Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1786/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1786/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 68/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 68/R
Ședința publică de la 10 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Judecător V. N.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul reclamant B. P. împotriva sentinței civile nr.1786 din 31.10.2013, pronunțată de Judecătoria Vînju M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți T. G. și T. I., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul reclamant B. P., personal și asistat de avocat V. E. și avocat Z. M., pentru intimații-pârâți T. G. și T. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, o cerere formulată de apărătorul ales al recurentului reclamant, avocat V. E., prin care solicită strigarea cauzei la ora 1330 dat fiind faptul că este plecat la Curtea de Apel C. pentru a susține alte cauze; a anexat dovezi în acest sens, respectiv extras de pe portalul Curții de Apel C. privind cauzele nr._ și nr._ .
Cauza a fost apelată după ora 13 30.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat V. E., pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii. Arată că s-a făcut dovada dreptului de proprietate al reclamantului asupra motorului revendicat, precum și faptul că acest bun a rămas la pârât după vinderea la licitație prin executare silită a unei magazii de cereale ce a aparținut recurentului-reclamant. Mai arată că, după adjudecare pârâtul T. I., a intrat în posesia imobilului fără a se menționa în procesul verbal de predare primire toate bunurile care se aflau în imobil. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat Z. M., pentru intimații-pârâți, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Arată că recurentul a făcut dovada proprietății bunului, dar nu a făcut dovada că pârâții l-au deposedat de acest bun. Mai mult, prin procesul verbal de executare aflat la fila 25 dosar fond, s-a numit administrator sechestru B. P., iar cu acea ocazie nu s-a menționat de existența vreunui motor. Precizează că respectivul proces verbal a fost semnat de reclamant. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat V. E., pentru recurentul reclamant, în replică arată că procesul verbal de situație nu trebuie să cuprindă bunurile care trebuie evaluate, iar motorul a fost în magazie.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Vînju M., la data de 21.11.2011 și înregistrată sub nr._, reclamantul B. P. a chemat în judecată pe pârâții T. G. și T. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să-i restituie un motor marca Perkins pentru combină de recoltat cereale sau obligarea la plata contravalorii bunului sechestrat în sumă de 15.000 euro, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut faptul că la data de 19.07.2010, pârâtul T. I. a cumpărat la licitație o magazie de cereale, magazie care a aparținut numiților B. P. și T. L., iar după adjudecare pârâții au pus lacăte pe poarta de acces de la magazie cât și pe ușa de acces în magazie, astfel că toate bunurile aflate în magazie au fost sechestrate de aceștia fără drept, reclamantul fiind în imposibilitatea recuperării bunurilor aflate în magazie, bunuri printre care se afla și motorul în cauză.
Arată că la data de 26.05.2011, a mers la magazia în cauză pentru a ridica motorul respectiv, însă pârâtul T. G. a spus că motorul a fost scos în curtea magaziei și nu mai este.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar: proces verbal de executare nr.29/E/2010 întocmit de executor judecătoresc R. I., aviz de debit nr.2407/21.06.1995, împuternicire avocațiala, chitanță privind dovada achitării taxei de timbru și timbrul judiciar, somația imobiliară nr. 29/E/2012 din 09.04.2010, procesul verbal din 24.03.2010, act de adjudecare emis la data de 16.08.2010, planșe fotografice și a solicitat audierea martorilor U. I., B. I. și T. I..
Pârâtul T. I., în apărare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nefondată, întrucât cu ocazia executării silite inițiate de tatăl său T. G., executorul judecătoresc a trecut la urmărirea bunurilor reclamantului, valorificându-se imobilul-construcții, deoarece nu au fost identificate bunuri mobile valoroase. Astfel, în urma adjudecării de către acesta a uneia din construcțiile licitate, a intrat în posesia sa, fără ca reclamantul să se opună și nu i s-a lăsat în depozit vreun bun mobil aparținând foștilor proprietari ai construcției.
La termenul din 15.03.2012, la cererea reclamantului s-a luat un interogatoriu pârâtului T. I., care a declarat că a cumpărat imobilul cu destinația magazie printr-o licitație, că a fost pus în posesie pe cale amiabilă, că nu s-a făcut un inventar al bunurilor din magazie, întrucât reclamantul deținea cheia de la lacăt, însă nu a recunoscut că în magazie ar fi fost un motor de combină, care ar fi fost lăsat în curtea imobilului. Nu a recunoscut că reclamantul i-ar fi solicitat restituirea motorului și nici nu cunoaște unde se află motorul.
