Pretenţii. Decizia nr. 3/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 3/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3/2015
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător C. E. C.
Judecător A. M.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea acțiunii civile, după casare, formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr. 76 prin . în contradictoriu cu pârâta P. V. și chematele în garanție . SRL și . M. SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Gogâltan R. pentru reclamantă, avocat D. A. pentru pârâta P. V., lipsă părțile și chematele în garanție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință se ia act că, prin serviciul registratură a fost depus răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acțiunii civile, după casare;
Avocat Gogâltan R. pentru reclamantă a solicitat admiterea acțiunii,omologarea raportului de expertiză. Cheltuieli de judecată constând în onorariu expert, onorariu avocat, le va solicita pe cale separată.
Avocat D. A. pentru pârâta P. V. a solicitat respingerea acțiunii,să nu se omologheze raportul de expertiză, să se mențină raportul de expertiză întocmit de expertul D. N..Regia restantă a mai fost achitată în timpul procesului conform chitanțelor aflate la (filele31,34 și filele 68,69 dosar fond), fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile, după casare de față;
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, reclamanta Asociația de Proprietari Nr. 76 prin S.C. K. D. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta P. V., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 5578,42 lei, reprezentând contravaloarea întreținerii restante aferentă perioadei 2009-mai 2011.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta, în calitate de proprietară a spațiului comercial din blocul XF9, . în Dr. Tr. S., ., nu a mai achitat întreținerea aferentă acestui spațiu comercial din luna iunie 2009 și până în luna mai 2011, cuantumul acesteia ridicându-se la suma de 5578,42 lei.
Pentru neachitarea la timp a debitului restant de către pârâtă, reclamanta a înregistrat către Secom, Brantner și RAAN, datorii la care plătește penalități, fiind pasibilă să suporte inclusiv executări silite.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 31 anexa 2 din Legea 114/1996, art. 34 din HG 400/2003 precum și art. 50 din Legea nr. 230/2007.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar în copie: contract de mandat nr. 9/07.03.2011, somație de plată emisă către P. C., fișă de cont pentru operații diverse, contract de închiriere.
Pârâta P. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, depunând în copie fișă de cont pentru operații diverse și o adresă înaintată în atenția domnului președinte al Asociației de proprietari nr. 76, chitanțe nr. 7262/24.02.2012, nr. 7621/10.05.2012, nr. 7620/10.05.2012, reprezentând c/valoare regie restantă, fișă de cont pentru operații diverse, adresă către Asociația de Proprietari nr. 76 în care s-a solicitat un calcul detaliat asupra cheltuielilor ce compun sumele calculate pe perioada iunie 2010- martie 2011 la spațiul pe care îl deține pârâta.
Pârâta potrivit dispozițiilor art. 60 și 61 cod procedură civilă a formulat cerere de chemare în garanție a S.C.Y. & Me . S.C. S. C. G. SRL, însoțită de copii: contract de închiriere, factura fiscală . nr._, factura fiscală nr._/30.09.2011, fișă de cont pentru operații diverse, 3 fișe cu calcul a costurilor de încălzire apă caldă/apă rece, anexă la contractul de furnizare nr. D2536/15.09.2006.
Instanța, din oficiu,a dispus emiterea unei adrese către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M., pentru a comunica istoricul firmei S.C. S. C. G. SRL, relațiile fiind înaintate la data de 15.02.2012 prin adresa nr. 2113/09.02.2012.
Pârâta la termenul din 02.03.2012 a depus la dosar note scrise în care menționează că înțelege să se judece doar cu chemata în garanție S.C. Y. & Me . nu înțelege să se judece cu chemata în garanție S.C. S. C. G. SRL.
Pârâta a solicitat în apărare și instanța i-a încuviințat proba testimonială cu martorul D. P., răspunsurile acestuia fiind cosemnate și atașate în declarația existentă la dosar (fila 67).
La cererea pârâtei, instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică judiciară specialitatea contabilitate, desemnând în cauză pe expert D. N., stabilind drept obiective: să se stabilească pentru ce perioadă datorează pârâta P. V., suma solicitată de reclamantă, să se stabilească defalcat pe ani cuantumul debitului și cuantumul penalităților aferente datorate de pârâtă, dacă s-a achitat vreo sumă de către pârâtă și să se precizeze dacă cuantumul sumei solicitate de reclamantă cuprinde și cheltuielile cu energia electrică, gunoi și energie termică și, dacă se datorează energia termică având în vedere susținerea pârâtei în sensul că spațiul din litigiu nu ar fi dotat cu calorifere.
Expert D. N. a înaintat la data de 18.09.2012, raportul de expertiză specialitatea contabilitate.
Părțile nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert D. N..
