Fond funciar. Decizia nr. 458/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 458/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 458/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 458/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător V. N.
Judecător A. B.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurentele intimate C. L. de fond funciar B. și C. Județeană de fond funciar M., împotriva sentinței civile nr.31/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimata petentă T. A. si intimata Instituția P. Județului M., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat L. D. pentru intimata petentă T. A., lipsă fiind toate părțile .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat Liguraru D. pentru intimata petentă a depus la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare și chitanța privind onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra recursului;
Avocat L. D. pentru intimata petentă a solicitat respingerea recursurilor ca fiind neîntemeiate și nelegale .
A solicitat cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin încheierea de ședință din data de 07 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus, în baza art. 165 c.p.c. disjungerea cererii privind revendicarea imobiliară cât și petitul prin care s-au solicitat despăgubiri materiale în valoare de 5000 lei pe lună pentru trei ani începând cu luna februarie 2008 pentru lipsa de folosință a terenului, de cererea prin care s-a solicitat obligarea intimatelor C. L. de F. F. B., C. Județeană de F. F. M. și Instituția P. la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 700 mp teren.
În motivarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, se arată de petenta T. A. că este moștenitoarea autorului Mandreș A. și, în această calitate, solicită obligarea intimatelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 700 mp teren intravilan situat în satul B. de Jos, .> Concluzionează petenta că pe terenul solicitat a fi reconstituit a existat o clădire cu destinația de brutărie ce a fost cumpărată de o societate comercială, iar la momentul actual clădirea a fost demolată, societatea comercială intrând în faliment.
În drept, petenta a invocat dispozițiile Legii 18/1991 și Legii nr.247/2005.
În dovedire, petenta a depus la dosar în xerocopii o cerere, două brevete nr. 3997 din 1.08.1925 și nr. 2253/1913, adresa nr. 141 din 13.07.2010, contract de vânzare – cumpărare încheiat la data de 18.04.1994, proces verbal de licitație încheiat la 18.04.1994, proces verbal de adjudecare încheiat la 18.04.1994, adresa nr. 7464 din 05.01.2011, adresa nr. 2908 din 8.04.2011 și a solicitat încuviințarea probei cu expertiză în specialitatea topo și a probei cu înscrisuri.
Instanța din oficiu a solicitat Comisiei Locale de F. F. B. cât și Instituției P. M., să comunice dacă petenta T. A. a solicitat reconstituirea suprafeței de 700 mp teren intravilan situat în pct. „ Plațul casei” din satul B. de jos, . căror legi a formulat cerere, soluția dată cererilor urmând, totodată, să înainteze dovada comunicării către petentă a soluțiilor date cererilor. De asemenea, a solicitat Primăriei comunei B. să comunice care este situația juridică a terenului în suprafață de 700 mp teren intravilan situat în pct. „ Plațul casei”, răspunsuri înaintate cu adresele nr. 3587 din 09.05.2011, nr.3870 din 11.05.2011 și adresa Primăriei comunei B. din 25.05.2011.
Prin sentința civilă nr. 267 pronunțată la 26 mai 2011 în dosarul nr._ s-a respins plângerea formulată de T. A. în contradictoriu cu intimatele C. L. de F. F. B., C. Județeană de F. F. M. și Instituția P. Județului M..
Împotriva sentinței a formulat recurs petenta T. A., iar prin decizia nr.1163/R/din 22.09.2011 Tribunalul M. a admis recursul formulat de recurenta – petentă T. A., a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, aceasta fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 13.10.2011 sub nr._ .
Cu ocazia rejudecării petenta a solicitat în dovedirea plângerii încuviințarea probei cu înscrisuri, cu expertiză tehnică judiciară și întocmirea unei adrese la primărie, pentru a comunica situația juridică a terenului.
În raport de cererile de probatoriu formulate, instanța în baza art. 129 al 5 c.pr.civ, a solicitat prin adresă Comisiei Locale de F. F. B. să precizeze care este situația juridică a terenului solicitat de petenta T. A. prin cererea de chemare în judecată a fi reconstituit, să precizeze dacă pe acest teren se află o clădire care face imposibilă reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acesteia, în caz afirmativ să comunice dacă petentei i s-a făcut o ofertă în scris cu confirmare de primire pentru terenul intravilan ocupat de acel imobil și dacă mai există acea clădire în prezent, urmând să concluzioneze dacă se poate restitui sau nu în natură terenul solicitat a fi reconstituit, răspuns înaintat cu adresele nr. 94 din 09.12.2012, respectiv nr. 629 din 25.01.2013.
