Pretenţii. Decizia nr. 826/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 826/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 26-06-2012 în dosarul nr. 826/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 826/2012
Ședința publică de la 26 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător M. P.
Judecător S. C.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul pârât I. I., împotriva sentinței civile nr. 2845/23.04.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul reclamant R. – sucursala R. T. Halînga, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât I. I. personal și asistat de avocat D. L., lipsă fiind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra recursului;
Avocat D. L. pentru recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât recurentul nu a avut cunoștință de cesiune, recomandata fiind restituită, nu s-a făcut dovada notificării.
Recurentul se află debranșat de la rețea, iar calculele nu sunt corecte.
După terminarea ședinței prin serviciul registratură a fost depuse concluzii scrise din partea intimatului reclamant R. – sucursala R. T. Halînga prin care a solicitat și judecarea în lipsă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil, constată următoarele ;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta R. - S. R. T., a chemat în judecată pe pârâtul I. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului, la plata sumei de 3058,33 lei reprezintă c/val. regie restantă pe perioada 2006 – 2010, cesionată în contul datoriei la energie termică.
In motivarea acțiunii a arătat că pârâtul este membru al Asociației de proprietari Orly și nu și-a onorat obligațiile privind plata regiei pe perioada 2006 – 2010.
Prin contractul de cesiune nr.6528/22.11.2010 ,Asociația de proprietari Orly, a cedat către reclamantă creanța pe care o avea față de pârât.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 46 din Legea 230/2007, art. 25 din HG 1588/2007, Contractul de cesiune de creanță, art. 969 C.civ., art. 82 coroborat cu art. 112 și următoarele C.p.c.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru conform prevederilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 coroborat cu dispozițiile art. 15 lit. p din Legea nr. 146/1997 și Contractul de cesiune de creanță precum și de timbrul judiciar în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: contract de cesiune creanțe nr. 6528/22.11.2010, fișă de evidență a regiei, invitația la conciliere cu confirmare de primire .
Deși legal citatul, pârâtul nu a formulat întâmpinare .
În temeiul dispozițiilor art. 167 C.p.civ., instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, și proba testimonială, apreciindu-le ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința civilă nr.2845 din 23.04.2012 a admis acțiunea având ca obiect pretenții ,formulată de reclamanta R. - S. R. T. împotriva pârâtului I. I. și a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 3058,33 lei reprezentând debit restant pe perioada 2006-2010.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, din contractul de cesiune de creanțe nr. 6528/22.11.2010, rezultă că Asociația de Proprietari Orly, a cesionat reclamantei debitul înregistrat de pârâtul I. I. în sumă de 3058,33 lei reprezintă c/val. regie restantă pe perioada 2006 – 2010.
Prin adresa nr. 4584 din_ pârâtul a fost încunoștințat, in conformitate cu prev. art. 1393 alin. 1 C.civ., cu privire la suma datorată ce reprezintă regie restantă. Acest aspect coroborat cu atitudinea procesuală a pârâtului, determină instanța să rețină pe baza unei prezumții simple că acesta este proprietarul apartamentului nr. 11 din condominiul in litigiu.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. Această obligație este reiterată și de art. 32 alin. 1 din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
Potrivit art. 25 alin. 1 din H.G. nr. 1588/2007, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă. În vederea respectării termenelor legale de plată a facturilor către furnizorii de utilități, administratorii au obligația de a afișa lista de plată în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poștă, certificată prin înscrisul de pe ștampila poștei, sau de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat. Asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depăși suma cotei restante la care s-a aplicat.
Art. 32 alin. 3 din H.G. nr. 1588/2007 stabilește că nici un proprietar de apartament sau de spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință nu va fi exceptat de la obligația de a contribui la plata cheltuielilor comune, ca urmare a renunțării la folosirea unei părți din proprietatea comună, a abandonării apartamentului sau a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință ori în alte situații.
