Pretenţii. Sentința nr. 24/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 408/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 408/R
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. C.
Judecător A. M.
Judecător V. N.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea recursurilor civile formulate de recurenții pârâți B. M. M. și P. D., împotriva sentinței civile nr.247/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în contradictoriu cu intimatul reclamant C. V. C. și intimatul pârât S. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât B. M. M., personal, avocat T. F. pentru recurenta pârâtă P. D., și intimatul reclamant C. V. C. personal și asistat de avocat R. N., lipsă fiind intimatul pârât S. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurentul pârât B. M. M. a depus la dosar chitanța privind dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 106 lei împreună cu timbru judiciar în cuantum de 1,50 lei, un set de înscrisuri constând în citație însoțită de proces verbal,adresă emisă de MAI, rezoluția din 25.06.2010, 5 chitanțe eliberate de P. Dobova, certificat de atestare pentru persoanele juridice privind impozitele și taxele locale,o schiță, proces verbal de adjudecare a licitației din data de 05.07.2007 eliberat de P. D., contract de concesiune,certificat de urbanism, proces verbal de predare primire, copia sentinței civile nr.247/23.05.2014,pronunțată de Judecătoria Orșov.
Recurentul pârât B. M. M. a precizat că, apărătorul său ales nu s-a putut prezenta fiind plecat la o altă instanță pentru a acorda asistență juridică ,nu a insistat să fie asistat de avocat solicitând judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra recursului de față;
Recurentul pârât B. M. M. a solicitat admiterea recursului,judecătorul de la fond trebuia să se abțină de la judecarea cauzei,deoarece era incompatibil, a solicitat rejudecarea cauzei .
Avocat R. N. pentru intimatul reclamant a precizat că recursul recurentului pârât B. V. M. este nul, deoarece nu a fost motivat în fapt și în drept și nu a fost depus în termenul legal prevăzut de lege,a solicitat anularea apelului acestuia, ca nemotivat, cu cheltuieli de judecată.
A precizat că intimatul reclamant a obținut autorizație de construcție, la fond s-a constatat o suprapunere de terenuri, susținerile recurentului pârât B. M. M. sunt neîntemeiate.
Avocat T. F. pentru recurenta pârâtă P. D. a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței civile atacată și exonerarea recurentei pârâte de la plata sumei menționată în hotărâre. In conformitate cu prevederile art.77 din același act normativ ,P. reprezintă o structură a activității permanente a primarului și în nici un caz nu este Unitate Administrativ Teritorială.
Instanța de fond trebuia să aibă în vedere faptul că P. comunei D. ca entitate nu poate avea capacitate de folosință așa cum este aceasta definită în dispozițiile art. 2095 din Noul Cod Civil.
A susținut și netemeinicia sentinței, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru atragerea răspundererii sale dat ‚fiind că fapta prepusului său nu a determinat producerea prejudiciului.
Avocat R. N. pentru intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta pârâtă P. comunei D., menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Contractele au fost încheiate de P. comunei D. P. și Consiliul Local al comunei D. acționează în numele Unității administrativ teritoriale, excepția lipsei calității pasive a Primăriei D. invocată la fond fiind neîntemeiată. Nu s-a solicitat niciodată o răspundere în solidar, nu a existat nici o înțelegere între recurentul pârât B. M. M. și prepusul S. V., cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr._ din 08.01.2013 reclamantul C. V. a chemat în judecată pârâții B. M. M., P. comunei D. și S. V. pentru ca în baza probelor ce vor fi administrate să fie obligați la plata despăgubirilor în sumă de 20.000 lei reprezentând distrugerile aduse lucrărilor de pe terenul aflat în posesia sa în suprafață de 200 mp situat în loc. D., zona Valea Carașovăț, jud. M., cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul arată că în baza contractului de concesiune nr.1800/2007 a concesionat de la P. comunei D., un teren în suprafață de 200 mp, situat în pct Valea Carașovăț, în vederea construirii unei case de vacanță, având ca vecini: N- DN 56, S- Dunărea, E- teren al comunei D., V- teren al comunei D. (concesionat pensiunii Melba).
A mai arătat că în baza procesului verbal de predare-primire din 07.10.2008 pârâtul S. V. în calitate de reprezentant al Primăriei D., jud. M. a procedat la predarea terenului către concesionarul C. V. C., conform clauzelor contractului de concesiune.
Mai arată că, ulterior punerii în posesia terenului a procedat la edificarea unei împrejmuiri din plasă de sârmă, susținută de stâlpi de țeavă, poartă metalică și a efectuat săpături pentru efectuarea unei fundații pentru umplutură folosind diverse materiale.
