Obligaţie de a face. Sentința nr. 3/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 3/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:042._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantele P. A. și G. H. prin mandatar I. L. în contradictoriu cu pârâta P. G. P. PRIMAR, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.01.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 19.01.2016, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr.5789/30/10.08.2011 reclamantele P. A. si G. H. prin mandatar I. L. au solicitat în contradictoriu cu pârâții STATUL R. P. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, P. GATAIA P. PRIMAR revendicarea imobilelor înscrise în CF nr.1659 Sculea.
În motivare, reclamantele arată că, deși au formulat mai multe notificări în vederea restituirii imobilelor litigioase în anii 1991, 2003, 2005, P. G. nu a soluționat nici unul dintre acestea.
Mai precizează reclamantele că prin notificarea din data de 16.09.2005 au revenit asupra solicitării de revendicare, iar prin Dispoziția nr.29/16.01.2007 P. G. a respins notificarea depusă de acesta în temeiul Legii nr.247/2005.
În drept a invocat prevederile dreptului comun conținute de art.480 și art.483 C.civ.
Pârâtul STATUL R. P. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a formulat în apărare întâmpinare, solicitând constatarea nulității cererii pentru lipsa semnături reclamantelor.
A mai invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a sa, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca nedovedită și nemotivată.
În drept au fost invocate prevederile art. 115-118 C.proc.civ.
Pârâta P. GATAIA P. PRIMAR a formulat de asemenea întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.
P. a fost suspendat în temeiul dispozițiilor art.l55 ind. l C.pr.civ. la data de 01.02.2012 pentru ca mandatarul reclamantelor să depună la dosarul cauzei procurile de reprezentare ale reclamantelor acordate în străinătate, supralegalizate, fiind repusă pe rol ulterior, efect al admiterii cererii de repunere pe rol din data de 31.01.2013, în condițiile în care mandatarul reclamantelor s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată (filele 33-39 dosar).
La termenul de judecată din data de 29.05.2013, instanța a pus în vedere mandatarului reclamantelor să estimeze în conformitate cu dispozițiile art. 112 pct.3 C.pr.civ. valoarea imobilelor solicitate, respectiv a obiectului litigiului, context în care acesta a indicat valoarea bunurilor imobile revendicate la nivelul sumei de 200.000 RON.
Împrejurare în care, instanța, în respectarea cu rigoare a principiului disponibilității procesuale tradus și în alegerea de către reclamante a temeiului juridic al acțiunii pendinte, îndeajuns de clar precizat în chiar cuprinsul cererii introductive, ca fiind reprezentat de art.480, 483 și urm. C.civ. vechi, așadar de dreptul comun în materia revendicării imobiliare și observând totodată că, deși imobilele suspuse analizei, evidențiate în CF nr.1659 Sculea, au făcut obiect al notificării pe Lg. nr. 10/2001, notificarea a fost respinsă ca tardiv formulată prin Dispoziția nr.28/16.01.2007 (fila 103 dosar) menținută și în etapa controlului judecătoresc (filele 100-101), a invocat din oficiu în baza art.2 pct. l lit. b C.pr.civ. în corelație cu art.158 și 159 C.pr.civ. excepția necompetenței materiale a Tribunalului T. în soluționarea pricinii în raport de valoarea obiectului litigiului promovat din perspectiva dreptului comun (și nu a legii speciale nr. 10/2001 ce prevedea expres competența tribunalului), excepție reținută ca întemeiată.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1653/PI/29.05.2013 s-a declinat competența de soluționarea cererii formulate de reclamantele P. A. si G. H. prin mandatar I. L., în favoarea Judecătoriei D..
Dosarul a fost înaintat Judecătoriei D. la data de 05.07.2013 și a fost înregistrat sub nr. 5789/30/_.
P. încheierea din 24.09.2013 instanța a pus în vedere reclamantelor prin mandatar să precizeze în mod concret obiectul cauzei și dacă acesta se modifică, față de cererea inițială, să precizeze în mod concret părțile cu care se judecă și cererile accesorii, care modifică cererea inițială.
La data de 21.10.2013 reclamantele prin mandatar I. L. au formulat precizare de acțiune prin care arată că prin acțiunea formulată solicită, pe lângă petitul privitor la exproprierea abuzivă a proprietății autorului reclamantelor, Muller F., și trecerea acestor imobile în proprietatea de stat, obligarea pârâtei II de a soluționa în fond cererile și notificările de revendicare imobiliară, depusă la P. G..
