Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1195/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1195/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-10-2012 în dosarul nr. 1195/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE NR.1195/R
Ședința publică de la 19 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător S. C.
Judecător M. C. O.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea recursurilor civile formulate de recurenții reclamanți M. N. A., M. D. și recurenta - pârâtă P. C. E. împotriva sentinței civile nr. 314 din 03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. de F. F. B., C. Județeană de F. F. M. și P. G., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că susținerile și dezbaterile părților au avut loc în ședință publică din data de 12.10.2012, ce face parte integrantă din prezenta deciziei.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Reclamanții M. N. A. și M. D., prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A., la data de 13.04.2010 sub nr._, au solicitat în contradictoriu cu pârâții P. C. E., C. L. de F. F. B. și C. Județeană de F. F. M., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 5000 mp teren cu vegetație forestieră, situat în tarlaua 71, punctul „Fața Viei”. De asemenea, reclamanții au solicitat anularea titlului de proprietate emis pe numele P. C. E. pentru același teren, susținând că, în fapt, li s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit T.P. nr.210/01.02.1994 pentru M. N. și titlul de proprietate provizoriu nr.115/1994 pentru M. D..
De asemenea, au susținut în continuare reclamanții că terenul a fost retrocedat pe vechiul amplasament, potrivit actului de vânzare-cumpărare din 28.03.1935, fiind deținut din momentul punerii în posesie, respectiv din anul 1994 iar din anul 2000 pârâta a tăiat lemne de pe terenul reclamanților.
În drept au fost invocate dispozițiile Titlului III al Legii nr.18/1991 cu modif. Legii nr.169/1997 iar în dovedire, reclamanții au depus la dosar în copie:T.P. nr.210/01.02.1994, titlul de proprietate provizoriu nr.115/1994 pentru M. D., proces-verbal nr.489/22.07.2008, s.c. nr.523/07.10.2009, decizia civilă nr.49/R/19.01.2010, înscris datata 28.03.1935 și a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu O. D. și S. I., interogatoriul pârâtei, proba cu înscrisuri și efectuarea unei expertize tehnice.
Pârâta P. C. E., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, depunând la dosar sentința civilă nr.651 din 08.12.2004, proces-verbal nr.489 din 22.07.2008,T.P. nr._ din 16.12.2008, adresa nr.1903 din 17.06.2008, titlul de proprietate nr.397 din 18.11.1994, proces verbal, factura fiscală nr._ din 26.09.2009, contract de prestare serviciu nr.2437 din 25.09.2009 și certificatul de deces al numitei P. A. și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu D. I. și Cîrștioc I. D..
La termenul de judecată din data de 27.05.2010, reclamanții au învederat instanței că solicită constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._ emis la data de 16.12.2008 pe motiv că, pentru aceeași suprafață de teren au fost emise două titluri de proprietate iar la data de 15.09.2010, reclamanții au înțeles să-și precizeze acțiunea în sensul că, solicită constatarea nulității absolute parțiale a T.P. nr._ emis la data de 16.12.2008 pentru suprafața de 3,2 ha teren cu vegetație forestieră identificat în . I Rudina, UA 106. F (63), invocând în drept disp. art. III alin.1 din L.nr.169/1997.
Instanța a dispus prin adresă către Primăria B. să comunice documentația care a stat la baza emiterii T.P.nr.210/01.02.1994 cât și a T.P.nr._/16.12.2008, răspunsurile fiind înaintate (f.68-74, f.89-91, f.101-104).
În instanță, au fost ascultați sub prestare de jurământ martorii: Cîrștioc D., S. I., O. D., D. I., declarațiile fiind consemnate și atașate iar la dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză întocmit de expertul P. O., față de conținutul expertizei părțile formulând obiecțiuni, răspunsul fiind depus la dosar (f.151).
