4743/25.01.2013, emisă de AFP V. M., precum și procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr.6341/05.02.2013 emis de Administrația Finanțelor P. V. M. la data de 05.02.2013.Obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Consilier juridic P. G. pentru intimați a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurenta contestatoare . ,menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
A susținut că sechestrul asigurator a fost dispus în mod legal conform Codului de Procedură Fiscală. Mai mult, art.129 alin(3) C.pr.fiscală stabilește că măsurile asiguratorii, dacă nu au fost desființate în condițiile legii rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități, iar odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății ele se transformă în măsurii executorii. De asemenea, în prezenta executare silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal nr._/07.09.2012 emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a fost suspendată prin sentința nr.095/25.02.2013 a Curții de Apel C.,astfel încât recurenta nu poate susține că această măsură i-a produs în prezent vreun prejudiciu.
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
P. acțiunea civilă adresată Judecătoriei V. M. la data de 06.03.2013 și înregistrată sub nr._, contestatoarea .. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor P. V. M. și Direcția Generală a Finanțelor P. M., prin care a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 4743/25.01.2013 emisă de Administrația Finanțelor P. a Orașului V. M., precum și a Procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 6341/05.02.2013 emis de Administrația Finanțelor P. a Orașului V. M. la data de 05.02.2013 ora 10.00; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a susținut că, în perioada 12.07._12, împotriva . a fost desfășurat de către APDRP București un control privind constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare cu privire la proiectul cu finanțare nerambursabilă din fonduri SAPARD denumit „înființarea unei ferme de îngrășare a suinelor în .".
Conform facturii fiscale . nr._ din data de 10.08.2012 AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALA ȘI PESCUIT i-a comunicat contestatoarei în temeiul art. 14-15 din OUG nr. 66/2011, Proiectul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul „înființarea unei ferme de îngrășare a suinelor în ." — beneficiar . prin care i se imputa suma de 612.221,94 lei reprezentând cheltuieli afectate de nereguli solicitându-i-se ca în temeiul art. 21, alin. 5 din OUG nr. 66/2011, să își exprime un punct de vedere cu privire la constatările cuprinse în Proiectul procesului-verbal. Cu privire la această solicitare, contestatoarea a precizat că . nu i-a dat curs, în sensul că nu a transmis un punct de vedere referitor la constatările acestora.
Ulterior, la data de 31.08.2012 ,AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT a întocmit Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul „înființarea unei ferme de îngrășare a suinelor în ." — beneficiar . prin care i se impută suma de 612.221,94 lei reprezentând cheltuieli afectate de nereguli.
Împotriva acestui proces-verbal societatea contestatoare a formulat contestație prealabilă înregistrată la APDRP sub nr._/08.10.2012. P. Decizia nr._/06.11.2012 comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul APDRP a respins contestația formulată de . împotriva Procesului-verbal menționat.
Împotriva acestei decizii de soluționare a contestației, contestatoarea a formulat cerere în anulare ce face obiectul Dos. nr._ pe rolul Curții de Apel C. cu termen de judecată la data de 25.03.2013.
P. Nota de constatare nr. 4739/24.01.2013 emisă de AFP V. M. au fost estimate creanțele datorate de . în baza Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul „înființarea unei ferme de îngrășare a suinelor în ." — beneficiar . nr._/07.09.2012 emis de APDRP. Cuantumul acestor creanțe a fost stabilit la valoarea de 615.744,31 lei reprezentând 612.221,94 lei debit principal și 3522,37 lei accesorii.
In baza acestei note de constatare a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 4743/25.01.2013 emisă de Administrația Finanțelor P. a Orașului V. M.. De asemenea, în baza acestei decizii organul de executare (Administrația Finanțelor P. a Orașului V. M.) a emis Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 6341/05.02.2013.
Față de cele menționate, contestatoarea a arătat că Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 4743/25.01.2013 și Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 6341/05.02.2013 emise de Administrația Finanțelor P. a Orașului V. M. sunt netemeinice și nelegale pentru următoarele motivele.