Precizează că în cursul anului 2010 a constatat că pe terenul aflat în concesiunea sa, în suprafață de 200 mp, a intrat pârâtul B. M. M., care a distrus cu o volă, împrejmuirea, poarta, lucrările de umplutură efectuate de el și totodată a transportat mai multe zeci de mașini de pământ pe acest teren.
În această situație, arată că la datele de 12.03.2010 și 13.03.2010 a sesizat P. de pe lângă Judecătoria Orșova privind săvârșirea infracțiunilor de tulburare de posesie, violare de domiciliu și distrugere împotriva numitului B. M. M..
În dovedire a depus contract de concesiune nr.1800/2007, proces verbal de predare-primire, schiță, ordonanță din 11.11.2011.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1311 lei.
La termenul din 06.02.2013 reclamantul a depus rezoluția din 25.06.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Orșova și a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba testimonială cu 2 martori.
Pârâtul B. M. M. a depus întâmpinare prin serviciul registratură la 25.02.2013 prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În dovedire a depus contract de concesiune nr.1800/2007,proces verbal de predare primire, proces verbal de adjudecare a licitației din 05.07.2007, certificat de urbanism nr.67/19.10.2009, contract de concesiune, înregistrat la P. D. sub nr.2092/23.07.2009, certificat de urbanism nr.55/19.08.2009, proces verbal de adjudecare a licitației din 17.07, proces verbal de predare în amplasament nr.2363/01.09.2010, schiță, 2 chitanțe, rezoluție din 25.06.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Orșova.
La termenul din 27.02.2013 reclamantul prin apărător a depus la dosar un set de înscrisuri (filele 47-129 vol.I).
Prin serviciul registratură la data de 12.03.2013 pârâtul B. M. M. a depus la dosar cerere privind denunțarea ca fals a contractului de concesiune nr.1800/07.2007.
La termenul din 13.03.2013 pârâta P. D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei D., deoarece nu are personalitate juridică, persoana juridică de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu fiind Unitatea Administrativ Teritorială . a solicitat respingerea acțiunii.
În cauză au fost audiați martorii P. C. (fila 138) și D. M. (fila 139).
La termenul din 20.03.2013 instanța a unui excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei D. cu fondul, iar sub aspectul calității procesuale contractul nu are nici o relevanță, nu există răspundere contractuală ci delictuală.
La același termen instanța a încuviințat pentru pârâtul B. M. M. proba testimonială, interogatoriul reclamantului, pârâtului S. V. și pârâtei primăria D., pentru pârâta P. D. a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și pârâților., iar din oficiu a dispus efectuarea unei adrese către P. D..
La termenul din 03.04.2013, s-au luat interogatorii propus de reclamant pârâților B. M. M. (filele 150-150 vol.I) și S. V. (filele 152-153 vol.I), propus de pârâtul B. M. pârâtului S. V. (fila 154 vol.I) și reclamantului C. V. (fila 155 vol.I), comunicându-se și interogatoriu propus de pârâtul B. M. către P. D..
La același termen de judecată au fost audiați martorii P. O. (fila 160 vol.I) și M. O. A. (fila 161 vol.I), iar reclamantul prin apărător a depus precizare de acțiune, prin care a comunicat temeiul de drept al cererii.
La termenul din 17.04.2013 pârâtul S. V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, la care a anexat o schiță.
La data de 16.04.2013 P. D. a comunicat relațiile solicitate de instanță (filele 168-171 vol.I).
La data de 08.05.2013 prin serviciul registratură P. D. a comunicat răspunsul la interogatoriu (fila 176 vol.I).
La termenul din 15.05.2013 pârâtul S. V. a depus la dosar precizări (fila 177 vol.I).
În cauză a fost încuviințată proba cu expertiză solicitată de reclamant la termenul din 15.05.2013, fiind numit expert dl. Cuguț V. M. la termenul din 22.05.2013.
Prin serviciul registratură, la 24.05.2013 pârâtul B. M. a solicitat efectuarea unei expertize topo, probă ce a fost prorogată la termenul din 29.05.2013.
La data de 26.06.2013 prin serviciul registratură a fost depus raportul de expertiză dispus în cauză (filele 199-213 vol.I).
La raportul de expertiză reclamantul și pârâtul B. M. au formulat obiecțiuni, care au fost încuviințate la termenul din 17.09.2013 și la care expertul a răspuns la data de 08.11.2013.
La termenul din 12.11.2013 instanța a încuviințat efectuarea unei expertize topo, numind expert prin tragere la sorț pe dl. B. A. B., expert ce a fost înlocuit la termenul din 11.02.2014 cu expertul P. O., care a depus raportul de expertiză la 31.03.2014 (filele 12-20 vol.II), la care pârâtul B. M. a formulat obiecțiuni care au fost respinse la termenul din 08.05.2014..
