Validare poprire. Sentința nr. 359/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 359/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 57/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 57/2013
Ședința publică de la 26 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. C.
Judecător F. M.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta terț poprit D.G.F.P.M. - A.F.P.TR.S. împotriva sentinței civile nr.359/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin intimat T. N., intimat C. T. D. T., având ca obiect validare poprire
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA,
Asupra apelului civil de față:
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, la data de 15.11.2012, sub nr_, creditoarea T. N. a formulat cerere de validare a popririi în contradictoriu cu D.G.F.P. M. - A.F.P. DR.TR.S. - ACTIVITATEA DE TREZORERIE SI contabilitate PUBLICA DR.TR.S., având calitatea de tert poprit si C. T. D. T., având calitatea de debitor poprit a solicitat sa se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:
1 ) Validarea popririi infiintate de B.. C. GHEQRGHE prin adresa emisa in dosarul de executare silita NM39/E/2012 asupra veniturilor pe care terțul poprit le datorează sau le va datora debitoarei C. T. D. T., pana la concurenta sumei de 108.181,00 lei, din care suma de 100.000 lei este datorată de debitorul poprit conform titlului executoriu sentința civilă nr. 797/27.09.2010, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, cesionată parțial conform contractului de cesiune din 11.08.2011, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației până la plata debitului iar suma de 8.181 lei reprezintă cheltuieli de executare.
2.) Amendarea terțului poprit potrivit dispozițiilor art.460 alin.2 C., care cu rea-credinta a refuzat sa isi îndeplinească obligațiile îd efectuarea popririi.
În motivarea acțiunii creditoarea a arătat că:
Prin Sentința NR. 797/27.09.2010 pronunțata de Tribunalul M., Secția Comerciala si de C. Administrativ, in dosarul Nr._, debitorul C. T. D. T. a fost obligata sa plătească creditoarei . suma de 1.371.615,48 lei, reprezentând contravaloare lucrări executate in baza contractului de lucrări 2776/07.10.2008 actualizata cu indicele de inflație pana la data plații efective.
Ulterior, la data de 11.08.2011, a fost incheiat Contractul de Cesiune de creanță intre ., in calitate de cedent, si T. N., in calitate de cesionar, contract ce a avut / are ca obiect cedarea tiala de către cedent către cesionar a dreptului de creanța in limita sumei de 100.000 (o sutamiilei) din creanța sa asupra debitorului cedat - C. T. inul T..
Cesiunea de creanța fiind făcuta prin compensarea intre datoriile in suma 100.000 (o suta mii) lei pe care cedentul . le avea re cesionarul T. N..
Mai arată că in baza titlului executoriu - Sentința nr.797 din data de 27.09.2010 si a Contractului de cesiune de creanța din data de 11.08.2011, intrucat debitoarea nu si-a executat
obligația de bunăvoie, formulat cerere de executare silita pentru suma totala de 100.000,00 lei.
Cererea a fost inregistrata la Biroul Executorului Judecătoresc C. G. sub nr. de dosar 139/E/2012.
La data de 03.10.2012 dupa expirarea termenului de 6 luni, prevăzut de .2 din O.G. Nr.22/2002 de la comunicarea somației de executare debitorului C. T. D. T., B.E.J. C. G. prin adresa emisă in dosarul de executare silita nr.139/E/2012 si inregistrata la terțul poprit Tezoreria M. sub Nr._, a declarat indisponibilizate sumele de bani pe care le realizează sau le deține la terțul poprit debitoarea C. T. D. T., precum si incasarile viitoare, pana la achitarea integrala a sumei de 108.181,00 lei.
Dupa instituirea popririi, terțul poprit - Trezoreria M. a transmis către B.E.J. C. G. ca a procedat la infiintarea popririi, insa in conformitate cu prevederile O.M.F.P. 2336/2011, ,,trezoreria va indisponibiliza sume din conturile de disponibilități sau credite bugetare numai dupa ce C. T. D. T. va comunica disponibilitățile de sume pentru achitarea popririi.
Creditoarea considera ca această motivație din partea terțului poprit -Trezoreria M., este netemeinica si nelegala, intrucat potrivit art.2 din O.G. nr. 22/2002 ,,Daca executarea creanței stabilita prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca. in termen de 6 luni, sa iaca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligația de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului".
Din aceste prevederi legale se poate constata ca beneficiul termenului de gratie in favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutarii benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar si de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor stabilite prin titluri executorii.
Așadar, debitoarea C. T. D. T. in considerarea calității sale de instituție publica avea îndatorirea, ca reprezentanta a autorității statului, de a veghea la respectarea principiului legalității si la a executa de buna voie o hotărâre judecătoreasca ce ii este opozabila.
Mai arată că, de la momentul emiterii primului act de executare de către B.E.J. C. G. - somația prin care i s-a adus la cunoștința debitoarei faptul ca impotriva ei s-a inceput executarea silita pentru recuperarea sumei de 108.181,00 lei - si in situația in care la momentul primirii acestei somații debitoarea nu a avut fonduri pentru plata sumei datorate in baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr.797 si contractul de cesiune de creanța, ceasta avea obligația ca in termen de 6 luni de la primirea somației sa întreprindă toate demersurile legale, necesare, pentru a-si indeplini obligația de plata stabilita prin titlul executoriu sus menționat.
