Contestaţie la executare. Decizia nr. 5/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 5/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5/R
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. B.
Judecător M. P.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta-intimată Direcția G. R. C. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., împotriva sentinței civile nr. 2994/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria D. T. S., în contradictoriu cu intimata contestator . SRL, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. N. pentru intimata contestator . SRL, lipsă fiind recurenta intimată Direcția G. R. C. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat B. N. pentru intimata contestator . SRL, a depus la dosar decizia de ridicare a măsurilor asiguratorii emisă de D. M. –A. Dr. Tr. S. la data de 23.07.2013.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra recursului;
Avocat B. N. pentru intimata contestator a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Măsura asiguratorie a fost ridicată de D. . Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL;
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. T. S., contestatoarea . SRL, în contradictoriu cu intimata A.- D. M. - A. D. T. S. a formulat contestație la executare împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 6581/18.02.2013, întocmită de intimată, solicitând anularea deciziei contestate.
În motivare, s-a arătat că în luna noiembrie 2012 a fost efectuat un control de către inspectorii DGAMC la .-se că administratorul societății nu a putut prezenta documentele contabile solicitate, motiv pentru care a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/27.11.2012.
Prin sentința nr. 291/2012, pronunțată de Tribunalul M., s-a constatat legală divizarea . Proiectului de divizare nr. 1/13.06.2012, astfel încât societatea s-a divizat în alte trei persoane juridice distincte: ., reclamanta contestatoare . SRL și . SRL, preluând patrimoniul societății mamă.
Urmare a acestui fapt, intimata a emis o decizie de instituire a măsurilor asigurătorii pentru fiecare societate în parte.
Precizează contestatoarea că în data de 27.11.2012, inspectorii s-au deplasat la sediul ., pentru a efectua un control încrucișat, solicitând documente cu privire la anumite tranzacții, plata impozitului și a TVA –ului, fiindu-le puse la dispoziție o parte din documente, întrucât unele au fost distruse total sau parțial într-un incendiu ce a avut loc la sediul social al firmei, dar și pentru că au fost predate DIICOT MH, în vederea soluționării dosarului nr. 22/D/2011, sens în care s-a încheiat procesul verbal nr._/27.11.2012.
A.- Direcția G. a Marilor Contribuabili a emis Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, stabilind ca măsură reconstituirea tuturor documentelor financiar contabile distruse în termen de 30 de zile de la comunicare, respectiv din data de 17.12.2012.
În plus, a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, fără a aștepta împlinirea termenului de mai sus.
Apreciază că actele administrative contestate sunt nelegale, întrucât TRANS BACO dețin toate documentele, pe care le poate prezenta în vederea efectuării controlului, documente din care rezultă că societatea și-a achitat toate obligațiile către bugetul de stat și nu are datorii.
Contestatoarea arată că în urma demersurilor efectuate de administratorul societății au fost identificate toate documentele societății, pentru perioada septembrie 2010 - septembrie 2012, ce pot fi astfel verificate, întrucât nu au fost distruse în incendiu.
Din cuprinsul deciziei contestate rezultă că ultimul control a fost efectuat în septembrie 2010, pentru perioada august 2007-august 2010, conform raportului de inspecție fiscală nr. 3284/28.09.2010 și a deciziei de impunere nr. 708/28.09.2010, ulterior societatea nemaifiind verificată.
Precizează contestatoarea că în data de 01.11.2012, documentele solicitate de A. au făcut obiectul unei percheziții și au fost ridicate de către DIICOT, astfel încât la data de 27.11.2012 societatea a fost practic în imposibilitatea de a le prezenta.
Inspectorii A.- Direcția G. a Marilor Contribuabili au estimat TVA neplătit, la care se adaugă penalități și dobânzi, rezultând suma de 66.262.380 lei, pentru care s-au instituit măsuri asigurătorii.
Susține că deși reprezentanții intimatei au solicitat acte (înscrisuri) aferente perioadei 2009 sem.II - 2010 sem.I, conform procesului verbal nr._/27.11.2012, în mod eronat s-a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii pentru perioada aferentă lunii septembrie 2010 - septembrie 2012.
Ori, la data de 17.12.2012, reprezentanții intimatei au comunicat TRANS BACO adresa nr._/04.12.2012, privind Dispoziția nr._/03.11.2012 prin care la punctul 1.2 se stabilește termenul pentru îndeplinirea obligației de reconstituire a documentelor financiar-contabile, respectiv 30 de zile, adică până la data de 04.01.2013.