Pârâtul B. M. a depus la dosar la data de 10.02.2014 o hartă austro-ungară.
Prin sentința civilă nr. 247/23.05.2014 Judecătoria Orșova a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăriei comunei D., jud. M., invocată de aceasta.
A admis acțiunea formulată de reclamantul C. V. C., în contradictoriu cu pârâții B. M. M., P. comunei D. și S. V.. A obligat pârâții, în favoarea reclamantei, în solidar, la plata sumei de 2.500 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs reclamantului prin distrugerea gardului din plasă de sârmă și țeavă metalică de 40 mp, în care au fost încorporate și porțile împrejmuirii, aflate pe terenul deținut de reclamant, în baza contractului de concesiune nr. 1800/2007 încheiat cu P. D..
A obligat pârâții, în solidar, în favoarea reclamantei, la plata sumei de 2.760 lei, cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru, onorariu expert și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și acelor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.”
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăriei comunei D., instanța a respins pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul aceluiași raport juridic, mijlocul juridic prin care se invoca lipsa de calitate procesuală pasivă fiind excepția lipsei calității procesuale care este o excepție de fond, absolută și peremptorie, ea putând fi invocată în orice stare a procesului, de către partea interesată, de procuror sau de instanță din oficiu.
Potrivit dispozițiilor art. 77 din legea 215/2001, primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă constituită din primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, atribuțiile sale fiind de a aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului și de a soluționa probleme curente ale colectivității locale, art.21 din același act normativ statuând că „Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii”.
Astfel fiind, constatând însă că pârâta P. D., este parte a contractelor de concesiune încheiate cu reclamantul C. V. și cu .., efectele prezentei sentințe urmând a fi opozabile acesteia, instanța a apreciat că are calitate procesuală pasivă, și a respins excepția invocată.
Pe fond a motivat, în baza contractului de concesiune nr. 1800/2007 (f.4) reclamantul C. V. C. a concesionat de la P. . un teren în suprafață de 200 mp situat în punctul „Valea Carașovăț”, în vederea construirii unei case de vacanță cu vecinii la nord - DN 57, la sud- Dunărea, la est- teren al comunei D. și la vest - teren aparținând . pensiunii Melba.
La data de 07.10.2008 paratul S. V., reprezentant al Primăriei D. a procedat la predarea terenului către concesionar, încheindu-se în acest sens un proces verbal de predare primire (f.5).
În baza contractului de concesiune nr. 2092/2009 (f.31) .. a concesionat de la P. . un teren în suprafață de 180 mp situat în punctul „Jobreș” în vederea construirii unei case de vacanță.
La data de 01.09.2010 primarul comunei D. și paratul S. V. referent urbanism, au procedat la predarea terenului către societatea concesionară, încheindu-se în acest sens un proces verbal de predare primire (f. 39) în care au fost indicați ca vecini: la nord - DN 57, la sud - Dunărea, la est - terenul primăriei și la vest - Pensiunea Melba.
La 12.03.2010 și 13.03.2010 reclamantul a sesizat P. de pe lângă Judecătoria Orșova cu privire la faptul că numitul B. M. M. i-a distrus un gard care-i îngrădea terenul, tulburându-i posesia și violându-i domiciliul.
Pe parcursul cercetărilor organele de cercetare s-au sesizat din oficiu și față de D. V., M. R. T. și S. V., angajații primăriei D., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Prin ordonanța nr. 185/P/2010 din 11.11.2011 P. de pe lângă Judecătoria Orșova a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S. V. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prev. de art. 246 alin.1 cod penal și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei.
De asemenea s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților B. M. M., D. V. și M. R. T. pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapte prevăzut de art. 217 alin. 1 și art. 246 alin. 1 cod penal și neînceperea urmăririi penale față de B. M. M. și M. O. pentru infracțiunile de violare de domiciliu, tulburare de posesie, instigare la distrugere și distrugere, fapte prev. de art. 192 alin.1, art. 220 alin. 1, art. 25 rap. la art. 217 alin.1 și art. 215 alin.1 Cod penal.
Examinând probele administrate în cauză instanța a reținut că reclamantul a edificat în cursul anului 2008, ulterior punerii în posesiei a terenului, un gard din plasă de sârmă susținută de stâlpi din țeavă metalică în vederea împrejmuirii imobilului și o poartă.
Potrivit declarației martorului P. C. (f.138) terenul a fost împrejmuit pe trei laturi, mai puțin pe latura de la D.. În cursul anului 2010 când s-a deplasat împreună cu reclamantul la punctul în care este situat terenul a constat că gardul era culcat la pământ și tras către mal, iar pe teren se afla un tractor care împingea pământ pe teren.