Ca atare, terțul poprit - Trezoreria M. putea sa se prevaleze de revederile O.M.F.P. Nr.2336 / 2011, numai in măsura in care creditoarea nu ar fi acordat debitoarei termenul de gratie prevăzut de art.2, din OG. nr.22/2002, si ar fi procedat la înființarea popririi prin indisponibilizarea sumelor de bani pe care le realiza sau le-ar fi deținut la tertu! poprit debitoarea C. T. D. T., înăuntrul acestui termen de gratie de 6 luni revăzut de art.2 din O.G. Nr.22/2002.
Insa, atât timp cat B.EJ. C. G., la cererea creditoarei, nu a efectuat nici un act de executare împotriva debitoarei de la ta emiterii primei somații catre C. T. D. T. si pana la data de 03.10.2012, invocarea de catre terțul poprit a prevederilor O.M.F.P. nr. 2336/2011, este nelegala.
Față de dispozițiile art. 2-3 din OG nr. 22/2002 si având in vedere faptul de la data emiterii somației către debitoarea C. T. D. T. si pana la data 03.10.2012, debitoarea C. T. D. T., nu si-a indeplinit de bună-voie obligația de plata stabilita prin titlul executoriu reprezentat de Sentința nr. 797 / 27.09.2010 si Contractul de Cesiune de Creanța din data de 2011, B.E.J. C. G. a pasit mai departe in cadrul procedurii executare silita, solicitând prin adresa emisa in dosarul executionai 139/E/2012 si înregistrata la terțul poprit - Trezoreria M. - sub_ / 04.10.2012, înființarea popririi, declarând indisponibilizate sumele de bani pe care le realizează sau le deținea la terțul poprit debitoarea C. T. D. T., precum si încasările viitoare, pana la achitarea integrala ei de 108.181,00 lei.
Cu toate ca sunt îndeplinite prevederile art.452 si urm. din C., referitoare la executarea silita prin poprire, respectiv terțul poprit datorând sume de bani debitorului poprit, terțul poprit Trezoreria M., cu nesocotirea si încălcarea prevederilor legale referitoare la executarea silita prin poprire nu a efectuat obligațiile stabilite prin lege in sarcina terțului poprit.
Potrivit dispozițiilor legale, terțul poprit este obligat sa retina si sa plăteasca/consemneze suma poprita si totodată sa transmită dovada cecutorului.
Terțul poprit nu a dat curs popririi, respectiv nu a efectuat rețineri si viramente in contul îantei noastre, incalcand, in acest fel, cu rea-credinta obligațiile ce-i reveneau.
Creditoarea a concluzionat terțul poprit nu și-a îndeplinit cu rea credință obliațiile.
Acest fapt reiese si din adresa nr._/08.10.2012 emisa de către terul jprit prin care acesta ne informează ca ca a procedat la înființarea porprii, insa conformitate cu prevederile O.M.F.P. 2336/2011, ,,va proceda la efectuarea plăților numai dupa ce C. T. D. T. va comunica isponibilitatile de sume pentru achitarea popriri".
Creditoarea a invcoat jurisprudența CEDO, respectiv cauzele S. împotriva României și Wornsby împotriva Greciei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile legale ale Cărții V Cod proc. civilă, respectiv art.452 si următoarele.
În dovedirea cererii de chemare în judecată creditoarea a depus, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, Titlul executoriu - sentința nr.797 / 27.09.2010; contractul de cesiune de creanța din data de 11.08.2011; cererea de executare silita; adresa din 03.10.2012 înregistrata la terțul poprit; răspunsul terțului poprit nr._ din 08.10.2012; adresa din 03.10.2012 transmisa către debitoarea C. T. D. T..
In conformitate cu art. 242 al. 2 creditoarea a solicitat judecarea cererii in lipsă.
II. În apărare terțul poprit D.G.F.P.M. - A.F.P.TR.S., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de numita T. N. ca neintemeiata, din următoarele motive:
1. Cererea de chemare in judecata este neintemeiata având in vedere că prin adresa nr._/08.10.2012, Trezoreria Drobeta Turnu Severin a confirmat atat B. C. G. cat si Colegiului T. D. T. infiintarea popririi asupra disponibilităților existente in contul debitoarei C. T. D. T. .
De la data infiintarii popririi in dosarul nr. 139/E/2012 trezoreria a aplicat prevederile OMFP nr.2336/2011, reaua-credință de care sunt acuzați este neintemeiata, având in vedere faptul ca s-au conformat cu promptitudine solicitării B. C. G...