De asemenea, la termenul din 7.12.2011, instanța a numit expert în cauză pe d-ul I. M. solicitându-i prin adresă expertului ;
-să identifice prin punct ,suprafață și vecinătăți terenul revendicat de petentă în suprafață de circa 700 mp;
-să precizeze dacă pe teren se află vre-o construcție, respectiv o brutărie;
-să concluzioneze dacă terenul revendicat de petentă este același cu cel care a format obiectul contractului de vânzare – cumpărare încheiat la data de 18.04.1994, a procesului verbal de licitație și procesului verbal de adjudecare din aceiași dată.
Ulterior la termenul din 31.10.2012, instanța a dispus înlocuirea expertului I. M. cu expertul P. I., la dosarul cauzei fiind înaintat raportul de expertiză.
Prin sentința civilă nr. 31/30.01.2013 Judecătoria Baia de A. a admis în parte plângerea formulată de petenta T. A. și a obligat intimatele să procedeze la reconstituirea dreptului de proprietate, în favoarea petentei T. A., în calitate de moștenitoare a autorului Mandreș N A., asupra terenului curții - construcții, situat în intravilanul comunei B., județul M. în suprafață de 503,5 mp.
A obligat intimatele C. L. de F. F. B., C. Județeană de F. F. M. și Instituția P. Județului M., să plătească petentei T. A. cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei.
Pentru a pronunța acestă sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.04.1994 Federal COOP M., în calitate de vânzător, în baza procesului verbal de adjudecare a licitației nr.1159/18.04.1994, a înstrăinat către S.C.TIROGEN .. o brutărie, depozit pentru pâine, și cărbuni, două cărucioare, malaxor și cuptor, terenul eferent construcției fiindu-i atribuit cumpărătoarei în folosință, potrivit deciziei dată în acest sens.
Prin cererea înregistrată sub nr. 7 din13.XI.1997( f.30) petenta T. A. a solicitat intimatei Comisiei Locale de F. F. B. reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 700 m.p. situat în intravilanul satului B. punctul „Plațul casei”,teren ce a aparținut tatălui său, autorul Mandreș A..
Întrucât pe acest teren era amplasată o construcție cu destinația brutărie, petentei nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru acest teren, pe vechiul amplasament, fiind trecută în anexa 39 pentru despăgubiri, C. Județeană de F. F. M., prin Hotărârea nr.227/2002, menținând propunerea pentru despăgubiri a Comisiei Locale de F. F. B..
Împotriva măsurilor stabilite de intimatele C. L. de F. F. B. și C. Județeană de F. F. M., petenta T. A. a formulat plângere solicitând reconstituirea dreptului de proprietate a terenului în suprafață de 700 m.p. situat . satului B. de Jos punctul „Plațul casei”.
Instanța a constatat temeinicia parțială a pretențiilor invocate de petenta T. A.. Astfel prin măsurile stabilite de C. județeană de F. F. M., potrivit Hotărârii nr.227/2002, s-a reținut calitatea de proprietar a petentei T. A. (fiica autorului Mandreș A.), însă s-a constatat, dată fiind împrejurarea că pe terenul revendicat se afla o construcție cu destinația de brutărie, că reconstituirea în natură nu este posibilă, validându-se propunerea acordării de despăgubiri.
Potrivit disp. art.10 al.1 și 2 din HG nr.890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor „În situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. În cazul în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri.
În situația în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietate foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localități care vor pune la dispoziție terenurile rămase disponibile”.
Din economia acestor dispoziții legale reiese faptul că pentru a putea fi acordată în compensare un anumit teren, este necesar ca acesta să se afle la dispoziția comisiei, ceea ce presupune includerea suprafețelor de teren libere și pentru care nu există formulate cereri de retrocedare, în rezerva aflată la dispoziția comisiei locale care are ca destinație tocmai acordarea în compensare a unor suprafețe de teren pentru cei cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate și nu pot primi terenul la care sunt îndreptățiți pe vechiul amplasament.
Instanța a reținut, potrivit adreselor nr. 94 din 09.12.2012 și nr.629/25.01.2013 că pe terenul revendicat de petenta T. A. a fost construită o clădire (brutărie), imobil cumpărat de S.C.TIROGEN ..L după anul 1990, petentei nefăcându-i-se vreo ofertă în vederea primirii în compensare a unui anumit teren, întrucât, se susține de intimata C. L. de F. F. B., că nu există rezervă la nivelul comunei B. și în consecință petenta a fost trecută în anexa nr.39 pentru despăgubiri, validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr.227/2002, cu încălcarea dispozițiilor art.10 al.2 din HG nr.890/2005.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul P. I. a identificat terenul revendicat de petenta T. A., concluzionând că este situat în intravilanul comunei B., județul M., având categoria de folosință curți –construcții, fiind în suprafață de 737 m.p., pe teren aflându-se o construcție cu destinația de brutărie, clădirea aflată într-o stare avansată de degradare, terenul revendicat formând obiectul contractului de vânzare – cumpărare încheiat la data de 18.04.1994, procesului verbal de licitație și procesului verbal de adjudecare din aceiași dată.
