Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 09-02-2016, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 17/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:044._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 17/R
Ședința publică de la 09 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător C. M.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta - reclamantă R. I. împotriva sentinței civile nr. 1269 din 08.10.2015, pronunțată de Judecătoria Vînju M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant O. T., intimatele pârâte, O. I., D. L. și P. M., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă R. I., asistată de avocat N. A., intimata pârâtă O. I. și intimatul reclamant O. T., asistați de avocat U. O. și lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat N. A. pentru recurenta reclamantă solicită încuviințarea probei testimoniale solicitând reaudierea martorilor audiați la fond.
Avocat U. O. pentru intimata pârâtă O. I. și intimatul reclamant O. T., se opune cu motivarea că este inadmisibilă o astfel de cerere în recurs.
Instanța respinge cererea și constatând acuza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului:
Avocat N. A. pentru recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii, susținând că instanța de fond a respins acțiunea interpretând eronate a probelor administrate, din care rezultă că la întocmirea chitanței de vânzare cumpărare au fost de față persoanele care au participat la Consiliul local Dârvari când s-au făcut verificări cu privire la terenul defunctului din registrul agricol, că această chitanță a fost scrisă chiar de unul dintre martori, că în prezența acestor martori s-a plătit și prețul. De asemenea, susține că dovada îndeplinirii prevederilor Legii nr.17/2014, că legea a apărut ulterior promovării acțiunii, că obligativitatea prevederilor acesteia, invocate de către instanță, erau în sarcina vânzătorului și nu a cumpărătorului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat U. O. pentru intimata pârâtă O. I. și intimatul reclamant O. T., a expus pe scurt starea de fapt și a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală, criticile invocate în apel nu sunt întemeiate, nu s-au depus la dosar dovezi conform legii 17/2014, cu cheltuieli de judecată depunând la dosar bonuri de carburant.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vânju M. și înregistrată sub nr._ reclamanta R. I. a chemat în judecată pe pârâtul R. Gh.I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate vânzarea cumpărarea suprafeței de 2,17 ha teren arabil situată în extravilanul comunei Dîrvari, județul M., iar hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
In motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, printr-un act sub semnătură privată, intitulat „contract de vânzare - cumpărare”, pârâtul i-a înstrăinat suprafața de teren arătată mai sus, pentru suma de 6.200 lei, restul de preț de 1000 lei urmând a se achita la perfectarea actului în formă autentică, însă pârâtul a refuzat acest lucru.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar: copie de pe înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare - cumpărare”, chitanțe privind plata taxei de timbru și timbru judiciar și a cerut audierea martorilor B. M. și C. D..
La termenul din 11.09.2012 a fost admisă în principiu, cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenientul O. T., prin care acesta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și admiterea cererii de intervenție.
În motivarea cererii de intervenție, intervenientul a susținut că suprafața de 1 ha teren situată în T.15, P.7 a fost dobândită de către intervenient de la pârât prin s.c.859/01.07.2004 a Judecătoriei Vânju M., suprafața de 0,38 ha teren, situată în T.15, P.7, a obținut-o în baza unui antecontract de vânzare și întreținere încheiat cu pârâtul, iar suprafața de 0,79 ha teren, situată în T.22, P.26, a fost atribuită soției sale de către același pârât, potrivit unei convenții verbale a acestuia cu cele trei fiice ale sale.
În dovedirea cererii de intervenție a depus la dosar în copie titlu de proprietate nr._/24.09.1993, s.c. nr.859/01.07.2004 pronunțată de Judecătoria Vânju M., înscris sub semnătură privată intitulat antecontract de vânzare și întreținere încheiat la 02.12.2008, certificat de naștere și căsătorie privind pe R. I. și a solicitat proba cu martorii D. Ș. și L. I..
În cauză au fost introduse în calitate de pârâte, O. I., D. L. și P. M., ca moștenitoare ale pârâtului R. I., decedat în cursul procesului.
Pârâta O. I., în apărare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât terenul în litigiu nu a fost înstrăinat reclamantei de către autorul său.