Martorul D. M. (f.139) a afirmat că l-a ajutat pe reclamant la edificarea gardului ce împrejmuia terenul acestuia din . din stâlpi plasă metalică și țeavă, fiind realizată și o poartă. În primăvara anului 2010 martorul a văzut pe terenul reclamantului un utilaj care probabil dărâmase gardul și nivela terenul. Imediat după aceea reclamantul s-a deplasat la P. D. pentru a discuta cu reprezentanții acestei instituții.
Conform declarației martorului P. O. (f.160) în cursul anului 2010 pârâtul B. M. a fost pus în posesia unei suprafețe de teren, în prezența sa, de către reprezentanții Primăriei D., teren ce nu era împrejmuit, iar la acel moment paratul S. V. nu i-a comunicat nimic acestuia în legătură cu reclamantul. Terenul a fost identificat și delimitat la indicațiile paratului S. V..
Martorul M. O. A. (f.161) confirmă faptul că în cursul anului 2010 fiind angajat la ., la solicitarea patronului societății a nivelat un teren în D., teren ce nu era împrejmuit, însă nu cunoștea proprietarul terenului.
Din cuprinsul răspunsului la interogatoriul luat paratului B. M. M. de către reclamant (f.150) instanța reține că la predarea terenului efectuată de către pârâtul S. V. acesta nu i-a comunicat că terenul a fost concesionat anterior reclamantului ci i-a spus că terenul este al său, iar la data predării terenul nu era împrejmuit.
Paratul a declarat că nu a distrus nici un bun, dar a întrebat autoritățile cine a efectuat lucrările de împrejmuire și amenajare a terenului și dacă a mai fost concesionat anterior unei alte persoane.
Din interogatoriul luat paratului S. V. de către reclamant (f.152) instanța reține că acesta a lucrat la primăria D. din august 2002 până la 01.04.2011 în funcția de referent urbanism și președinte al comisie de licitați, precum și faptul că acesta a predat ulterior datei de 07.10.2008 același teren de 200 mp care fusese concesionat reclamantului C. V. către pârâtul B. M. M., întrucât reclamantul nu a construit nimic pe teren.
Pârâtul S. V. a recunoscut că la data predării terenului, către paratul B. M., acesta era împrejmuit de către reclamant cu un gard de sârmă și stâlpi de fier, precum și faptul că l-a informat cu această ocazie pe parat că aceeași suprafață de teren a fost concesionată și predată reclamantului.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții întocmită de expertul tehnic judiciar V. M. Cuguț, valoarea gardului din plasă de sârmă și țeavă metalică este de 2.510 lei, valoare care a avut în vedere și manopera precum și porțile împrejmuirii care au fost executate din plasă sudată și au fost evaluate la prețul unitar al gardului.
Analizând raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie-cadastru și geodezie, întocmit de expertul tehnic judiciar P. O. (f.13-16 vol II) instanța reține că cele două terenuri concesionate de părți chiar dacă poartă denumiri diferite ale punctelor, se suprapun parțial pe suprafața de 130 mp.
Potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, „Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.”
Cu alte cuvinte, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului cod civil „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.”
Având în vedere reclamantul a sesizat instanța cu privire la fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă în cursul anului 2010, ulterior datei de 01.11.2011 când a intrat în vigoare Noul Cod civil în raport de dispozițiile legale mai sus menționate instanța apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile Codului Civil de la 1864.
Potrivit art. 998 Cod civil „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform art. 999 Cod civil „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat din fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
Astfel, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Prejudiciul, constând în rezultatul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană, constituie prima condiție „sine qua non” a răspunderii civile delictuale. Pentru a angaja însă răspunderea unei persoane, prejudiciul trebuie să îndeplinească anumite cerințe: să fie cert, adică să fie sigur în privința existenței și a posibilității de evaluare și să nu fi fost reparat încă.
Cu privire la antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului B. M. M.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că după concesionarea terenului de acesta, la solicitarea sa gardul ce împrejmuia acest bun și poarta aferentă au fost dărâmate.
Chiar dacă pârâtul invoca faptul că la predarea bunului de către reprezentanții primăriei, terenul nu era împrejmuit, situație confirmată și de martorul P. O., văzând declarațiile martorilor D. M. și P. C., care se coroborează și cu răspunsul la interogatoriu al pârâtului S. V. și observând că răspunsurile paratului B. la interogatoriu sunt oscilante, va da eficiență acestor probe care creează convingerea instanței că bunul predat a fost împrejmuit anterior de către reclamant, iar paratul B. M. a dispus dărâmarea acestuia în vederea sistematizării terenului.
În speță, existența prejudiciului a fost dovedită, constând în suma totală de 2.510 lei reprezentând contravaloarea gardului din sârmă și a porții aferente edificată de reclamant și distrusă de pârât. Astfel, prejudiciul este cert, actual, el fiind deja produs .