Conform adresei MFP nr. 385 298/21.05.2012 - Precizări privind aplicabilitatea O.G nr.22/2002 si OMFP nr.2336/2011, prin OG NR.22/2002, cu modificările si completările ulterioare, au fost instituite mai multe masuri normative derogatorii de la procedura ., prevăzută de Codul de procedura civila, masuri ce stabilesc asupra căror resurse bănești ale instituțiilor publice se poate face executarea silita (art.1), cat si momentul de la care se poate efectua urmărirea silita (art.2), fara ca intre cele doua norme sa existe o legătura de interdependenta.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.1 din OG nr.22/2002, cu modificările si cerne e:arile ulterioare, creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor si autorităților publice se achita din sumele aprobate cu aceasta destinație prin bugetele acestora sau, dupa caz, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligația de plată respectiva, textul legal statuând, fara echivoc, faptul ca aceste creanțe nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si funcționare, inclusiv a celor de personal, in scopul îndeplinirii atribuțiilor legale, pentru care au fost infiintate.
Cu privire la art.1 din OG nr. 22/2002, se subliniază ca, in jurisprudenta constanta a Curții Constituționale, care a analizat acest text si care, printr-o . decizii, a respins excepțiile de neconstitutionalitate invocate, s-a reținut ca instituirea anumitor limite ale executării creanțelor stabilite in sarcina instituțiilor publice nu este neconstitutionala - Decizia nr.444/20.11.2003 - prin care Curtea a statuat ca "indiscutabil, ordonanța instituie anumite limite ale executării, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget in acest scop. Aceasta limitare nu este insa contrara Legii fundamentale, ci, așa cum s-a arătat, este în concordanta cu principiile consacrate de aceasta si nu înfrânge regula accesului liber la justiție sau dreptul la un proces echitabil.
Interzicerea executării silite asupra altor fonduri bănești decât cele alocate de la bugetul de stat in acest scop nu constituie o discriminare a creditorului in favoarea statului, asa cum se susține in motivarea excepției, ci o norma de protecție de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu sa se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu".
Terțul poprit a solicitat Colegiului T. D. T., in conformitate cu prevederile art.2 din OMFP nr. 2336/2011, sa comunice trezoreriei in termenul prevăzut de art.3 din OMFP nr.2336/2011 sumele existente in conturi in vederea indisponibilizarii, tinand cont de prevederile art.1 alin.(1) din OG nr.22/2002, cu modificările si completările ulterioare.
Prin nexele nr.1 conform OMFP 2336/2011, Trezoreria transmite debitorului situația disponibilităților de fonduri si a creditelor bugetare deschise si neutilizate existente in conturile Colegiului T. D. T. de la data înființării popririi pana la zi iar acesta transmite Anexele nr.2 conform OMFP 2336/2011 prin care comunica Trezoreriei ca nu sunt sume care sa fie indisponibilizate din disponibilitățile si creditele bugetare deschise si neutilizate existente in conturi, fapt ce dovedește respectarea procedurii de punere in aplicare a titlurilor executorii in baza cărora se solicita infiintarea popririi conturilor autoriltatilor si instituțiilor publice, deschise la nivelul unității Trezoreriei Statului, procedura aprobata prin OMFP 2336/2011.
Prin urmare, a concluzionat terțul poprit, în mod eronat creditoarea invocă reaua credința in procedura de indisponibilizare a sumelor de bani.
2. Tot în mod eronat creditoarea evidențiază o intenție de tergiversare.
3. Poprirea a fost înființata in conformitate cu OG nr.22/2002, cu respectarea tuturor procedurilor legale.
Sumele destinate pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si funcționare, inclusiv a celor de personal, nu pot fi indisponibilizate prin instituirea măsurii executionale a popririi), prin OMFP nr.2336/2011
Terțul poprit apreciază ca prevederile art.1 din OG nr.22/2002 sunt incidente atât înainte cât si după scurgerea termenului de 6 luni, fiind aplicabile si după devenirea incidența a dispozițiilor art.3 din OG nr.22/2002 referitoare la posibilitatea efectuării executării silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie.
Intre incidența art.1 si 2 din OG nr.22.2002 nu exista o legătura de condiționalitate, fiecare articol instituind masuri diferite in privința executării obligațiilor de plata ale instituțiilor publice stabile prin titluri executorii si aplicându-se separat, aplicarea art.2 si 3 neexcluzând automat aplicarea art.1.
Astfel, scurgerea termenului de 6 luni si posibilitatea executării silite potrivit Codului de procedura civila nu înlătura faptul ca executarea se poate efectua numai asupra acelor sume/ titluri de cheltuieli din care pot fi achitate obligațiile instituțiilor si autorităților publice si ca atare nu înlătura implicit nici incidența procedurii aprobate prin OMFP nr.2336/2011.
De altfel, se poate spune ca art.1 se aplica cu atât mai mult cu cat, după trecerea celor 6 luni, ar putea părea ca, in lumina art.3, executarea s-ar efectua asupra oricăror resurse ale instituțiilor publice, aceasta fiind o ipoteza respinsa in mod constant de către Curtea Constituționala.