Prin sentința civilă nr.182/07.04.2011 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară formulată de către reclamanții M. N. A., și M. D., în contradictoriu cu pârâții P. C. E., C. L. de F. F. B. și C. Județeană de F. F. M. și a obligat pârâta P. C. E. să lase reclamanților în deplină proprietate și folosință suprafața de 5000 mp din terenul situat în extravilanul satului Dîlma, ..”Fața Viei" cu vecinii: N- ogașul Fața Viei, E – proprietatea lui P. C., S- P. C. - teren agricol,V - M. N. - teren agricol.
Prin aceiași sentință a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect anularea titlului de proprietate nr._/16.12.2008 și s-au respins cererile formulate de părți privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta P. C. E. iar prin decizia civilă nr. 1135/R/19.09.2011, Tribunalul M. a admis recursul formulat, a casat sentința și a trimis cauza spre soluționare instanței de fond, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 13.10.2011.
Cu ocazia rejudecării, reclamanții M. N. A. și M. D. au solicitat să se ia act de renunțarea la cererea privind constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr._ din 16.12.2008 (fila nr. 29 dosar).
Au fost luate interogatorii reclamantului M. D. și pârâtei P. E., interogatorii consemnate și atașate la dosar.
Au fost ascultați martorii: O. D., S. V., S. D., D. I., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.
Instanța a solicitat Comisiei Locale de F. F. B. să comunice dacă s-a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate din partea reclamantei M. N. A. asupra terenului cu vegetație forestieră, situat în punctul „Fața Viei”, pe raza localității B., satul Dîlma, județul M., răspunsul fiind înaintat cu adresa nr. 3766/23.05.2012 ( fila 94 dosar).
În cauză a fost desemnat expert P. I. să efectueze expertiza în specialitatea topografie, raportul de expertiză fiind depus la dosar (filele nr.74-77), față de conținutul concluziilor formulând obiecțiuni pârâta P. E., obiecțiuni ce au fost respinse ca nefondate, prin încheierea de ședință din data de 24.04.2012.
Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.”
Cu privire la excepția lipsei semnării cererii invocată de către pârâtă, se reține că, cererea de chemare în judecată( fila nr.2 dosar nr._ ) poartă două semnături, iar la dosar a fost depus în original, contractul de asistență juridică nr.3/05.04.2010 (fila 110 dosar), pe care figurează două semnături, astfel că, în raport de cele reținute, instanța apreciază că această excepție nu este întemeiată, motiv pentru care urmează să respingă excepția lipsei semnării cererii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M. N. A., instanța apreciază că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale active este o excepție de fond absolută, peremptorie, putând fi invocată de oricine are interes, precum și de instanță din oficiu, în orice stare a pricinii, iar admiterea ei făcând de prisos cercetarea fondului dreptului.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul dedus judecății (calitate procesuală activă) și existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Având în vedere cele expuse mai sus, precum și faptul că în actul de la fila 3 dosar respectiv titlul de proprietate nr.210 din data de 01.02.1994 este menționat numele reclamantei, instanța reține că, în cauza pendinte reclamanta poate promova acțiunea cu obiect revendicare imobiliară și în consecință urmează să respingă excepția invocată de către pârâtă privind lipsa calității procesuale active.
Pe fondul cauzei, în urma probatoriului administrat instanța reține următoarele:
Potrivit art.563 alin.1 din cod civil „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o lată persoană care îl deține fără drept.” .
De asemenea, potrivit art.566 din Cod civil „ pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat iar potrivit art. 1486 dacă obligația are ca obiect bunuri de gen, debitorul are dreptul să aleagă bunurile ce vor fi predate. El nu este însă liberat decât dacă prin predarea unor bunuri de calitate cel puțin medie.
Din textul menționat rezultă că, acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului, cere restituirea acestuia de la cel la care se găsește. Astfel spus, prin această acțiune, proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea bunului.