De asemenea, prejudiciul îndeplinește și cea de-a doua condiție care se referă la repararea sa. Până în prezent prejudiciul nu a fost reparat, nici pârâtul și nici o altă persoană în numele său nerestituind sumele pretinse de reclamant drept contravaloarea prejudiciului produs.
În ceea ce privește existența faptei ilicite, a paratului B. M., instanța a constatat că pârâtul, în calitate de reprezentat al .. societate concesionară a dispus dărâmarea gardului și a porții aferente și sistematizare terenului, stare de fapt reținută și cu ocazia efectuărilor cercetărilor penale față de acesta în dosarul nr.185/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orșova, ca urmare a celor declarate de învinuitul-parat, în sensul că fiind în eroare cu privire la terenul în cauză a solicitat făptuitorului M. O. A. să-i amenajeze terenul, soluția parchetului de scoatere de sub urmărire penală față învinuitul B. M. fiind motivată pe lipsa vinovăției sub forma intenției, nefiind întrunit conținutul constitutiv al acesteia sub aspectul laturii subiective și nu sub aspectul laturii obiective.
Având în vedere că în timpul cercetărilor penale paratul-învinuit a recunoscut fapta sa, observând că există contradicție între răspunsul acestuia la interogatoriu în timpul judecății, cu privire la întrebările nr. 4 și 5, văzând și afirmațiile pârâtului S. V. care confirmă faptul că la data predării imobilului, către paratul B. M., terenul era împrejmuit cu un gard se sârmă și stâlpi de fier, în raport de faptul că acesta a solicitat numitului M. O. să sistematizeze terenul cu o volă, instanța a reținut fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, în sarcina pârâtului.
Cu privire la vinovăție celui care a cauzat prejudiciul, având în vedere pe de-o parte faptul că în dreptul civil răspunderea delictuală operează, în principiu pentru cea mai ușoară culpă și că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare a prejudiciului este integrală, iar pe de altă parte faptul că în calitatea sa de reprezentant al societății concesionare paratul B. M. M. ar fi trebuit să soluționeze această stare conflictuale pe cale legală, cu atât mai mult cu cât avea cunoștință de faptul că terenul fusese anterior concesionat reclamantului și nu să dispună dărâmarea gardul, în considerentul faptului că la acel moment avea calitatea de concesionar, calitate ce nu îl exonerează de răspundere, instanța a stabilit că acesta este vinovat pentru prejudiciul produs ca urmare a faptei sale.
Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evident, căci în urma distrugerii gardului reclamantul a fost prejudiciat cu suma de 2.500 lei.
Având în vedere aceste considerente, instanța a considerat că în cauză, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, urmând ca paratul B. M. M. să răspundă pentru fapta sa.
Cu privire la antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului S. V. și pârâtei P. .> Instituirea prin art. 1000 alin. 3 Cod civil a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului oferă posibilitatea victimei de a se adresa la alegere comitentului și prepusului deodată sau succesiv, însă pe temeiuri diferite, comitentul ca răspunzător garant pentru fapta prepusului pe temeiul art. 1000 alin. 3 Cod civil, iar prepusul ca răspunzător pentru fapta proprie în temeiul art. 998-999 Cod civil, față de victimă existând o răspundere solidară a acestora.
Potrivit art. 100 alin. 3 Cod civil ”Comitenții răspund de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.”
Pe lângă condițiile generale, pentru angajarea răspunderii comitentului în temeiul art. 1000 alin. 3 Cod civil, două condiții se cer a fi întrunite: existența raportului de prepușenie, iar prepușii să fi săvârșit fapta în funcțiile ce li s-au încredințat.
Din probatoriul administrat în cauză instanța a reținut că pârâtul S. V. a fost angajat la P. D. din anul 2002 până la 01.04.2011 în funcție de referent urbanism, stare de fapt necontestată de unitate, acesta având deci calitatea de prepus al comitentului P. . încheierii contractelor de concesiune ce invocate de părții.
Față de faptul că predarea terenului către reclamant s-a făcut de prepusul S. V. care așa cum se reține și din cuprinsul ordonanței nr. 185/P/2010 era, potrivit declarațiilor numiților D. V. – primarul comunei și M. R. T., persoană de specialitate din cadrul primăriei și responsabil cu identificarea terenurilor ce urmau a fi concesionate, având în vedere faptul că până la concesionarea terenului către .., reclamantul a edificat un gard ce împrejmuia imobilul, situație cunoscută și de comitent, instanța nu poate reține că acesta a acționat fără legătură cu exercițiul funcției.