Totodată, la cererea pârâtului T. I., s-a luat un interogatoriu reclamantului B. P., care a recunoscut că la data de 24.03.2010 executorul judecătoresc a pus sub sechestru construcțiile proprietatea sa situate pe terenul pârâtului T. G.; că a semnat în calitate de debitor procesul verbal de punere sub sechestru; că la punerea sub sechestru a construcțiilor, executorul a identificat și alte bunuri, precum valțul de moară; că împreună cu celălalt debitor T. L., au fost numiți administratori sechestru pentru aceste bunuri urmărite silit; că avea depozitate în curtea imobilului mai multe utilaje din fier; că au dispărut și alte bunuri; că nu a formulat plângere la poliție pentru furt, precum și faptul că și alte persoane au dobândit dreptul de proprietate asupra unor construcții și anume T. L..
Din depozițiile martorilor U. I. și B. C., se retine faptul că în toamna anului 2011, au mers împreună cu reclamantul la pârâtul T. G. pentru a luat un motor de combină, acesta spunându-i că motorul se află în fața magaziei, însă au constatat că nu mai era. Arată că cu 5-6 ani înainte de data respectivă, când moara era funcțională, erau mai multe utilaje prin curte, însă ulterior au fost luate și nu cunosc cine a luat aceste utilaje, dar arată că nu au văzut nici un motor.
Martorul Ț. C., a declarat că împreună cu reclamantul și cu ceilalți doi martori, au mers să ridice un motor de combină și să se uite la un selector. Nu a văzut nici un motor acolo, însă acest selector era în curtea pârâtului și aparținea reclamantului. Utilajele agricole pe care le avea în curtea magaziei, reclamantul le ridicase anterior, însă nu cunoaște și nu a văzut motorul despre care vorbește reclamantul.
Și martorul T. I., a declarat că a fost chemat de către pârâți să facă curățenie în magazie, ocazie cu care au scos din aceasta un . incomplet. Afară în curte mai erau și alte utilaje și un selector, motor ce aparținea reclamantului. La rugat pe numitul T. L. să ia motorul, însă acesta a refuzat spunând că nu îi aparține. NU cunoaște ce s-a întâmplat cu acest motor. Deși erau mai multe utilaje în curte, poarta nu era asigurată cu lacăt și putea oricine intra în curte pentru că nu era pază la magazia respectivă. Motorul era fără carcasă și avea mai multe piese lipsă din el.
Judecătoria Vînju M. prin sentința supusă recursului a respins acțiunea civilă având ca obiect „revendicare”.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamantul a solicitat că pârâții să fie obligați să-i restituie să-i restituie un motor marca Perkins pentru combină de recoltat cereale sau obligarea la plata contravalorii bunului sechestrat în sumă de 15.000 euro, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea în revendicare este o acțiune petitorie prin care se apără dreptul de proprietate îndreptată de către proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, aflându-și sorgintea în disp.art.480 C.civ.
Astfel potrivit acestor dispoziții, reclamantului îi revine obligația pentru a-și legitima pretențiile și a triumfa în cadrul acțiunii promovate să facă dovada pe de o parte a faptului că este titularul dreptului de proprietate dobândit prin oricare din modurile prevăzute de lege,asupra bunurilor în litigiu, iar pe de altă parte să dovedească faptul că aceste bunuri sunt deținute în mod abuziv de către pârâtă.
In temeiul art. 1854 cod civil posesia creează o prezumție de proprietate, caracterizata iuris tantum care încetează dacă se face dovada ca posesorul este de rea-credință.
Efectul bunei-credințe a posesorului face aplicabil in pari causa possessor potior haberi debet.
Ca atare, prezumția de proprietate cade daca posesorul a fost de rea-credința. Soluția, întemeiata pe ocrotirea bunei-credințe, ca principiu fundamental al dreptului civil si, invers, pe combaterea relei-credințe, ca sancțiune, își are, logic, aplicabilitate si în ipoteza când părțile litigante ale revendicării produc, fiecare, titluri.
Este reală împrejurarea că reclamantul susține ca este proprietarul bunului menționat mai sus; nu mai puțin însă, ordinea juridică și stabilitatea raporturilor civile dintr-o societate impun ca împrejurările definitiv stabilite prin judecată (în speță contribuția exclusivă a părților la dobândirea bunurilor și calitatea acestora de proprietari) să nu mai poată fi puse ulterior în discuție.
Astfel, se reține faptul că reclamantul a dobândit bunul solicitat.
Deci, nu se poate reține faptul că reclamantul nu este titularul dreptului de proprietate cu privire la bunul revendicat, însă nu s-a dovedit faptul că bunul a fost reținut de către pârâți.
Ori, din probele administrate respectiv procesul verbal de executare (fila 25), se reține că administratorul sechestrului este reclamantul B. P. și în care nu s-a menționat de existența vreunui motor, acesta semnând procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc în calitate de administrator sechestru.
Mai mult cât timp ocupațiunea abuzivă nu este pe deplin dovedită, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții necesare admisibilității acțiunii în revendicare nu poate fi realizată.