P. sentința nr. 6319 pronunțată la data de 28.09.2012 de Judecătoria Dr. Tr. S., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, s-a respinS cererea de chemare în garanție a . de pârâtă, a omologat în parte raportul de expertiză contabilă întocmit de expert D. N. și a obligat pârâta la 3900,50 lei contravaloare debit restant conform listelor de plată pe perioada 07._.
Pentru a se pronunța astfel a reținut că situația spațiului comercial de la adresa ., parter, ..1, în suprafață de 58,42 mp a fost atribuit de . pârâtei în contul acțiunilor deținute la societate. La preluarea spațiului au existat calorifere montate, iar ulterior spațiul a fost închiriat la diverși agenți economici printre care . SRL din 2007 până în 31.10.2009 și către . M. SRL de la 01.11.2009 și în prezent.
Expertiza întocmită de expert D. N. a concluzionat că suma de 2809,45 lei reprezintă cheltuieli de întreținere pentru perioada 04._ pentru care nu au fost prezentate fișe lunare de cheltuieli. Pentru anul 2009 totalul cheltuielilor de întreținere este de 395,65 lei, pentru anul 2010-1338,57 lei, iar pentru anul 2011- 2816,28 lei. Pentru perioada 07._ s-a constatat o eroare de calcul în sumă de 190 lei, rezultând un sold real de 6709,95 lei. Din soldul real determinat de 6709,95 lei expertul a scăzut cheltuielile prescrise, cheltuielile cu gunoiul, energia termică, electrică și penalitățile de întârziere, rezultând un sold de 1644,92 lei.
Conform dispozițiilor art.58 pct.2 din Legea nr.230/2007, raporturile juridice ale proprietarului, stabilite de comun acord cu chiriașul indiferent de statutul locuinței, precum și nerespectarea obligațiilor contractuale de către chiriaș nu absolvă proprietarul de la obligațiile sale față de asociația de proprietari.
Pârâta în calitate de proprietară a imobilului, precum și membră a Asociației de P. nr. 76, a refuzat în mod nejustificat să-și achite obligațiile reprezentând regia lunară pe perioada 2009- 2011, acumulând un debit restant de 3900,50 lei, aferent perioadei 07._.
Nu a reținut suma de 2809,45 lei pentru perioada 04._ pentru că nu s-au prezentat de către reclamantă fișe lunare de cheltuieli, suma de 650 lei achitată de pârâtă în cursul anului 2011 și nici suma de 190 lei ca fiind eroare de calcul. Restul sumei până la concurența sumei de 6709,95 lei reprezintă c/valoarea întreținerii restante și penalități de întârziere datorate diverșilor furnizori de servicii Secom, RAAN, Bratner, și pe care pârâta le datorează în calitate de proprietar și nu chemata în garanție.
Eventualele pretenții ale pârâtei cu privire la chemata în garanție pot fi soluționate în cadrul răspunderii contractuale pe cale separată, urmare a încheierii contractului de închiriere între cele două părți.
În conformitate cu dispozițiile art.25 și art.48 din Hotărârea nr.1588/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, asociațiile de proprietari au dreptul de a acționa în justiție pe proprietarii care se fac vinovați de neplata cheltuielilor .
Față de cele expuse, instanța a admis în parte acțiunea și a respins cererea de chemare în garanție a . de pârâtă.
Împotriva sentinței civile nr. 6319/28.09.2012 pârâta P. Virgina a formulat recurs la data de 16.11.2012, considerând-o netemeinică și nelegală.
A arătat că, în mod greșit și în neconcordanță cu probele administrate, instanța de fond a obligat-o la plata sumei de 3900,5 lei fără a motiva cum s-a stabilit această sumă. Nu s-a motivat nici de ce și în ce fel a fost omologat în parte raportul de expertiză întocmit în cauză, care este rațiunea pentru care, în condițiile în care s-a dovedit cu probe că în spațiul deținut de pârâtă nu există calorifere și în consecință nu poate datora sume de bani pentru energia termică a fost obligată să plătească contravaloarea energiei termice, iar în situația în care chiriașii pârâtei au personal încheiate contracte cu CEZ și Brantner a fost obligată să plătească la asociație pentru energia electrică și gunoi. Mai mult, expertul a concluzionat că suma de 1583,87 lei reprezintă penalități calculate la o bază de calcul nereală, astfel că nu sunt datorate aceste penalități, instanța de fond a obligat-o pe pârâtă și la plata acestor sume.
Motivarea instanței de fond este neclară întrucât statuează că nu pot fi reținute sume de 2809,45 lei, 650 lei și 190 lei, în total 3649,45 lei însă pârâta datorează reclamantei diferența până la 6709,95 lei, respectiv suma de 3060,5 lei nicidecum 3900,5 lei.
Față de aceste aspecte pârâta a solicitat casarea sentinței recurate, omologarea în totalitate a raportului de expertiză și în consecință, admiterea în parte a acțiunii, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1644,92 lei stabilită de expert.