La data de 04.11.2013 P. G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei D., având în vedere disp. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, să se constate autoritatea puterii de lucru judecat, raportat la prevederile art. 429 – 435 c.p.civ. coroborate cu sentința civilă nr. 2720/PI/2006 a Tribunalului T. și Decizia Civilă nr. 238/2007 a Curții de Apel Timișoara.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă, netemeinică și nelegală.
La data de 07.01.2014 reclamantele, prin mandatar I. L. au formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de P. G..
P. încheierea pronunțată la data de 14.01.2015 pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._, în temeiul art. 155 ind. 1 Cod. proc. civ. a fost suspendată judecarea acțiunii civile formulate de reclamantele P. A. și G. H. prin mandatar I. L., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de către DGRFP T. și Orașul G. prin Primar, având ca obiect principal revendicare imobiliară.
S-a stabilit că judecarea cauzei se va relua la cererea părții interesate, iar în sarcina reclamantelor, după ce acestea vor lămuri care este obiectul acțiunii civile, de a indica pentru fiecare dintre cererile formulate ( având în vedere toate înscrisurile analizate în considerentele acestei hotărâri), care este obiectul fiecărui petit în parte (ce anume solicită), care sunt părțile cu care înțeleg să se judece pentru fiecare dintre cererile formulate, care este motivarea în fapt și în drept pentru fiecare dintre cererile formulate, care sunt mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească în dovedirea susținerilor lor, iar în situația în care unele dintre acestea presupun plata unor taxe de timbru, după ce se va face dovada achitării anticipate a taxei de timbru a cererilor formulate.
P. decizia nr. 57/R/02.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Civilă în dosarul nr._ /a1, s-a admis recursul formulat de reclamantele P. A. și G. H. împotriva încheierii din data de 14.01.2014, a fost casată încheierea atacată și a fost trimisă cauza la Judecătoria D. în vedere continuării judecății.
În cauză a fost formulată cerere de strămutare de către reclamante, prin mandatar I. L..
P. încheierea civilă nr. 1759/22.09.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I Civilă, s-a admis cererea de strămutare formulată de reclamante, prin mandatar I. L. și s-a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Dosarul a fost înaintat la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la data de 05.10.2015 și a fost înregistrat sub nr._ .
P. încheierea din data de 27.10.2015 instanța, având în vedere decizia instanței de recurs nr. 57R/02.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ /a1, cât și dispozițiile art. 315 al.1 din Vechiul Cod de procedură civilă, potrivit cărora dispozițiile instanței de recurs, precum și dezlegările asupra problemelor de drept date de aceasta sunt obligatorii pentru instanța de fond și reținând că instanța a fost investită cu o cerere de revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, a pus în vedere reclamantelor, prin mandatar I. L., să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 5611 lei, calculată potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. f din Legea nr. 146/1997, legea în vigoare la data promovării acțiunii.
La data de 24.11.2015, mandatarul reclamantelor a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
P. încheierea pronunțată la data de 26.11.2015 în dosarul nr._ /a2 s-a respins cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, formulată de reclamante, prin mandatar I. L..
P. încheierea din 24.11.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 165 C.p.civ., a dispus disjungerea petitului privind obligarea pârâtei P. G. prin Primar la soluționarea în fond a notificărilor formulate de către reclamante și de către autorul acestora și formarea unui nou dosar, având ca obiect obligația de a face - Legea 165/2013, având în vedere că acest petit este întemeiat pe dispozițiile legii speciale menționate, dispoziții derogatorii de la dreptul comun care impun soluționarea cauzei în cadrul unei proceduri speciale prevăzute de lege, în conformitate cu principiul de drept specialibus generalibus derogant. S-a fixat termen de judecată la data de 08.12.2015, cu citarea părților cu copie a încheierii de disjungere.
Urmare a disjungerii a fost format dosarul nr._/225/2015, având ca obiect obligația de a face.
La data de 08.12.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, raportat la dispozițiile Legii nr. 165/2005.
P. sentința civilă nr. 3749/08.12.2015, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu de instanță și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamante, având ca obiect obligație de a face în favoarea Tribunalului M. - Secția I civilă, reținând următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.p.civ, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr.5789/30/10.08.2011 reclamantele P. A. si G. H. prin mandatar I. L. au solicitat în contradictoriu cu pârâții STATUL R. P. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și P. GATAIA P. PRIMAR revendicarea imobilelor înscrise în CFnr.1659 Sculea.
În urma declinării cauzei la Judecătoria D. prin sentința civilă nr. 1653/PI/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul T., la solicitarea instanței, reclamantele și-au precizat acțiunea în sensul că pe lângă petitul privitor la exproprierea abuzivă a proprietății autorului reclamantelor, Muller F., și trecerea acestor imobile în proprietatea de stat, solicită obligarea pârâtei II (P. G.) de a soluționa în fond cererile și notificările de revendicare imobiliară, depusă la P. G. (f. 34). În drept, a invocat cu privire la acest petit dispozițiile Legii nr. 247/2005 și cele ale Legii nr. 165/2013.