Organul de executare a reținut în mod eronat că în ceea ce o privește pe . ar exista pericolul ca debitoarea să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Față de situația menționată, contestatoarea a arătat că organele de executare au reținut o stare de fapt eronată deoarece nu există nici un fel de indicii din care să rezulte că societatea lor s-ar putea sustrage executării fiscale, decizia nefiind, de altfel, motivată în acest sens.
Contestatoarea a precizat faptul că prejudiciul evaluat de organele de executare și organele de control (APDRP) este relativ și incert deoarece după cum au arătat, au exercitat împotriva actelor administrativ-fiscale de control căile de atac judiciare.
Ori, față de această situație a apreciat că simpla precizare a cuantumului, debitului stabilit de către organele de control și organele de executare nu are relevanță raportat la condițiile prevăzute de lege pentru instituirea măsurilor asigurătorii.
In acest sens, a menționat că bunurile imobile asupra cărora organele de executare au dispus instituirea sechestrului asigurător au fost achiziționate de societatea lor în cadrul unor proiecte cu finanțare europeană fiind instituită astfel o interdicție legală de înstrăinare a acestor bunuri. Ori, în această situație organele de executare în mod eronat au reținut că ar exista indicii ca . să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
În ceea ce privesc motivele de nelegalitate, societatea contestatoare a arătat că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 4743/25.01.2013 și
Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 6341/05.02.2013 emise de Administrația Finanțelor P. sunt emise cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv dispozițiile art. 129 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 129, alin. 2 din Codul de procedură fiscală, „se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/ sau imobile proprietatea debitorului, precum și a veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să sustragă, să-și ascundă ori să-și risipească patrimonial, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea ".
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate, rezultă că o condiție de înființare a măsurilor asigurătorii în materie fiscală este și aceea de existență a unui pericol de sustragere, ascundere sau risipire a patrimoniului debitorului.
Ori, în cauză, organul de executare nu a făcut dovada că . ar fi încercat să sustragă, să ascundă ori să își risipească patrimoniul. Mai mult decât atât, teza finală a art. 129 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, instituie, pe lângă pericolul de sustragere, ascundere sau risipire a patrimoniului, și o altă condiție, care nu a fost avută în vedere de organul de executare, respectiv aceea ca prin acțiunile sale debitorul să pericliteze sau să îngreuneze în mod considerabil colectarea creanței fiscale. Ori, din starea de fapt menționată se constată că o asemenea condiție nu subzistă.
Față de cele menționate, contestatoarea a arătat că organul de executare în mod eronat și cu interpretarea greșită a prevederilor legale a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile pentru a se institui măsuri asigurătorii asupra patrimoniului ..
Totodată, contestatoarea a arătat că, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 4743/25.01.2013 și procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr.6341/05.02.2013, emise de Administrația Finanțelor P. sunt emise cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv disp. pct.5.2.1 – 5.2.6 din Anexa nr.1 „Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii prev. de Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală” la OPANAF nr.2605/2010.
A mai arătat, de asemenea, că procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr.6341/05.02.2013 emis de Administrația Finanțelor P. sunt emise cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a disp. pct. 5.8. din Anexa nr.1 „Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii prev. de Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală” la OPANAF nr.2605/2010.
Față de aceste dispoziții legale și având în vedere cuantumul creanței cuprinse în procesul verbal de constatare a neregulilor (615.744,31 lei reprezentând 612.221,94 lei debit principal și 3522,37 lei accesorii), contestatoarea a considerat că organele de executare în mod eronat și cu nerespectarea acestor prevederi legale au dispus instituirea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile proprietatea societății a căror valoare este de aproximativ 8.100.000 lei depășind de peste 9 ori limita de 150% a valorii creanței (aproximativ 915.000 lei) prevăzută de textul de lege menționat.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat prezenta contestație pe dispozițiile art. 172-175 și art. 129 din Codul de procedură fiscală.
In dovedirea contestației la executare, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, în acest sens fiind depuse următoarele: Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 4743/25.01.2013 emisă de Administrația Finanțelor P. a Orașului V. M., precum și Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 6341/05.02.2013 emis de Administrația Finanțelor P. a Orașului V. M. la data de 05.02.2013 ora 10.00.
