Pretenţii. Sentința nr. 234/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 234/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 766/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 766/2014
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant M. P. împotriva sentinței civile nr.234/15.,05.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova intimați fiind M. C., L. I., având ca obiect,pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant ,lipsă intimații pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că apelantul reclamant a depus la dosar taxa de timbru în cuantum de 622 lei cu chitanța . nr._(90).
Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului de față;
Apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiuni, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr._ la data de 23.10.2013, reclamantul M. P. a chemat în judecată pe pârâții M. C. si L. I. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la daune materiale, începând cu data de 01.11.2010 pana la ieșirea la pensie, cheltuieli ce reprezintă prejudiciul cauzat prin desfacerea contractului de munca de către angajator, urmare a mărturiilor mincinoase date de cei 2 parați.
În motivarea acțiunii a arătat că din 01.08.2010 pana in data de 01.11.2010 a fost angajatul R.A. – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat București - reprezentata de RA APPS prin Sucursala de Reprezentare si protocol Olănești, având funcția de marinar.
A mai arata ca numitul L. I., in calitatea sa de administrator, in mod fraudulos si repetat, in foaia de prezenta era trecut liber si in locul sau era pontat numitul Bătăneanțu G., având funcția de comandant, cu toate ca era la serviciu, îndeplinindu-si sarcinile de serviciu, conform fisei postului, iar Bătăneanțu G. era absent.
De asemenea, arată că M. C., având funcția de mecanic sef, in mod abuziv a completat jurnalul de bord, deși aceasta sarcina aparținea comandantului navei, aceasta manevra a avut drept scop, însușirea de foloase necuvenite prin înregistrarea in mod fictiv a mai multor curse, iar cursele efectuate de el nu au fost înregistrate.
Precizează ca după mai multe discuții cucei doi privind faptele de fals si uz de fals, aceștia prin marturii mincinoase au convins angajatorul ca începând cu data de 01.11.2010, sa nu ii mai prelungească contractul de munca, fapt care s-a si întâmplat.
Prin mijloace dolosive, angajatorul l-a anunțat ca încetează colaborarea cu toți angajații întrucât societatea este nerentabila.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1357-1371 Cod civil.
În dovedire a depus la dosar Ordonanța nr.1/P/MF/2011, decizia nr.7357/2013 a Curții de Apel C., carnet de munca.
Legal citat paratul L. I. a depus întâmpinare prin care a ratat ca acțiunea reclamantului este netemeinica si nelegala.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea paratului L. I..
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat la termenul din 27.02.2014 pentru reclamant proba cu înscrisuri, iar din oficiu a dispus întocmirea unor adrese către angajator si parchetul de pe lângă Tribunalul G..
La data de 26.03.2014 angajator a comunicat relațiile solicitate de instanța (filele 52-58).
La termenul din 27.03.2014 reclamantul a depus cerere de completare a probatoriului prin care a solicitat audierea a doi martori si înscrisuri (filele 59-68), martori ce au fost încuviințați prin încheierea de la acea data.
Prin serviciul registratura, la 31.03.2014 P. de pe lângă Tribunalul G. a comunicat adresa nr.549/II/2/2012 (fila 71).
In cauza au fost audiați martorii Toba Ș. (fila 76) și Bătăneanțu G. (fila 108).
Martorul T. Ș. a depus la dosar un set de înscrisuri în ședința publică din 17.04.2014 (filele 77-86).
Judecătoria Orșova prin sentința supusă apelului a respins acțiunea formulată de reclamantul M. P., ca nefondată. S-a lua act că Ia act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, reclamantul M. P. a fost angajat la R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat-Sucursala de Reprezentare și Protocol Olănești în funcția de marinar, în perioada 01.06._10 în baza contractului individual de muncă nr. 2018/03.08.2009 și în perioada 01.05._10, în baza contractului individual de muncă nr. 1066/30.04.2010.
Prin decizia nr. 82 din 29.10.2010 în baza art. 56 lit. j din Codul Muncii s-a dispus încetarea activității.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea pentru punerea în aplicare a Noului cod civil „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.”
Având în vedere reclamantul a sesizat instanța cu privire la faptele ilicite cauzatoare de prejudicii ale pârâților comise anterior datei de 01.11.2010 când unitatea angajatoare i-a desfăcut contractul individual de muncă, în raport de dispozițiile legale mai sus menționate instanța apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile vechiului Cod civil.
Potrivit art. 998 Cod civil orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar conform art.999 Cod civil omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudența sa.