Astfel, pentru ca instanța de judecată să poată admite o asemenea acțiune trebuie să stabilească în urma probatoriului administrat, că reclamanții sunt proprietarii terenului în litigiu, iar pârâții sunt cei care ocupă terenul sau întreprind acte de natură a împiedica exercitarea de către reclamanții a atributelor dreptului de proprietate.
Reclamanta M. N. în dovedirea dreptului de proprietate a invocat T.P. nr.210/01.02.1994, iar reclamantul M. D. a invocat s.c nr.523/07.10.2009 pronunțată de către Judecătoria Baia de A., rămasă irevocabilă prin decizia nr.49/R/19.01.2010 a Tribunalului M..
Judecătoria Baia de A. prin sentința supusă recursului, a respins excepția lipsei semnării cererii, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M. N. A., a admis în parte acțiunea civilă și obligat pe pârâta P. C. E. să lase reclamantei M. N. A. în deplină proprietate și folosință suprafața de 2500 mp din terenul situat în extravilanul satului Dîlma, .." Fața Viei" cu vecinii: N- O. D., E – M. D., S – UA 72 E, V – P. E. și a obligăt pârâta P. C. E. să lase reclamantului M. D. în deplină proprietate și folosință suprafața de 2500 mp din terenul situat în extravilanul satului Dîlma, .." Fața Viei" cu vecinii: N- O. D., E – UA 72 K, S – UA 72 E, V – M. N. A. (O. D.).
Se ia act de renunțarea la judecată, privind cererea cu obiect anularea parțială a titlului de proprietate și respinge cererile formulate de părți privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță analizând întreg material probator instanța reține că, capătul de cerere având ca obiect revendicarea este fondat și reține că ambele părți invocă în dovedirea dreptului de proprietate câte un titlu de proprietate
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că terenul în suprafață de 5000 mp. aflat în punctul „ Fața viei”, are categoria de folosință pădure și se află înscris în actul de vânzare datat 28.03.1935 ( fila 11 dosar), în titlul provizoriu nr.115 ( fila 4), în titlul definitiv ( fila 3), în sentința civilă nr. 523 și decizia civilă nr. 49 și terenul revendicat de reclamanți nu se regăsește în titlul de proprietate invocat de către pârâți.
De asemenea, din expertiză rezultă că, terenul revendicat de reclamanții nu se suprapune cu nici o suprafață de teren din titlul de proprietate invocat de pârâta P. E. și că pârâta P. E. ocupă toată suprafața revendicată de reclamanții de 5000 mp.
Având în vedere cele mai sus menționate, dispozițiile legale indicate precum și faptul că s-a făcut dovada dreptului de proprietate de către reclamanții iar pârâta P. N. ocupă potrivit raportului de expertiză întreaga suprafață de 5000 mp., instanța urmează să admită în parte acțiunea să oblige pârâta P. C. E. să lase reclamantei M. N. A. în deplină proprietate și folosință suprafața de 2500 mp din terenul situat în extravilanul satului Dîlma, .." Fața Viei" cu vecinii: N- O. D., E – M. D., S – UA 72 E, V – P. E., de asemenea, instanța va obliga pârâta P. C. E. să lase reclamantului M. D. în deplină proprietate și folosință suprafața de 2500 mp din terenul situat în extravilanul satului Dîlma, .." Fața Viei" cu vecinii: N- O. D., E – UA 72 K, S – UA 72 E, V – M. N. A. (O. D.) și în raport de solicitarea reclamanților M. N. A. și M. D. de a se lua act de renunțarea la cererea privind constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr._ din 16.12.2008 (fila nr.29 dosar), instanța va lua act de renunțarea la judecată, privind cererea cu obiect anularea parțială a titlului de proprietate formulată de reclamanții M. N. A., și M. D. în contradictoriu cu pârâta P. E., C. L. de F. F. B. și C. Județeană de F. F. M. și P. G..