In concluzie, reiterează că ca termenul de 6 luni - instituit de art.3-este doar una dintre masurile normative promovate prin intermediul OG nr.22/2002, cealaltă măsura fiind stabilirea expresa si limitativa a unor sume sau titluri de cheltuieli precise, asupra cărora se poate efectua executarea silita (art.1) intre cele doua masuri - care vizează, in esența, ocrotirea unui interes public general - neexistând o legătura de interdependenta sau un obiect comun, din moment ce art.1 stabilește ceea ce se poate executa silit, iar art.2 când se poate face acest lucru.
Față de motivele de fapt și de drept arătate mai sus, terțul poprit a solicitat respingerea cereerii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În dovedirea întâmpinării terțul poprit a depus, în xerocopii: adresa de înființare a popririi nr._/08.10.2012 comunicată de B. C. G., adresa de înființare a popririi comunicată debitorului, anexele 1 și 2, adresa MFP nr_/21.05.2012, OG 22/2002, OMFP nr. 2336/2011.
În baza rolului activ, prevăzut de art. 129 alin 5 Cod proc. civilă instanța a solicitat de la B. C. G. să înainteze dosarul de executare nr. 139/R/2012 și contractul de Cesiune de creanță, în original, încheiat între . T. N., acesta fiind depus și atașat la dosarul cauzei (filele 52-73), respectiv, (fila 114).
În scop probator, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a dispus atașarea dosarului_ .
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă apelului a admis în parte cererea, a fost validată poprirea înființată de B.E.J. C. G. asupra veniturilor realizate de debitorul C. T. D. T. de la terțul poprit D.G.F.P. M. – A.F.P. DROBETA T. S..
A fost obligat terțul poprit D.G.F.P. M. – A.F.P. DROBETA T. S. la plata către creditor a sumei de 100.000 lei, datorată de debitorul poprit C. T. D. T. conform titlului executoriu sentința civilă nr. 797/27.09.2010, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, cesionată parțial conform contractului de cesiune din 11.08.2011, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației până la plata debitului și a sumei de 8.181 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
A fost respinsă cererea de amendare a terțului poprit ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința nr. 797/27.09.2010 pronunțata de Tribunalul M. - Secția Comercială si de C. Administrativ în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului, debitorul C. T. “D. T.” a fost obligat să plătească creditoarei . suma de 1.371.615,48 lei reprezentând contravaloare lucrări executate în baza contractului de lucrări 2776/07.10.2008, actualizată cu indicele de inflație pana la data plații efective (filele 64-67).
La data de 11.08.2011 a fost încheiat contractul de cesiune de creanță între ., în calitate de cedent, si T. N., în calitate de cesionar, contract ce a avut ca obiect cedarea parțială de către cedent către cesionar a dreptului de creanța în limita sumei de 100.000 (o sută mii lei) din creanța deținută asupra debitorului cedat - C. T. “D. T.” (fila 68; fila 114 în original, restituit B.).
Creditoarea T. N., în baza sentinței nr. 797/27.09.2010 pronunțata de Tribunalul M. - Secția Comercială si de C. Administrativ în dosarul nr._ si a contractului de cesiune de creanță din data de 11.08.2011, a solicitat la data de 20.02.2012 B. C. G. executarea silită a debitorului C. T. “D. T.” pentru suma totala de 100.000 lei (fila 53).
A fost creat dosarul de executare silită nr. 139/E/2012.
Prin încheierea din data de 02.03.2011, pronunțată în dosarul nr._ (fila 51), a fost învestită cu formulă executorie această hotărâre, în limita creanței în valoare de 100.000 lei.
La data de 28.03.2012, prin intermediul executorului judecătoresc, creditoarea a adresat debitorului C. T. „D. T.” somația nr. 139/E/2012, prin care a solicitat debitorului să plătească suma de 108.181 lei, din care 100.000 lei în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 797/27.09.2010 pronunțata de Tribunalul M. - Secția Comercială si de C. Administrativ și 8.181 lei în baza procesului verbal de cheltuieli de executare (filele 57-58).
La data de 04.10.2012 executorul judecătoresc a emis către terțul poprit Trezoreria Drobeta Turnu Severin adresă de înființare a popririi pentru suma de 108.181 lei (adresa – f. 71; dovada de primire – f. 69), fiind informat, totodată, și debitorul cu privire la acest demers (adresa – f. 72; dovada de primire – f. 70).
1. Terțul poprit a solicitat respingerea cererii de validare a popririi arătând, în esență, că și după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002 este în continuare incident art. 1 din OG nr. 22/2002 întrucât între dispozițiile primelor două articole nu există o intercondiționalitate. Fiecare articol instituie măsuri diferite în privința executării obligațiilor de plată a instituțiilor publice și, pentru acest motiv, funcționează autonom.
2. În privința apărării terțului poprit, instanța constată că, într-adevăr, OG nr. 22/2002 stabilește o procedură derogatorie de la dreptul comun în privința executării creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice.
Astfel art. 1 și art. 2 reglementează în ce condiții este incidentă procedura derogatorie care constă în aceea că legiuitorul a prevăzut că se poate începe și/sau continua executarea acestor titluri doar din anumite categorii de fonduri ale instituției publice debitoare și că timp de 6 luni instituția publică nu poate fi obligată să înceapă ori să continue executarea titlurilor în cauză dacă nu deține aceste fonduri speciale.