Intimata-reclamantă Asociația de proprietari nr. 76 prin S.C. K. D. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea pârâtei la plata sumei de 7598 lei reprezentând contravaloare regie restantă, cu cheltuieli de judecată.
P. decizia nr. 106/R/25.01.2013 pronunțată de Tribunalul M. –Secția I Civilă s-a admis recursul formulat de recurenta - pârâtă P. V., s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare,în considerente reținând că motivarea dată de prima instanță hotărârii pronunțate este una neclară, ce nu răspunde exigențelor impuse de art. 261 alin. 1 p.ct. 5 c.pr.civ.
Dosarul a fost înaintat Judecătoriei Dr. Tr. S. la data de 13.02.2014 și înregistrat sub nr._ .
La data de 04.04.2014 . a formulat note de ședință prin care a reiterat solicitările din cererea de chemare în judecată.
În temeiul rolului activ reglementat de disp. art. 129 alin. 5 c.p.civ., a dispus emiterea unei adrese către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M., pentru a comunica relații privind sediul chematei în garanție . M. SRL.
P. încheierea din 04.04.2013 instanța a dispus scoaterea din cauză a chematei în garanție . SRL.
Relațiile solicitate de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M. au fost înaintate la data de 30.04.2013.
P. încheierea din 30.05.2013 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul disp. art. 1551 c. p. civ., întrucât reclamanta nu a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță în sarcina sa, respectiv nu a precizat exact cuantumul sumei reprezentând regie restantă la care solicită a fi obligată pârâta, perioada pentru care se solicită această sumă, defalcat debit /penalități.
La data de 17.01.2014 . a formulat cerere de repunere pe rol.
La data de 31.03.2014 Asociația de Proprietari nr 76 prin . a formulat note de ședință prin care a precizat că suma pentru care înțelege să se judece este de 8466,34 lei, conform fișelor lunare pe care le depune la dosarul cauzei.
La data de 14.04.2014 pârâta P. V. a formulat note de ședință.
A arătat că formulând alte pretenții după casarea cu trimitere, reclamanta modifică obiectul acțiunii, ceea ce nu poate fi primit în această fază, deoarece, în situația în care instanța a fost investită cu soluționarea cauzei trimisă spre rejudecare în fond după desființare, aceasta nu poate încuviința reclamantei modificarea cererii de chemare în judecată.
A mai arătat că instanța de control a considerat că reclamanta are interes în promovarea cererii pe care o formulase inițial, ori modificarea acesteia ar conduce în mod forțat la o reapreciere a interesului ca o condiție de exercitare a acțiunii civile, iar pe de altă parte, în acest stadiu al procesului, reclamantul nu mai poate să se prevaleze de disp. art. 132 c. p. civ. privind întregirea sau modificarea cererii de chemare în judecată.
Pârâta a mai arătat că în rejudecare după casare instanța nu poate analiza decât strict fondul supus judecății în primul ciclu procesual și implicit vizat de decizia de casare, în cadrul căii de atac neanalizându-se pretențiile invocate, ci doar cele care au format obiectul acțiunii inițiale. Astfel, se impune respingerea pe cale de excepție a pretențiilor nou formulate în rejudecare după casare, cu atât mai mult cu cât nu s-a motivat cererea nici în drept și nici în fapt, neprecizându-se ce perioadă vizează sumele solicitate în această fază procesuală prin intermediul notelor de ședință aflate la filele 26,27 dosar fond – rejudecare și prin notele depuse pentru termenul din 01.04.2014.
P. raportul de expertiză expertul a concluzionat că pentru perioada 2009 – mai 2011, pârâta datorează reclamantei suma de 1.664,92 lei cu titlu de regie restantă.
Așa cum se poate constata din chitanțele depuse la dosar, pârâta, prin chiriașii săi, a achitat integral regia restantă, asociația încasând în anul 2013, după ce s-a achitat integral debitul restant, regia la zi aferentă acestui spațiu pentru perioada în curs.
Dovedindu-se că pârâta nu datorează reclamantei nici o sumă cu titlu de regie restantă aferentă perioadei 2009 –05.2011, pârâta apreciază că se impune respingerea acțiunii și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu de expert și onorariu avocat.
P. sentința civilă nr. 1686/22.04.2014 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari Nr. 76 prin S.C. K. D. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta P. V., și chematele în garanție S.C. Y. & Me . . SRL.
