Obligaţie de a face. Decizia nr. 145/2012. Tribunalul MEHEDINŢI

Decizia nr. 145/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-10-2012 în dosarul nr. 145/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 145/A

Ședința publică de la 05 Octombrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. C. O.

Judecător A. M.

Grefier T. I.

Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelantul reclamant pârât Crațu M. și apelantul pârât reclamant P. C. N., împotriva sentinței civile nr. 2630 din 11 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant pârât Crațu M., personal și asistat de avocat P. C. în substituirea avocat D. B., cu delegație de substituire depusă în ședință publică, apelantul pârât reclamant P. C. N., personal și asistat de avocat B. N..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Avocat B. N., pentru apelantul pârât reclamant, solicită încuviințarea probei privind efectuarea unei noi expertize în cauză, întrucât expertul nu a stabilit valoarea reală a acoperișului care este prea mică raportat la costul manoperei și materialelor folosite.

Avocat P. C., pentru apelantul reclamant pârât, solicită respingerea cererii de încuviințare a acestei probe, în cauză a fost efectuată o expertiză, iar expertul a răspuns la obiectivele instanței.

Instanța considerându-se lămurită prin expertiza întocmită în cauză cât și prin probatoriul administrat, respinge cererea de efectuare a unei noi expertize precum și potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelurilor.

Avocat P. C., pentru apelantul reclamant pârât, solicită admiterea apelului formulat, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii cererii reconvenționale formulată de pârât.

Avocat B. N., pentru apelantul pârât reclamant, solicită admiterea apelului formulat, casarea sentinței apelate și reținerea cauzei spre rejudecare pentru a se efectua o nou expertiză tehnică în cauză. Consideră că expertul nu a stabilit valoarea reală a acoperișului care este prea mică raportat la costul manoperei și materialelor folosite. În ceea ce privește apelul formulat de apelantul reclamant Crațu M. solicită respingerea ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată în apel constând în taxa judiciară de timbru.

Având cuvântul asupra apelului formulat de apelantul pârât reclamant P. C. N., apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea acestuia, ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată în apel constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.

TRIBUNALUL,

Asupra apelurilor civile de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrata la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, la data de 22.09.2011, sub nr._, reclamantul Crățu M. a chemat în judecată pe pârâtul P. C. N. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat pârâtul la respectarea dreptului de proprietate comună pe cote părți stabilă și forțată în sensul de a-i permite accesul în uscătorie cât și la gura de intrare a podului.

In motivarea acțiunii a arătat că între el și pârât, în anul 2009 au apărut diferite divergențe datorate faptului că pârâtul a îngrădit dreptul de a se folosi uscătoria blocului și implicit accesul la podul blocului .

Mai arată reclamantul că în ultimii doi ani pârâtul a pus stăpânire pe uscătoria scării construind o platformă așezată pe doi piloni în vederea măririi spațiului destinat folosinței comune a tuturor coproprietarilor, fără a obține vreo autorizație în acest sens. De asemenea, reclamantul susține că pârâtul nu are autorizație nici pentru edificarea garajului realizat în spatele blocului.

Reclamantul arată că odată cu modificarea structurii uscătoriei, i-a fost restricționat și accesul spre podul blocului, fiind singura modalitate de a putea scutura coșul.

In drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art.1075 – 1080 c.civ. și Legii 230/2007.

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională .

Prin întâmpinare pârâtul a arătat că cele susținute de reclamant în acțiune nu sunt reale având în vedere că nu a împiedicat în nici un fel accesul la podul blocului și nu a realizat garajul pe terenul proprietatea comună a locatarilor, iar cu privire la uscătorie, aceasta face parte din apartamentul proprietatea sa, fiind aduse unele modificări la aceasta acum 20 de ani în momentul construirii blocului și dării în folosință.

Pârâtul arată că începând cu data de 04.03.2002 a cumpărat apartamentul format din două camere cu uscătorie comună în suprafață de 48,47 m.p., iar pe scară locuiesc 5 proprietari care i-au dat acordul să folosească această uscătorie, mai puțin reclamantul .

Cu privire la edificarea garajului din spatele blocului, fără autorizație și pe terenul proprietate comună a locatarilor, pârâtul arată că acest aspect nu este adevărat nu a făcut o fundație pentru garaj, iar terenul pe care este amplasat garajul aparține Agenției Domeniilor Statului și nu face parte din proprietatea comună a locatarilor.

