Pretenţii. Sentința nr. 1507/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1507/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 440/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 440/2014
Ședința publică de la 16 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. Z.
Grefier N. C. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței civile nr.1507/09.04.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._, intimată fiind D. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa părților, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâtul D. V., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat la plata sumei de 3.216 lei plus dobânzi și penalități până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, urmare unei agresiuni, pârâtul D. V. a fost internat în cadrul unității spitalicești unde a beneficiat de îngrijiri medicale în perioada 09.03-25.03.2009, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 3216 lei.
Potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
Deși pârâtul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nici o dovadă din care să reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penală sau dacă se afla vreun dosar pe rol in acest sens și ținând seama că termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe - bugetare, completând cu refuzul părții vătămate de a transmite date referitoare la numele persoanei vinovate, a formulat prezenta cerere de chemare în judecată pentru recuperarea sumei datorate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
La data de 21.01.2104 reclamantul depus la dosarul cauzei cerere de complinire a lipsurilor acțiunii, la care a atașat fișa de externare privind pe pârât, îndeplinind obligațiile stabilite în sarcina sa.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a pronunțat s.c.nr.1507/09.04.2014 prin care a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către reclamanta rezulta că pârâtul D. V. a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internat la Secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin în perioada 09.03-25.03.2009 cu diagnosticul leziune superficială a scalpului, nespecificată, astfel cum rezulta din biletul de ieșire din spital întocmit de unitatea medicala sus amintita (fila 9), pârâtul fiind victima unui accident de circulație.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtului D. V. în perioada sus amintita s-au ridicat la suma de 3216 lei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit de unitatea medicala (fila 8 dosar fond).
Prin prezenta acțiune reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin solicită obligarea pârâtului D. V., victima a unui accident de circulație, la plata sumei de 3216 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, invocând în drept dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății statuează următoarele: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat rezulta ca legiuitorul a stabilit în mod imperativ categoria de persoane căreia îi revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând în cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată, în sensul ca această obligație revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a constatat că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtei, deoarece pârâtul nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai in cazul urgentelor medico chirurgicale.
Instanța a avut în vedere si dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului.
Totodată, potrivit disp. art. 91 din Legea nr. 95/2006, asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurata de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale.
Conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat și din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Instanța a apreciat ca fiind neîntemeiate apărările reclamantei în sensul ca pârâtul, în calitate de persoana vătămată, trebuie sa suporte aceste cheltuieli întrucât acesta nu a depus la unitatea medicala dovezi privind numele făptuitorului sau dacă acesta a formulat plângere penala împotriva persoanei vinovate. Sub acest aspect instanța amintește că nu există nici o dispoziție legală care sa oblige persoana vătămată, în speță pârâtul D. V., să formuleze plângere penala împotriva făptuitorului. De asemenea, nu se poate retine nici faptul ca persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligația prevăzută de lege, astfel încât omisiunea sa îi fie imputabila și să constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul prin instituirea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 a urmărit consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Instanța apreciază că fiind absurd a considera ca persoana vătămată printr-un fapt propriu sa beneficieze de asistența medicală de urgență gratuita, pe când persoana vătămata prin fapta unui terț sa fie obligată la plata acestui serviciu. Acest raționament este susținut și de argumentul potrivit căruia în situația în care persoana vătămată ar fi avut calitatea de persoană asigurată, prin aplicarea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-ar realiza o plată nedatorată.
Având în vedere cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă nu este întemeiată, motiv pentru care a respins-o.
Împotriva sentinței civile nr.1507/09.04.2014, în termen legal a declarat apel reclamanta S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac exercitată, apelanta a susținut că pârâtul a fost internat in cadrul unității în urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale in perioada 09.03.2009 – 25.03.2009, pentru care este înregistrat în evidența contabilă ca debitor cu suma de 3216 RON in baza art. 313 din legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății.
Deși paratul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nicio dovada din care sa reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penala sau daca se afla vreun dosar pe rol in acest sens. Ținând seama ca termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe bugetare, completat cu refuzul părții vătămate de a transmite date referitoare la numele persoanei vinovate, au fost nevoiți sa intenteze acțiune civila pentru recuperarea sumei datorate. Paratul a luat cunoștință de contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, odată cu data externării, când a semnat si un angajament de plata.
In conformitate cu prevederile Codului Fiscal si de Procedura Fiscala, prescripția începe sa curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor, mai precis 1 ianuarie 2010, fiind aplicabil termenul de prescripție de 5 ani, fiind vorba de creanțe bugetare iar acțiunea a fost depusa in termenul legal. Apelanta a arătat că nu se poate invoca lipsa calității procesuale pasive, atâta vreme cat paratul deși înștiințat, nu a binevoit sa depună la secretariatul unității până acum, nicio dovada din care sa reiese numele făptuitorului.
Analizând apelul formulat instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, modificată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Dispozițiile art. 998 - 999 din Codul civil prevăd că orice faptă a omului, săvârșită cu intenție, praeterintenție sau din culpă, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara însă acest temei trebuie avut în vedere la aprecierea răspunderii autorului vătămării și nu al persoanei vătămate.
Nu poate fi primită susținerea apelantei că din acest text de lege se poate concluziona faptul că, pârâtul avea obligația să efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția agresorului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, întrucât atunci când legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale precizează expres că acesta este persoana care prin fapta ei aduce daune sănătății altei persoane, adică făptuitorul. Interpretarea dată de recurentă nu rezultă din nici un text legal, iar unde legea nu distinge, nici instanța nu o poate face.
Față de dispozițiile legale enunțate și având în vedere că făptuitorul este obligat să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, iar nu persoana vătămată, pârâtul nu poate fi obligat la plata acestora situație față de care, soluția primei instanțe fiind temeinică și legală, în temeiul art.480 c.pr.civ., tribunalul va pronunța o decizie prin care va respinge apelul ca neîntemeiat.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul civil declarat de apelanta S. Județean de U. Dr. Tr. S., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., nr. 4, județul M., având Cod fiscal_, împotriva sentinței civile nr. 1507/9.04.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._, intimat fiind D. V., CNP -_, domiciliat în Dr. Tr. S., .. 86, județul M., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2014.
Președinte, C. P. | Judecător, C. Z. | |
Grefier, N. C. B. |
Red. CVP
Dact. CNB
Ex.4/ 22 Septembrie 2014
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1579/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 1689/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