Martorii C. D. și B. M. au declarat că, au auzit că pârâtul a înstrăinat reclamantei o suprafață de 2 ha, teren arabil situat în extravilanul comunei Dârvari, în schimbul sumei de 7200 lei, însă nu cunosc amplasamentul și vecinătățile acestui teren.
Martorii L. I. și D. Ș. au relatat că pârâtul a înstrăinat intervenientului suprafața de 1 ha teren, fără a știi unde este amplasat terenul și vecinătățile acestuia.
Prin ..06.2013, Judecătoria Vânju M. a admis în parte acțiunea, a constatat vânzarea – cumpărarea suprafeței de 7900 mp., teren arabil, situat în extravilanul comunei Dîrvari, județul M., în T.22, P.26, cu vecinii: N- O. M., S-D. M., E și V – De, vânzător fiind R. I., autorul pârâtelor O. I., D. L. și P. M., iar cumpărător reclamanta R. I..
A admis în parte cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenient și a constatat că R. I., autorul pârâtelor și D. Ș. a înstrăinat intervenientului, suprafața de 1 ha teren arabil, situat în extravilanul comunei Dârvari, județul M., în T.15, P.7, cu vecinii: N și S- De, E- Obârșeanu Ș., V- S. A., conform s.c. nr.859/01.07.2004 a Judecătoriei Vânju M..
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Conform art.5 alin.3 din titlul X al Legii nr.247/2005, terenurile pot fi înstrăinate prin acte juridice între vii numai în formă autentică, fără îndeplinirea acestei condiții, actele neavând caracter translativ de proprietate, iar dacă una dintre părți refuză să se prezinte la notar pentru a da formă autentică înțelegerii intervenite, instanța judecătorească este în drept să constate valabilitatea vânzării cumpărării.
Astfel la data de 05.06.2012 reclamanta a convenit cu autorul pârâtelor, să cumpere terenul în suprafață de 2,17 ha teren, situat in ., în T.26, P.22, cu vecinii: N- O. M., S- D. M., E și V- De, pentru care s-a stabilit prețul de 7200 lei, fiind achitat pârâtului suma de 6200 lei la încheierea convenției, urmând ca diferența de preț de 1000 lei, să fie plătită la perfectarea actului în formă autentică, cu obligația părților să se prezinte la notariat în vederea autentificării actului, însă după numeroase demersuri pârâtul a refuzat acest lucru.
Potrivit legii, „convențiile constituie o promisiune de vânzare – cumpărare, părțile contractante având obligația să încheie în viitor contractul de vânzare – cumpărare, iar instanța are posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare – cumpărare” .
Această obligație, se impune în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor prevăzute în art. 1516 C.Civ, care permite creditorului îndreptățit să obțină executarea întocmai a obligației date de debitorul său .
In cazul în care, obligația de a face, nu este adusă la îndeplinire de către debitor, creditorul, potrivit disp. art. 1528 C.Civ, poate fi autorizat de a o aduce la îndeplinire, în acest cadru juridic, instanța judecătorească având posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare – cumpărare .
Având în vedere refuzul autorului pârâtelor de a încheia convenția de vânzare cumpărare în formă autentică, precum și dispozițiile art.5 alin.2 din Titlul X din Legea nr.247/2005, instanța a apreciat acțiunea ca întemeiată în parte a admis-o ca atare și a constatat vânzarea – cumpărarea suprafeței de 7900 mp., teren arabil situat în extravilanul comunei Dârvari, județul M., în T.22, P.26, cu vecinii: N- O. M., S- D. M., E și V- De, suprafață ce a fost identificată și care se regăsește înscrisă în titlul de proprietate nr._/24.09.1993, vânzător fiind R. I., autorul pârâtelor, iar cumpărător reclamanta R. I., și a dispus ca prezenta hotărâre să țină loc de act de vânzare – cumpărare.
Referitor la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul O. T., instanța a apreciat ca întemeiată în parte, a admis-o în consecință și a constatat că autorul pârâtelor împreună cu D. Ș. au înstrăinat intervenientului suprafața de 1 ha teren arabil, situat în extravilanul comunei Dîrvari, județul M., în T.15, P.7, cu vecinii: N și S- De, E- Obârșeanu Ș., V- S. A., așa cum a reieșit din s.c. nr.859/01.07.2004 a Judecătoriei Vânju M..