Intimatele, legal citate, au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, cu consecința menținerii ca legale a Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. 4743/25.01.2013 si a Procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 6341/05.02.2013 emise de A.F.P. Vinju M..
In conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. (1) din O.U.G nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sancționarea neregulilor apărute in obținerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit București a transmis către A.F.P. Vinju M., Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr._/07.09.2012, devenit titlu executoriu, in vederea efectuării procedurii de executare silita si de recuperare a sumei de 612.221,94 lei, reprezentând cheltuieli afectate de nereguli, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. In urma calculului accesoriilor, suma de plata datorata de contestatoarea . a fost stabilita la 615.744,31 lei.
In baza referatului justificativ nr. 4739/24.01.2013, A.F.P. Vinju M. a emis Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. 4743/25.01.2013 si a procedat la ducerea la îndeplinire a masurilor asigurătorii prin instituirea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile proprietatea debitorului ., fiind emis, in acest sens, Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 6341/05.02.2013.
Justificarea instituirii masurilor asigurătorii rezida si din cuantumul substanțial al sumei - 615.744,31 lei - existând pericolul ca debitorul sa se sustragă de la urmărire. Au susținut că reclamanta-contestatoare nu dovedește in ce constă prejudiciul suferit ca urmare a acestei masuri, instituirea măsurii asigurătorii fiind o prerogativa legala la îndemâna organului de executare, ce poate dispune sechestrul asigurător asupra bunurilor proprietatea debitorului pentru ca recuperarea creanțelor sa se facă mai ușor, astfel ca apărările invocate nu constituie veritabile argumente de natura sa atragă anularea deciziei de instituire a masurilor asigurătorii.
Intimatele au arătat că, nu poate fi reținuta de către instanța nici susținerea contestatoarei privind lipsa Referatului justificativ, condiție impusa de OPANAF nr. 2605/2010 pentru emiterea deciziei de instituire a masurilor asigurătorii. In acest sens, au anexat prezentei o copie xerox, certificata pentru conformitate cu originalul, a Referatului justificativ al masurilor asigurătorii nr. 4739/24.01.2013, care a stat la baza emiterii de către AFP. Vinju M. a Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. 4743/25.01.2013.
P. urmare, având in vedere ca masurile asigurătorii dispuse prin Decizia nr. 4743/25.01.2013 au fost duse la îndeplinire de organul de executare prin instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile proprietatea contestatoarei, fiind emis in acest sens Procesul-verbal de sechestru asigurător nr. 6341/05.02.2013, in conformitate cu dispozițiile pct. 5.19 din Anexa nr. 1 la OPANAF nr. 2605/2010, comunicarea celor doua acte administrative către contestatoarea . s-a efectuat in conformitate cu prevederile art. 44 din Codul de procedura fiscala (în acest sens fiind anexată dovada comunicării).
S-a precizat că potrivit dispozițiilor pct. 5.8 din OPANAF nr. 2605/2010, dispunerea si/sau ducerea la îndeplinire a masurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietatea debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regula, în limita a 150% din valoarea creanței estimate/stabilite. Așadar, textul legal nu instituie o limita imperativa, pentru a atrage nulitatea actului, ci criterii orientative, organul de executare având libertatea de a dispune masuri asigurătorii, de indisponibilizare asupra bunurilor debitorului, urmăribile potrivit legii, cu depășirea acestei limite. Numai pentru valorificarea bunurilor, deci in cazul executării silite propriu-zise, textul legal a fixat o limită, respectiv în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare, conform art. 142 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republica.
In ce privește obligarea D.G.F.P, M. si A.F.P Vinju M. la plata cheltuielilor de judecata, intimatele au solicitat, de asemenea, respingerea ca neîntemeiat si a acestui petit, având in vedere faptul ca cele doua instituții intimate nu se afla in culpa procesuala, instanța urmând sa constate ca actele care fac obiectul contestației la executare au fost emise în condiții de deplina legalitate, cu respectarea cerințelor impuse de legislația in vigoare, astfel ca nu se impune anularea acestora si, prin urmare, nu se justifica nici solicitarea contestatoarei de obligare a noastră la plata cheltuielilor de judecata.