Potrivit art. 274 din codul de procedură civilă „ partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
Având în vedere că atât reclamanții cât și pârâta P. N. au făcut cheltuieli cu ocazia desfășurării judecății, însă acțiunea a fost admisă doar în parte, astfel că reclamanții au obținut doar admiterea capătului de cerere privind revendicarea, iar pârâta P. C E. prin renunțarea reclamanților la judecarea capătului de cerere privind anularea titlului de proprietate, nu se află în culpă procesuală cu privire la acest capăt de cerere, instanța urmează să respingă cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 314 din 03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A., în termen legal, au formulat recurs reclamanții M. N. A. și M. D. și pârâta P. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul lor, reclamanții au susținut că, instanța de fond nu le-a acordat cheltuililele de judecată efectuate în casuză cu administre’area celor două expertize și plata celor trei onorarii de avocat, ori dispozițiile art.274 c.pr.civ
Pârâta P. C. E., susține în motivele de recurs că își dovedește proprietatea cu titlul de proprietate nr._/16.12.2008 definitiv și procesul verbal de punere în posesie nr. 485/23.07.2008, iar reclamanții cu un titlul de proprietate provizoriu și un act din anul 1935. Cererea de chemare în judecată a reclamanților este inadmisibilă, deoarece reclamanții nu-și dovedesc clar proprietatea asupra terenurilor în litigiu și că revendică aceste terenuri de la o persoană care nu le deține. Mai arată că terenurile nu se suprapun și că nu puteau fi invocate de la pârâta P. C. E., pentru că aceasta prin titlul și efectiv, deține teren cu vegetație forestieră în T 72 și nu în T 71, cum cer reclamanți, terenuri care nu au nici o legătură cu cele revendicate, fiind întemeiată excepția lipsei calității sale procesual pasive.
A susținut și că, cele două suprafețe revendicate nu se regăsesc în titlul provizoriu nr.1/12 nedatat, acestora nefiindu-le reconstituit dreptul de proprietate.
O altă critică s-a referit la nerespectarea ce către instanță a deciziei de casare, concret, aceasta nu a dispus ca, la efectuarea expertizei, să se aibă în vedere procesele verbale de punere în posesie emise de CLFF B. pentru titlul de proprietate nr.210/01.02.1994, respectiv titlul provizoriu nr.115/1994, de asemenea, nu a valorificat interogatoriul reclamantului, nu a ținut seama de procesul verbal nr.485/23.07.2008 al pârâtei.
Recurenta pârâtă a mai arătat că, niciunul dintre experții desemnați nu a făcut identificarea terenului din litigiu în funcție de planul parcelar și procesele verbale de punere în posesie, reclamanții nemaidorind a-și ocupa amplasamentul terenului, astfel cum acesta a fost stabilit prin procesele verbale de punere în posesie și decizia civilă nr.49/R/2010, totodată, de la momentul punerii acestora în posesie-anul 1994 și până în anul 2010, reclamanții nu au formulat acțiuni împotriva comisiei locale de fond funciar B., intervenind prescripția dreptului la acțiunea în revendicare.
Nu s-au formulat, de către părți, întâmpinări.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse și în raport de dispozițiile art.304 ind.1 c.pr.civ, instanța constată că recursul reclamanților este fondat, iar cel al pârâtei nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată dedusă judecății, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la a le lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața totală de 5000 mp pădure, situată în tarlaua nr.71 pct. „fața viei”, prevalându-se de titlul definitiv de proprietate nr.210/1994, titlul provizoriu de proprietate nr.115/1994, sentința civilă 523/07.10.2009 a Judecătoriei Baia de A., dec. civ.nr.49/19.01.2010 a Tribunalului M., precum și actul de vânzare cumpărare din 28.03.1935.
În apărare, pârâta a invocat dreptul său de proprietate asupra terenului revendicat, invocând în acest sens titlul definitiv de proprietate nr. nr._/2008.
Întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv cele două expertize tehnice efectuate, martorii audiați, respectiv înscrisurile, confirmă că, suprafața ce face obiectul revendicării a aparținut autorilor reclamanților, iar în temeiul legii 18/1991 aceștia au obținut reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, concret reclamanta M. N. deține titlul de proprietate nr.210/1994 pentru jumătate din acest teren, iar reclamantul M. D. sentința civilă 523/07.10.2009 a Judecătoriei Baia de A., pentru cealaltă jumătate de 2500 mp.
Aceleași probe au relevat că, posesia asupra terenului revendicat aparține pârâtei cu toate că titlul de proprietate ce l-a invocat nu cuprinde acest teren.
În temeiul celor expuse, este evident că, reclamanții, proprietari ai terenului revendicat, au calitate procesuală activă în prezenta acțiune, de asemenea, pârâta, fiind cea care are posesia terenului revendicat, justifică legitimare procesuală pasivă, fiind de esența acțiunii în revendicare ca o astfel de cerere să fie îndreptată împotriva celui care exercită o posesie nelegitimă.
Totodată, acțiunea în revendicare a unui bun imobil, cum este în speță, este imprescriptibilă sub aspect extinctiv, astfel fiind, nu poate fi primită excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurenta pârâtă.
Față de împrejurarea că, pârâta nu deține titlu pentru terenul din litigiu, apar irelevante criticile sale ce vizează omisiunea expertului de a face referire la procesele verbale de punere în posesie a părților, ca acte premergătoare emiterii titlurilor de proprietate, nefiind dovedită nici susținerea că reclamanții ar fi fost puși în posesie pe alte amplasamente decât cele pentru care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Cât privește recursul reclamanților se reține că acesta este întemeiat, instanța de fond făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art.274 c.pr.civ. în ce privește soluția dată cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Sub acest aspect se constată că, deși culpabili pe plan procesual pentru pentru faptul că, au renunțat la judecata petitului de acțiune ce viza constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/2008 la un moment ulterior comunicării cererii de chemare în judecată, reclamanții au avut câștig de cauză în acțiunea în revendicare, astfel că, în raport de dispozițiile art.274 c.pr.civ pârâții sunt datori a suporta cheltuielile efectuate de reclamanți .
Cât privește cuantumul acestor cheltuieli se reține că, în condițiile în care, în primul ciclu procesual, reclamanții nu au uzat de calea de atac a recursului pentru a critica sentința fondului sub aspectul soluției de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, ei nu mai pot pretinde pârâților plata cheltuielilor efectuate în respectiva fază procesuală, ci doar pe cele efectuate cu ocazia rejudecării fondului după casarea cu trimitere dispusă prin decizia civilă nr.1135/19.09.2011, cheltuieli care sunt dovedite(filele 47-48, respectiv 97-98) a fi în sumă de 2000 lei, reprezentând onorariu de expert și onorarii avocat.
Văzând aceleași dispoziții prevăzute de art.274 c.pr.civ pentru cheltuielile efectuate în recurs,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de reclamanții M. N. A. și M. D. împotriva sentinței civile nr. 314 din 03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. de F. F. B., C. Județeană de F. F. M., P. E. și P. G. .
Respinge recursul civil formulat de pârâta P. E. împotriva sentinței civile nr. 314 din 03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. de F. F. B., C. Județeană de F. F. M., M. N. A., M. D. și P. G..
Modifică sentința în sensul că admite în parte cererea reclamanților privitoare la plata cheltuielilor de judecată, și dispune, în consecință, obligarea pârâtei la plata către aceștia a sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată (onorariu de expert și onorariu avocat suportate în al II-lea ciclu procesual).
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata pârâtă P. E. la plata către recurenții reclamanții a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Octombrie 2012, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. M. | Judecător, S. C. | Judecător, M. C. O. |
Grefier, T. I. |
M.A/2 ex/06.11.2012
Jud. fond B. C-tin I.
2 ex. - cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1080/2012. Tribunalul... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1218/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