Mai mult decât atât cele două contracte de concesiune au fost încheiate de P. Dubov, prin primar,alături de pârâtul S. V. de la compartimentul urbanism, deși așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză ele privesc suprafețe de teren ce se suprapun pe o suprafață de 130 mp.
Neglijența sau imprudența cu care acționează prepusul, care acționează în cadrul normal al funcțiilor încredințate și produce astfel un prejudiciu, nu înlătură răspunderea comitentului.
Răspundere comitentului trebuie să fie angajată când prepusul a lucrat pentru acesta în limitele scopului în vederea căruia i-au fost conferite funcțiile, chiar fără a avea instrucțiunile comitentului.
Atâta timp cât prepusul era persoana de specialitate responsabilă cu identificarea terenurilor,apreciind din probatoriul administrat că sunt întrunite atât condițiile generale cât și condițiile speciale pentru angajarea răspunderii comitentului, comitentul urmează să răspundă civil pentru paguba cauzată de prepusul său ca un garant al acestuia.
În raport de faptul că prin acțiunea paratului S. V. de a proceda la concesionarea și ulterior la predarea aceleași suprafețe de teren unor persoane diferite, respectiv reclamantului și pârâtului B. M. M., deși contractul de concesiune încheiat cu reclamantul nu fusese reziliat, cu justificarea ca primul nu respectase obligația impusă prin contract de a edifica o construcție casă de vacanță pe acesta, situație ce a dus la producerea unei pagube reclamatului, prin distrugerea gardului de către pârât, instanța a apreciat că aceasta reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, săvârșită cu vinovăție care a mediat acțiunea cauzală.
Astfel în raport de teza indivizibilității cauzei cu condițiile, potrivit căreia fenomenul-cauză nu acționează izolat, singur, ci că desfășurarea lui este condiționată de anumiți factori și având în vedere practica judecătorească cu privire la raportul de cauzalitate care pornește de la premisa coexistenței dintre cauză și condiții cauzale, adică fapte ilicite care au făcut posibilă, care au mediat acțiunea cauzală, ținând cont de probele administrate în cauză, instanța a stabilit că sunt îndeplinite condițiile pentru răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie privind pe pârâtul S. V..
Față de considerentele expuse mai sus, instanța a admis în parte acțiune reclamantului și a obliga pârâții B. M. M., P. comunei D. și S. V., în solidar la plata sumei de 2.500 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs acestuia prin distrugerea gardului din plasă de sârmă și țeavă metalică de 40 mp, în care au fost încorporate și porțile împrejmuirii, aflate pe terenul deținut, în baza contractului de concesiune nr. 1800/2007 încheiat cu P. D..
În raport de dispozițiile 274 alin.2 Cod pr. civilă și față de faptul că pârâții au căzut în pretenții, aceștia au fost obligați, în solidar, în favoarea reclamantei, la plata sumei de 2.760 lei, cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru, onorariu expert și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul pârât B. M. și recurenta pârâtă P. D., criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală.
Recurentul pârât B. M. Misu, a solicitat instanței să fie citat la Penitenciarul Oradea, .. 3, jud. Bihor, unde se află încarcerat. A precizat ca solicită citarea sa, deoarece este imperativ necesara prezenta lui in fata instanței in vederea susținerii cauzei in care mă aflu in calitate de parat, pentru o buna înfăptuire a justiției.
A arătat că motivele de recurs pe care le va invoca le va depune pana la primul termen.
Recurenta pârâtă P. COMUNEI D., a motivat că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală.
A motivat că, a invocat lipsa calității sale procesual pasive, deoarece nu are personalitate juridică întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 20 și 21 din Legea 215/2011, persoana juridică de drept public care are capacitate deplină și patrimoniu propriu este Unitatea Administrativ Teritorială D..
Totodată a menționat faptul că în conformitate cu prevederile art. 77 din același act normativ, P. reprezintă o structură a activității permanente a primarului și în niciun caz nu este Unitate Administrativ Teritorială.
Potrivit aceluiași articol din Legea 205/2011, primarul, viceprimarul, secretarul Unității Administrativ Teritoriale și aparatul de specialitate al Primăriei constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită P. comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinirea hotărârilor Consiliului Local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Instanța de fond trebuia să aibă în vedere faptul că „P. comunei D." ca entitate, nu poate avea capacitate de folosință așa cum este aceasta definită în dispozițiile art. 205 din Noul Cod civil.
Faptul că instanța de fond a apreciat că soluția pronunțată ne este opozabilă și poate fi chemată în instanță pentru că este parte a contractelor de concesiune încheiate cu C. V. C. și ., nu poate să conducă la această concluzie, în condițiile în care această entitate nu are personalitate juridică, situație în care nu este aptă să stea în proces în calitate de pârâtă.