În termen legal, au declarat recurs reclamanta și pârâtele O. I. și R. I., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că instanța de fond nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar în apărare, că autorul lor nu era în deplinătatea facultăților mentale, ignorându-se certificatul de handicap depus la dosar, că acțiunea a fost în mod greșit admisă doar în parte și în totalitate cererea de intervenție, deși în susținerea cererii s-au administrat probe suficiente, că nu au fost audiați martorii care au semnat contractul, instanța dând dovadă de lipsă rol activ, că nu există dovezi cu privire la suprafața de 1 ha. teren vândut intervenientului, care nu a intrat în posesia acestuia și nu l-a muncit.
Prin Decizia nr.980/30.09.2013, Tribunalul M. – Secția I Civilă, a admis recursurile, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
S-a constatat că acțiunea reclamantei prin care a solicitat autentificarea promisiunii de vânzare - cumpărare încheiată cu autorul pârâtelor pentru 2,17 ha, a fost admisă în parte pentru suprafața de 7900 mp., fără ca instanța de fond să motiveze această soluție și fără a se administra proba cu expertiza topografică, pentru identificarea terenurilor.
De asemenea, cererea de intervenție în interes propriu formulată la 03.09.2012 de către O. T. T. a fost admisă în parte, respectiv pentru suprafața de 1 ha deși nu s-au administrat probe cu privire la susținerile intervenientului că are un drept de proprietate pe întreaga suprafață de teren solicitată de reclamantă și că promisiunea de vânzare - cumpărare s-a încheiat cu autorul R. I., care nu avea discernământ la momentul respectiv, în acest sens fiind depus la dosar (fila 40 dosar fond) certificat de încadrare în grad de handicap grav.
Mai mult, din sentința civilă nr. 859/2004 a Judecătoriei Vânju - M. a reieșit că obiectul înțelegerii de vânzare – cumpărare încheiată între autorul pârâtelor și intervenient îl reprezintă terenul de 1 ha și 3800 mp, din tarlaua 15, . definitiv de proprietate nr._/1993, cu vecinii menționați în titlu, dar cererea de intervenție a fost admisă numai pentru 1 ha.
Apreciind că sunt întemeiate criticile recurentelor, a admis recursurile, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare în temeiul art. 312 alin. 5 c.p.civ., întrucât nu a fost cercetat fondul cauzei.
Cu ocazia rejudecării, s-a pus în discuția părților necesitatea completării probatoriului, în sensul celor menționate.
După casare, cauza a fost înregistrată la Judecătoria Vânju M. la data de 08.10.2013, sub numărul_ .
Reclamanta a depus la dosar ..07.2004, declarații extrajudiciare de martori, contract de întreținere, contract de vânzare – cumpărare, acte de deces și a solicitat proba cu martorii B. M., C. D., F. C..
Pârâta O. I. a solicitat proba cu martorii L. I., A. M., C. Ș., B. P..
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se identifica suprafețele de teren, cu . și a preciza în posesia cui se află și a fost numit expert G. C..
La raportul de expertiză întocmit de expert G. C. au formulat obiecțiuni pârâta O. I. și intervenientul O. T., expertul depunând la dosar o completare la raportul de expertiză.
Instanța din oficiu a dispus efectuarea unei expertize medico - legale psihiatrice, pentru a se stabili dacă la data de 05.06.2012 R. I. avea discernământul necesar pentru a exprima un consimțământ verbal, având în vedere actele medicale depuse la dosar.
La data de 02.09.2014 la dosar a fost depus raportul de expertiză medico - legală psihiatrică întocmit de Serviciul de Medicină legală M..
La termenul din 15.01.2015 pârâta O. I. și intervenientul O. T. au solicitat înscrierea în fals cu privire la chitanța încheiată între reclamantă și autorul R. I., aflată la fila 3 dosar fond.
Instanța a dispus înaintarea înscrisului aflat la fila 3 din dosarul de fond nr._ către P. de pe lângă Judecătoria Vânju M. pentru efectuarea de cercetări potrivit disp. art. 322 alin. 1 CP.