A omologat raportul de expertiză întocmit de expert D. N., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre . A obligat pârâta la 1800,50 lei, către reclamantă reprezentând regie restantă aferentă perioadei 07.2009 – 11.2011.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâta este proprietara imobilului apartament, iar în această calitate, potrivit art. 3 lit. i și art. 10 din anexa 2 a legii nr. 114/1996 cu modificări, pârâta avea obligația de a achita cheltuielile repartizate pentru plata unor servicii legate de proprietățile individuale și care nu se pot înregistra pe fiecare din acestea sau pentru servicii legate de exploatarea și întreținerea proprietății comune proporțional cu suprafața locativă deținută, respectiv cotele lunare de contribuție la cheltuielile comune de întreținere.
S-a motivat că pârâta nu și-a îndeplinit această obligație pentru perioada 2009 - mai 2011, figurând cu un debit în cuantum de 5578,42 lei, conform fișei pentru operații diverse depusă la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.31 alin.2 din regulamentul cadru de aplicare a Legii nr. 114/1996 asociațiile de proprietari au dreptul de a acționa în justiție pe proprietarii care se fac vinovați de neplata cheltuielilor timp de mai mult de 90 de zile.
Deoarece pârâta nu și-a achitat de bună voie reclamanta s-a adresat unei societăți specializate în recuperarea creanțelor, mandatara . Tr. S. încheind contractului de mandat nr. 09/07.03.2011 care a preluat toate drepturile reclamantei privind recuperarea creanțelor și anume și dreptul de a promova acțiuni pentru recuperarea debitului .
Din raportul de expertiză întocmită în cauză de expert D. N. ar rezulta că debitul datorat de pârâtă reclamantei până la 30.11.2011 ar fi de 1644,92 lei față de suma de 6899,95 lei solicitată de reclamantă .
Tot expertul a stabilit că, soldul real determinat aferent perioadei iulie 2009 – noiembrie 2011 este de 6709,95 lei din care a propus să se scadă sumele de 1447,07 lei cheltuieli de întreținere prescrise, suma de 149,01 lei cheltuieli cu gunoiul, suma de 30,98 lei costul energiei electrice pe scară, suma de 1854,10 lei costul agentului termic și suma de 1583,87 lei penalități de întârziere calculate la o baza de calcul nereală ,rezultând un debit total de plată în cuantum de 1644,87 lei .
Așa cum a stabilit și expertiza contabilă, pentru perioada 04._ reclamanta nu a întocmit și depus la dosar fișe lunare de cheltuieli astfel că suma de 2809,45 lei aferentă acestei perioade nu poate fi acceptată și însușită de către instanță .
De asemenea instanța constată că, pe parcursul anului 2011 pârâta a achitat suma de 650 lei conform chitanțelor depuse la dosar, iar suma de 190 lei a fost stabilită de expert ca fiind eroare de calcul din partea reclamantei astfel că va fi exclusă de la plata ei .
Instanța nu a primit susținerile expertului D. N. în sensul că suma de 1447,07 lei este prescrisă întrucât din actele depuse la dosar rezultă că, atât pârâta cât și chiriașii săi au făcut în această perioadă plăți parțiale, fapt ce au dus la întreruperea cursului prescripției .
În această situație s-a constatat de instanță că, pârâta mai datorează reclamantei, Asociația de proprietari nr. 76 Tr. S. suma de 3900,50 lei cu titlul de regie restantă aferentă perioadei 07._ .
Conformitate art.25 și art.48 din Hotărârea nr.1588/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, asociațiile de proprietari au dreptul de a acționa în justiție pe proprietarii care se fac vinovați de neplata cheltuielilor .
Față de cele expuse, instanța a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 1800,50 lei, luând act că pe parcursul judecății pârâta a mai achitat, în perioada 07.12._13 suma de 2100 lei, conform chitanțelor depuse în copie la dosar .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta Asociația de Proprietarii nr. 76 și pârâta P. V., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Pârâta P. V. a arătat în motivarea recursului că în mod greșit și în neconcordanță cu probele administrate (înscrisuri, martor, expertiză), instanța de fond a stabilit că pârâta datorează reclamantei suma de 3900,50 lei cu titlu de regie restantă aferentă perioadei 07._.
Cu toate că, prin dispozitiv, omologhează raportul de expertiză întocmit în cauză, instanța nu preia concluziile expertului, soluția nefiind fondată în nici un fel pe calculele din expertiza contabilă, ci în totală contradicție cu cele constatate prin raport.
Astfel, din raportul de expertiză rezultă că reclamanta a calculat, pentru perioada 2009-2011, cu titlu de regie restantă, sume pe care pârâta nu le datora în realitate, respectiv: 149,01 lei cheltuieli cu gunoiul, 30,98 lei energie electrică pe scară, 1854,10 lei costul agentului termic, 1583,87 lei penalități de întârziere la o bază de calcul nereală, în total suma de 3617,96 lei regie calculată greșit și nedatorată, pe lângă suma de 2809,45 lei calculată pe perioada 04._ pentru care nu a prezentat fișe lunare de cheltuieli.