Cu toate acestea, la data de 20.12.2012, asupra conturilor TRANS BACO s-au înființat popriri asigurătorii asupra tuturor disponibilităților bănești, fără nici o înștiințare prealabilă, societatea fiind anunțată de funcționarii BRD.
Ulterior, la data de 24.12.2012, societății i-a fost comunicată decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, în care s-a reținut eronat că societatea nu a prezentat actele financiar-contabile pentru perioada septembrie 2010 - septembrie 2012 din cauza incendiului care a avut loc la sediul social, deși astfel cum rezultă din procesul verbal nr._/27.11.2012 s-au solicitat relații pentru perioada 2009 sem II-2010 sem I.
Pretinde contestatoarea că intimata a instituit măsurile asigurătorii fără a respecta termenul de 30 de zile acordat chiar de ea, ce expira la data de 04.01.2013, nicidecum la 24.12.2012.
Apreciază că debitul stabilit de intimată, de 66.262.380 lei este calculat pentru o perioadă diferită și mult mai mare decât relațiile solicitate cu ocazia efectuării controlului, suma nefiind reală, întrucât pentru perioada septembrie 2010 - septembrie 2012 societatea deține acte justificative pe baza cărora a dedus TVA-ul, documente ce nu au fost însă solicitate de reprezentanții A., fapt ce rezultă din procesul verbal nr._, conform căruia obiectivele controlului încrucișat îl reprezintă verificarea înregistrării în evidența contabilă a relației dintre TRANS BACO și .-V. SRL, în perioada 2009 sem II-2010 sem I. Alte obiective au fost verificarea realității și legalității tranzacțiilor înscrise în facturile în cauză, modalitatea de plată a facturilor, înregistrarea TVA aferentă, în jurnalele pentru cumpărări și balanțele de verificare sintetice, declararea și achitarea la organele fiscale a veniturilor impozabile, a impozitului pe profit și a TVA.
Cum nu s-au solicitat și nu au fost supuse nici unui control înscrisurile aferente perioadei septembrie 2010 - septembrie 2012, contestatoarea a apreciat că debitul a fost stabilit eronat, fără suport legal, suma de 66.262.380 lei cuprinzând inclusiv TVA de plată declarată prin declarațiile fiscale și achitată la termenele legale, aspect ce reiese din Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/27.11.2012.
În fine, arată că valoarea relațiilor comerciale cu .-V. SRL este cu mult mai redusă decât valoarea stabilită prin poprire, respectiv 28.697.899,46 lei, inclusiv TVA, astfel că TVA-ul pentru care eventual s-ar impune poprirea asigurătorie este de 4.567.648,15 lei, dacă societatea mamă nu și-ar fi onorat în nici un fel obligațiile către bugetul de stat, cuantumul sumei rezultând din centralizatorul Jurnalul de cumpărări, pus la dispoziția reprezentanților intimatei, dar interpretat eronat și parțial de aceștia.
În drept, s-au invocat dispozițiile OG 92/2003.
În dovedirea acțiunii legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, s-au anexat înscrisuri, respectiv: adresa nr. 19.02.2013, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 6581/18.03.2013, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/27.11.2012, proces verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. 6863/19.02.2013 cu anexă și proces verbal de predare în custodie nr. 6864/19.02.2013.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de tardivitate a contestației la executare, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, intimata a arătat că în temeiul art. 129 alin. 4 din OG 92/2003 și în baza Deciziei de măsuri asigurătorii emisă de DGAMC – Activitatea de Inspecție Fiscală pentru ., înregistrată sub nr._/27.11.2012, la . SRL, - beneficiară în parte a operațiunii de transmitere a patrimoniului Trans Baco și a operațiunii de divizare totală –Proiect de divizare nr. 1/13.06.2012 și a protocolului de predare primire din data de 01.10.2012 s-au estimat prin procesul verbal nr._/27.11.2012 obligații de plată în sumă totală de 66.262.380 lei.
Întrucât s-a constatat existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească patrimoniul, s-au dispus măsuri asigurătorii.
Intimata a arătat că urmare a Deciziei de măsuri asigurătorii nr._/27.11.2012, emisă pentru . divizată și radiată din evidențele ORC și al cărui patrimoniu a fost transmis către 3 societăți comerciale, având în vedere obligațiile estimate, care ar fi posibil să constituie parte integrantă a pasivului societății beneficiare a divizării și aflat în strânsă corelație cu activul primit de contestatoare, s-a considerat necesară urmărirea activelor care au constituit obiectul Proiectului de divizare nr. 1/13.06.2012.