Textele de lege sus-menționate instituie principiile răspunderii civile delictuale, care pentru a fi angajată se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții, și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză instanța constată că nu sunt îndeplinite cele patru condiții mai sus enumerate pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâților M. C. și L. I., urmând a respinge acțiune ca nefondată pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul adresei nr. 761/26.03.2014, emisă de RA APPS București-SPR Olănești reiese că pârâtul L. I. a fost persoana responsabilă cu întocmirea pontajului începând cu data de 30.07.2011 conform fișei de post.
Potrivit fișei postului susnumitului acesta este angajat al SRP Olănești pe postul de administrator șalupă agrement „Danubius”având mai multe atribuții, printre care și întocmirea pontajului lunar pentru personalul din subordine.
Prin ordonanța nr. 1/P/MF/2011 din 29.05.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților M. C. pentru infracțiunile prevăzute de art. 14 alin.1 lit. a din Legea 191/2003 în referire la art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal și art. 2 alin.1 din Legea 191/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și L. I. pentru art. 215 alin.1 Cod penal, art. 289 Cod penal și art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, aplicându-se amenda administrativă în cuantum de 500 lei pentru fiecare învinuit.
S-a reținut că în jurnalul de bord al navei „Danubius” în anumite zile, numărul curselor înscrise în jurnal sunt mai puține decât listele de pasageri depuse, iar în alte zile numărul curselor înscrise în jurnal sunt mai multe decât listele pasagerilor. S-a constat de asemenea că între originalul jurnalului de bord și cel pus la dispoziție organelor de cercetare apar diferențe, în sensul că au fost adăugate curse neevidențiate anterior cu ocazia întocmirii acestuia în scopul ascunderii neregulilor mai sus arătate, urmărindu-se obținerea de avantaje materiale.
S-a reținut că învinuitul M. C. a condus în anumite zile nava pe fluviul Dunărea fără a deține brevet sau certificat de capacitate corespunzător, în lipsa comandatului navei și fără aprobarea acestuia.
S-a constatat că învinuitul L. I. a completat foile colective de prezență a echipajului neavând vreo justificare pentru anumite zile, precum și faptul că acesta a eliberat facturi și bilete de călătorie pentru persoanele care efectuau excursii în sensul că pentru grupurile organizate elibera facturi în funcție de durata excursiei, iar pentru grupuri neorganizate elibera bilet pentru fiecare persoană.
Din declarația martorilor T. Ș. și Bătăneanțu G. audiați în cauză, instanța reține că reclamantul a fost angajat la RA APPS București-SPR Olănești pe o perioadă determinată de 6 luni, contractul fiind desfăcut datorită împlinirii termenului pentru care a fost încheiat. Întrucât la momentul desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului nu se organizau curse cu nava, nu a mai fost prelungit contractul acestuia și o perioadă nu a mai angajată nici o altă persoană în funcția de marinar.
La câteva luni după încetarea raporturilor contractuale unitatea angajatoare a organizat un concurs în vederea ocupării postului de marinar, concurs la care reclamantul nu s-a înscris deși anterior la navă și la sediul sucursalei a fost afișat un anunț cu privire la data și modalitatea de desfășurare a concursului.
Postul a fost ocupat prin concurs de o altă persoană, cu care unitatea a încheiat contract individual de muncă pe perioadă determinată.
Potrivit susținerilor martorilor, reclamantul nu s-a aflat în relații conflictuale cu conducerea unității.
Declarațiile martorilor se coroborează cu înscrisurile depuse respectiv anunțul privind organizarea concursului în vederea ocupării postului de marinar pentru nava „Danubius” din 10.04.2012.
Conform procesului verbal încheiat la 28.04.2011 de unitatea angajatoare, Comisia numită prin decizia nr. 24/27.04.2011 a procedat la verificarea aptitudinilor profesionale ale numitului D. V. M. în vederea angajării ca marinar pe șalupa „Danubius”, propunând angajarea acestuia începând cu data de 29.04.2011.
Examinând materialul probator instanța constată că deși reclamantul a fost angajat de două ori pe o perioadă determinată, ultima angajare fiind pe perioada, contractul individual de muncă a încetat prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat.
Deși reclamantul susține că desfacerea contractului său individual de muncă s-a datorat manoperelor dolosive efectuate de cei doi pârâți, care prin falsurile pe care le-au comis, respectiv pontajele fictive, prin care au justificat angajatorului că, conducerea navei s-a efectuat ilegal de către pârâtul M. C., datorită faptului că reclamantul nu s-a prezentat la serviciu, manopere prin care au convins angajatorul ca începând cu data de 01.11.2010 să nu îi mai prelungească contractul de muncă reclamantului, instanța constată că susținerile nu au un suport probator.
