Pretenţii. Decizia nr. 3/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 3/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:044._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3/R
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. M.
Judecător M. C. O.
Grefier G. B. I.
Pe rol,judecarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței civile nr. 509/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul-pârât M. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa părților și că prin încheierea de ședință din data de 11.06.2015 judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților, iar potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 17.12.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru ca în conformitate cu dispozițiile art.416 și 420 cod procedură civilă să se constate intervenită perimarea.
Constatând că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la data suspendării, instanța invocă din oficiu excepția perimării cererii de apel și rămâne în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva împotriva sentinței civile nr. 509/10.03.2015 constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vânju M. la data de 09.12.2013, sub nr._ și precizată la data de 28.02.2014, reclamantul S. Județean de Urgență Dr.Tr.S. a chemat în judecată pe pârâtul M. L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 202 lei, plus dobânzi și penalități până la data plății reprezentând despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, la data de 19.10.2009, pârâtul a fost internat în urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 19.10.2009 – 20.10.2009, în urma acestei internări acesta figurând ca debitor cu suma de 202 lei.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art. 19 c.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei: decontul de cheltuieli, procesul verbal de informare privind avantajele medierii.
Prin încheierea din data de 10.06.2014, instanța a dispus suspendarea judecării procesului, conform disp. art. 242 pct.2, c.pr.civ., până când reclamantul va indica adresa pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 509/10.03.2015, Judecătoria Vânju M. a constatat perimată cererea de chemare în judecată având ca obiect „pretenții ” formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Conform disp. art. 416 alin.1 N.C.proc.civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recus, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, perimarea putându-se constata și din oficiu, potrivit disp. art. 420 alin1 teza 1 N.C.proc.civ.
Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.
Din actele dosarului, rezultă că până la data de 18.12.2014 când s-a împlinit termenul de perimare, conform art. 181 alin 3 din C. pr. civilă., reclamantul nu a înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății
Reținând, așadar întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 416 alin. 1 C.pr.civ., văzând totodată că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că, potrivit art. 420 alin. 1 teza 1 din C.pr.civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată.
Împotriva s.c. nr. 509/10.03.2015, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Motivele pentru care s-a ajuns la perimarea acțiunii îi sunt imputate din lipsa de cooperare cu organele de anchetă către care a făcut diligențe pentru aflarea persoanei vinovate de producerea accidentului, astfel cum rezultă din actele dosarului.
Întrucât nu a primit niciun răspuns din care să poate fi extrasă vinovăția unei persoane, l-a acționat pe intimatul-pârât în instanță pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare.
Mai arată recurentul-reclamant că nu i s-a solicitat adresa de domiciliu a pârâtului așa cum se invocă în motivele de perimare, informație pe care o deținea în evidențele de înregistrare a persoanelor.
Față de această situație, recurentul-reclamant consideră că măsura de perimare dispusă prin sentința civilă nr. 509/10.03.2015, este neîntemeiată și solicită repunerea cauzei pe rol în vederea recuperării debitelor de la pârât.
În drept recurentul-reclamant își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 485, 486, 487 Cod Procedură Civilă, art. 313 din Lg. 95/2006-privind reforma în domeniu sănătății, art. 119-127 Cod Procedură Fiscală.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 11.06.2015, judecata cauzei a fost suspendată, în baza art. 411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
Prin referatul întocmit la data de 17.12.2015, de grefa instanței, s-a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistenței motivului suspendării cauzei, având în vedere că de la data suspendării, 11.06.2015 și până în prezent au trecut mai mult de 6 luni, timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.
În ședința publică din data de 21.01.2016, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția perimării cererii de recurs.
Potrivit art. 248 C.pr.civ., „ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Examinând cu prioritate excepția perimării cererii de recurs, invocată din oficiu, prin prisma actelor de procedură efectuate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art.416 Cod Procedură Civilă –„ Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni…”.
Conform art. 417 Cod Procedură Civilă „perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.”
Prin urmare, legea statornicește existența cumulativă a două condiții de natură să atragă intervenția sancțiunii perimării și anume, investirea instanței cu o cerere care implică desfășurarea unei activități judiciare și rămânerea cauzei în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă care sancționează dezinteresul manifestat de părți în desfășurarea activității judiciare și se întemeiază pe prezumția de abandonare a judecății, dedusă tocmai din lipsa de stăruință a părților în întreținerea activității judiciare.
Ambele condiții legale sunt îndeplinite în prezenta cauză, instanța fiind investită cu judecata unei cereri dintre cele enumerate de art. 416 alin.1 Cod procedură civilă, între momentul suspendării judecării cauzei, 11.06.2015 și cel al repunerii pe rol, 17.12.2015, împlinindu-se termenul de 6 luni prescris de aceleași dispoziții legale.
Constatând că, cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni și că în tot acest interval de timp nu a fost efectuat niciun act de procedură în vederea judecății, că rămânerea în nelucrare se datorează culpei părții, că termenul de perimare nu a fost întrerupt sau suspendat în raport de dispozițiile art. 417 si art. 418 Cod procedură civilă și că nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială, tribunalul apreciază că sunt întrunite condițiile pentru a constata intervenită perimarea cererii de recurs, cu toate consecințele ei firești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul formulat de recurentul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin cu sediul în Dr. Tr. S., .. 4, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 509/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul-pârât M. L. cu domiciliul în ., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2016.
Președinte, C. P. | Judecător, C. M. | Judecător, M. C. O. |
Grefier, G. B. I. |
Red. C.P/Teh. G.B.I
4 ex/ 27.01.2015.
jud. fond B. G.
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Decizia nr. 15/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3/2016. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