Se poate observa că expertul a constatat, cu ocazia efectuării expertizei, că pentru acest imobil, proprietatea pârâtei, cheltuielile cu gunoiul nu se datorează deoarece aceste servicii au fost achitate de chiriași direct prestatorului Bratner cu care sunt încheiate contracte, cheltuielile cu energia electrică pe scară nu se datorează deoarece spațiul comercial are ieșire în stradă și nu pe scara blocului, cheltuielile cu agentul termic nu se datorează deoarece spațiul nu este dotat cu calorifere și nu beneficiază de agent termic.
Cum penalitățile de întârziere au fost calculate de reclamantă la aceste sume nedatorate, era firesc să se constate că nici acestea nu se datorează.
Așadar, nu este normal și legal să fim obligați să plătim servicii de care nu am beneficiat (agent termic, ridicare gunoi, energie electrică pe scara blocului) și nici penalități de întârziere pentru neplata acestor sume nedatorate.
Ori, instanța de fond a constatat exact contrariul și anume că datorăm reclamantei aceste sume, pentru perioada 07._, chiar dacă nu am beneficiat de respectivele servicii și utilități.
In mod normal, dacă ar fi pronunțat o hotărâre în concordanță cu probele administrate, judecătoria ar fi trebuit să constate că pârâta nu datorează nici o sumă de bani, cu titlu de regie restantă pentru perioada în discuție, deoarece:
S-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 6.899,95 lei reprezentând contravaloarea întreținerii restante aferente perioadei 2009-mai 2011.
S-a dovedit că pentru suma de 2809,45 lei calculată pentru perioada 04._ nu s-au întocmit și depus fișe lunare de cheltuieli, în lipsa acestora suma neputând fi însușită, astfel că nu se datorează.
S-a dovedit că, pentru perioada 07._ s-au calculat cu titlu de regie restantă sume nedatorate, deoarece pârâta nu a beneficiat de serviciile și utilitățile pentru care s-au pretins aceste sume (agent termic, cheltuieli cu gunoiul, energie electrică pe scară) însumând în total 3617,96 lei.
S-a dovedit că suma de 190 Iei reprezintă eroare de calcul înregistrată dereclamantă.
Totalizând sumele de mai sus, rezultă în final suma de 6617,41 lei care s-a dovedit că nu se datorează reclamantei.
Așadar, la momentul promovării acțiunii, pârâta datora reclamantei cu titlu de regie restantă numai 282,54 lei (6899,95-6617,41=282,54).
Cum în anul 2011 pârâta a achitat 650 lei cu titlu de regie restantă, rezultă că aceasta nu mai datora nimic cu acest titlu reclamantei, astfel că acțiunea ar fi trebuit respinsă ca neîntemeiată.
Apreciază așadar că, în mod nelegal instanța de fond ne-a obligat să plătim reclamantei sume de bani reprezentând contravaloarea unor servicii și utilități de care nu am beneficiat, soluția fiind contrazisă de probele administrate, astfel că se impune admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Reclamanta Asociația de Proprietari nr. 76, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către P. V. ca netemeinic si nelegal. Menționează faptul ca suma de 1447,07 lei nu este prescrisa, asa cum susține parata in recursul formulat,deoarece, din actele depuse la dosar rezulta ca, alat parata cat si chiriașii sai au făcut plați parțiale, fapt ce a dus la întreruperea cursului prescripției, aspect reținut si de către instanța.
In recursul formulat, parata invoca faptul ca i-au fost imputate cheltuieli nereale, respective suma de 2809,45 lei pentru perioada 04._, perioada pentru care sunt depuse la dosaru leauzei fisele lunare de cheltuieli, respectiv la filele 25, 43, cat si filele 82-166, unde sunt depuse fisele lunare defalcate, fapt ceea ce dovedește ca suma menționata mai sus este reala.
Din raportul de expertiza, dupa ce s-au scăzut deja costurile nedatorate, respective cheltuielile cu gunoiul, energia electrica de pescara, desi in realitate spațial comercial are acces si pe scara blocului, costul agentului termic, rezulta un sold final de 1644,87 lei pe care parata il datorează Asociației de P. nr. 7. La această suma de 1644,87 lei se adaugă si suma de 1447,07 cheltuieli de întreținere neprescrise, rezultând suma de 3900,50 lei cu titlu de regie restanta aferenta perioadei 07._, la care se adaugă si suma de 2809,45 lei pentru perioada 04._.
Conform chitanțelor depuse la dosar, . efectuat plata de 2100,00 lei in perioada 07.12._13, dar suma de plata nu este l800,50 lei, ci, din cele arătate mai sus, rezulta ca regia restanta este in suma de 4640.93 lei.
Cat despre penalitățile de intarziere precizează ca acestea au fost calculate legal in baza unei Hotărâri a Adunării Generale a Asocietiei de proprietari, precum si dupa facturile emise de furnizori.