Pârâtul mai arată că nu a împiedicat accesul reclamantului la podul blocului deoarece nu a restricționat accesul nici unui vecin dar a efectuat unele modificări la etajul superior deoarece este singurul proprietar de la etajul superior, pe acel etaj nemaifiind alte apartamente.

Reconvențional pârâtul a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 6250 lei reprezentând cota parte din cheltuielile pe care le-a efectuat cu acoperișul blocului, obligarea reclamantului la demolarea coșului de fum pe care l-a construit pe coloana de aerisire a apartamentelor ce iese în podul blocului, obligarea reclamantului de a reda calea de acces în spatele și în împrejurimea blocului, deoarece acesta a plantat pomi, a construit fără autorizație o magazie din bolțari și mai multe magazii anexe împrejmuite cu gard, astfel încât blochează parcarea din spatele blocului sau accesul în caz de incendiu .

În drept a invocat disp. art. 115 – 118 c.p.civ.

În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar în copie: contractul de vânzare cumpărare aut. nr.632/2004, adresa nr. 3293/13.08.2010, adresa nr.5337/11.01.2010, procesul verbal nr. 4941/05.11.2010, nota de inspecție nr. 5167/10.12.2009, adresa nr. 14/11.12.2009, adresa nr.31/23.04.2010, adresa nr.9015/20.08.2010, adresa nr. 110/11.01.2010, adresa nr. 91/07.01.2010 și un număr de cinci fotografii.

În dovedirea celor susținute în întâmpinare și cererea reconvențională pârâtul a depus la dosar în copie: certificatul de urbanism nr. 14/19.03.2010, procesul verbal de punere în posesie din 04.03.2002, procesul verbal de vânzare directă nr. 2101/03.04.2002. Prin încheierea de ședință din data de 1 februarie 2012 instanța a dispus efectuarea unei cercetări la fața locului, încheindu-se în acest sens procesul verbal din 07.02.2012 aflat la fila 90 dosar.

În scop probator au fost audiați martorii P. F. ,V. I., C. C. I., Pleiniceanu M., sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei, au fost luate interogatorii părților și s-a dispus efectuarea unei expertize de către expertul Cuguț V. M. .

Pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de către expertul Cuguț V. M., la care expertul a răspuns prin adresa nr. 9185/02.04.2012 .

Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentința civilă nr. 2630 din 11.04.2012 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul pârât reconvenient Crățu M., a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvenient P. C.-N., a obligat pârâtul reclamant reconvenient P. C.-N. să demoleze zidul pe care l-a edificat pe casa scării și prin care a închis uscătoria (logia), iar astfel să îi permită reclamantului pârât reconvenient Crățu M. accesul în uscătoria proprietate comună și la gura de intrare în podul proprietate comună situate în . Halânga,.,., a fost obligat reclamantul pârât reconvenient Crățu M. să demoleze coșul de fum edificat pe coloana de aerisire ce trece prin apartamentele celor două părți, a fost obligat reclamantul pârât reconvenient Crățu M. să îi plătească pârâtului reclamant reconvenient P. C.-I. 1091,5 lei reprezentând cota sa de contribuție la edificarea acoperișului, a fost respins capătul de cerere reconvențional privind obligarea reclamantului pârât reconvenient Crățu M. de a reda calea de acces în spatele și în împrejurimea blocului, au fost compensate cheltuielile de judecată și a fost obligat reclamantul pârât reconvenient Crățu M. să plătească pârâtului reclamant reconvenient P. C.-N. 102 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:

