Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 148/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 148/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 01-06-2012 în dosarul nr. 148/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentinta civila Nr. 148/2012
Ședința publică de la 01 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. C.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul U. N. în contradictoriu cu pârâtul S. R., P. M. FINANȚELOR P., având ca obiect Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul și consilier juridic C. C. pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin serviciul registratură a fost depus răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, după care;
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art. 150 și următoarele cod procedură civilă, a constat încheiate dezbaterile și a acordat cuvântul asupra acțiunii civile de față;
Reclamantul având cuvântul a solicitata admiterea acțiunii conform raportului de expertiză.
Consilier juridic C. C. pentru pârât a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
T R I B U N A LU L ;
Asupra cauzei civile de față;
P. cererea înregistrată la Tribunalul M., la data de 28.06.2010 reclamantul U. N. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. reprezentat de M. Finanțelor P., pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la plata sumei de 800.000 euro pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu în B. satul Schelei, . în perioada iunie 1951-februarie 1956 a reclamantului și părinților acestuia,100.000 euro echivalentul valorii unui imobil de peste 80 mp aflat în intravilanul satului Fîntîna M., construit din bârne și acoperit cu tablă, compus din trei camere, beci și terasă acoperită în care funcționa prăvălia,magazinul sătesc, în momentul dislocării în B.,precum și a bunurilor confiscate și distruse din gospodărie, ca efect al măsurii administrative a dislocării ,a cestea ne mai fiind restituite până în ziua de azi sub nici o formă, cu cheltuieli de judecată .
In motivarea acțiunii reclamantul arată că la data de 18 iunie 1951 mama sa a fost dislocată în B.,satul Schelei, ..
Acțiunea de dislocare s-a executat în baza deciziei 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne .Tatăl reclamantului s-a aflat în pușcăria din Drobeta Turnu Severin fiind condamnat la o lună închisoare pentru că nu putuse să completeze cota de 5000 kg de grâu. La venirea în B. tatăl reclamantului a muncit la grajdurile de vite din satul Schelei.
Pe perioada deportării în B. reclamantul surorile și părinții săi au îndurat ,foamea ,frigul, lipsa asistenței medicale.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus, la dosar următoarele înscrisuri:
Adresa nr.2348/21.06.2010 a ministerului Apărării naționale, copie extras de pe tabelul nominal, copia extrasului eliberat de Arhivele Naționale -Serviciul Județean M.,acte de filiație,certificate de naștere, căsătorie ,deces,BI.
La data de 25.10.2010 reclamantul a formulat o precizare de acțiune prin care a solicitat conexarea prezentului dosar la dosarul nr._ .
La data de 09.03.2012 reclamantul a solicita efectuarea unei expertize pentru bunurile mobile conform procesului verbal cu bunurile existente la data deportării și care ulterior revenirii nu le-au mai găsit,iar la data de 20.04.2012 a fost depus raportul de expertiză întocmit de către expertul M. M..
La data de 04.05.2012 pârâtul S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P. a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză,obiecțiuni care au fost admise în parte de către instanță.
La termenul de judecată din data de 01.06.2012 s-a răspuns obiecțiunilor formulate de către pârât.
În ceea ce privește daunele morale trebuie menționat însă că disp. art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009 care stabileau un drept la despăgubiri pentru persoanele condamnate și moștenitorii acestora, prin Decizia 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, dispoziții pe care reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată, au fost declarate neconstituționale, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere art. 31 alin. 1 din Legea 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție potrivit cărora, decizia prin care o normă de drept a fost declarată neconstituțională își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.
La data soluționării acțiunii de față termenul de 45 zile prevăzut de textul constituțional a expirat, astfel că acțiunea este lipsită de temei juridic.
În condițiile stabilite de art. 31 alin. 1 și 3 din Legea 47/1992 și art. 147 alin. 4 din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Caracterul obligatoriuopozabil tuturoral deciziilor Curții Constituționale, prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, implică antrenarea răspunderii juridice în cazul nerespectării acestor decizii, răspundere similară cu aceea a nerespectării unei legi adoptate de către Parlament sau a unei ordonanțe emise de Guvern, care decurge din caracterul imperativ al dispozițiilor art.1 alin.(3) din Constituție, potrivit cu care România este stat de drept. Concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplica norma declarată neconstituțională continuând soluționarea cauzei și având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale.
În măsura în care este necesar, instanța judecătorească va aplica direct dispozițiile Constituției de care depinde soluționarea procesului, în absența unei reglementări legale care să fi înlocuit sau completat dispozițiile prevăzute prin decizia pronunțată de Curtea Constituțională, promovând astfel actualitatea principiilor statului de drept, asigurarea supremației Constituției, precum și importanța controlului constituționalității legilor de către Curtea Constituțională, ca factori pentru întărirea statului de drept.
Așadar ca o consecință a respectării caracterului general obligatoriu a deciziilor Curții Constituționale prin care a fost constatată neconstituționalitatea dispozițiilor art.5 alin.1 din legea nr.221/2009, cererea reclamantei va fi respinsă.
De altfel, prin decizia în interesul legii nr.12/19.09.2011 pronunțată de ÎCCJ, s-a statuat că, declararea neconstituționalității dispozițiilor art.5 alin.(1) lit.a) teza I din Legea nr.221/2009 a avut drept consecință atât încetarea efectelor juridice ale acestora, cât și imposibilitatea de a le invoca drept temei juridic în cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
În ceea ce privește petitul privind obligarea Statului R. la plata unor daune materiale instanța va dispune admiterea în parte a acestuia pentru considerentele ce vor fi arătate.
Reclamantul a solicitat contravaloarea unei case cu trei camere și a bunurilor confiscate propunând pentru a face dovada bunurilor preluate în mod abuziv proba cu înscrisuri, expertiză tehnică judiciară și proba testimonială .
Din extrasul de la Arhivele Naționale (fila 28) și Serviciul Județean M. (fila 16) reiese că familia reclamantului a avut două case iar unul din imobilele cu destinația casă de locuit, nu a fost restituit fiind ocupată de Coop. (cooperativa de consum) .
Nu s-au produs dovezi cu privire la confiscarea altor bunuri cu prilejul dislocării familiei reclamantului .
Pentru evaluarea bunurilor a căror contravaloare o solicită reclamantul respectiv imobilul casă nerestituit, a fost admisă și administrată proba cu expertiză fiind desemnat în cauză expert M. M.. Din concluziile raportului efectuat de acesta a reieșit că valoarea bunului este de 7667 lei .
În limitele acestui probatoriu administrat și în conformitate cu prevederile art. 5, alin. 1, lit. b din Legea nr. 221/2009 va fi admisă în parte acțiunea așa cum a fost precizată privind acordarea daunelor materiale și va fi obligat pârâtul la plata sumei de 7667 lei reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art. 274 C.pr.civ., pârâtul va fi obligat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul U. N., domiciliat în Drobeta Turnu Severin, ..46,jud.M. în contradictoriu cu pârâtul S. R., P. M. FINANȚELOR P.,București, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 7667 lei reprezentând daune materiale.
Respinge capătul de cerere privitor la daune morale.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu expert.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iunie 2012 .
Președinte, S. C. | ||
Grefier, L. I. |
CS/LI/2 ex.
Confidențial cod.op.2626
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 29-05-2012, Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 826/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