Potrivit art. 3, dacă la finalul celor 6 luni nu s-a efectuat plata, se poate demara procedura de executare de drept comun.
3. Art. 1 stabilește că nu orice resursă financiară a unei instituții publice poate fi utilizată pentru achitarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina sa ci numai anumite categorii de fonduri („sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”, art. 1 alin. 1). Alineatul 2 al aceluiași articol este complementar primului și prevede expres categoriile de resurse care nu pot fi utilizate pentru plata creanțelor anterior menționate („sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate”)
În consecința articolului 1, articolul 2 stabilește o derogare de la regula executării creanțelor, respectiv neînceperea sau oprirea executării din cauza lipsei de fonduri – prin lipsă de fonduri impunându-se a se înțelege că instituția publică debitoare nu (mai) deține „sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.”.
Derogarea pe care o aduce art. 2 constă în aceea că, fiind în prezența lipsei acestei categorii de fonduri, timp de 6 luni nu se pot executa celelalte fonduri ale instituției, prevăzute de art. 1 alin. 1 deși conform dreptului comun ar fi posibil.
4. Așadar art. 1 și art. 2 funcționează împreună și consecutiv, susținerea contrară a terțului poprit neputând fi primită.
În măsura în care cele două articole ar funcționa autonom iar la sfârșitul celor 6 luni instituția publică nu ar obține sumele necesare pentru executarea obligației de plată, dacă ar deveni incidente în continuare dispozițiile art. 1, efectele celui de-al treilea articol, care prevăd posibilitatea demarării executării silite potrivit dreptului comun, ar fi lipsite de eficiență deoarece art. 1 înlătură tocmai aplicarea Codului de procedură civilă în materie de executare silită.
Cum legiuitorul a reglementat expres posibilitatea începerii executării silite potrivit dreptului comun, înseamnă că art. 1 și art. 2 funcționează împreună și nu poate fi reținută susținerea terțului poprit că în realitate art. 3 ar fi inaplicabil în fapt.
Pe de altă parte însăși procedura prevăzută de art. 2 din OG nr. 22/2002 ar fi inutilă în măsura în care s-ar admite că după intervalul de 6 luni ar fi incident, iarăși, articolul 1, deoarece nu ar fi logic din punct de vedere juridic ca după ce încercarea de executare a unei creanțe să fie suspendată timp de 6 luni – în virtutea art. 2 – aceasta să fie blocată pentru un interval de timp nedeterminat în baza art. 1.
În plus, o interpretare precum cea susținută de terțul poprit ar vătăma dreptul creditorului în substanța sa întrucât acesta s-ar vedea pus în situația de a nu mai avea nici o garanție a executării creanței deoarece în lipsa unei reglementări constrângătoare din punct de vedere temporal pentru creditor, comportamentul acestuia rămâne imprevizibil, deci arbitrar, ceea ce ar contraveni jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește decizia nr. 444/2003 a Curții Constituționale a României, invocată de terțul poprit (întâmpinare, fila 28), instanța constată că aceasta are în vedere o formă a ordonanței care, la momentul respectiv, nu reglementa nici suspendarea executării timp de 6 luni și nici posibilitatea aplicării Codului de procedură civilă.
Aceste ultime prevederi au fost adăugate prin Legea nr. 110/2007 – aspect care rezultă din chiar forma OG nr. 22/2002 depusă la dosarul cauzei de terțul poprit (filele 88-90) și sunt reflectate în deciziile ulterioare ale instanței de contencios constituțional care nu mai constată o imposibilitate absolută de executare conform dreptului comun a creanțelor împotriva instituțiilor publice.
Astfel prin decizia nr. 213/2010 a Curții Constituționale a României se reține că protecția acordată pe perioada de 6 luni reglementată este compatibilă cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale întrucât în Cauza Burdov contra Rusiei (2002), s-a statuat că, deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacã regula este aceea a executării într-un termen rezonabil.
S-a mai reținut că această întârziere nu trebuie sã se eternizeze, astfel încât sã aducă atingere substanței înseși a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Or, astfel cum s-a arătat în considerentul care precede, articolul 1, funcționând singur, are exact acest efect, atât timp nu admite posibilitatea executării decât în condițiile în care instituția publică deține fonduri speciale și nu prevede ce se întâmplă dacă aceasta nu obține fondurile necesare.
Nu în ultimul rând instanța constată că articolul 6 din OG nr. 22/2002 reglementează o ipoteză în care s-a început executarea în cazul în care aceasta nu s-a făcut conform art. 1 alin. 1, art. 2 sau 4 prevăzând că debitorul poate solicita instanței un termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective. Procedura de executare în derulare la care se referă articolul 6 din OG nr. 22/2002 nu poate fi decât cea de drept comun, atât timp cât nu este cea prevăzută de art. 1 alin. 1, art. 2 sau 4.