Așa cum s-a constatat la 07.02.2012, cu ocazia efectuării cercetării locale la locuințele părților, dar și prin concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert V. M. Cuguț, pârâtul reclamant reconvenient P. C.-N. a edificat un zid pe casa scării și prin care a închis uscătoria(logia), astfel încât reclamantul pârât reconvenient Crățu M. nu mai are acces în uscătoria proprietate comună și la gura de intrare în podul proprietate comună situate în . Halânga, .,.. De asemenea, reclamantul pârât reconvenient Crățu M. a edificat un coș de fum edificat pe coloana de aerisire ce trece prin baia apartamentelor celor două părți,aerisire care a fost în acest fel anulată,deși ea era prevăzută în structura locuințelor fără proiect de execuție a modificărilor, impunându-se readucerea instalației de ventilare pentru baie la forma și starea de funcționare prevăzută în cartea tehnică a construcției, întrucât afectează climatul interior prin lipsa circulației aerului ,iar celălalt proprietar de pe coloană nu și-a dat acordul la modificarea acestui canal de aerisire, aspecte relevate de expertiza în construcții, alături de înscrisuri, declarațiile martorilor P. F.,V. I., C. C. I., Pleiniceanu M., cercetarea locală și răspunsurile la interogatorii. În aceste condiții se impune admiterea cererilor părților în sensul arătat mai sus, cereri obligația de a face și pretenții, atât în sarcina pârâtului reclamant cât și a reclamantului pârât,întrucât, prin lucrările de modificare efectuate s-au cauzat prejudicii ambelor părți, astfel că în ceea ce privește zidul efectuat de pârâtul reclamant reconvenient P. C.-N. și a închis uscătoria(logia),astfel încât reclamantul pârât reconvenient Crățu M. nu mai are acces în uscătoria proprietate comună și la gura de intrare în podul proprietate comună situate în . Halânga, .,., iar reclamantul pârât reconvenient Crățu M. a edificat un coș de fum edificat pe coloana de aerisire ce trece prin apartamentele celor două părți,aerisire care a fost în acest fel anulată,deși ea era prevăzută în structura locuințelor fără proiect de execuție a modificărilor deci trebuie să readucă bunul modificat în starea inițială.

Potrivit art.23 lit.c din H.G.nr.400/2003 proprietarii sunt obligati sa contribuie la repararea sau, dupa caz, la consolidarea si la mentinerea in stare de siguranta a proprietatii comune indivize din cadrul condominiului si sa permită accesul persoanelor autorizate si însoțite de administratorul clădirii pentru efectuarea reparațiilor la instalațiile comune, conform prevederilor din statutul asociației de proprietari,iar conform art.2. 4 din anexa 1 la normele metodologice ale HG nr.400/2003 proprietatea . din condominiu care nu sunt părți dintr-un apartament sau spațiu cu alta destinație decât cea de locuință, adică si acoperișul blocului, acoperis care este necesar protejării construcției de precipitații și alte intemperii,chiar în condițiile edificării în lipsa unei autorizații prealabile.

Cum reclamantul pârât reconvenient Crățu M. nu i-a plătit pârâtului reclamant reconvenient P. C.-I. cota sa de contribuție la edificarea acoperișului, acesta neîncasând nici o suma de bani de la reclamantul pârât pentru aceasta lucrare care era utilă ambelor locuințe, nu exista un fond de reparații, la nivel de asociație de proprietari, fond din să se execute lucrări de reparații, iar efectuarea acestei lucrări se impunea, raportat la concluziile raportului de expertiză și la celelalte probe,fără a se avea în vedere valoarea supraînălțării, supraînălțare care nu era necesară,iar reclamantul pârât reconvenient Crățu M. trebuia să contribuie la edificarea acestui acoperiș,costurile fiind suportate doar de pârâtul reclamant reconvenient P. C.-I.,iar cota de contribuție datorată de C. M. la edificarea acoperișului este de 1091,5 lei.

La termenul 14 Martie 2012, pârâtul, prin apărător a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză pe carele depune în scris la dosar, iar reclamantul, prin apărător s-a opus, obiecțiuni admise de instanță și s-a dispus a se emite adresă către expertul Cuguț V. M. pentru a răspunde la acestea, urmând a preciza și dacă se impunerea supraînălțarea la efectuarea acoperișului din litigiu, instanța apreciind că se impune clarificarea acestor aspecte prin prisma obiectivelor stabilite, expertul menținându-și poziția inițială și anume că supraînălțarea nu era necesară.

Din înscrisurile depuse, declarațiile martorilor audiați în cauză, cercetarea locală și răspunsurile la interogatorii, nu reiese că reclamantul pârât reconvenient Crățu M. a închis calea de acces în spatele și în împrejurimea blocului.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamantul pârât Crățu M. cât și pârâtul reclamant P. C-tin N., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Reclamantul pârât Crățu M. a susținut în motivele de recurs că instanța printr-o eronată apreciere a probelor a reținut că a edificat un coș de fum pe coloana de aerisire a celor două apartamente, obligându-l în mod greșit să-l demoleze.