Reclamanta Asociația de Proprietari nr. 76 a formulat recurs împotriva sentinței nr. 1686, din data de 22.04.2014 a Judecătoriei Dr. Tr. S., pronunțata in dosarul nr._, hotărâre pe care o consideră nctcmcinica si nelegala pentru următoarele considerente:
In calitate de reclamant subscrisa nu am primit sentința nr. 1686 pronunțata la data de 22.04.2014. Desi am solicitat instanței de judecata sa ne comunice hotărârea pentru a putea lua la cunostiinta cele hotărâte, cererea noastră nu a fost luata in considerare. Din aceste motive subscrisa nu am putut formula recurs in termenul legal si solicitam repunerea in termen pentru formularea recursului.
Consideram ca instanța in mod greșit s-a pronunțat asupra obiectului prezentului dosar, neluand in calcul perioada cuprinsa intre 04._ si bazandu-se pe raportul de expertiza întocmit de expertul contabiI Darpes N., raport de expertiza cu care nu suntem de acord.
In primul rand, suma de 1447,07 lei nu este prescrisa deoarece, din actele depuse la dosar rezulta ca ,atat parata cat si chiriașii sai au făcut plați parțiale, fapt ce a dus la întreruperea cursului prescripției.
Fisele lunare defalcate pentru perioada 04._, in suma de 2809,45 lei, au fost depuse la dosar inca de la începutul introducerii actiunii( respectivfilele 25,43) cat si prin nota de ședința din data de 21.03.2014 (filele 82-166), de unde reiese foarte clar regia restanta datorata de către parata P. V. pentru perioada menționata mai sus, perioada pe care expertul Darpes N. o scade din regia restanta pentru neprezentare de documente.
Astfel, in urma raportului de expertiza, dupa ce s-au scăzut costurile nedatorate, respective cheltuielile cu gunoiul, energia electrica de pe scara, desi in realitate spațial comercial are acces si pe scara blocului, costul agentului termic, parata are de achitat către reclamanta suma de 1644,87 lei, la care se adaugă soldul de 1447,07 lei, suma neprescrisa, suma de 2809,45 lei pentru perioada 04._, cat si suma de 30,98 lei costul energiei electrice pe scara, rezultând un total de 6709,95 lei regie restanta către Asociația de proprietari.
In perioada 12._ parata a achita . 2100,00 lei către reclamanta, suma care se scade din totalul menționat mai sus, rămânând astfel de achitat suma de 4640,93 lei catreAsociata de P. nr. 76.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii, iar pe fond admiterea acțiunii si obligarea paratei Ia plata sumei de 4640,931ei reprezentând regie restanta, cat si cheltuielile de judecata, solicitând de asemenea încuviințarea probei cu expertiza contabila.
P. decizia civilă nr.327/18.09.2014 Tribunalul M. a admis ambele recursuri, casând sentința cu reținerea cauzei spre rejudecare ,în motivare reținând în esență că se impune efectuarea unei noi expertize contabile în cauză, pentru a se stabili cuantumul cheltuielilor de întreținere datorate de către pârâtă pentru perioada supusă judecății.
La rejudecare a fost administrată proba cu expertiză tehnică judiciară, lucrarea tehnică fiind efectuată în cauză de către expertul desemnat B. M. A., care a răspuns inclusiv obiecțiunilor depuse de către pârâtă.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma susținerilor părților ,a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul constată și reține următoarele:
P. cererea cu care a investit inițial instanța, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de întreținere ( regie) aferente imobilului al cărei proprietar este aceasta ,pe perioada iulie 2009-mai 2011, în motivare susținând că acestea sunt în sumă de 5578,42 lei, iar pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a le plăti în termen, împrejurare ce duce la înregistrarea unor datorii către furnizori și, implicit ,la suportarea de penalități și executări silite.
P. precizarea formulată ulterior (fila 37), reclamanta și-a mărit câtimea obiectului cererii, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 6899,95 lei, susținând că această sumă rezultă din fișa client a pârâtei proprietar. Instanța observă că, potrivit acestei fișe, existentă la dosar, suma pretinsă este aferentă perioadei iulie 2009-noiembrie 2011.
In apărarea formulată ( fila 18), pârâta a susținut că pe perioada în care reclamanta pretinde cheltuielile de întreținere imobilul a fost închiriat de . SRL și . M. SRL, societăți ce au avut încheiate contracte separate cu furnizorii de servicii,ele având raporturi directe cu reclamanta, de asemenea, nu a avut cunoștință până la momentul introducerii acțiunii, de cuantumul cheltuielilor de întreținere, iar pe fond, a pretins că nu poate fi obligată la plata acestor cheltuieli câta vreme acestea nu reflectă realitatea și nu sunt dovedite, nefiind defalcate, sumele mari consemnate în fișă pe lunile de iarnă nejustificându-se tocmai pentru că spațiul comercial proprietatea sa nu are calorifere.
Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție împotriva celor două societăți, . SRL și . M. SRL, la judecata căreia a renunțat în ce o privește chemata în garanție . SRL,Tribunalul constatând de asemenea că, soluția de respingere a cererii de chemare în garanție față de . în primul ciclu procesual( sentința civilă nr.6319/28.09.2012 a Judecătoriei Drobeta Tr.S.), este una irevocabilă dat fiind că ,pe aspectul soluționării acestei cereri nu au fost formulate critici pe calea recursului de către niciuna dintre părți.
Este de evidențiat și că, prin aceeași sentință, pretențiile reclamantei au fost găsite întemeiate doar în limita sumei de 3900,50 lei, prin omologarea parțială a raportului de expertiză efectuat de către D. N. ,instanța de fond constatând că soldul în sumă de 2809,45 lei, înregistrat în fișa de cont a pârâtei la nivelul lunii iulie 2009, suma de 650 lei achitată de către pârâtă în cursul anului 2011 și suma de 190 lei stabilită de către expert ca fiind o eroare de calcul, nu pot fi reținute ca imputabile la plată, însă restul sumei pretinse de către reclamantă până la concurența sumei de 6709,95 lei reprezintă cheltuieli de întreținere restante și penalități de întârziere datorate furnizorilor de servicii, ce trebuie suportate de către pârâtă în calitatea sa de proprietar.
Tribunalul constată că, în condițiile în care sus enunțata sentință a fost recurată doar de către pârâtă - care a fost nemulțumită de suma de 3900,50 lei, stabilită de către instanța de fond cu titlu de cheltuieli de întreținere pe perioada dedusă judecății, aceasta invocând concluziile expertizei care a statuat că, în fapt, pentru această perioadă ea ar datora cu acest titlu doar suma de 1644 ,92 lei-, cu ocazia rejudecării pricinii urmare a casării cu trimiterii dispusă de către instanța de recurs ( decizia civilă nr.106/25.01.2013 a Tribunalului M.), instanța de fond nu putea să pronunțe o soluție care să îngreuneze situația avută de pârâtă urmare a pronunțării sentinței din primul ciclu procesual, ci doar să verifice dacă sunt îndreptățite susținerile sale privitoare la inexistența obligației de plată a unor cheltuieli de întreținere imputate de către reclamantă, contabilizate prin expertiza efectuată în cauză.
Dealtfel, cu ocazia rejudecării, prin sentința civilă nr.1686/22.04.2014, instanța de fond nu a creat pârâtei o situație mai grea decât cea avută ca urmare a pronunțării sentinței civile nr..6319/28.09.2012 a Judecătoriei Drobeta Tr.S., reținând că suma datorată de către pârâtă cu cheltuieli de întreținere aferente intervalului 07._ este tot de 3900,50 lei, din care a scăzut plățile făcute în perioada 07.12._13, stabilind că se impune obligarea acesteia la suportarea diferenței rezultate, respectiv 1800,50 lei.
Tribunalul reține că, înscrisurile administrate în cauză, respectiv listele lunare de plată și fișele de cont privitoare la evidența situației debitului și creditului - și care se regăsesc în contabilitatea reclamantei- atestă că, în luna iulie 2009, pârâta figura cu un sold în sumă de 2809,45 lei( rezultat din perioada aprilie 2007-iulie 2009), iar totalul cheltuielilor de regie înregistrate ca debit la nivelul lunii noiembrie 2011concordă cu suma cerută de către reclamantă prin acțiunea precizată, respectiv 6899,95 lei.
Din cuprinsul expertizei efectuate de către expert D. - care include și centralizatorul listelor de plată( fila92)- rezultă că, totalul cheltuielilor de întreținere înscrise în contul pârâtei pe perioada iulie 2009( plus soldul de 2809,95)- noiembrie 2011 este în cuantum de 7359,95 lei, iar singurele plăți făcute în această perioadă au fost de 650 lei, diferența de plată fiind de 6709,95 lei, iar nu de 6889,95 pretinsă de reclamantă prin acțiune, suma de 190 lei ce se regăsește în plus în fișa de cont fiind explicată de către expert ca fiind o eroare de calcul.
Contrar susținerilor făcute de către același expert, reluate în apărare de către pârâtă, Tribunalul evidențiază că, au existat fișe lunare cu evidența cheltuielilor de întreținere pentru soldul de 2809,45 lei, acestea fiind depuse la dosar, iar instanța nu poate valida concluziile acestei expertize care fac referire la intervenirea prescripției dreptului reclamantei de a solicita plata cheltuielilor de întreținere în sumă de 1447,07 lei, aferente intervalului aprilie 2007-iulie 2008 câtă vreme, din fișa de cont rezultă că, în mai 2010, s-a făcut o plată parțială din debit, respectiv 10 lei, fiind astfel întrerupt termenul prescripției.