Și cum legiuitorul prevede expres posibilitatea pentru debitor de a face solicitările respective, acesta admite că se poate derula procedura de drept comun pentru creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice.
Evoluția concepției legiuitorului în ceea ce privește executarea creanțelor împotriva instituțiilor publice rezultă fără nici un dubiu din diferența de reglementare între forma pe care OG nr. 22/2002 a avut-o până în anul 2007, când nu se prevedea posibilitatea executării silite conform dreptului comun, și cea ulterioară acestui moment când s-a prevăzut expres această posibilitate.
În consecință, având în vedere considerentele care preced, instanța reține că articolul prim din ordonanță trebuie să fie interpretat ulterior modificării prin Legea 110/2007 prin raportare la cel de-al treilea articol, respectiv ca privind doar achitarea creanțelor de bună-voie sau în intervalul de 6 luni instituit de art. 2 din ordonanța modificată, atunci când acest termen este operabil. Așadar, articolul 1 nu va fi incident în cazul executării silite sau al eventualei continuări a executării silite la care face referire art. 3 din același act normativ, în forma sa modificată și va înlătura apărarea formulată de în sens contrar de terțul poprit, precizările din adresa OMFP nr. 38.5298/21.05.2012 (filele 96-98) neavând caracter obligatoriu pentru instanță.
5. Cât privește argumentul întemeiat pe Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2336/2011 în sensul că acesta reglementează incidența art. 1 din OG nr. 22/2002 (filele 91-95) și după trecerea termenului de 6 luni (întâmpinare, fila 78), instanța urmează a-l înlătura cu următoarea motivare:
Un ordin de ministru nu poate adăuga la lege, asigurând doar executarea ei.
În acest sens sunt dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative care prevăd că „actele normative date în executarea (…) ordonanțelor (…) se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă” și cele ale art. 77 care prevede că „ordinele cu caracter normativ (...) ale conducătorilor ministerelor (...) se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. (...)”.
În consecință, întrucât OMFP nr. 2336/2011 reglementează, potrivit art. 1 din anexa ordinului, modul de punere în aplicare a prevederilor art. 1 din OG nr. 22/2002, incidența temporală a acestui act normativ este limitată de aplicabilitatea art. 1 din OG nr. 22/2002 care, așa cum s-a argumentat în considerentele care preced, privește doar achitarea creanțelor de bună-voie sau în intervalul de 6 luni instituit de art. 2 din ordonanța modificată, atunci când este operabil.
Dacă în acest interval de timp unitatea de trezorerie primește o adresă de înființare a popririi asupra conturilor unei instituții ori autorități publice, se declanșează procedura prevăzută de ordin prin care se stabilește dacă debitorul are fondurile necesare în sensul art. 1 din OG nr. 22/2002.
După expirarea termenului de 6 luni, art. 1 nemaifiind aplicabil, nu mai poate fi aplicată nici procedura reglementată de OMFP nr. 2336/2011. În caz contrar s-ar adăuga la lege, ceea ce nu este posibil.
Pentru aceste motive, instanța constată că, în realitate, OMFP nr. 2336/2011 nu reglementează incidența art. 1 din OG nr. 22/2002 după expirarea termenului prevăzut de art. 2 al actului normativ și va înlătura susținerea contrară a terțului poprit.
6. Aplicând considerentele care preced în cauza dedusă judecății, instanța constată că prin sentința nr. 797/27.09.2010 pronunțata de Tribunalul M. - Secția Comercială si de C. Administrativ în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului, debitorul C. T. “D. T.” a fost obligat să plătească creditoarei . suma de 1.371.615,48 lei (filele 64-67).
La data de 11.08.2011 a fost încheiat contractul de cesiune de creanță între ., în calitate de cedent, si T. N., în calitate de cesionar, contract ce a avut ca obiect cedarea parțială de către cedent către cesionar a dreptului de creanța în limita sumei de 100.000 lei din creanța deținută asupra debitorului cedat - C. T. “D. T.” (fila 68; fila 114 în original, restituit B.).
Creditoarea T. N., în baza sentinței nr. 797/27.09.2010 pronunțată de Tribunalul M. - Secția Comercială si de C. Administrativ în dosarul nr._ si a contractului de cesiune de creanță din data de 11.08.2011, a solicitat la data de 20.02.2012 B. C. G. executarea silită a debitorului C. T. “D. T.” pentru suma totala de 100.000 lei (fila 53).
A fost creat dosarul de executare silită nr. 139/E/2012.
Prin încheierea din data de 02.03.2011, pronunțată în dosarul nr._ (fila 51) a fost încuviințată executarea silită a acestei hotărâri în limita creanței de 100.000 lei.
La data de 28.03.2012, astfel cum prevede art. 2 din OG nr. 22/2002, prin intermediul executorului judecătoresc, creditoarea a adresat debitorului C. T. „D. T.” somația nr. 139/E/2012, prin care a solicitat debitorului să plătească suma de 108.181 lei, din care 100.000 lei în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 797/27.09.2010 pronunțata de Tribunalul M. - Secția Comercială si de C. Administrativ și 8.181 lei în baza procesului verbal de cheltuieli de executare (filele 57-58).