Apreciază intimata că prezenta acțiune este neîntemeiată, întrucât nu se aduc critici deciziei care face obiectul contestației, respectiv Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 6581/18.02.2013, ci Deciziei de măsuri asigurătorii nr._/27.11.2012, decizie ce de altfel a fost legal încheiată, urmare a controlului încrucișat desfășurat în perioada 18.10._12.
Intimata a anexat întâmpinării adresa nr. 6885/19.02.2013.
La solicitarea instanței, au fost înaintate la dosar actele care au stat la baza întocmirii Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 6581/18.02.2013, respectiv Protocol de predare primire a elementelor de activ și pasiv în urma divizării . încheiat în data de 01.10.2012, adresa nr. 4726/04.02.2013, Proiect de divizare a . nr. 1/13.06.2012, adresa nr. 6885/19.02.2013, Proces verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. 6863/19.02.2013 cu anexă, Proces verbal de predare în custodie nr. 6864/19.02.2013 și Referat justificativ al măsurilor asigurătorii nr. 6579/18.02.2013.
Prin încheierea de ședință din data de 18.04.2013, analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1c.p.civ., excepția de tardivitate a contestației al executare, instanța a respins-o pentru motivele de fapt și de drept arătate în considerentele încheierii.
În baza art. 167 alin. 1 C.proc.civ., instanța a încuviințat părți și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu expertiza tehnică de specialitatea contabilă, raportul fiind întocmit și depus de expert A. A. (f.79-87).
Prin sentința civilă nr. 2994/20.06.2013 Judecătoria D. T. S. a admis contestația la executare formulată, împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 6581/18.02.2013, pe care o anulat-o, a luat act că nu se solicită în prezenta cheltuieli de judecată, reținând următoarele:
La data de 19.02.2013 s-a comunicat contestatoarei . SRL Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 6581/18.02.2013 (f.8-13), prin care, urmare a estimării unor obligații de plată în sumă totală de 66.262.380 lei, s-au dispus măsuri asigurătorii asupra activelor care au constituit obiectul Proiectului de divizare nr. 1/13.06.2012 (f.51).
Anterior, intimata a întocmit referatul justificativ al măsurilor asigurătorii nr. 6579/18.02.2013 (f.62-66), reținându-se faptul că, la contribuabilul . SRL – contestatoarea în speța de față, s-au estimat prin procesul verbal nr._/27.11.2012 obligații de plată constând în TVA în sumă de 51.506.732 lei, dobânzi TVA în sumă de 7.537.640 lei și penalități de întârziere TVA în sumă de 7.218.008 lei ( în total 66.262.380 lei).
În plus, s-a menționat faptul că prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/12.12.2012 s-au dispus măsuri asigurătorii asupra bunurilor proprietatea ., societate ce a fost ulterior radiată, iar în urma Proiectului de divizare a . nr. 1/13.06.2012 și a Protocolului de predare primire a elementelor de activ și pasiv în urma divizării încheiat în data de 01.10.2012 avut loc operațiunea de transmitere universală a patrimoniului către trei societăți comerciale, printre care și contestatoarea, existând pericolul ca bunurile transmise în urma divizării să fie sustrase sau ascunse, îngreunând activitatea de colectare.
Totodată, în același referat justificativ s-a menționat faptul că, din punct de vedere fiscal, contribuabilul . SRL a avut un comportament corect, achitând la termenele scadente obligațiile fiscale și a respectat termenele privind declararea obligațiilor de plată.
Rezultă deci, astfel cum ambele părți susțin, că suma de 66.262.380 lei, pentru care s-au instituit măsurile asigurătorii contestate în prezenta, reprezintă în fapt obligații de plată estimate prin procesul verbal nr._/27.11.2012, contestatoarea susținând însă că reprezentanții intimatei au solicitat relații cu privire la perioada 2009 sem II-2010 sem I, în timp ce organele de inspecție fiscală au estimat TVA de plată aferentă perioadei septembrie 2010-septembrie 2012.
Este adevărat că prin divizarea TRANS BACO organul fiscal nu își pierde dreptul de a stabili și urmări obligațiile fiscale urmare a activității desfășurate de aceasta, însă din concluziile raportului de expertiză de la dosar instanța reține că . SRL – contestatoarea în speța de față nu are obligații de natura TVA, la care să se adauge dobânzi și penalități, nici din activitatea proprie și nici din preluarea obligațiilor de la ., cu ocazia încheierii protocolului de divizare.