Este de necontestat faptul că cei doi pârâți au săvârșit fapte penale pentru care au fost sancționați administrativ, falsificând modalitate de pontare a angajaților, însă reclamantul nu a făcut dovada că și-a pierdut locul de muncă și că angajatorul nu i-a mai prelungit contractul din această cauză.
Văzând dispozițiile art. 56 lit. j din Legea 53/2003 potrivit cărora contractul individual de muncă încetează de drept la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată, în raport de declarațiile martorilor, de înscrisurile depuse de angajator, instanța stabilește că singurul motiv pentru care contractul individual de muncă încheiat cu reclamantul a încetat de drept este împlinirea termenului pentru care a fost încheiat.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel, reclamantul M. P., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelantul reclamant a precizat că,instanța de fond a interpretat eronat fapta comisa de către numitul L. I., care in calitatea sa de administrator, in mod fraudulos si repetat, si in complicitate cu Bataneanu G. in foaia de prezenta apelantul era trecut liber în locul său era pontat numitul Bataneanu G. având funcția de comandant, cu toate ca apelantul era la serviciu îndeplinindu-și sarcinile de servici, conform fisei postului iar Bataneanu G. era absent.
De asemeni M. C., având funcția de mecanic sef, contrar atribuțiunilor de serviciu, mod abuziv a completat jurnalul de bord, desi aceasta sarcina aparținea comandantului navei, aceasta manevră a avut drept scop, însușirea de foloase necuvenite prin înregistrarea in mod fictiv a mai multor curse, iar cursele efectuate de mine nu au fost înregistrate.
Scopul celor 2 (doi) a fost înlăturarea apelantului pentru a num mai fi o piedică la comiterea de infracțiuni, privind faptele de fals si uz de fals, scop ce l-au atins prin mărturiile mincinoase prin care au convins angajatorul ca începând cu data de 01.XI.2010, sa nu-i mai prelungească apelantului contractul de munca, fapt " s-a si întâmplat.
Observând toate aceste manevre dolosive apelantul și a dat seama ca angajatorul in mod vădit a acceptat acesta situație de drept si fapt, probabil pentru a obține mai mulți bani negrii si de a ocolii plățile la bugetul de stat, fapt ce i-a determinat sa nu-i mai prelungească apelantului contractul de munca, întrucât era incomod.
Angajatorul, prin mijloace demagogice, l-a anunțat ca încetează colaborarea cu toți angajații, întrucât societatea este nerentabila si ca la o eventuala pornire a societății vor fi angajați, fapt ce nu s-a mai întâmplat, ba mai mult pe cei doi i-a reangajat, cu toate ca cei doi au comis infracțiuni recunoscute de către ei si constatate de către P. DE PE L. TRIBUNALUL G. ATI, prin Ordonanța nr. 1 /P/MF//2011.
Instanța de fond a apreciat greșit legea, nefăcând nici-o referire la Art. 86 din Codul Muncii, articol conform căreia:
(1)Angajatorii sunt obligați să informeze salariații angajați cu contract individual de munca pe durată determinată despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante, corespunzătoare pregătirii lor profesionale, și să le asigure accesul la aceste locuri de muncă în condiții egale cu cele ale salariaților angajați cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. Această informare se face printr-un anunț afișat la sediul angajatorului.
(2)O copie a anunțului prevăzut la alin. (1) se transmite de îndată sindicatului sau reprezentanților salariaților.
Or, acest text imperative, nu a fost împărtășite nici măcar de instanța, ba mai mult, instanța s-a aflat într-o eroare totala, întrucât, textul de lege nu face referire la așa zisul concurs, in acest sens, instanța de fond a înlăturat in mod neexplicabil textul de lege, înlocuindu-l cu declarațiile martorilor, declarații ce au fost acceptate, fapt, ce pune un mare semn de întrebare.
Afirmația instanței ca susținerile apelantului nu au suport probator, sunt aberante si contrazise de articolul menționat mai sus, ba, mai mult, instanța nu-si motivează in drept sentința, neținând cont nici de prevederile art. 87 din Codul Muncii, conform căruia:
(1)Referitor la condițiile de angajare și de muncă, salariații cu contract individual de muncă pe durată determinată nu vor fi tratați mai puțin favorabil decât salariații permanenți comparabili, numai pe motivul duratei contractului individual de muncă, cu excepția cazurilor în care tratamentul diferit este justificat de motive obiective.
(2)în sensul alin. (1), salariatul permanent comparabil reprezintă salariatul al cărui contract individual de muncă este încheiat pe durată nedeterminată și care desfășoară aceeași activitate sau una similară, în aceeași unitate, avându-se în vedere calificarea/aptitudinile
profesionale.