În dovedirea celor invocate, intimatele au depus la dosar: copie referat justificativ al măsurilor asiguratorii, copii confirmare de primire, împuternicire nr.2504/19.02.2013.
S-a luat act că av. M. M. pentru contestatoarea a depus la dosar balanța mijloacelor fixe, sentința nr.95./25.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, extras procedura fiscală, balanța mijloacelor fixe și decizia civila nr. 2394/2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
În ședința publică din data de 14.05.2013, consilier juridic C. M. pentru D.G.F.P. M. a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind nelegală și netemeinică, și menținerea actelor de executare, respectiv decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.4743 din 25.01.2013 și procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr.6341 din 05.02.2013 ca fiind legale.
Judecătoria V. M. prin sentința supusă recursului a respins contestația la executare cu motivarea că .. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor P. V. M. și Direcția Generală a Finanțelor P. M., prin care a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 4743/25.01.2013 emisă de Administrația Finanțelor P. a Orașului V. M., precum și a Procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 6341/05.02.2013 emis de Administrația Finanțelor P. a Orașului V. M. la data de 05.02.2013.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut urmăptoarele:
La data de 31.08.2012 AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT a întocmit Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul „înființarea unei ferme de îngrășare a suinelor în ." — beneficiar . prin care se impută suma de 612.221,94 lei reprezentând cheltuieli afectate de nereguli.
P. Decizia nr._/06.11.2012 comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul APDRP a respins contestația formulată de . împotriva Procesului-verbal menționat.
In conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. (1) din O.U.G nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sancționarea neregulilor apărute in obținerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit București a transmis către A.F.P. Vinju M., Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr._/07.09.2012, devenit titlu executoriu, in vederea efectuării procedurii de executare silita si de recuperare a sumei de 612.221,94 lei, reprezentând cheltuieli afectate de nereguli, potrivit prevederilor O.G. nr, 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. In urma calculului accesoriilor, suma de plata datorata de contestatoarea . a fost stabilita la 615.744,31 lei.
În ceea ce privește netemeinicia măsurilor dispuse, motivul invocat de contestatoare a vizat faptul că organul de executare a reținut în mod eronat că în ceea ce privește contestatoarea ar exista pericolul ca aceasta să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Potrivit art. 129 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, "se dispun masuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, sa iși ascundă ori sa își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea", iar conform alin. (4)"masurile asigurătorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent".
In baza referatului justificativ nr. 4739/24.01.2013, A.F.P. Vinju M. a emis Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. 4743/25.01.2013 si a procedat la ducerea la îndeplinire a masurilor asigurătorii prin instituirea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile proprietatea debitorului ., fiind emis, in acest sens, Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 6341/05.02.2013.
Măsurile asigurătorii nu trebuie confundate cu măsurile concrete de executare silită, o măsura asiguratorie nefiind de natură, în principiu, a produce prejudicii ireparabile, deoarece efectul juridic produs este doar indisponibilizarea bunului, iar nu și valorificarea sa.
Intimata a precizat faptul că, organul de executare, în desfășurarea atribuțiilor sale, a procedat la analiza dosarului fiscal, a situațiilor financiare, a declarațiilor fiscale și a istoriei comportamentului fiscal al reprezentantului legal al contestatoarei.
Justificarea instituirii masurilor asigurătorii rezidă și din cuantumul substanțial al sumei - 615.744,31 lei – precum și din dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene, existând pericolul ca debitorul sa se sustragă de la urmărire, astfel ca apărările invocate nu constituie veritabile argumente de natura sa atragă anularea deciziei de instituire a masurilor asigurătorii.