Or, din probele mai sus menționate și ținând cont și de regula potrivit căreia în materia obligațiilor de rezultat debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației, instanța mai reține că pârâtul nu si-a îndeplinit in mod corespunzător obligația în discuție, deși a beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități pentru apartamentul mai sus arătat pe care-l deține în condominiu; ca atare, s-au acumulat restante la plata cotelor de întreținere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Instanța a interpretat greșit înscrisurile existente la dosarul cauzei, neobsevând ca, adresa nr.4584/23.11.2010 a fost returnată reclamantei –intimatei cu mențiunea ca „ a expirat termenul de păstrare și se aprobă înapoierea”, dovada în acest sens fiind și chiar confirmarea de primire aflată la dosarul cauzei .
Dispozițiile legale în materia cesiunii de creanță, ca mod de transmitere a obligațiilor, prevăd că opozabilitatea față de terți, se realizează prin anumite formalități, respectiv notificarea sau acceptarea cesiunii .
Față de debitorul terț, în raport de parțile contractului de cesiune, cesiunea își produce efectele din momentul notificării operațiunii juridice sau al acceptării ei .
În speță, însă, intimata reclamantă R. S. R. T. nu a probat îndeplinirea cerinței notificării supra cesiunii intervenite conform prevederilor art. 1393 C.civ. și art. 2.2.din contractul de cesiune nr.6528/22.11.2010.
De asemenea, contractul de cesiune nr.1393 C.civ., nu poate fi opozabil, încheierea acestui contract nu generează în sarcina sa nici o obligație față de R. S. R. T. .
A mai susținut recurentul că o parte din debit este prescris iar instanța avea obligația să verifice acest aspect, în acest sens a arătat că pentru perioada 2006 în fișa de calcul este înscris un report de 2098,33 lei iar acest raport datează din 2006 sumă care este prescrisă .
Mai mult, instanța nu a făcut probe în cauză și nu a cerut lămuriri suplimentare cu privire la suma reportată din anul 2006 și nu a dispus efectuarea unei expertize contabile care să verifice cuantumul debitului pretins față de faptul că fusese debranșat de la instalația de încălzire a blocului începând cu 13.02.2003 și a beneficiat de subvenții în acea perioadă .
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, tribunalul apreciază neîntemeiat recursul .
Se reține că, recurentul a fost notificat cu privire la intervenirea unui contract de cesiune de creanță încheiat între R. S. R. T. Drobeta Tr. S. și Asociația de Proprietari Orly( al cărei membru este și I. I.) prin care asociația de proprietari a cedat către R. debitul pe care recurentul îl avea față de asociație, debit constând în contravaloarea energiei termice pe perioada 2006-2010 în sumă de 3058,33 lei .
Notificarea se găsește la fila 2 dosar fond iar faptul că recurentul nu a ridicat-o de la poștă nu echivalează cu lipsa notificării așa cum se susține în recurs .
Prin urmare contractul de cesiune de creanță nr.6528/22.11.2010 este opozabil recurentului și își produce toate efectele față de acesta .
Nici critica privind prescripția unei părți din debitul datorat R. S. R. T. nu poate fi primită deoarece așa cum rezultă din fișa de calcul privind plata regiei, recurentul I. I. începând cu data de 4.05.2006( cănd figura cu un sold de 2098,33 lei ) a continuat să facă plăți parțiale ,așa încât termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt cu fiecare plată și prin urmare nu s-a împlinit, pe cale de consecință acesta datorând întreaga sumă .
De asemenea, recurentul a fost prezent în fața instanței de fond și nu a solicitat efectuarea unei expertize contabile care să verifice aspectele invocate în recurs .
Cu acea ocazie pârâtul nici nu s-a apărat de maniera invocată în recurs în sensul că nu a susținut incorectitudinea sumelor datorate către R., așa încât instanța nu era obligată să dispună efectuarea unei expertize contabile .
Față de considerentele arătate, instanța apreciază legală și temeinică hotărârea instanței de fond, urmând ca în baza art. 312 C.pr.civ., să respingă recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul I. I., împotriva sentinței civile nr. 2845/23.04.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul reclamant R. – S. R. T. Halînga.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 Iunie 2012, la sediul Tribunalului M. .
Președinte, A. B. | Judecător, M. P. | Judecător, S. C. |
Grefier, D. A. D. |
AB/DR;ex.2
19.07.2012
j.f. G. L.
cod operator 2626
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 148/2012.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 2/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