Ori, potrivit art. 129 alin. 2 din OG 92/2003, se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
În plus, potrivit art. 129 alin.3 teza finală din OG 92/2003, odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
Coroborând dispozițiile legale precizate, instanța a reținut că pentru instituirea măsurilor asigurătorii, care se transformă în măsuri executorii prin individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, este imperios necesar să existe pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
În speță, instanța a constatat că intimata nu a făcut dovada riscului concret de îngreunare a activității de colectare a eventualelor sale obligații fiscale, în condițiile în care în referatul justificativ al măsurilor asigurătorii nr. 6579/18.02.2013 (f.62-66), întocmit chiar de intimată, s-a reținut faptul că din punct de vedere fiscal, contribuabilul . SRL a avut un comportament corect, achitând la termenele scadente obligațiile fiscale și a respectat termenele privind declararea obligațiilor de plată.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 129 alin. 11 și art. 172 din OG 92/2003, rap. la art. 399 și următoarele C.p.civ. – aplicabile în speță urmare a faptului că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost emisă în temeiul procesului verbal_/27.11.2012, așadar anterior intrării în vigoare a Legii 134/2010 privind Noul Cod de Procedură Civilă, instanța a admis prezenta contestație la executare și va anula Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 6581/18.02.2013.
Cu respectarea principiului fundamental de drept al disponibilității, instanța a lua act că nu se solicită în prezenta cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs intimata Direcția G. R. C. – Administrația Județeană a Finanțelor Public M., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat recurenta că Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. 6581/18.02.2013 pentru intimata contestatoare S.C. P. B. O. S.R.L. a fost legal emisă.
In temeiul art. 129 alin.(4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul procedura fiscala, republicata, si in baza Deciziei de masuri asiguratorii emisa de Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, Activitatea de Inspecție Fiscală pentru S.C. Trans Baco S.R.L., înregistrată sub nr._/12.12.2012, la S.C. P. B. O. S.R.L, beneficiara in parte a operațiunii de transmitere a patrimoniului S.C Trans Baco S.R.L. si a operațiunii de divizare totala ( Proiect de divizare nr.1/13.06.2012 si protocolul de predare primire din 01.10.2012) s-au estimat prin procesul verbal nr._/27.11.2012, obligații de plata în suma totala de 66.262.380 lei.
Întrucât s-a constatat existenta pericolului ca debitorul ..R.L sa se sustragă de la urmărire sau sa-si ascundă ori sa risipească patrimoniul, in temeiul art. 129 alin.(2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, Direcția Generala Administrare a Marilor Contribuabili a dispus masuri asigurătorii, acestea fiind instituite de către Administrația Finanțelor Publice Dr S. si la S.C. Partner B. O. S.R.L., in urma Proiectului de divizare.
Riscul ce a determinat organul fiscal sa procedeze la instituirea masurilor asigurătorii, consta in aceea ca in cazul in care creanța bugetară nu ar putea fi recuperata de la celelalte doua societăți, exista o șansa ca aceasta creanța sa fie recuperata prin instituirea masurilor asigurătorii față de S.C. P. B. O. S.R.L.
Mai arată recurenta că instanța de fond total eronat apreciază, raportandu-se la concluziile Raportul de expertiza contabila judiciara efectuat în cauză, că intimata contestatoare S.C. P. B. O. S.R.L. nu are obligații de natura T.V.A., nici din activitatea proprie si nici din preluarea obligațiilor de la S.C. Trans Baco S.R.L., cu ocazia încheierii protocolului de divizare
Raportul de expertiza contabila judiciara efectuat in prezenta, nu are nicio relevanta in soluționarea cauzei iar S.C. P. B. O. S.R.L. nu a făcut obiectul unui control, așa cum se susține in Raportul de expertiză contabila judiciara, sumele asupra cărora s-au instituit masuri asiguratorii nu provin ca urmare a unui control de fond efectuat in august 2010 prin care s-a întocmit R.I.F. 3284/28.09.2010.
Aceasta suma reprezintă obligații de plata estimate la S.C. Trans Baco S.R.L, ca urmare a controlului încrucișat desfășurat in perioada 18.10.2012 si 27.11.2012, in vederea soluționării unei solicitări de control încrucișat a D.G.F.P. Gorj iar sumele reprezintă obligații de plata estimate, datorita faptului ca S.C. Trans Baco S.R.L, nu a pus la dispoziția organelor de control documentația solicitata, sume care au fost stabilite conform informațiilor deținute de A.N.A.F. așa cum au fost declarate de S.C. " Baco S.R.L.