A concluzionat expertul P. I. prin a susține că imobilul – construcție cu destinația de brutărie ocupă la sol suprafața de 233,50 m.p., din totalul suprafeței de 737 m.p.
De aceea, în raport de dispoziția legală invocată și de cele reținute, potrivit adreselor nr. 94 din 09.12.2012 și nr.629/25.01.2013, raportului de expertiză, anexei încheierii nr.3376/21.11.2006 potrivit căreia în privința S.C.TIROGEN ..L s-a dispus radierea, potrivit art.31 din Legea nr.359/2004, văzând și dispozițiile art.1 din Primul protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a admis în parte plângerea și în consecință a obligat intimatele să procedeze la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului curți – construcții, situat în intravilanul comunei B., județul M. în suprafață de 503,5 mp., în favoarea petentei T. A., în calitate de moștenitoare a autorului Mandreș N A..
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 276 c.pr.civ., instanța intimatele C. L. de F. F. B., C. Județeană de F. F. M. și Instituția P. Județului M. au fost obligați să plătească petentei T. A. cheltuieli judiciare, în cuantum de 1500 lei, proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs C. L. de F. F. B. și Instituția P. Județului M.-C. Județeană de F. F..
CLFF B. a criticat sentința arătând că din adresa Centrocoop C.P.P.C –Întreprinderea de Construcții Proiectare și Investiții București din 9 ianuarie 1977 reiese că terenul revendicat de reclamantă se afla deja din anul 1977 în posesia statului român, fiind edificată o brutărie în interesul localnicilor iar ulterior a intrat în patrimoniul FEDERALCOOP M., înființat în anul 1991. Aceasta înseamnă că, terenul fiind preluat de stat, se presupune s-au acordat unele despăgubiri, lucru care reiese din cererea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate în care menționează că nu ar fi primit în schimb teren de aceeași calitate, adică intravilan, născându-se întrebarea dacă reclamanta a primit sau nu în schimb teren extravilan.
Mai arată recurenta că localitatea B. nu a făcut parte dintr-o zonă colectivizată și terenul nu ar fi trebuit să iasă din proprietatea reclamantei iar reclamanta nu dovedește posesia în perioada 1970-1977 și nici că terenul a fost preluat abuziv ori, art. 160 din Legea nr. 109/1996 ocrotea proprietatea privată a organizațiilor cooperatiste și în aceste condiții trebuia să se stabilească în mod clar posesia și regimul juridic al terenului pe care a fost construită brutăria.
Reclamanta a formulat cerere de reconstituire dar nu a depus nici un act care să ateste dreptul de proprietate, încălcând prevederile Legii nr. 18/1991astfel că, nestabilindu-se cu certitudine care este regimul juridic al terenului în cauză, nu s-au încălcat prevederile art. 10 din HG nr. 890/2005, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
De asemenea, recurenta CLFF B. a mai criticat sentința și în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, arătând că nu se poate reține vreo culpă în sarcina sa pentru că nu a obstrucționat în nciun fel dobândirea acestui teren de către reclamantă, dimpotrivă, deși reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate a fost propusă pentru despăgubiri în anexa 3, cheltuielile de judecată trebuind să fie suportate proporțional cu culpa procesuală.
Intimata Instituția P. Județului M.-C. Județeană de F. F., în recursul său, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției P. arătând că activitatea acestei instituții este reglementată de Legea nr. 340/2004 atribuțiile prefectului fiind stabilite potrivit art. 19 din lege. C. Județeană de F. F. funcționează pe lângă Instituția P., activitatea acestei comisia fiind reglementată de HG nr. 890/2005, astfel că Instituția P. nu are atribuții în probleme referitoare la fondul funciar.
Pe fond a arătat că sentința este nelegală și netemeinică, invocând aceleași argumente ca și C. L. de F. F. B., respectiv că terenul se afla din anul 1997 în proprietatea statului, conform adresei Centrocoop C.P.P.C –Întreprinderea de Construcții Proiectare și Investiții București din 9 ianuarie 1977, fiind edificată o brutărie, iar ulterior a fost preluat de Federalcoop M., înființat în anul 1991. De asemenea, a susținut că reclamanta nu făcut dovada posesiei terenului în perioada 1970-1977 și nici că ar fost preluat abuziv de către stat, și, de asemenea, trebuia stabilit și modul de dobândire al terenului de către Federalcoop sau Centrocoop, pentru că, necunoscându-se cui aparține posesia sau proprietatea terenului, CLFF a găsit de cuviință să treacă persoana solicitantă pe anexa nr. 39 în vederea acordării de despăgubiri, astfel că nu au fost încălcate prevederile art. 10 din HG nr. 890/2005, așa cum a reținut instanța de fond.