Prin ordonanța nr. 415/P/2015 P. de pe lângă Judecătoria Vânju M. a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea prev. de art. 322 alin. 1 C.pen. sesizată ca fiind comisă de R. I..
Prin sentința civilă nr.1269/08.10.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea, a fost respinsă cererea de intervenție in interes propriu formulată de intervenientul O. T. și au fost obligați reclamanta și intervenientul către pârâta O. I. la plata sumei de 600 lei onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta R. I. a chemat în judecată, la data de 14.06.2012 pe pârâtul R. Ghe. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate vânzarea – cumpărarea suprafeței de 2,17 ha, teren arabil, situată în extravilanul comunei Dârvari, județul M., iar hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
În ceea ce privește cererea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, instanța a apreciat-o ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare este acel contract sinalagmatic prin care promitentul – vânzător se obligă să vândă, iar promitentul – cumpărător se obligă să cumpere un anumit bun, în baza unui contract de vânzare – cumpărare care se va încheia în viitor.
Pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare în baza promisiunii sau antecontractului bilateral de vânzare – cumpărare, este necesară o nouă manifestare de voință din partea părților, în sensul încheierii contractului vizat de o atare promisiune.
Ca atare, promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare, nu are ca efect transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului, dând naștere doar unei obligații de a face – aceea de a încheia în viitor contractul de vânzare - cumpărare – astfel încât, în caz de nerespectare a ei de către una dintre părți, pentru a da forma autentică înțelegerii intervenite, instanța judecătorească este în drept să constate valabilitatea vânzării cumpărării.
În ipoteza în care promitentul – vânzător nu-și respectă obligația asumată prin promisiunea de vânzare – cumpărare și, din această cauză, încheierea contractului de vânzare - cumpărare nu mai este posibilă – cazul în speță, cealaltă parte poate cere doar despăgubiri, conform art.1075 Cod civil.
Pe cale de consecință logică, dreptul promitentului – cumpărător corespunzător acestei obligații, este un drept de creanță, până la încheierea contractului de vânzare - cumpărare translativ de proprietate, promitentul cumpărător neavând nici un drept asupra bunului ce face obiectul promisiunii de vânzare – cumpărare.
În situația litigioasă provocată de refuzul promitentul – vânzător de a se prezenta la notar, promitentul-cumpărător se adresează instanței pentru ca aceasta, constatând existența acordului de voință al părților, să complinească prin hotărârea sa condiția de autenticitate a înscrisului sub semnătură privată ce constată vânzarea-cumpărarea.
Astfel la data de 05.06.2012 reclamanta a convenit cu autorul pârâtelor, să cumpere terenul în suprafață de 2,17 ha teren, situat in ., în T.26, P.22, cu vecinii: N- O. M., S- D. M., E și V- De, pentru care s-a stabilit prețul de 7200 lei, fiind achitat pârâtului suma de 6200 lei la încheierea convenției, urmând ca diferența de preț de 1000 lei, să fie plătită la perfectarea actului în formă autentică, cu obligația părților să se prezinte la notariat în vederea autentificării actului, însă după numeroase demersuri pârâtul a refuzat acest lucru.
Potrivit art.5 alin 1 din Legea nr. 17/2014 privind unele masuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan în toate cazurile în care se solicita pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr.287/2009 precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art.3, 4 si 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris în rolul fiscal și în cartea funciară.
Instanța a reținut că potrivit art.3 din Legea nr.17/2014, terenurile agricole situate în extravilan pe o adâncime de 30 km fata de frontiera de stat și țărmul Mării N., către interior, precum și cele situate în extravilan la o distanță de până la 2.400 m față de obiectivele speciale pot fi înstrăinate prin vânzare-cumpărare doar cu avizul specific al Ministerului Apărării Naționale, eliberat în urma consultării cu organele de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale, prin structurile interne specializate menționate la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naționala a României, cu modificările și completările ulterioare.
