Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 120/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-02-2012 în dosarul nr. 120/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 120/R
Ședința publică de la 03 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Judecător S. C.
Grefier D. Boșog
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta creditoare P. I. Bîrzii împotriva încheierii din 14.12.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ în contradictoriu cu B. P. M. și . având ca obiect încuviințare executare silită .
La apel, au lipsit părțile .
Procedura legal îndeplinită .
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care ;
Constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționarea recursului ;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil, constată următoarele ;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 12.12.2011, sub nr._, Biroul Executorului Judecătoresc P. M. – Drobeta Turnu Severin a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu nr. 4849/15.11.2011, emis de P. I. B., împotriva debitoarei S.C. I. M. S.R.L. I. B..
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 indice 1 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, la dosarul cauzei a fost depus în copie titlul executoriu nr. 4849/15.11.2011, emis de P. I. B..
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin încheierea din 14.12.2011 a respins cererea formulată de către Biroul Executorului Judecătoresc P. M. – Drobeta Turnu Severin, privind pe creditoarea P. I. B. și debitoarea S.C. I. M. S.R.L. I. B. .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, prin OUG nr. 42/06.05.2009, au fost modificate dispozițiile art. 373 ind. 1 Cod procedură civilă, astfel că cererea de executare silită însoțită de titlu executoriu se depun la executorul judecătoresc, iar acesta solicită instanței de executare încuviințarea executării silite. Potrivit art. 21 din OG nr. 92/2003 prin creanțe fiscale se înțelege „drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal” iar „conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în:
a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanțe fiscale principale” așadar conform titlului executoriu în cauză sumele percepute reprezintă impozite pe clădiri și teren, taxe auto alte taxe, deci creanțe fiscale, fiindu-le aplicabile prevederile OG nr. 92/2003.
Se reține faptul că, potrivit art. 136 alin 1 și 2 din OG nr. 92/2003 republicată „În cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, ….”, iar „Organele fiscale care administrează creanțe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită”, prin urmare executarea silită a creanțelor fiscale se face prin intermediul organelor fiscale competente, potrivit art. 35 raportat la art. 136 alin. 5 și 8 din OG nr. 92/2003.
În cadrul executării silite a creanțelor fiscale, actele de executare sunt efectuate de către executorii fiscali potrivit art. 138 alin. 1-6 din OG nr. 92/2003, aceștia procedând în anumite situații conform codului de procedură civilă și în baza unor titluri executorii emise cu respectarea dispozițiilor OG nr. 92/2003.
În altă ordine de idei conform art. 1 din Legea nr. 188/2000 republicată „Executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătorești, dacă legea nu prevede altfel”, astfel se reține faptul că executorii judecătorești nu au în competența lor executarea creanțelor fiscale, acestea fiind date prin lege așa cum am arătat în competența organelor fiscale și aduse la îndeplinire prin intermediul executorilor fiscali, motiv pentru care solicitarea încuviințării executării silite efectuată de către Biroul Executorului Judecătoresc P. M., este cerută de către un executor necompetent potrivit legii să execute creanțe fiscale, și pe cale de consecință aceasta este lovită de nulitate absolută.
În atare situație au fost încălcate toate dispozițiile OG nr. 92/2003 în materia executării creanțelor fiscale, iar executarea silită nu poate fi efectuată de un organ de executare necompetent, pe cale de consecință acesta nu poate cere încuviințarea executării silite în condițiile art. 373 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea P. I. Bîrzii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
În motivare a susținut că, soluția dată de către prima instanță cererii de încuviințare a executării silite este una eronată câtă vreme, motivul pentru care a apelat la executorul judecătoresc în scopul recuperării creanței este reprezentat de faptul că, nu dispune de organe de executare proprii, mai mult, normele ce reglementează executarea silită a creanțelor fiscale au caracter supletiv, iar nu imperativ.
Examinând sentința recurată prin prisma criticii aduse și în raport de art. 304 c.pr.civ., se constată că recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că, în condițiile în care, creanța urmărită de către creditoare este una fiscală, procedura aplicabilă este cea prevăzută de codul de procedură fiscală inclusiv sub aspectul competenței organului de executare, art.136 din OG 92/2003 fiind în sensul că, organele fiscale sunt cele care procedează la acțiuni de executare silită în contra debitorilor ce nu își achită de bunăvoie obligațiile fiscale, norma instituită de legiuitor fiind una specială în raport cu dispozițiile codului de procedură civilă.
Prin urmare, cum contestatoarea este chiar organul fiscal ce administrează creanța pentru care a fost emis titlul executoriu pus în executare, ea este cea abilitată să efectueze procedura executării silite, fiind irelevantă împrejurarea că, nu și-a înființat compartimente de specialitate în acest sens, prin invocarea propriei culpe neputându-se deroga de la dispozițiile legale mai sus arătate.
În temeiul considerentelor expuse, cum recursul este nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta creditoare P. I. Bîrzii împotriva încheierii din 14.12.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ în contradictoriu cu B. P. M. și ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.02.2012, la sediul Tribunalului M. .
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | Judecător, S. C. |
Grefier, D. Boșog |
MCO/DB
j.f.Z. D.
cod operator 2626
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1150/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Decizia nr. 220/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