De asemenea, această expertiză va fi cenzurată de către instanță și sub aspectul înlăturării de către expert din debitul înregistrat de către pârâtă a sumelor reprezentând cheltuieli cu agentul termic și a penalităților de întârziere, dat fiind pe de o parte că, înscrisurile de la filele 26-28 atestă că, aceste costuri au fost stabilite de către o societate comercială specializată în acest sens iar pârâta nu a făcut dovada că nu ar fi beneficiat de agent termic urmare a debranșării totale a instalațiilor interioare de încălzire - debranșare pentru care se impunea a se urma procedura legală prevăzută de art.30 din legea nr.325/2006, pe de altă parte că, în raport de dispozițiile art.49 alin.1 din legea 230/2007, neplata la termen a cheltuielilor de întreținere atrage aplicarea de astfel de penalități de întârziere, mai mult, nu este lipsit de relevanță că, pe întreaga perioadă în discuție, pârâta nu a negat cuantumul cheltuielilor de întreținere afișate în listele lunare de plată .
Raportat la aceeași expertiză, Tribunalul reține că, în condițiile în care, din debitul total înregistrat de către pârâtă în noiembrie 2011 se scad cheltuielile înregistrate ca fiind cheltuieli cu gunoiul menajer și cu energia electrică pe scara blocului, rezultă că totalul cheltuielilor de întreținere datorat de către pârâtă pe perioada în discuție este 7179,96 lei, sumă din care, aceasta a achitat, până la data introducerii acțiunii, 650 lei, evidențiată de altfel în fișa de cont aflată la dosar, debitul restant fiind de 6529,96 lei.
Expertiza efectuată în cel de-al doilea ciclu procesual, al cărei obiectiv a vizat stabilirea cheltuielilor de întreținere din iulie 2009 și doar până în mai 2011, după ce a stabilit că imobilul nu are spații comune cu scara blocului, iar serviciile de salubritate și energie electrică pe scară contabilizate în situația pârâtei proprietar al imobilului, nu trebuie suportate de aceasta câtă vreme chiriașii care au ocupat imobilul în această perioadă au avut încheiate contracte separate cu acei furnizori, a concluzionat că suma restantă datorată de către pârâtă pentru perioada verificată, este de 5.090,85 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 3 lit. i și art. 10 din anexa 2 a legii nr. 114/1996 cu modificări, pârâta avea obligația de a achita cheltuielile repartizate pentru plata unor servicii legate de proprietățile individuale și care nu se pot înregistra pe fiecare din acestea sau pentru servicii legate de exploatarea și întreținerea proprietății comune proporțional cu suprafața locativă deținută, respectiv cotele lunare de contribuție la cheltuielile comune de întreținere, dispozițiile art.31 alin.2 din regulamentul cadru de aplicare a Legii nr. 114/1996 dând dreptul asociațiilor de proprietari de a acționa în justiție pe acei proprietari care se fac vinovați de neplata cheltuielilor timp de mai mult de 90 de zile.
Concluzionând, Tribunalul reține că, deși pentru intervalul iulie 2009-noiembrie 2011, din probele administrate a rezultat că pârâta datorează cheltuieli de întreținere ce depășesc suma de 3900,50 lei-limită pentru care a fost admisă acțiunea în primul ciclu procesual prin sentința civilă nr.6319/28.09.2012 a Judecătoriei Drobeta Tr.S. -nu se poate dispune obligarea acesteia la plata unei suma mai mari cu acest titlu dat fiind că, nefiind atacată de către reclamantă această sentință, respectarea principiului neagravării situației în propria cale de atac subzistă și în această fază procesuală.
De asemenea, în condițiile în care, prin apărările făcute de către reclamantă ( fila 20 dosar recurs ), aceasta a susținut că, suma de 2100 lei plătită de către chiriașii imobilului în contul regiei în perioada 07.12._13, a fost imputată asupra regiei restante, Tribunalul constată că pentru perioada în discuție, se impune admiterea în parte a acțiunii în sensul obligării pârâtei la plata diferenței rezultate, în sumă de 1800,50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte, după casare acțiunea formulată de reclamantă Asociația de Proprietari nr. 76 prin . împotriva pârâtei P. V..
Obligă pârâta, la plata către reclamantă a sumei de 1800,50 lei cu titlu de regie restantă aferentă perioadei iulie 2009-noiembrie 2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Ianuarie 2015.
Președinte, V. N. | Judecător, C. E. C. | Judecător, A. M. |
Grefier, L. I. |
MA/LI/2 ex.
Data: 21.01.2015
Confidențial co.op.2626
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 2366/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 3056/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