Dacă în contractul de concesiune se menționează în mod eronat P. comunei D., reprezentată prin primar, nu înseamnă că aceasta este entitatea chemată în judecată ci doar faptul că acel contract de concesiune la care se face referire, eventual a avut ca părți . primarul său.
Pentru aceste considerente au arătat că în ceea ce ne privește, hotărârea este esențialmente nelegală, din punct de vedere al fondului cauzei, instanța de fond angajează răspunderea Primăriei comunei D. în temeiul art. 1000 alin. 3 Cod civil, în baza căruia „comitenții răspund de prejudiciul cauzat, de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat".
Plecând de la acțiunea introductivă adresată Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr._, urmează a se observa că nu se justifică obligarea Primăriei comunei D. în solidar cu S. V. și B. M. M., la plata unor despăgubiri în condițiile în care nu s-a solicitat de către reclamant obligarea în solidar a pârâților la plata acestor despăgubiri.
A mai arătat că obiectul acțiunii formulate îl constituie obligarea pârâților la plata despăgubirilor civile „reprezentând distrugerile aduse lucrărilor aflate în posesia mea".
Din probele administrate în cauză, nu se înțelege în ce fel a acționat P. privind distrugerea acestor lucrări chiar dacă terenurile concesionate celor două persoane C. V. C. și respectiv ., se suprapun pe o suprafață de 130 mp., conform raportului de expertiză.
Chiar dacă . pentru prepusul său S. V. referitor la faptele făcute de acesta în cadrul serviciului, în niciun caz nu există o acțiune sau o inacțiune a acestuia din urmă care să se fi concretizat în distrugerea fizică a împrejmuirii terenului aparținând reclamantului.
Faptul că B. M. M. i-a produs reclamantului un prejudiciu prin ridicarea gardului împrejmuitor, în nici un caz nu ne poate fi imputat nouă, pentru că nu unitatea noastră sau prepusul nostru S. V. a încuviințat ca B. M. M. sau . să ridice împrejmuirea în cauză.
Pur și simplu în situația suprapunerii unei părți din teren, . prin reprezentantul său legal B. M. M. avea la dispoziție o acțiune în justiție prin care putea să-1 oblige pe reclamant să-și ridice împrejmuirea în cauză, în condițiile în care instanța aprecia că aceasta a fost efectuată pe terenul concesionat de acesta.
În concluzie, au arătat că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite și respectiv acel raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, raportat la existența vinovăției ce survine la unitatea lor.
Au solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței civile atacată și exonerarea subscrisei de la plata sumei menționată în hotărâre.
Intimatul reclamant C. V. C., a formulat întâmpinare prin care a solicitat sa se respingă cererea de recurs, ca neîntemeiata si in consecința sa fie menținută soluția instanței de fond.
Consideră ca excepția lipsei calității procesuale pasive a PRIMĂRIEI comunei Dobova, Jud. M., este neîntemeiata, întrucât așa cum recunoaște si recurenta-parata contractele de concesiune a terenurilor au fost încheiate de P. COMUNEI D., cu paratul B. M. MISU si reclamantul C. V. C. in numele COMUNEI D., astfel ca acest raționament este valabil si in aceasta cauza, atunci cand reclamantul a inteles sa cheme in judecata P. COMUNEI D., Jud. M., înțelegând prin aceasta ca are calitate procesuala pasiva . art. 20 si 21 din Legea nr. 215/2001.
In practica instanțelor de judecata s-a recunoscut valabilitatea contractelor încheiate de PRIMĂRIE cu diverși terți, întrucât aceasta entitate acționează întotdeauna in numele UNITĂȚII ADMINISTRATIV TERITORIALE, care are capacitate juridica, astfel ca si in cazul in care este chemata in judecata P. se înțelege ca aceasta este chemata in numele entității administrativ teritoriale (oraș,. nicidecum structura funcționala așa cum este definita de lege.
A arătat și că, cererea de chemare in judecata, la solicitarea instanței de fond a fost precizata, la termenul de judecata din 03.04.2013, in care a menționat ca in conformitate cu dispozițiile art. 1000 din vechiul c.civ. răspunderea principala revine PRIMĂRIEI COMUNEI D., Jud. M., întrucât aceasta a încheiat cele doua contracte de concesiune a terenurilor, care se suprapun in parte, motiv pentru care paratul B. M. MISU a procedat la distrugerea lucrărilor executate de reclamantul C. V. C. (împrejmuire si poarta de acces),cu concursul paratului S. V. ,care in calitate de prepus, a procedat la punerea in posesia pârtilor, cu privire la același teren.