În următoarele șase luni debitorul nu a făcut nici o plată către creditoare.
În continuarea demersurilor făcute pentru executarea creanței deținute, creditoarea, după expirarea celor șase luni prevăzute de art. 2 din OG nr. 22/2002, a solicitat terțului poprit executarea silită a fondurilor debitorului prin poprirea lor.
Astfel la data de 03.10.2012 executorul judecătoresc a emis iar la data de 04.10.2012 terțul poprit Trezoreria Drobeta Turnu Severin a primit adresa de înființare a popririi pentru suma de 108.181 lei (adresa – f. 71; dovada de primire – f. 69), fiind informat, totodată, concomitent, și debitorul cu privire la acest demers (adresa – f. 72; dovada de primire – f. 70).
În aceste condiții, în considerarea argumentelor anterioare (punctele 4 și 5 din hotărâre), întrucât în cauza dedusă judecății la data de 28.09.2012 a expirat termenul de șase luni de la data emiterii somației prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002, debitorul C. T. D. T. și terțul poprit DGFP – Drobeta Turnu Severin nu mai pot opune ca motiv de neexecutare incidența art. 1 din OG nr. 22/2002 și, în consecință, nici nu pot urma procedura prevăzută de OMFP nr. 2336/2011 în acest scop, deoarece nu mai este aplicabilă în acest moment.
În același timp, nefiind efectuată plata de bună voie de către debitor în intervalul de șase luni, instanța constată că în mod corect executorul judecătoresc a procedat la înființarea popririi deoarece art. 3 din nr. OG 22/2002, modificată prin Legea nr. 110/2007, prevede că se poate solicita de către creditor efectuarea executării silite potrivit dreptului comun în cazul neîndeplinirii obligației de plată.
7. Fiind declanșată procedura executării silite prin proprirea fondurilor în condițiile dreptului comun, instanța va analiza această procedură prin prisma dispozițiilor Codului de procedură civilă.
7.1. Instanța constată, în prealabil, că debitorul datorează creditoarei suma de 100.000 lei pentru următoarele motive:
Față de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011, întrucât contractul de cesiune de creanță dintre Competent Serv SRL, în calitate de cedent, si T. N., în calitate de cesionar, a fost încheiat la data de 11.08.2011, regimul juridic al acestuia este dat de art. 1391 și următoarele in Codul civil din anul 1864.
Cesiunea de creanță în cuantum de 100.000 de lei a fost notificată debitorului de către creditoare, astfel cum s-a reținut prin încheierea din data de 02.03.2011, pronunțată în dosarul nr._ (fila 51), prin notificarea nr. 5/N/22.08.2011. Instanța reține că această notificarea a avut loc deoarece debitorul, prin contestația la executare ce a făcut obiectul dosarului nr._ (atașat la prezenta cauză) a recunoscut existența debitului în cuantum de 100.000 față de creditoare în baza contractului de cesiune – care i-a fost comunicat (fila 10, dosar 4829) - și a sentinței civilă nr. 797/27.09.2010 pronunțata de Tribunalul M. - Secția Comercială si de C. Administrativ (cerere de chemare în judecată, fila 1).
În orice caz, fără nici un dubiu, având în vedere că prin somația nr. 139/E/2012, primită de debitor la data de 28.03.2012 (fila 58), creditoarea a solicitat acestuia să plătească suma de 108.181 lei, din care 100.000 lei „creanța cedată de către . către T. N.” (fila 57), este îndeplinită condiția notificării cesiunii de creanță.
În consecință debitorul datorează creditoarei suma de 100.000 lei.
7.2. Din coroborarea dispozițiilor art. 460 cu cele ale art. 452 Cod proc. civilă, rezultă că pentru ca instanța să poată dispune validarea popririi este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții: terțul poprit să datoreze debitorului în prezent sau viitor, în baza unor raporturi juridice existente, o sumă de bani, să fi fost înființată poprirea conform art. 454 Cod proc. civilă, iar terțul să nu-și execute obligațiile ce-i revin în baza art. 456 Cod proc. civilă.
Astfel cum rezultă din corespondența purtată între terțul poprit DGFP - AFP – Drobeta Turnu Severin și debitorul C. T. D. T. începând cu data de 08.10.2012 (filele 84-87), terțul poprit face plăți către debitor, conturile instituției debitoare fiind deschise în prezent la această unitate de trezorerie.
Poprirea a fost înființată cu respectarea dispozițiilor art. 454 Cod proc. civilă deoarece biroul executorului judecătoresc a emis către terțul poprit adresa de înființare a popririi din data de 03.10.2012 (fila 71) la care au fost anexate copii de pe titlul executoriu sentința civilă nr. 797/27.09.2010 pronunțata de Tribunalul M. - Secția Comercială si de C. Administrativ, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 139/E/2012 și încheierea de încuviințare a executării silite, iar terțul poprit nu și-a executat obligațiile ce-i revin în baza art. 456 Cod proc. civilă așa cum rezultă din întâmpinarea depusă nici la data sesizării instanței.