A mai arătat recurenta că în mod greșit au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată atât C. Județeană de F. F. cât și Instituția P. întrucât CJFF, prin aprobarea și validarea anexei 39 înaintată de CLFF nu a făcut decât să își execute obligațiile legale iar Instituția P. nu are atribuții legate de fondul funciar.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor formulate se constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției P. Județului M., având în vedere că terenul în litigiu se află în intravilanul localității, că a trecut din proprietatea autorului reclamantei în patrimoniul unității administrativ teritoriale . construirii brutăriei și că potrivit art. 36 alin. 5 și 6 din Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, în situațiile reglementate de aceste dispoziții legale reconstituirea dreptului de proprietate se face prin ordin al prefectului, instanța constată că Instituția P. are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei, din probele de la dosar se reține că terenul pentru care reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate a aparținut autorului acesteia, Mandreș N., pârâtele recunoscându-i reclamantei calitatea de moștenitoare a autorului său cu privire la acest teren prin chiar înscrierea sa în anexa 39 pentru obținerea de despăgubiri și validarea anexei prin hotărârea CJFF M..
Deși nu s-a făcut dovada modului în care terenul a trecut din proprietatea autorului reclamantei în proprietatea statului, este cert că această preluare a avut loc, din moment ce obiectivul pentru care terenul a fost preluat s-a realizat, respectiv construirea unei brutării de către Uniunea Județeană a Cooperației de Consum M..
În adresa nr. 141/13.07.2010 a Uniunii Județene a Cooperației de Consum M. (fila 24 dosar recurs) se arată că în arhiva unității nu mai există decizia de atribuire în folosință a terenului aferent construcției-brutărie-însă această decizie putea fi emisă de către Consiliul Popular B. sau de către Consiliul Popular Județean M. cu terenul în folosință pe perioada existenței construcției în baza decretului nr. 244/1995 .
Într-adevăr, potrivit art. 1 din Decr. nr. 244/1955 privind reglementarea transmiterii unor bunuri imobile proprietatea statului către unitățile cooperatiste, „terenurile proprietatea statului, aflate în administrarea comitetelor executive ale sfaturilor populare, necesare pentru construcții unităților cooperatiste, pot fi transmise fără plata și fără termen în folosința acestora, prin decizia comitetului executiv al sfatului popular regional, respectiv a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei, date la propunerea comitetului executiv al sfatului popular deținător al terenului”.
În același sens sunt și prevederile art. 21 din Legea nr. 6/1970 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum, în care se arată că statul sprijină organizațiile cooperației de consum în realizarea obiectivelor lor, printre altele, prin atribuirea de terenuri în folosință din fondul funciar al statului (lit. d) și transmiterea în proprietate cât și repartizarea în folosința temporară de imobile sau părți de imobile din fondul de stat în condițiile prevederilor legale (lit. e). Din aceste două acte normative rezultă că statul a transmis terenuri doar în folosință către unitățile cooperatiste, iar în proprietate doar construcții. Neavând terenul în proprietate, ci doar în folosință, Federalcoop, la rândul său, în calitate de proprietar al brutăriei, nu putea înstrăina decât construcția brutăriei iar terenul nu îl putea transmite decât în folosință noului proprietar al construcției, cum de altfel, s-a și întâmplat.
Din cele expuse mai sus, rezultă că terenul, intrat în proprietatea statului și transmis doar în folosință Cooperației, a rămas la dispoziția unității administrativ teritoriale și deci poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legii nr. 18/1991, în măsura în care nu este ocupat de construcții, astfel cum în mod corect a stabilit și instanța de fond.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art. 274 C.pr.civ. precum și a art. 52 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea adversă fiind o sancțiune procedurală pentru partea acare a pierdut procesul.
Față de aceste considerente se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurentele intimate C. L. de fond funciar B. și Instituția P. Județului M. -C. Județeană de fond funciar M., împotriva sentinței civile nr.31/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimata petentă T. A. intimata, având ca obiect fond funciar
Obligă recurentele la 700 lei cheltuieli de judecată către intimata T. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2013, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. P. | Judecător, V. N. | Judecător, A. B. |
Grefier, D. A. D. |
Red.BA/
2ex/25.04.2013.
Jud fond B. C
Cod operator 2626
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 418/2013.... → |
|---|