Având in vedere Decizia Curții Constituționale nr._14 și dispozițiile art. 5 alin. 1, și art. 20 * din legea 17-2014 - astfel cum a fost modificată și art. 2 alin. 1,2 și 3 din Ordinul nr.719-2014 - privind aprobarea normelor metodologice de punere în aplicare a legii, instanței a reținut că reclamanta nu a depus la dosar înscrisuri pentru a face dovada îndeplinirii condițiilor reglementate de art. 3, 4 și 9 din lege, respectiv:
- Adresă emisă de Primăria comunei Dârvari, prin care se comunică dacă este sau nu este necesar avizul specific al Ministerului Culturii, sau avizul specific emis de către acest minister, în condițiile prevăzute la art. 3 alin. 4 din lege și ale normelor metodologice de aplicare a acesteia prevăzute în anexa nr. 3 la ordin.
- Avizul final prevăzut la art. 9 din lege, emis de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin structura teritorială, în condițiile prevăzute la art. 10 alin. 1 din lege și ale normelor metodologice de aplicare a acesteia prevăzute în anexa nr. 1 la ordin.
- Adeverința în original emisă de către Primăria comunei Dârvari în cazul în care vânzarea terenului este liberă, însoțită de copia ofertei de vânzare certificată pentru conformitate de către funcționarii primăriei.
- Dovada înscrierii imobilului în cartea funciară
- Avizul specific emis de către Ministerul Apărării Naționale în condițiile prevăzute la art. 3 alin. 1-3 din lege șl ale normelor metodologice de aplicare a acesteia prevăzute în anexa nr. 2 la ordin.
Or, se constată că, reclamanta nu a făcut dovadă că imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris în rolul fiscal și în cartea funciară și nu deține avizele specifice prevăzute de către Legea 17/2014, nefăcând astfel dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.3,4 și 9 din Legea nr.17/2014 și în conformitate cu art.1.669 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, instanța nu putea pronunța o hotărâre judecătorească care să tină loc de contract de vânzare-cumpărare, cu privire la terenul extravilan.
Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul, în timpul vieții, a fost contactat pentru a se prezenta la notar și a perfecta vânzarea, iar aceasta nu și-ar fi respectat obligația asumată prin antecontractul respectiv de a încheia actul în formă autentică.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul O. T., instanța a apreciat-o ca nefondată pentru aceleași motive și a fost respinsă.
În baza art 453 C.p.c. a obligat reclamanta și intervenientul către pârâta O. I. la plata sumei de 600 lei onorariu avocat.
Împotriva hotărârii mai sus menționată a declarat apel apelanta R. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat în esență că, greșit a fost respinsă acțiunea cu obiect confecționare act de vânzare cumpărare pentru suprafața de 1,8800 ha așa cum rezultă din raportul de expertiză, teren cumpărat de la defunctul R. I..
Instanța de fond a respins acțiunea ca urmare a interpretării eronate a probelor administrate. Din probele administrate rezultă că la întocmirea chitanței de vânzare cumpărare au fost de față persoanele care au participat la Consiliul local Dârvari când s-au făcut verificări cu privire la terenul defunctului din registrul agricol, că această chitanță a fost scrisă chiar de unul dintre martori, că în prezența acestor martori s-a plătit și prețul.
A apreciat că a făcut dovada îndeplinirii prevederilor Legii nr.17/2014, că legea a apărut ulterior promovării acțiunii, că obligativitatea prevederilor acesteia, invocate de către instanță, erau în sarcina vânzătorului și nu a cumpărătorului.
A solicitat reaudierea martorilor oculari în momentul întocmirii chitanței de vânzare cumpărare și a plătirii prețului pentru acest teren.
A susținut că este cumpărător de bună credință, solicitând desființarea în totalitate a sentinței și admiterea pe fond a acțiunii.
Intimații O. T. și O. I. au depus întâmpinare prin care au solicitat recalificarea căii de atac din apel în recurs și respingerea recursului, apreciind că, criticile nu sunt întemeiate.
Prin încheierea de ședință din 26.01.2016 s-a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs față de obiectul cererii și legea aplicabilă în cauză.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor aduse, având în vedere probatoriul administrat și dispozițiile legale în materie, se apreciază recursul neîntemeiat.