Arată că acest coș a fost construit anterior cumpărării apartamentului de către vechiul proprietar și că el doar l-a înălțat cu ocazia edificării acoperișului, această lucrare fiind obligatorie.

Mai arată că sentința este nelegală și cu privire la obligarea sa la plata sumei de 1091,5 lei reprezentând cota de contribuție la edificarea acoperișului.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză reiese că acoperișul nu a fost executat în baza unei autorizații de construire, nu este finalizat și în răspunsul la obiecțiunile formulate, expertul a concluzionat că acoperișul nu este corect executat și că nu există nici o răspundere legală că va rezista în timp.

Recurentul pârât reclamant P. C-tin N., susține în motivele de recurs că reclamantul a cumpărat apartamentul în anul 2004, iar în momentul când a venit în . în realitate, atât în scara lor cât și în celelalte scări ale blocului, camera cu destinație de uscătorie, având o dimensiune de 2/3 m, a fost inclusă prin unele modificări în apartamentul alăturat acesteia, practic acesta nefiind folosită niciodată conform destinației.

Mai arată că începând cu anul 2002 a cumpărat apartamentul format din 2 camere cu uscătorie comună în suprafață de 48,47 mp prin vânzare directă de la Casa de Asigurări de Sănătate M., acest apartament fiind scos la licitație și că cei 5 proprietari care locuiesc pe scară și-au dat acordul să folosească uscătoria, care în prezent face parte integrantă din apartament, mai puțin reclamantul care este de rea credință fiind o fire conflictuală și aflându-se în relații tensionate cu toții vecinii de pe scară.

Arată că după cumpărarea apartamentelor din acest . că acestea se aflau într-o stare avansată de degradare, plafonul blocului fiind distrus, apa infiltrându-se și la etajele inferioare, toți locatarii au luat măsuri de a construi acoperișuri, fiecare proprietar contribuind în cote egale la realizarea acestora.

După construcția acoperișului, construcție la care reclamantul nu a participat nici material nici financiar, acesta a construit un coș de cărămidă pentru evacuarea fumului de la teracotă pe gura de aerisire a apartamentului, în pod existând pericol de incendiu, încălcându-se astfel normele de prevenire și stingere a incendiilor, respectiv art. 28-31 care prevăd neblocarea căilor de acces, de aerisire, coșuri etc, acestea trebuind să corespundă destinației.

Arată că nu este de acord cu sentința instanței de fond în ceea ce privește obligarea sa la demolarea zidului uscătoriei precum și cu suma de 1091 lei la care a fost obligat reclamantul pentru cota de contribuție la realizarea acoperișului, întrucât este prea mică având în vedere costurile lucrării.

Prin încheierea de ședință din data de 05.10.2012, a fost recalificată calea de atac din recurs în apel, având în vedere dispozițiile art. 282alin.1 cod procedură civilă.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor aduse de părți și în raport de probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, se constată și rețin următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată cu care reclamantul a investit instanța, acesta a solicitat obligarea pârâtului la a-i permite accesul în uscătorie și în pod, invocând dreptul său de proprietate comună pe cote părți forțată asupra acesteia, ca și faptul că pârâtul i-a blocat aceste intrări.

La rândul său, reconvențional, pârâtul a cerut obligarea reclamantului la plata sumei de 6250 lei, cu titlu de cotă parte pe care acesta trebuie să o suporte din cheltuielile efectuate de el pentru repararea acope4rișului, demolarea coșului de fum pe care l-a edificat pe coloana de aerisire a apartamentelor,precum și de a reda calea de acces în spatele și în împrejurimea blocului, susținând că, prin plantarea unor pomi și a edificării unor magazii, s-a blocat parcarea din spatele blocului.

