Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1570/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1570/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 1152/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1152/R
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător F. M.
Judecător C. Z.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de pârâtul C. I., împotriva sentinței civile nr.1570 din 05.09.2013 pronunțată de Judecătoria Vînju M., intimată fiind reclamanta D. A., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns: avocat V. N. pentru intimata-reclamantă D. A., lipsă fiind aceasta și recurentul-pârât C. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că nu s-a achitat de către recurentul-pârât C. I. taxa de timbru în cuantum de 221,7 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, iar prin serviciul registratură, s-au depus în două exemplare din partea intimatei reclamante D. A. întâmpinare, xerocopii de pe ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative din 04.12.2012, titlul de proprietate nr._/16.11.1994, declarațiile martorilor B. C. și O. I..
Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării recursului și acordă cuvântul asupra acesteia cât și pe fondul cauzei.
Avocat V. N. pentru intimata-reclamantă, solicită admiterea excepției, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
După închiderea dezbaterilor, s-au depus prin serviciul registratură de către recurentul pârât C. I., chitanța nr._/07.11.2013, ce atestă achitarea taxei de timbru în cuantum de 222 lei, timbru judiciar de 0,50 lei și listă cu martori.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vînju M. și înregistrată sub nr._ reclamanta D. A. prin procurator J. E. a chemat în judecată pe pârâtul C. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de 5000 mp, teren arabil, situat în extravilanul comunei O., județul M., în punctul numit La Bila, și obligarea pârâtului la plata contravalorii producției în sumă de 6.000 lei ca despăgubire, producție care ar fi trebuit obținută pe ultimii trei ani 2010-2012 prin lipsa de folosință.
În motivare, reclamanta a menționat că este proprietara acestui teren conform titlului de proprietate nr._/16.11.1994, acesta cuprinzând și terenul în litigiu, pe care pârâtul îl ocupă în mod abuziv, fiind cultivat fără acceptul său cu diferite culturi.
Reclamanta a arătat că, a încercat soluționarea pe cale amiabilă a acestui litigiu, însă fără niciun rezultat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.489-490, și art.998 din vechiul Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamanta prin procurator J. E. a depus la dosar: copie de pe cartea de identitate a reclamantei, dispoziție nr.403/11.03.2005 emisă de municipiul Drobeta Turnu Severin, județul M., copie titlu de proprietate nr._/16.11.1994, copie ordonanță de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative din emisă în dosarul nr.402/P/2011 din 04.12.2012, chitanțe privind plata taxei de timbru și timbru judiciar, și a solicitat proba cu martorii B. C. și O. I..
Prin serviciul registratură, la data de 28.03.2013, reclamanta a depus la dosar precizare prin care a menționat că suprafața de 5000 mp. teren solicitată pentru revendicare, se află în extravilanul comunei O., județul M., în T.59, P.919, cu vecinii: N- B. B. C., E- Drum, S- G. M., și V- drum.
La termenul de judecată din 09.05.2013, au fost audiați martorii B. C. (f.26) și O. I. (f.25), declarațiile acestora fiind consemnate în scris, semnate conform legii și atașate la dosar.
În ședința publică din data de 06.06.2013, instanța a dispus desemnarea expertului tehnic Nodiț M. pentru a întocmi raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea agricultură, având următoarele obiective: să se identifice suprafața de 5000 m.p. teren arabil situat în extravilanul comunei O., județul M., după amplasament, întindere și vecinătăți, și să se stabilească lipsa de folosință a terenului, cu titlul de despăgubiri.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară, se reține că reclamanta D. A. a făcut dovada proprietății cu dreptul de proprietate nr._/16.11.1994. Terenul în litigiu este teren extravilan, situat în ..59/II, P.919/71, cu vecinii: N- B. B. C-tin., E- Drum, S- G. M., V-Drum.
Întrucât în ultimii 3 ani, pârâtul a cultivat pe acest teren cereale paioase, producția de grâu, precum și contravaloarea acesteia este în suma de 4500 lei.