In ceea ce privește susținerea contestatoarei privind lipsa Referatului justificativ, condiție impusa de OPANAF nr. 2605/2010 pentru emiterea deciziei de instituire a masurilor asigurătorii instanța a constatat că la dosar s-a depus în copie xerox, certificata pentru conformitate cu originalul, Referatul justificativ al masurilor asigurătorii nr. 4739/24.01.2013, care a stat la baza emiterii de către AFP. Vinju M. a Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. 4743/25.01.2013.
In ce privește termenul de comunicare a acestei decizii către contestator, având in vedere ca masurile asigurătorii dispuse prin Decizia nr. 4743/25.01.2013 au fost duse la îndeplinire de organul de executare prin instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile proprietatea contestatoarei, fiind emis in acest sens Procesul-verbal de sechestru asigurător nr. 6341/05.02.2013, in conformitate cu dispozițiile pct. 5.19 din Anexa nr. 1 la OPANAF nr. 2605/2010, comunicarea celor doua acte administrative către contestatoarea . s-a efectuat in conformitate cu prevederile art. 44 din Codul de procedura fiscala (în acest sens fiind anexată dovada comunicării).
Termenul la care face referire contestatoarea si despre care afirma ca nu a fost respectat de către organul de executare, este un termen de recomandare, astfel ca nerespectarea acestuia nu afectează validitatea deciziei de
instituire a masurilor asigurătorii.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor privind valoarea bunurilor indisponibilizate instanța reține că potrivit dispozițiilor pct. 5.8 din OPANAF nr. 2605/2010, dispunerea si/sau ducerea la îndeplinire a masurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietatea debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regula, în limita a 150% din valoarea creanței estimate/stabilite.
Numai pentru valorificarea bunurilor, deci in cazul executării silite propriu-zise, textul legal a fixat o limită, respectiv în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare, conform art. 142 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs contestatoarea . criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs contestatoarea . a susținut că instanța de fond în mod eronat a apreciat ca fiind justificate măsurile asiguratorii instituite de către intimate.(artt.304 ind. 1 c.pc.c).
In considerente, instanța de fond a reținut că intimatele ar fi arătat că organul de executare a procedat la analiza dosarului fiscal, a situațiilor financiare, a declarațiilor fiscale și a istoriei comportamentului fiscal al contribuabilului. Ori, această susținere a intimatelor,însușită fără rezerve de către instanța de fond, este în mod evident eronată.
De asemenea ,instanța de fond a apreciat greșit că, cuantumul substanțial al sumei (615.744,31 lei) și dispozițiile OUG nr.66/_ ar justifica instituirea măsurilor asiguratorii.
Dimpotrivă a apreciat că simpla precizare a cuantumului debitului stabilit de către organele de control și executare nu are relevanță raportat la condițiile prevăzute de lege, pentru instituirea măsurilor asiguratorii atâta timp căt nu se dovedește că debitoarea se sustrage sau se ascunde respectiv, își risipește patrimoniul.
Mai mult instanța de fond a reținut în mod eronat că în ceea ce o privește pe . ar exista pericolul ca debitoarea să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.O dovadă în acest sens este chiar faptul că deși titlu de creanță a fost încheiat la 31.aug.2012, până la data de 15 ianuarie 2013 ( data emiterii deciziei de instituire a ,măsurilor asiguratorii),. nu și-a risipit patrimoniul, nu s-a sustras și nu s-a ascuns.
Totodată, prejudiciul evaluat de către organele de executare și control este relativ și incert, deoarece așa cum s-a arătat recurenta a exercitat împotriva actelor administrativ fiscale de control, căile de atac judiciare fiind dispusă suspendarea executării titlului de creanță fiscală prin s.c nr.95/25.01.2013 a Curții de Apel C. – situație față de care simpla precizare a cuantumului debitului nu este relevanță pentru aplicarea unui sechestru asigurator.
De asemenea hotărârea pronunțată de instanța de fond este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii –art.304,pct.9 c.pc.
Sentința civilă nr.1197/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria V. M. a fost dată cu încălcarea art.129,alin. 5 din CPF, atunci când s-a apreciat ca fiind temeinică și legală decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.4743/25.01.2013, deși aceasta era nemotivată în fapt.Organul fiscal nu a motivat în nici un fel luarea măsurilor neinvocând vreo situație concretă, ci doar o simplă completare a unui formular tipizat care nu este de natură a suplini motivarea completă a necesității luării măsurii.