Din probatoriul administrat în fața primei instanțe,inclusiv proba tehnică a expertizei specialitatea construcții, a reieșit că, acoperișul imobilului în care ambele părți dețin în proprietate apartamente, a fost realizat de către pârât în regie proprie, fără autorizație de construcție, în condiții de calitate îndoielnică și fără știrea și acordul majorității celorlalți proprietari, prin urmare, constatându-se o nerespectare a procedurii de efectuare a unor asemenea lucrări de reparații la condominiu, astfel cum este ea reglementată de dispozițiile HG 1588/2007 și legea 230/2007, pretențiile sale ce vizează plata contravalorii acestor lucrări proporțional cu cota de proprietate deținută, nu pot fi opuse reclamantului pârât,.

Sub acest aspect sentința fiind dată cu aplicarea greșită a legii va fi admis apelul reclamantului pârât și schimbată sentința în sensul înlăturării dispozițiilor privitoare la obligarea reclamantului pârât la plata către pârâtul reclamant a sumei stabilită cu titlu de cotă de contribuție la edificarea acoperișului.

Neîntemeiată însă se găsește a fi critica apelantului reclamant pârât ce vizează obligația sa de a demola coșul de fum .

Sub acest aspect se reține că, nu există dovezi care să susțină varianta expusă de acesta în motivarea apelului, dimpotrivă, la interogatoriul luat, reclamantul însuși a recunoscut edificarea acestui coș de fum pe coloana de aerisire ce deservea apartamentele părților, iar aceeași lucrare tehnică a evidențiat încălcarea parametrilor tehnici impuși pentru realizarea acestei lucrări, ca și împrejurarea că acesta prezintă utilitate exclusiv pentru imobilul său, prin urmare, fiind prejudiciat dreptul de proprietate comună a proprietarilor din imobil, acest prejudiciu se impune a fi reparat, în acest sens fiind chiar art. 14 din legea 230/2007.

Și soluția dată de instanța de fond cererii principale estre una temeinică și legală câtă vreme s-a aplicat corect legea unei stări de fapt rezultate din probele administrate.

Astfel, înscrisurile depuse, cercetarea locală și expertiza tehnică, au relevat că, pârâtul este cel care a folosit exclusiv, încă de la momentul achiziționării apartamentului, uscătoria aflată în coproprietatea forțată a tuturor proprietarilor din condominiu, mai mult, prin modificările efectuate, acesta a împiedicat accesul celorlalți coproprietari la podul imobilului, încălcând astfel art.11 și 14 din legea nr.230/2007 ce stabilesc faptul că, niciun proprietar nu poate schimba aspectul sau destinația proprietății comune fără a obține mai întâi acceptul din partea asociației de proprietari și nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalți proprietari din condominiu.

Totodată se reține că, dreptul de proprietate comună forțată asupra părților comune ale unui imobil se valorifică numai împreună cu dreptul de proprietate exclusivă care poartă asupra acestuia sau a unei părți determinate din acesta(art.45 alin.2 din legea 7/1996), iar niciun act de dispoziție nu poate avea ca obiect exclusiv cota-parte indiviză coproprietatea forțată decât odată cu înstrăinarea bunului principal( art. 657 cod civil), astfel cum susține apelantul, dispozițiile invocate de acesta în motivele expuse (respectiv completările aduse prin l.170/2010 art.45 din legea 7/1996) ,fiind declarate neconstituționale prin decizia CCR nr.1514/2011.

În temeiul considerentelor expuse apelul pârâtului reclamant fiind nefundat, urmează a fi respins ca atare.

Văzând și dispozițiile art.274 c.pr.civ,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul reclamantului pârât Crățu M., cu domiciliul în com. Izvorul Bârzii, .. Jiului, ., jud. M..

Respinge apelul pârâtului reclamant P. C-tin N., cu domiciliul în com. Izvorul Bârzii, .. Jiului, ., jud. M..

Schimbă sentința în sensul că înlătură dispozițiile privitoare la obligarea reclamantului pârât Crățu M. la plata către pârâtul reclamant P. C-tin N. a sumei de 1091,5 lei cu titlul de cotă de contribuție la edificarea acoperișului.

Obligă apelantul intimat P. C-tin N. la plata către apelantul Crățu M. a sumei de 457 lei cheltuieli de judecată în apel.

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică, azi, 05 Octombrie 2012, la sediul Tribunalului M..

Președinte,

M. C. O.

Judecător,

A. M.

Grefier,

T. I.

M.A. – 4 ex/24.10.2012

Jud. fond P. S.

Cod operator 2626

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 145/2012. Tribunalul MEHEDINŢI