În continuarea expertizei a fost stabilită contravaloarea lucrărilor agricole de arat, discut, fertilizat, erbicidat, semănat și recoltat pentru aceeași suprafața pe cei 3 ani, în sumă de 865 lei. Astfel, venitul net pe care l-ar fi putut obține este de 3635 lei.
Prin sentința civilă 1570/05.09.2013 pronunțată de Judecătoria Vînju M. în dosar nr._ a fost admisă acțiunea și obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei terenul în suprafață de 5000 mp., teren extravilan, situat în ., în T.59/II, P.919/71, cu vecinii: N- B. B. C-tin., E- Drum, S- G. M., V-Drum, la plata contravalorii producției în sumă de 3.635 lei ca despăgubire, producție care ar fi trebuit obținută pe ultimii trei ani 2010-2012 prin lipsa de folosință și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2048,30 lei, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei, onorariu de expert în cuantum de 600 lei și taxe de timbru și timbru judiciar în cuantum de 448,30 lei, acesta aflându-se în culpă procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta D. A. prin procurator J. E. a chemat în judecată pe pârâtul C. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de 5000 mp, teren arabil, situat în extravilanul comunei O., județul M., în punctul numit La Bila, și obligarea pârâtului la plata contravalorii producției în sumă de 6.000 lei ca despăgubire, producție care ar fi trebuit obținută pe ultimii trei ani 2010-2012 prin lipsa de folosință.
Instanța a reținut că terenul revendicat este proprietatea numitei D. Gr. A., conform titlului de proprietate nr._/16.11.1994, (fila nr.10).
Totodată, instanța constată că, prin ordonanță emisă în dosarul nr.402/P/2011 din 04.12.2012, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului C. I. și aplicarea față de acesta a unei sancțiuni cu caracter administrativ constând în amendă în cuantum de 1000 lei.
Potrivit art. 563 și urm. din NCC, acțiunea în revendicare este un mijloc de apărare în justiție a dreptului de proprietate și reprezintă acțiunea aflată la îndemâna proprietarului împotriva altei persoane care deține bunul.
În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară conform dispozițiilor art. 565 din NCC.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, s-a reținut reclamanta D. A. a făcut dovada proprietății cu titlul de proprietate nr._/16.11.1994. Terenul în litigiu este teren extravilan, situat în ..59/II, P.919/71, cu vecinii: N- B. B. C-tin., E- Drum, S- G. M., V-Drum.
De asemenea, în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata contravalorii producției în sumă de 6.000 lei ca despăgubire, producție care ar fi trebuit obținută pe ultimii trei ani 2010-2012 prin lipsa de folosință, instanța a reținut că, în ultimii 3 ani, pârâtul a cultivat pe acest teren cereale paioase, producția de grâu, precum și contravaloarea acesteia este în suma de 4500 lei.
În continuarea expertizei a fost stabilită contravaloarea lucrărilor agricole de arat, discut, fertilizat, erbicidat, semănat și recoltat pentru aceeași suprafața pe cei 3 ani, în sumă de 865 lei. Astfel, venitul net pe care l-ar fi putut obține reclamanta este de 3635 lei.
Prin urmare, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată și precizată ulterior, în sensul ca pârâtul să fi obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei terenul în suprafață de 5000 mp., teren extravilan, situat în ., în T.59/II, P.919/71, cu vecinii: N- B. B. C-tin., E- Drum, S- G. M., V-Drum.
De asemenea, instanța a obligat pârâtul la plata contravalorii producției în sumă de 3.635 lei ca despăgubire, producție care ar fi trebuit obținută pe ultimii trei ani 2010-2012 prin lipsa de folosință.
Văzând și disp.art.274 C.proc.civ., pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 2048,30 lei, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei, onorariu de expert în cuantum de 600 lei și taxe de timbru și timbru judiciar în cuantum de 448,30 lei, acesta aflându-se în culpă procesuală pasivă.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat recurs recurentul C. I. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat în esență că nu a obținut producție de pe terenul în litigiu, în anul 2010 producția fiind mâncată de animale, că experta nu a efectuat expertiza la fața locului, doar a măsurat lungimea și lățimea locului, că instanța nu i-a permis să administreze probe. A reluat apoi istoricul cauzei arătând că a cumpărat în anul 1996 un teren compus din 6 suprafețe întocmind cu D. A. o chitanță, că aceasta și-a luat angajamentul ca în termen de 30 de zile să întocmească actele însă nu a mai realizat acest lucru.