Astfel, in lipsa documentației solicitate in momentul efectuării controlului încrucișat desfășurat in perioada 18.10.2012 si 27.11.2012 Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili a estimat suma 66 262 380 lei ca obligație fiscala in sarcina S.C. Trans Baco S.R.L.
Urmare a divizării, tot patrimoniul S.C. Trans Baco S.R.L. a fost preluat de către cele 3 societăți comerciale: S.C. Real Construct Management S.R.L, S.C. Partner B. O. S.R.L. si S.C. Apolodor Danube S.R.L, astfel că organul fiscal a instituit masuri asigurătorii asupra acestor patrimonii pentru că prin divizarea S.C. Trans Baco S.R.L., organul fiscal nu iși pierde dreptul de a stabili si urmări obligațiile fiscale urmare a activității desfășurate de aceasta.
Mai arată recurenta că Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr.6581/18.02.2013 doar o măsura asiguratorie dispusa in temeiul art. 129 alin.(2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala iar organele de control nu solicitat debitarea sumei de 66.262.380 lei, nefiind in posesia documentației pentru a se putea stabili debitul cert.
Prin urmare, in momentul efectuării Raportului de expertiza contabilă judiciara in prezenta cauză, contestatoarea nu a formulat bine obiectivele expertizei, având in vedere ca aceasta suma nu este certa, lichida și exigibila, ci este dispusa doar estimativ, organele de control nu au solicita debitarea T.V.A.-ului in suma de 66.262.380 lei, decizia contestata fiind emisa doar ca măsura asiguratorie.
Intimata S.C. P. B. O. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor, reținând că suma menționată în Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu este reală și nu este datorată, astfel că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 156 ind.2 pct. 2 din Codul Fiscal iar potrivit dispozițiilor acestui Cod, înaintea luării vreunei măsuri împotriva contribuabilului, acesta trebuie ascultat pentru a-și exprima punctul de vedere, lucru care nu s-a întâmplat în acest caz, fiind vorba de rea-credință. Mai mult, recurenta nu a arătat motivat sau arătat în vreun fel care este pericolul sustragerii sau înstrăinării patrimoniului, astfel încât să fie îngreunată colectarea taxelor, în condițiile în care societatea a achitat toate taxele la bugetul de stat, așa cum rezultă din ordinele de plată, declarațiile fiscale etc., acte care nu au fost verificate de recurentă.
Mai arată intimata că societatea a plătit TVA-ul către stat, astfel încât aceste estimări nu au suport legal, aspect reținut și de expertul contrabil, astfel că Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii este nelegală.
Intimata contestatoare a depus la dosar în copie Proiectul de divizare a ., nr. 1/13.06.2012, Act adițional nr. 1/03.01.2013 la Protocolul de predare primire a patrimoniului, încheiat la data de 01.10.2012, Sentința nr. 291/31.10.2012 a Tribunalului M., Declarația 300- decont TVA pentru perioada octombrie 2010- mai 2013, ordine de plată TVA achitat.
În ședința publică de azi, 07.01.2014, intimata, prin avocat a depus la dosar Decizia nr._/23.07.2013 emisă de D. M.-A. Dr. Tr. S., de ridicare a măsurilor asigurătorii dispuse față de . SRL prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 6581/18.02.2013.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței se constată că recursul este nefondat.
Astfel, la data de 23 iulie 2013, prin Decizia nr._/23.07.2013 D. M.-A. Dr. Tr. S. a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse prin Decizia 6581/18.02.2013, contestată în cauza de față.
În motivarea Deciziei de ridicare a măsurilor asigurătorii din data de 23.07.2013 se arată că Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/12.12.2012 a fost contestată de către . iar prin sentința civilă nr. 2367/13.05.2013 a fost admisă contestația la executare și s-a dispus anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii susmenționată, iar prin sentința civilă nr. 2994/20.06.2013 a fost admisă contestația la executare formulată de . și s-a dispus anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 6581/18.02.2013.
Ori, în condițiile în care chiar recurenta, care a dispus instituirea măsurilor asigurătorii, a revenit asupra acestor măsuri și a dispus ridicarea lor, se constată că recursul de față este nefondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de recurenta-intimată Direcția G. R. C. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., împotriva sentinței civile nr. 2994/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria D. T. S., în contradictoriu cu intimata contestator . SRL, având ca obiect contestație la executare. Se ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Ianuarie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, V. N. | Judecător, A. B. | Judecător, M. P. |
Grefier, D. A. D. |
Red BA/DDA
Ex.2/ 27 Ianuarie 2014
Jud. fond O. C
Cod operator 2626
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 103/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 950/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