Dosarul a fost strămutat la Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin încheierea civilă nr. 1759/22.09.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I Civilă, fiind înregistrat la data de 05.10.2015.
Instanța, prin încheierea din 24.11.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 165 C.p.civ., a dispus disjungerea petitului privind obligarea pârâtei P. G. prin Primar la soluționarea în fond a notificărilor formulate de către reclamante și de către autorul acestora și formarea unui nou dosar, având ca obiect obligația de a face - Legea 165/2013, acest petit fiind înregistrat sub nr. de dosar_/225/2015.
Competența materială presupune o delimitare între instanțe de grad diferit, astfel că având în vedere felul atribuțiilor funcționale, iar sub aspect procesual, obiectul, valoarea sau natura cererii, așa cum sunt stabilite prin Codul de procedură civilă, Legea de organizare judiciară și diferite acte normative speciale, se poate stabili competența de soluționare a unor cauze de către o anumită categorie de instanțe judecătorești.
Importanța deosebită pe care o are această competență face ca normele ce o reglementează să fie de ordine publică, având deci caracter absolut, astfel că părțile nu pot deroga de la acestea.
Este drept că judecătoria are plenitudine de judecată în primă instanță, potrivit vechiului cod de procedură civilă, în sensul că ori de câte ori prin lege nu se prevede competența altei instanțe sau organ de jurisdicție de a judeca o pricină în primă instanță, cererea trebuie adresată judecătoriei.
Însă, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, articolul 35 prevedere că: „ (1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.”
Pentru aceste considerente, având în vedere că obiectul acțiunii reclamantelor îl reprezintă obligație de a face întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, invocată din oficiu și în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. 1 și 3 Cod de procedură civilă a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului M. - Secția I civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. – Secția I Civilă la data de 29.12.2015 sub nr._ .
Analizând acțiunea în raport de probele administrate tribunalul apreciază că este nefondată și o va respinge pentru următoarele considerente:
P. cererea de chemare în judecată precizată la data de 21.10.2013 reclamanții au solicitat în contradictoriu cu P. G. obligarea la soluționarea notificărilor de revendicare imobiliară depuse în conformitate cu dispozițiile legii nr. 10/2001.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat că în data de 15 septembrie 2005 reclamantele prin mandatar I. L. au înregistrat la P. G. cererea intitulată notificare prin care au solicitat restituirea imobilelor din CF 1659-Sculea și înregistrată sub nr. topo 186-187 în temeiul legii 10/2001 și a legii 247/2005 .
P. dispoziția nr. 28 din 16.01.2007 emisă de Primarul Orașului G. s-a respins dosarul nr. 11/6056/21.09.2005 depus de reclamante pentru imobilul situat în Sculea nr. 284-285 CF 1659, nr. topo 186-187 cu motivarea că notificarea a fost formulată peste termenul legal, termen ce a expirat în data de 14.02.2002 iar reclamanții nu au uzat de disp. articolul 35 din Legea 10/2001 în conformitate cu care „ (1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. ,, .
Potrivit disp. art. 25 din Legea 10/2001 în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură .
În cauza dedusă judecății pârâta a respectat dispozițiile imperative susenunțate emițând în data de 16.01.2007 dispoziția nr. 28, dispoziție prin care a constatat că notificarea a fost depusă cu mult peste termenul imperativ prev. de lege.
Așa fiind, cum din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat că, pe de o parte reclamantele nu au parcurs procedura administrativă prealabilă obligatorie, respectiv nu au formulat notificarea în termenul de 12 luni de la . legii prin executorul judecătoresc sub sancțiunea pierderii dreptului de a obține măsuri reparatorii, iar pe de altă parte că intimata a respectat obligația de a emite dispoziție motivată, tribunalul va respinge acțiunea ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea privind pe reclamantele P. A. și G. H. prin mandatar I. L., cu domiciliul în Reșița, ., nr. 26, ., județul C. S., în contradictoriu cu pârâta P. G. P. PRIMAR, cu sediul în comuna G., ., județul T. având ca obiect obligație de a face.
Cu apel.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2016.
Președinte, M. C. O. | ||
Grefier, A. M. M. |
Red. O.M.C./Tehnored. M.A.M.
4 ex./ pag./ 09. 02.2016
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 3/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Partaj judiciar. Sentința nr. 2631/2016. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