Practic, în baza probelor administrate in cauza, instanța de fond, a admis in parte acțiunea formulata de reclamantul C. V. C. si a obligat parații la plata despăgubirilor civile, constatând ca sunt îndeplinite cumulativ condițiile antrenării răspunderii civile, conform dispozițiilor prevăzute de art. 998 si următoarele din c.civ.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța constată și reține următoarele:
Sentința primei instanțe a fost supusă prezentului control judiciar de pârâții P. comunei D. și pârâtul B. M. M., acesta din urmă limitându-se doar la a declara calea de atac, fără a arăta, în concret și în termenul prevăzut de lege, niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie care ar atrage casarea, respectiv modificarea soluției, situație ce atrage nulitatea recursului său în condițiile art.302 alin.1 pct.c raportat la art. 303 alin.1 c.pr.civ, aceste din urmă dispoziții prevăzând că recursul trebuie motivat prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, termen care, potrivit alin.2 al aceluiași articol, se socotește de la comunicarea hotărârii.
În ce privește recursul declarat de către pârâta P. comunei D., Tribunalul reține netemeinicia criticii care vizează soluția dată de către instanța de fond excepției lipsei calității sale procesual pasive.
Sub acest aspect, este de evidențiat că, în condițiile în care pârâtul S. V. era salariatul recurentei, iar cererea de chemare în judecată a acesteia din urmă a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art.1000 alin.3 cod civil, dispoziții ce reglementează răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, este justificată calitatea procesuală pasivă a acesteia în prezentul litigiu.
Neîndoielnic, în raport de reglementarea din art.21 alin.1 din legea 215/2001, titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii, sunt unitățile administrativ-teritoriale, adică orașele, municipiile, comunele și județele, cu toate acestea, nu se poate afirma că P. comunei D., reprezentată în Primar în prezenta cauză, nu ar avea calitatea de a sta în judecată în calitate de pârâtă câtă vreme, potrivit dispozițiilor art. 62 din Legea nr. 215/2001, primarul este autoritatea care reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție, art. 21 alin. 2 statuând că unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate în justiție de primar sau de președintele consiliului județean.
Ori, P. reprezintă, potrivit art. 61 din același act normativ, aparatul de specialitate al primarului în exercitarea atribuțiilor sale executive, fiind reprezentată de acesta.
Întemeiat se găsește însă a fi motivul de apel ce vizează soluția dată pe fond acțiunii în despăgubiri formulată împotriva pârâtei recurente, în calitatea acesteia de comitent al prepusului pârât S. V..
Răspunderea civilă delictuală a comitentului pentru fapta prepușilor săi, astfel cum aceasta este reglementată în art.1000 alin.3 cod civil, presupune obligația comitentului de a repara prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de către aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
Pentru a se dispune antrenarea răspunderii comitentului pe acest tărâm juridic, reclamantul trebuie să dovedească, pe lângă îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute de textul de lege mai sus enunțat, și întrunirea, în persoana prepusului, a condițiilor răspunderii pentru fapta proprie, prevăzute de art.998 cod civil, respectiv existența faptei ilicite a prepusului, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției.
În acest context Tribunalul reține că, chiar dacă s-ar accepta caracterul ilicit al faptei prepusului S. V.,- concretizată în identificarea și predarea către . a imobilului teren deținut de către reclamant în temeiul unui contract de concesiune încheiat anterior cu același concedent( recurenta),- nu se poate afirma că această faptă ar fi avut un rol cauzal în producerea rezultatului prejudiciabil reclamat - expus ca fiind contravaloarea unui gard de sârmă ce împrejmuia respectivul imobil, inclusiv a porților de acces,- doar acțiunea directă a celui care a dispus dărâmarea acestei investiții fiind răspunzătoare de producerea acestor daune, iar ea nu a fost favorizată în mod real și efectiv de către pârâtul prepus.
În temeiul considerentelor expuse, apreciind asupra inexistenței unei legături cauzale între fapta pârâtului prepus S. V. și prejudiciul încercat de reclamant, nu se poate antrena răspunderea civilă a pârâtei comitente în temeiul art.1000 alin.3, astfel fiind, va fi admis recursul și modificată sentința în sensul respingerii acțiunii împotriva pârâtei P. D., efectul acestei soluții urmând a fi extins și față de acțiunea formulată împotriva pârâtului prepus, dat fiind natura raportului juridic existent între cei doi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurentul pârât B. M. M. împotriva sentinței civile nr.247/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova.
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă P. D., împotriva sentinței civile nr.247/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în contradictoriu cu intimatul reclamant C. V. C. și intimatul pârât S. V., având ca obiect pretenții.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea față de pârâta P. D. și prepusul S. V..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. E. C. | Judecător, A. M. | Judecător, V. N. |
Grefier, L. I. |
Red. MA/LI
2ex/02.12.2014
Jud fond C. O
Cod operator
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 28-10-2014, Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 729/2014. Tribunalul... → |
|---|