A solicitat admiterea recursului și anularea hotărârii primei instanțe.
Intimata D. A. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu potrivit disp. art.3041 C.pr. civ., se constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Vînju M., reclamanta D. A. prin procurator J. E. a chemat în judecată pe pârâtul C. I., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de 5000 mp., teren arabil, situat în extravilanul comunei O., județul M., în punctul numit „La Bila ” și obligarea pârâtului la plata contravalorii producției.
Prima instanță a făcut o corectă interpretare a stării de fapt și o corectă apreciere a probelor în cauza dedusă judecății admițând acțiunea.
Probele administrate în cauză, înscrisuri, declarații de martori, expertiză, evidențiază că terenul înscris în titlul de proprietate nr._/16.11.1994 pe numele reclamantei D. A., a fost ocupat abuziv de către pârâtul C. I. și cultivat în anul 2010 cu orz, iar în anul 212 cu grâu.
Martora B. C. susține că în anul 1990reclamanta i-a încredințat terenul să-l lucreze, însă în urmă cu 3 ani pârâtul a ocupat terenul în litigiu și l-a arat, cultivându-l cu ovăz și grâu. Reclamanta l-a atenționat în mod repetat să elibereze terenul în suprafață de 5000 mp. situat în punctul „La Bila ”.
Raportul de expertiză întocmit în cauză reține că reclamanta a făcut dovada proprietății cu titlul de proprietate_/16.11.1994. În privința lipsei de folosință a terenului, expertiza a stabilit care este c/val. producției obținute pe terenul în litigiu și anume 4500 lei, și c/val. lucrărilor agricole de arat, discuit, fertilizat în cuantum de 865 lei, în total venitul net care s-ar fi putut obține din lucrarea terenului este în sumă de 3635 lei.
În consecință, considerând întemeiată acțiunea prima instanță în mod corect a admis acțiunea.
Motivele invocate în recurs nu pot fi reținute.
Deși a fost citat și a semnat dovada de îndeplinire a procedurii de citare, pârâtul nu a fost prezent la termenele de judecată și nu a formulat probe în apărare.
A fost prezent doar la efectuarea expertizei pe care nu a contestat-o și la ultimul termen de judecată.
În aceste condiții nu se poate aprecia că i-ar fi fost îngrădit dreptul la apărare câtă vreme pârâtul avea posibilitatea să formuleze întâmpinare, să propună probe, să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză, însă nu a uzat de toate acestea.
Nici motivele invocate în recurs legat de modalitatea de efectuare a expertizei nu vor fi reținute.
Expertiza a răspuns obiectivelor instanței, a fost efectuată în prezența părților, întrunind condițiile prevăzute de codul de procedură civilă, nu a fost contestată de părți.
Cât privește producția obținută pe acest teren, probele administrate, declarații martori și expertiză evidențiază că pârâtul a cultivat cereale păioase obținând în ultimii 3 ani o producție în valoare de 4500 lei. De altfel prin cererea de recurs, recurentul-pârât recunoaște că a cultivat terenul dar susține că nu a obținut o producție mare pe ultimii 3 ani.
Pentru considerentele expuse și apreciind că în cauză s-a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul C. I., împotriva sentinței civile nr.1570 din 05.09.2013 pronunțată de Judecătoria Vînju M., intimată fiind reclamanta D. A., având ca obiect revendicare imobiliară.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Președinte, L. B. | Judecător, F. M. | Judecător, C. Z. |
Grefier, D. D. |
Redactat. B.L./ 17. 12.2013
Tehnoredactat D.D. /ex.2/ pag.4
Jud. fond N. A.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 950/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3125/2013. Tribunalul... → |
|---|
