Pretenţii. Sentința nr. 5826/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5826/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 111/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 111/R
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenta-pârâtă . împotriva sentinței civile nr.5826/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de proprietari D.T.R., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 24.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având în vedere complexitatea cauzei, în temeiul art.260 cod procedură civilă a amânat pronunțarea, după care, o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._ la data de 03.05.2012, reclamanta Asociația de proprietari D.T.R. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. A. SRL, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 2355 lei reprezentând regie restantă pe perioada 12.09.2011 – 26.07.2012.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta pe perioada 12.09.2011 – 26.07.2012 nu a achitat regia ajungând la un debit în sumă de 2355 lei.
În drept a invocat disp. art. 46 și art. 50 al.1 din Legea 230/2007.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus în copie fișa de cont.
Acțiunea reclamantei este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 și art. 15 lit. p din Legea nr. 146/1997.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă Judecătoria Dr.Tr.S., a admis acțiunea în pretenții, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a făcut mai multe demersuri către pârâtă pentru a plăti serviciile ce i-au fost furnizate de reclamanta Asociația de Proprietari D., pentru apartamentul deținut de pârâta S.C. M. A. S.R.L. și situat în ., ., județul M., aferent perioadei 12.09._12.
Așa cum reiese din fișa de cont anexată, cât și din adresele nr.46 din 02.06.2012 și nr.17/28.02.2012, pârâtei i s-a adus la cunoștință faptul că are datorii către reclamantă, fiind expusă explicit situația pe lunile pentru care datorează debitul și de furnizarea căror servicii a fost generat.
Prin cererile de amânare adresate instanței de pârâtă, din adresa nr.8 din 28.05.2012 pe care a adresat-o reclamantei, aceasta a făcut aceste demersuri „pro causa”, după promovarea prezentei acțiuni, fără să combată prin probe concludente cele expuse de reclamantă în motivele acțiunii și susținute prin înscrisuri.
Probele administrate în cauză au demonstrat că pentru perioada 12.09._12, pârâta nu a plătit reclamantei suma de 2355 lei, reprezentând debit restant pentru apartamentul situat în ., ., județul M., aferent perioadei 12.09._12, astfel că, întrucât pârâta nu și-a respectat obligația de plată a regiei restante, observând dispozițiile art.31 din Regulamentul-cadru al As.de P.(Anexa la LEGEA NR,114/1999 si art.20-al.13,14 din Anexa 2 la Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr.400/2003,art.112 și următoarele), instanța a admis cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari D. prin președinte de asociație M. M., în contradictoriu cu pârâta S.C. M. A. S.R.L. și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2355 lei, reprezentând debit restant la Asociația de Proprietari D. pentru apartamentul situat în ., ., aferent perioadei 12.09._12.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că în mod eronat instanța de fond a obligat-o să plătească reclamantei suma de 2355 lei reprezentând regie restantă pentru perioada 12.09._12 deși reclamantei i s-a adus la cunoștință faptul că din data de 04.11.2011 apartamentul nu este locuit, pentru a nu mai evidenția eronat sume reprezentând contravaloarea utilităților, cu toate acestea au fost puse în sarcina noastră cheltuieli de întreținere fără a fi citite aparatele de măsură instalate în apartament pentru utilități. Arată că. deși a învederat că reclamanta nu poate justifica c e reprezintă suma de bani pe care o pretinde, instanța de fond a ignorat acest aspect.
Precizează recurenta că prin obligarea sa la plata sumei de 2355 lei au fost încălcate dispozițiile cuprinse în Norma metodologică de aplicare a Legii 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, mai exact a dispozițiilor art.44 alin.2 și art.48 din acest act normativ.
Instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile art.50 din Legea 230/2007 potrivit cărora cheltuielile pe beneficiari se repartizează conform valorii care revine fiecărui beneficiar în parte și că, referirea strict la beneficiar privește o persoană fizică sau juridică care beneficiază de serviciile furnizate.
Mai mult, pe perioada cât imobilul nu a fost locuit nu s-a făcut citirea aparatelor de măsură pentru utilități instalate în apartament și cu toate că pârâta a solicitat efectuarea unei expertize care să cuantifice cuantumul real al datoriei, instanța de fond a respins această cerere, fără a motiva temeiul ce a stat la baza respingerii cererii, astfel că pârâta a fost lipsită de un proces echitabil.