A mai susținut că, sentința este nelegală ,întrucât pe lângă faptul că nu s-a dovedit în concret pericolul ca recurentul să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor nu a fost îndeplinită o a doua condiție aceea că prin acțiunile sale debitorul să pericliteze sau să îngreuneze în mod considerabil colectarea creanței fiscale.
In ultimul motiv de recurs s-a referit la acela că măsurile asiguratorii au fost aplicate asupra tuturor bunurilor imobile ale contestatorului recurent, deși potrivit OPA>NAF nr.2605/2010 se puteau dispune până la limita de 150% din valoarea creanței, în speță valoarea bunurilor sechestrate depășind aproximativ nouă această limită.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând sentința atacată prin prisma art. 304, 304 ind. 1 306 alin. 3 c.pr.civ., instanța constată recursul nefondat.
Un prim aspect ce trebuie analizat de instanța de recurs îl constituie calea de atac formulată împotriva sentinței civile nr.1197/21.05.2013 în sensul că ,deși contestația la executare a fost înregistrată la Judecătoria V. M. la 6 martie 2013, normele de procedură aplicabile, inclusiv calea de atac sunt cele prevăzute de dispozițiile vechiului cod civil ,așa cum s-a pronunțat instanța prin încheierea de ședință din 5 septembrie 2013.
Sub acest aspect urmează a se constata că, potrivit art.3 din leg.76/2012 pentru punerea în aplicare a legii 134/2010 privind codul de procedură civilă, dispozițiile noului cod de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . .
Totodată, potrivit art. 129 alin. 6 din OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală republicat, măsurile asiguratorii dispuse de organele fiscale competente se duc la îndeplinirea în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, iar împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asiguratorii ,cel interesat poate face contestație în termenul prev. de art. 172.
Cum, în speță actele de instituire a măsurilor asiguratorii, respectiv decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 4743/25.01.2013 și procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunurile imobile nr. 6341/05.02.2013 au fost emise de AFP V. M. anterior datei de 15.02.2013, chiar dacă prezenta contestație la executare a fost introdusă ulterior acestei date ,normele procedurale aplicabile sunt cele prevăzute în vechiul cod de procedură civilă, inclusiv sub aspectul căii de atac, care este cea prevăzută de disp. art.299 din vechiul c.pr.civ. respectiv recursul.
Pe fondul cauzei analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor formulate, instanța constată recursul nefondat.
Astfel instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 129 alin. 2 c.pr.fiscală ,potrivit cărora „ se dispun măsuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și / sau imobile proprietatea debitorului, precum și a veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să sustragă, să-și ascundă ori să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.”
Din analiza textului de mai sus rezultă că pentru instituirea sechestrului asiguratoriu este necesară constatarea de către organele de control a pericolului de sustragere, ascundere, ori risipire patrimoniului debitorului.
Ori, starea de pericol de sustragere a debitorului de la executarea silită rezidă în speță chiar din cuantumul substanțial al sumei ce formează titlul executoriu, respectiv 615.744,31 lei avându-se în vedere tocmai scopul reglementării instituției sechestrului asigurator,acela de eficientizarea executării silite a datornicului și ca recuperarea creanțelor să se facă în condiții de celeritate.
P. instituirea sechestrului asigurator asupra imobilelor proprietatea contestatorului recurent nu se afectează în nici un fel,proprietatea acestuia asupra imobilelor, imobile care sunt doar indisponibilizate la dispoziția aceluiași debitor, pentru ipoteza executării silite dispuse prin titlul executoriu emis anterior.
Măsurile asigurătorii nu trebuie confundate, așa cum a reținut și instanța de fond, cu măsurile concrete de executare silită, o măsură asiguratorie nefiind de natură a produce prejudicii ireparabile, deoarece efectul juridic produs este doar, indisponibilizarea bunului ,iar nu și valorificarea sa.
