Pretenţii. Decizia nr. 962/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 962/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 962/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 962/R
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător M. P.
Judecător V. N.
Grefier D. A. D.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții – reclamanți Primăria C. Șișești prin primar R. M. și C. L. Șișești, împotriva sentinței civile nr. 1790/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. Severi, în contradictoriu cu intimatul pârât B. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut lipsă fiind părțile.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a luat act că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 17 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având în vedere complexitatea cauzei, în temeiul art. 260 cod procedură civilă a amânat pronunțarea, după care, a fost reținută cauza pentru soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
P. cererea adresată Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 10.09.2012 și înregistrată sub nr._, reclamanții Primăria comunei Șișești și C. L. Șișești au chemat în judecată pe pârâtul B. I. pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de bani primită de la APIA ca urmare a încheierii contractului de concesiune nr.2232/17.05.2010.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au încheiat cu pârâtul contractul de concesiune nr.2232/17.05.2010 prin care s-a stabilit ca modalitate de plată în schimbul constituirii dreptului de concesiune ca acesta să plătească Primăriei Șișești întreaga suma pe care o primește de la APIA M., plată pe care nu a efectuat-o.
Au menționat că au încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă după expirarea contractului, dar fără nici un rezultat.
În drept și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Codului civil și cele ale Codului de procedură civilă.
La dosar au depus în copie: contractul de concesiune nr.2232/17.05.2010, act adițional la contractul de concesiune, HCL nr.8/12.03.2010, HCL nr.15/31.03.2012, HCL nr.22/28.03.2011, comunicarea HCL nr.22/28.03.2011, adresele Primăriei comunei Șișești către APIA M..
La data de 26.11.2012 reclamanții au depus precizare de acțiune, în sensul că solicită obligarea pârâtului la plata sumei primită de la APIA M. în campania din anul 2010 ca urmare a încheierii contractului de concesiune nr.2232/17.05.2010 pentru suprafața de 72 ha potrivit art. II lit.2.1. din același contract.
Au motivat că terenul este proprietatea Primăriei Șișești, situat în extravilan, zona Șișești+ Corcova.
Potrivit dispozițiilor art.V pct.5.1. pârâtul s-a obligat ca în schimbul constituirii dreptului de proprietate asupra terenului, pe întreaga perioadă să plătească Primăriei Șișești întreaga sumă pe care o va primi ca subvenție.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, a primit de la APIA M. pentru campania anului 2010 subvenția, dar a refuzat să o plătească Primăriei Șișești conform contractului.
La solicitarea instanței prin adresa nr.6161/14 .11.2012 Primăria comunei Șișești a comunicat faptul că suprafața de 72 ha ce a făcut obiectul contractului de concesiune nr.2232/17.05.2010 încheiat între Primăria comunei Șișești și B. I. face parte din domeniul privat al comunei.
P. sentința nr.5291/03.12.2012, Tribunalul M. a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, reținând în esență faptul că suprafața de 72 ha ce a făcut obiectul contractului de concesiune nr.2232/17.05.2010 încheiat între Primăria comunei Șișești și B. I. face parte din domeniul privat al comunei, astfel că litigiului de fata îi sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun întrucât contractul de concesiune privitor la un bun proprietate privată este un act de drept comun supus legii civile.
La data de 03.01.2013 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._ .
Reclamanții au depus la dosarul cauzei precizare de acțiune, prin care au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 78.325,25 lei primită de la APIA M. ca urmare a încheierii contractului de cesiune nr.2232/17.05.2010 pentru suprafața de 72 ha.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
A depus la dosar: Hotărârea nr.22, contract de concesiune nr.2232/17.05.2010, anexa nr.2, proces - verbal din 17.05.2010, caiet de sarcini și a invocat excepția lipsei dovezii plății taxei judiciare de timbru, conform art.16 ind.1 din legea 146/1997 și excepția lipsei competenței materiale de soluționare a cauzei a prezentului complet de judecată.
P. încheierea de ședință din data de 28.02.2013, instanța a respins ambele excepții invocate de pârât, pentru considerentele arătate în cuprinsul său.
În temeiul art.167 cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind-o ca legală, pertinentă, concludentă și utilă, de natură să ducă la dezlegarea pricinii.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința civilă nr. 1790/28.03.2013 a respins ca neîntemeiată acțiunea în pretenții, reținând că la data de 17.05.2010 între părțile litigante s-a încheiat contractul de concesiune nr. 2232/17.05.2010 (f.21-28) prin care reclamanta P. C. S., prin Prima,r a concesionat pârâtului suprafața de teren de_ m.p., situat pe raza .: N.- Drum, E. – P., S. – Drum, V.- P., pentru o perioadă de 1,7 ani. În schimbul constituirii dreptului de concesiune asupra terenului, concesionarul s-a obligat să plătească reclamantei întreaga sumă ce va fi primită de la statul român sau UE ca subvenție.
P. acțiunea dedusă judecății, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de bani încasată de acesta din urmă la APIA, respectiv suma de 78.325,25 lei, potrivit adresei nr. 809/13.02.2013 (f.12).
Potrivit art. 5dincontract, pârâtul și-a asumat drept obligație contractuală plata întregii sume enunțată anterior primită de la APIA către reclamanta Primăria Șișești, însă instanța a constatat că aceleași dispoziții contractuale precizează și explicitează inclusiv procedura de urmat pentru ca sumele primite să revină reclamantei.
Astfel, s-a prevăzut în mod expres în art. 5.1 din convenția părțilorcă întreaga sumă va fi investită cu acordul primăriei în suprafața respectivă, iar lucrările se vor executa de reclamant cu utilajele de care dispune și forța de muncă, iar în art. 5.2. s-a menționat de asemenea că plata se va face prin transfer bancar, pe baza unor facturi emise de către reclamanta Primăria Șișești.