Fiind întrunite condițiile prevăzute de lege și nefiind incidente alte norme derogatorii, instanța constată că este întemeiată cererea de validare a popririi formulată de creditor, o va admite și va valida poprirea înființată de B.E.J. C. G. asupra veniturilor realizate de debitorul C. T. „D. T.” de la terțul poprit D.G.F.P. M. – A.F.P. Drobeta Turnu Severin.
În consecință va obliga terțul poprit D.G.F.P. M. – A.F.P. DROBETA T. S. la plata către creditor a sumei de 100.000 lei, datorată de debitorul poprit C. T. D. T. conform titlului executoriu sentința civilă nr. 797/27.09.2010, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, cesionată parțial conform contractului de cesiune din 11.08.2011, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației și până la plata debitului conform art. 3712 alin. 3 Cod proc. civilă și a sumei de 8.181 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
8. Deliberând asupra cererii creditoarei de amendare a terțului poprit, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Pentru a se aplica această sancțiune trebuie să se constate că terțul poprit cu rea credință a refuzat să-și îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi.
În cauză, terțul poprit a înființat poprirea asupra fondurilor debitorului și a făcut demersuri pe lângă acesta pentru identificarea sumelor care să fie indisponibilizate în vederea efectuării plății imediat după primirea adresei de înființare a popririi – prima solicitare de plată fiind făcută la data de 08.10.2012 (filele 83-84) și a continuat în luna următoare (filele 85-86) până la sesizarea instanței de către creditoare la data de 15.11.2012.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel terțul poprit D.G.F.P.M. - A.F.P.TR.S. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel a susținut că în mod eronat reclamanta acuză cu rea credință în procedura de indisponibilizare a sumelor de bani, ignorând diligențele depuse de terțul poprit, de corespondența purtată între apelantă și B. C. G. cât și cu C. T. D. T., ignorând că terțul poprit nu poate face altceva decât să respecte întrutotul procedura dispusă prin normele legale.
Reaua credință de care este acuzat terțul poprit este neîntemeiată având în vedere faptul că s-au conformat cu promptitudine solicitării B. C. G., potrivit normelor legale,situație expusă prin documentele anexate la dosarul instanței de fond.
In consecință apelanta terț poprit consideră că prevederile art. 1 din OG nr.22/2002 sunt incidente atât înainte cât și după scurgerea termenului de 6 luni fiind aplicabile independent de dispozițiile art. 3 din OG nr. 22/2002 referitoare la posibilitatea efectuării executării silite potrivit Codului de procedură civilă .
Apelanta reiterează pe larg motivele invocate în întâmpinarea depusă la fond .
Pe de altă parte chiar apelanta arată că a făcut demersurile pentru obținerea fondurilor necesare executării titlului creditoarei .
De aici concluzia că aceste sume se derulează prin același cont pe care debitoarea îl are deschis la apelanta terț poprit .
În aceste condiții și neexistând o diferențiere cu privire la destinația fondurilor atribuite debitoarei, respingerea cererii de validare pe motivul că fondurile rulate prin contul deschis la terțul poprit, au o destinație specială, ar pune-o pe creditoare în imposibilitatea de a executa vreodată titlul întrucât, i s-ar invoca faptul că nu au fost virați bani cu această destinație și ar lăsa la latitudinea exclusivă a debitoarei, respectiv terțului poprit dacă și când vor achita sumele datorate .
Ori, de esența executării silite conform art. 3711, alin. 2 cod procedură civilă (și poprirea este o formă de executare silită) este tocmai încercarea de a-l obliga pe debitor să execute o obligație pe care nu a executat-o de bună voie .
Instanța nu a reținut în privința apelantei o eventuală rea credință, dovadă că nici nu a dispus amendarea acesteia, astfel că această critică adusă sentinței apelate este neavenită .
Celelalte critici, constând de altfel în reluarea susținerilor din întâmpinarea de la fond, au fost pe larg și pertinent analizate, atât în fapt cât și în drept, în considerentele sentinței atacate, reluarea acestei analize fiind de prisos .
Față de aceste considerente, tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 296 cod procedură civilă, va respinge ca nefundat apelul declarat de terțul poprit D.G.F.P.M. - A.F.P. DR.TR.S., împotriva sentinței civile nr. 359/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta terț poprit D.G.F.P.M. - A.F.P. DR.TR.S. cu sediul în Drobeta T.-S., ., nr. 1 împotriva sentinței civile nr.359/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin intimați T. N., domiciliată în Drobeta T. - S., ., județul M. și C. T. D. T. cu sediul în Drobeta T. - S., .. 7, județul M., ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 26.04.2013, la sediul Tribunalului M..
Președinte, S. C. | Judecător, F. M. | |
Grefier, L. I. |
CS/LI/5 ex.
Data—24.05.2013
Jud.fond.C. M.
Confidențial cod.op.,2626
| ← Fond funciar. Sentința nr. 4445/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 771/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