Prin cererea adresată Judecătoriei Vânju M., reclamanta R. I. a chemat în judecată pe pârâtul R. Gh.I. pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate vânzarea cumpărarea suprafeței de 2,17 ha teren arabil situată în extravilanul comunei Dîrvari, județul M., iar hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
Prima instanță a făcut o corectă interpretare a stării de fapt și o corectă apreciere a probelor în cauza dedusă judecății, motivele de recurs neputând fi reținute.
În mod greșit se susține de către apelanta reclamantă că s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prev.de Legea nr.17/2014.
Potrivit art.5 din legea nr.17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan, în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii 287/2009 precum și dacă sunt întrunite condițiile prev.de art.3, 4 și 9 din lege, iar imobilul care face obiectul antecontractului este înscris în rolul fiscal și în C.F.
În mod corect și având în vedere decizia Curții Constituționale nr.755/2014 și disp.art.5 și art.20* din legea 17/2014 a normelor metodologice de punere în aplicarea legii, prima instanță a reținut că imobilul ce face obiectul antecontractului nu este înscris în rolul fiscal și în CF și nu deține avizele specifice prevăzute de art.3,4 și 9 din Legea 17/2014.
La 05.06.2012 reclamanta a convenit cu autorul pârâtelor să cumpere terenul în suprafață de 2,17 ha teren situat în . în T26 P22 cu vecini la N- O. M., S- D. M., E și V- De, pentru care s-a stabilit prețul de 7200 lei, suma de 6200 lei fiind achitată la încheierea convenției, iar diferența de preț urmând să fie achitată la perfectarea actului în formă autentică.
Prima instanță a verificat îndeplinirea condițiilor prev.de art.1669 cod civil și a reținut față de neîndeplinirea acestora că nu se poate pronunța o hotărâre judecătorească care să țină loc de contract de vânzare cumpărare cu privire la terenul extravilan.
Chitanța depusă la fila 3 dosar conține modificări ale sumei trecute cu titlu de preț ceea ce face imposibilă stabilirea cu exactitate a sumei stabilite și achitate. Cum în materia vânzării cumpărării prețul este un element determinant care se impune a fi fost achitat, instanța apreciază față de probatoriul administrat legat de întinderea sumei achitate cu titlu de preț că determinarea sa este imposibilă.
În privința obiectului promisiune de vânzare cumpărare, examinând probatoriul administrat, inclusiv expertiza tehnică dispusă în cauză, rezultă că terenurile nu sunt identificate în titlul cu tricolor al autorului.
Mai mult reclamanta recurentă nu a făcut dovada că ar fi contactat pârâtul pentru a se prezenta la notar și a perfecta vânzarea iar acesta nu și-ar fi respectat obligația asumată prin antecontract, respectiv aceea de a încheia actul în formă autentică.
În consecință motivele invocate în recurs legat de interpretarea greșită a probatoriului administrat de către prima instanță, de aspectul că nu au fost consemnate complet sau corect depozițiile martorilor, urmează să fie înlăturate, instanța întemeindu-și hotărârea pe examinarea probelor administrate în ansamblul lor fără a da eficiență mai mare sau mai mică unora sau altora.
Cât privește motivele legate de starea fizică sau psihică a autorului, acestea sunt contrazise de expertiza psihiatrică dispusă și efectuată în cauză care concluzionează că la 05.06.2012 pârâtul nu avea discernământul faptelor, nu avea păstrată capacitatea de exercițiu, nu avea capacitate psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor juridice care decurg din actul încheiat.
Pentru considerentele expuse, apreciindu-se că hotărârea pronunțată în cauză este legală și temeinică, apelul urmează să fie respins.
Văzând și disp. art. 274 din vechiul c.p.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă R. I. împotriva sentinței civile nr. 1269 din 08.10.2015, pronunțată de Judecătoria Vînju M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant O. T., intimatele pârâte, O. I., D. L. și P. M., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
Obligă recurenta la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații O. T. și O. I..
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2016
Președinte, L. B. | Judecător, C. M. | Judecător, F. M. |
Grefier, M. B. |
Red .>
EX. 2/29 Februarie 2016
Cod operator 2626
Jud fond D. AD
| ← Reziliere contract. Hotărâre din 19-01-2016, Tribunalul MEHEDINŢI | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 25/2016. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