În speță, instanța a constatat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, nefăcând dovada nici a vreunei investiții, astfel cum s-a obligat și nici, de asemenea, a emiterii vreunei facturi, în temeiul căreia pârâtul trebuia să facă plata, astfel încât, solicitarea reclamantei la restituirea prețului contractului este nejustificată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat recurs reclamanți Primăria C. Șișești prin primar R. M. și C. L. Șișești criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au arătat recurenții că instanța nu a dat dovadă de rol activ, a făcut o analiză superficială a probelor administrate și nu a stăruit prin toate mijloacele pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Instanța, în mod greșit, nu a avut în vedere prevederile art.5 din contract prin care pârâtul se obliga să dea primăriei toată suma primită ca și fonduri europene. Instanța în mod greșit a reținut că reclamanții nu și-au îndeplinit obligațiile din contract, fără a administra probe în acest sens, din care să rezulte cine a efectuat investiții pe teren, dacă aceste investiții au fost făcute și de către cine. Fără a face astfel de probe, instanța nu poate să presupună că aceste lucrări au fost efectuate și nici că ele au fost efectuate de către pârât doar pe simpla susținere în fața instanței, dar fără nici o probă. Mai mult, atâta timp cât pârâtul a primit o sumă de bani pe un teren concesionat de la primărie, fără nici un ban și fără a face vreo investiție, întrucât aceasta trebuia să fie făcută cu acordul Primăriei, iar la dosar nu există un astfel de acord, și nici o altă probă de acest fel, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimatul B. I. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că motivarea recurenților în sensul că instanța nu a dat dovadă de rol activ și nu a stăruit în aflarea adevărului este nefondată întrucât obligația dovedirii cererii de chemare în judecată cade în sarcina reclamantului.
De asemenea, arată intimatul, nici motivarea legată de nerespectarea clauzelor contractului nu poate fi reținută întrucât instanța de fond în mod legal a constat faptul că potrivit art. 5 din contract, pârâtul și-a sumat obligația plății întregii sume primite de la APIA către reclamantă, însă în contract, la art. 5.1 și 5.2, se precizează și procedura de urmat pentru ca sumele să revină recurentei reclamante ori, prin materialul probator aflat la dosar nu s-a făcut dovada că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, nefăcând dovada niciunei investiții și nici a emiterii vreunei facturi în temeiul căreia pârâtul trebuia să facă plata.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor formulate se constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond a interpretat în mod corect clauzele contractuale cuprinse în art. 5.1 și 5.2 din contract, reținând că pârâtul și-a asumat drept obligație contractuală plata întregii sume primită de la APIA ca subvenție, către reclamanta Primăria Șișești, sumă ce va fi investită cu acordul primăriei în suprafața de pășune ce a făcut obiectul concesiunii, iar lucrările se vor executa de Primărie cu utilajele de care dispune și forța de muncă, plata urmând a se va face prin transfer bancar, pe baza unor facturi emise de către Primăria Șișești.
P. urmare, pentru ca pârâtul să predea primăriei întreaga sumă primită de la APIA ca subvenție, era necesar ca mai întâi Primăria să își îndeplinească propriile obligații asumate prin contract, acelea de efectua lucrările de întreținere a pășunilor pentru care ar fi trebuit să emită deviz de lucrări și facturi, plata de către pârât a sumei reprezentând subvenția făcându-se pe baza facturii emise de Primăria Șișești, în termen de 15 zile de la emiterea facturii.
Ori, așa cum a reținut și instanța de fond Primăria Șișești nu a făcut nici un fel de dovadă că a efectuat lucrări de întreținere a pășunilor pentru să fi fost emise deviz de lucrări și facturi, astfel că nici pârâtul nu avea cum să procedeze la transmiterea în mod legal a subvenției către Primărie.
Susținerea recurentei că instanța de fond nu adat dovadă de rol activ și nu a administrat probe din care să rezulte cine a efectuat investiții pe teren, dacă aceste investiții au fost făcute și de către cine, nu poate fi primită, întrucât Primăriei Șișești, în calitate de reclamant, îi revenea sarcina de a dovedi că și-a îndeplinit propriile obligații contractuale și că pârâtul nu și le-a îndeplinit pe ale sale, astfel că în mod corect prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Față de aceste considerente, se constată că recursul este nefondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va fi respins.
Intimatul a solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, în sumă de 3000 lei, reprezentând onorariu de avocat, depunând la dosar chitanța nr. 22/17.10.2013 emisă de Cabinet avocat C..
Față de dispozițiile art. 274 alin. 1 C.pr.civ., întrucât recurenții au fost cei care au căzut în pretenții ca urmare a respingerii recursului lor, cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată este întemeiată, însă doar în parte, instanța apreciind că valoarea cheltuielilor de judecată cerute de intimat este nepotrivit de mare față de complexitatea redusă a cauzei, astfel că în temeiul art. 274 alin.3 C.pr.civ. aceste cheltuieli, constând în onorariu de avocat, vor fi reduse de la 3000 lei la 1000 lei, urmând a fi obligați recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții – reclamanți Primăria C. Șișești prin primar R. M. și C. L. Șișești, împotriva sentinței civile nr. 1790/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul pârât B. I..
Obligă recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul B. I., reprezentând onorariu de avocat, redus în condițiile art. 274 alin 3 C. pr. civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2013,la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. B. | Judecător, M. P. | Judecător, V. N. |
Grefier, D. A. D. |
BA/DDA
2 ex/24.09.2013
Jud.fond.O. C.
Confidențial cod.op.2626
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 71/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 873/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