Ori, față de cuantumul ridicat al sumei urmăribile există riscul ca până la executarea silită a acestuia, debitorul să procedeze la acte de sustragere de la urmărirea silită, starea de pericol fiind evidentă și justificând luarea măsurilor asiguratorii.
Nu poate fi reținut nici motivul de recurs în sensul că în speță nu a fost îndeplinită condiția ca, contestatorul să pericliteze sau să îngreuneze în mod considerabil colectarea, de vreme ce din analiza textului art. 129 alin. 2 din OG 92/2003, rezultă că periclitarea sau îngreunarea colectării debitului nu este o condiție esențială, care să coexiste cu pericolul sustragerii sau risipirii patrimoniului, ci reprezintă doar o consecință a acestui pericol de sustragere de la executarea silită.
Ori,așa cum s-a arătat, instituirea măsurilor asiguratorii prin art. 129 din OG 92/2003 a avut loc tocmai în scopul eficientizării colectării sumelor ce formează obiectul titlului executoriu pentru ipoteza existenței unui pericol de sustragere de la executare, prin care s-ar periclita sau ar îngreuna în mod considerabil această colectare.
Chiar dacă, prin sentința nr.95/25.02.2013 a Curții de Apel C. s-a dispus suspendarea executării titlului de creanță fiscală ,măsura dispusă prin actele fiscale atacate cu prezenta contestație la executare este doar o măsură asiguratorie apreciată de instanță ca justificată în cond. art. 329 alin. 2 din OG 92/2003.
Sub aspectul legalității măsurii instituite, instanța apreciază că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.4743/25.01.2013 a fost emisă în baza referatului justificativ nr.4739/24.01.2013, prin care se constată existența posibilității sustragerii de la plata obligațiilor fiscale și a înstrăinării bunului; acest pericol rezultă implicit, așa cum s-a motivat mai sus, chiar din cuantumul ridicat al sumei stabilită ca debit, chiar dacă prin acest referat organul de control nu a arătat în concret acte de sustragere care să-i fie imputabile debitorului.
Un ultim aspect, se referă la întinderea măsurii asiguratorii aplicate de organul de control în sensul că, recurenta pretinde că s-a depășit limita a 150% din valoarea creanței estimate așa cum prevăd dispozițiile pct.5,8, din OPANAF nr.2605/2010.
Ori, și sub acest aspect instanța apreciază legală și temeinică soluția instanței de fond de vreme ce în dispozițiile de mai sus nu s-au stabilit decât criterii orientative de indisponibilizare a bunului debitorului, iar nu o limită imperativă care să atragă nulitatea actului.O astfel de limită este prevăzută doar pentru executarea silită propriu-zisă, respectiv în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare .In acest sens, potrivit disp.art. 142 alin. 1 din OG 92/2003 executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bun urilor proprietatea debitorului, urmăribilă potrivit legii, valorificarea acestora efectuându-se numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare.
Ori, în speță, fiind vorba doar de o măsură asiguratorie, de indisponibilizare ,iar nu de valorificare a bunurilor contestatorului, procentul de 150% din valoarea creanțelor fiscale rămâne doar un procent de recomandare, chiar legiuitorul folosind termenul „ de regulă”.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, în momentul instituirii măsurii asiguratorii organul de control nu poate aprecia asupra bunurilor imobile care pot fi valorificate cu celeritate în raport de restul bunurilor debitorului.
Așa fiind, instanța apreciază sentința atacată temeinică și legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat în cond. art. 312 c.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de apelantul contestator ., împotriva sentinței civile nr.. 1197/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria V. M. intimați fiind ADMINISTRAȚIA JUDETEANĂ A FINANTELOR P. MEHEDINTI,S. F. ORĂSENESC V. M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2013,la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. B. | Judecător, V. N. | Judecător, L. B. |
Grefier, L. I. |
BA/LI/2 ex.
Data 01.11.2013.
Jud.fond.T. C.
Confidențial cod.op.2626
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 2877/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2936/2013. Tribunalul... → |
|---|