(3)Atunci când nu există un salariat cu contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată comparabil în aceeași unitate, se au în vedere dispozițiile din contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, reglementările legale în domeniu
In ceea ce privește susținerile instanței, referitor la faptul ca nu sunt îndeplinite cele patru condiții, 1 pentru a fi antrenata răspunderea civila delictuala, condiții ce se regăsesc in conținutul art. 998 si 999 [ Cod civil si anume:
a)existența unui prejudiciu,; prejudicial pe care apelantul l-a suferit prin pierderea locului de munca si dreptul la șomaj, precum si găsirea unui alt loc de munca datorata vârstei înaintate precum si faptul ca nu am avut alta calificare.
b)existenta unei fapte ilicite, privind faptele de fals si uz de fals, scop ce l-au atins prin mărturiile mincinoase, dovedite si confirmate de către parchet, mărturii, prin care au convins angajatorul ca începând cu data de 01.XI.2010, sa nu-i mai prelungească contractul de munca apelantului,fapt care s-a si întâmplat.
c)existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, mărturiile mincinoase care au influențat angajatorul să nu-l mai angajeze pe apelant, având drept consecința pierderea locului de muncă și a altor drepturi conferite de lege, respectiv vechimea în muncă, dreptul la șomaj sau pensie și drepturi bănești.
Existența vinovăției dacă pârâții nu ar fi influențat prin marturi mincinoase angajatorul, apelantul ar fi fost angajat.
In drept și-a întemeiat cererea de apel pe disp. art. 466 n.c.pc., art.998 și 999 din vechiul cod civil și art. 86,87 din codul muncii.
In procedura prealabilă intimații nu au formulat întâmpinare.
Recurentul reclamant la data de 09.09.2014 a formulat cerere de ajutor public judiciar cerere care prin încheierea de ședință din data de 16.09.2014 a fost respinsă.
Intimații pârâți nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor aduse și în raport cu probele administrate, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata de daune materiale și morale în sumă de_ lei, în motivare susținând că, faptele acestora, concretizate în menționarea mincinoasă și în mod repetat în foaia de prezență a lipsei sale de la serviciu, respectiv în completarea abuzivă a jurnalului de bord a unor înregistrări fictive, cu omiterea înscrierii curselor efectuate de către el, i-au cauzat drept prejudiciu desfacerea contractului individual de muncă de către angajator, deci lipsa unui salariu pe ultimii 3 ani, societatea refuzând a-i mai plăti inclusiv perioada lucrată.
Potrivit art.998 C.civ., "orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara", pentru antrenarea răspunderii civile delictuale fiind necesar deci, ca între fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport cauzal. Cu alte cuvinte, prejudiciul cauzat altuia trebuie sa fie consecința faptei ilicite.
În speță, astfel cum a reținut prima instanță, deși s-a dovedit că, în îndeplinirea sarcinilor de serviciu care reveneau pârâților, aceștia au comis anumite fapte penale, sancționate dealtfel prin Ordonanța nr.1/P/MF/29.05.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G., din probele administrate, nu s-a poate stabili o legătură de cauzalitate între aceste fapte și prejudiciul reclamat a-i fi fost cauzat reclamantului, respectiv desfacerea contractului său individual de muncă de către angajatorul RA Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat-sucursala de reprezentare și protocol Olănești, dimpotrivă, înscrisurile aflate la filele 52-58 dosar atestă că, în fapt, raporturile de muncă ale reclamantului cu angajatorul au încetat de drept în temeiul art.56 lit.j din Codul muncii la data de 01-11.2010, deci ca urmare a expirării termenului contractului individual de muncă ce fusese încheiat pe perioadă determinată de 6 luni..
Cât privește nemulțumirea ce vizează încălcarea de către angajator a dispozițiilor art.86 și 87 din Codul muncii, Tribunalul constată că, aceasta excede prezentului cadru procesual sub aspectul părților cărora li s-a imputat săvârșirea faptelor ilicite, cererea pendinte nefiind îndreptată și împotriva societății cu care acesta a avut raporturi de muncă și căreia i se reproșează că nu ar fi respectat obligația care-i incumba în temeiul legii, respectiv că nu l-ar fi informat despre locurile de muncă devenite vacante.
În temeiul considerentelor expuse, apreciind asupra netemeiniciei criticilor aduse sentinței primei instanțe, apelul urmează a fi respins în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant M. P., domiciliat în mun. Orșova, ., nr.115, jud. M. împotriva sentinței civile nr.234/15.,05.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova intimați fiind M. C., L. I. domiciliat în mun. Orșova, ., ., jud. M., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Decembrie 2014.
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, L. I. |
MA/LI/4 ex.
Data:22.12.2014
Jud.fond Cunicvel O..
Confidențial cod.op.2626
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 729/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 583/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