Mai arată că, sentința de fond nu întrunește condițiile de legalitate prevăzute de art.261 alin.1 pct.5 din codul de procedură civilă care prevăd că în cuprinsul hotărârii să fie arătate explicit motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, hotărârea pronunțată în cauză nefiind motivate în fapt și în drept.
Instanța de fond nu a analizat apărările noastre constatând că actele sunt efectuate pro-causa și nici nu motivează care a fost temeiul care a stat la baza respingerii cererii de probatorii prin care am solicitat efectuarea unei expertize, lipsindu-ne practic de dreptul la un proces echitabil.
Față de cele invocate, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Este de menționat că așa cum rezultă din cuprinsul cererilor formulate de recurentă cât și cel al încheierilor de ședință din data de 20.06. și 04.07.2012 aceasta nu a solicitat niciodată proba cu expertiza tehnică astfel că toate argumentele precizate în cererea de recurs privind încălcarea dreptului la un proces echitabil prin respingerea unei cererii având acest obiect nu pot fi reținute întrucât înainte de toate recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a propune probe în apărare și de urmării desfășurarea procesului conform art.129 C.pr.civ.
În ceea ce privește celelalte motive.
Este cert așa cum rezultă din probele administrate de către reclamanta intimată că recurenta are o datorie la plata utilităților, iar faptul că în acel apartament nu locuiește nicio persoană nu poate fi imputat reclamantei cât timp singura dovadă a încunoștințării acesteia cu privire la acest aspect poartă data de 28.05.2012 și deși în cuprinsul adresei nr.8, f.17 se face referire la o comunicare anterioară, din actele dosarului nu rezultă că la o dată anterioară, respectiv 05. 03. 2011, a avut loc o astfel de comunicare.
Așadar cum nu a dovedit că a comunicat reclamantei lipsa unui locatar al apartamentului proprietatea recurentei situat în Dr.Tr.S., .,..tribunalul apreciază că recurenta nu poate invoca propria culpă pentru a putea obține protecția justiției. Este adevărat că nu se poate stabili că înscrisul este constituit pro causa însă dat fiind mențiunile anterioare acest aspect este nerelevant pentru soluționarea cauzei.
Același argument, al propriei culpe, este de reținut și cu privire la citirea consumurilor întrucât citirea indicilor la consumul de apă rece și apă caldă se face de către proprietar, ca de altfel și cel privitor la energia termică, atâta timp cât printr-o dispoziție expresă a legii sau contractuală nu s-a stabilit ca o altă persoană să aibă această de sarcină. De altfel dat fiind faptul că apartamentele sunt proprietate privată, în respectarea dreptului de proprietate este evident că doar proprietarii pot individualiza consumul propriu.
Textele de la art.44 alin.2 și 48 din HG nr.1588/17.12.2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari nu sunt relevante în cauză, întrucât art.44 alin.2 privește consumurile pentru spațiile comune și nu pe cele individuale iar art.48 definește cheltuielile pe beneficiari astfel că nu se impune analizarea lor prin prisma obiectului cererii de chemare în judecată.
Asupra nerespectării disp. prev. de art.261 alin.1 pct.5 din codul de procedură civilă tribunalul reține de asemenea că nu sunt fondate.
Este adevărat că partea are dreptul să știe că s-a făcut dreptate și că judecătorul a examinat toate probele administrate în cauză(vz. Curtea E.D.O. în cauza Hadjianastassiou c.Greciei,hotărârea din 16.12.1992,. nr.2888, par.61) însă dreptul la un proces echitabil nu este încălcat dacă nu se dă o dezvoltare amănunțită a fiecărei cererii sau fiecărui mijloc de probă propus în dovedire sau în apărare. Condițiile procedurale privind motivarea hotărârii sunt îndeplinite chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice.
În cauză, se constată nu numai că recurenta nu s-a apărat dar și că față de cuprinsul cererii de chemare în judecată, mijloacele de probă încuviințate și administrate că, instanța de fond deși nu a făcut o dezvoltare amplă a condițiilor angajării răspunderii recurentei, într-un mod cert și clar a stabilit că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a consumului individual și a arătat și care temeiul în drept al acestei obligații.
Față de toate aceste motive, apreciind că sentința de fond este legală și temeinică în baza art.312 alin.1 și 2 C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta-pârâtă . împotriva sentinței civile nr.5826/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de proprietari D.T.R., având ca obiect pretenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, C. M. | Judecător, V. R. |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.12.02.2013
tehnoredactat M.B., Ex.2/ 3pag.
jud.fond P. S.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6319/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Sentința nr. 1630/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