În consecință, reclamantul prin probatoriul administrat, respectiv depozițiile martorilor audiați - care relevă indubitabil că nu cunosc ce bun a fost achiziționat de către reclamant și dacă acesta a fost luat de pârâți - nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor două condiții necesare admisibilității acțiunii în revendicare, astfel încât instanța apreciază acțiunea ca fiind nefondată și urmează a o respinge.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, reclamantul B. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel susține că, în fapt a chemat în judecată pe pârâții T. G. și T. I. pentru a fi obligați la restituirea unui motor de combină marca Perkins sau la plata contravalorii acestuia motor.
S-a precizat de reclamant că pârâtul T. I. a cumpărat, la data de 19.07.2010, la o licitație prin executare silită o magazie de cereale ce a fost proprietatea reclamantului. După adjudecare pârâtul a intrat în posesia imobilului fără a se menționa în procesul verbal de predare primire că în imobil ar exista și bunuri mobile de valoare.
Arată că reclamantul a făcut dovada că la data vânzării la licitație existau mai multe bunuri în imobil printre care și un motor de combină, martorii audiați declarând că acesta era incomplet și la momentul în care i-au solicitat numitului T. L. să ia motorul, acesta le-a spus că spus că este proprietatea reclamantului.
Motivarea instanței de fond este una cel puțin contrarie, deoarece nu cercetează decât faptul că nu s-a dovedit cu certitudine că motorul solicitat ar fi unul și același cu motorul al cărui proprietar ar fi reclamantul.
Concluzionând, solicită admiterea apelului, casarea sentinței apelate și pe fond admiterea acțiunii, obligarea pârâților la plata contravalorii motorului, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 06.01.2014, în baza art. 282 cod procedură civilă, s-a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs, cauza urmând să fie judecată conform art.99 al.(3) din Hot. CSM nr. 387/2005 de un judecător din lista de permanență, respectiv d-na judecător N. V..
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
Intimații, prin apărător ales, au formulat în scris concluzii scrise ce au fost calificate de instanță, în ședința publică din data de 20.01.2014, ca fiind întâmpinare.
Prin întâmpinare solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, în motivarea întâmpinării arătând că instanța de fond a respins acțiunea, reținând că, deși reclamantul a făcut dovada proprietății, nu a dovedit că pârâții l-ar fi deposedat de acest bun.
A precizat că, procesul verbal de sechestru încheiat de executorul judecătoresc în martie 2010, nu face nicio mențiune cu privire la existența, în imobilul disponibilizat, a vreunui motor, ci doar a unui valț de moară, iar reclamantul nu se poate dezice de conținutul acestui înscris tocmai pentru că l-a semnat în calitate de administrator sechestru. De asemenea, nu se poate ignora nici faptul că reclamantul a promovat acțiunea la mai bine de 1 an de la momentul desfășurării licitației, iar martorii pe care i-a propus se referă la o vizită la magazie intervenită în toamna anului 2011, în timp ce reclamantul a indicat o dată din primăvara anului 2011.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse și în raport de dispozițiile art.304 ind.1 c.pr.civ, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată cu care a investit instanța, reclamantul a solicitat ca cei doi pârâți să fie obligați să-i restituie un motor de combină marca Perkins, respectiv să-i plătească contravaloarea acestuia, susținând în esență că, este proprietarul acelui motor, iar pârâții se află în posesia acestuia de la momentul achiziționării la licitație publică a imobilului magazie în care bunul respectiv se găsea la acel moment.
Fără a nega dreptul de proprietate al apelantului reclamant cu privire la motorul revendicat, se constată însă că, proba testimonială administrată nu a confirmat starea de fapt enunțată de reclamant în acțiune, concret că acest bun se află în posesia nelegitimă a pârâților, respectiv că aceștia se fac responsabili de dispariția acestuia.
Astfel, martorii U. I., B. C. au relatat faptul că, în toamna anului 2011, deci la mai bine de un an de la momentul în care pârâtul T. I. a adjudecat la licitație publică imobilul ce a aparținut debitorului reclamant, solicitați fiind de către reclamant pentru a merge la respectiva magazie pentru a-și ridica un motor, nu au găsit acel bun în imobil, constatare făcută la același dată și de către martorul Teca C. care era prezent în imobil pentru a se uita la un selector aflat în curtea imobilului.
Chiar dacă, cu aceeași ocazie, martorii U. I. și B. C. au perceput și afirmația pârâtului T. I. privitoare la faptul că nu avea cunoștință de acest motor, justificarea sa fiind în sensul că martorul T. I. îl scosese din imobil pentru a face curățenie (aspect confirmat de altfel de către acest martor prin depoziția dată în fața instanței), o astfel de împrejurare apare irelevantă pentru antrenarea răspunderii civile a celor doi pârâți pentru dispariția motorului câtă vreme aceștia nu aveau o obligație legală de a conserva, respectiv de a se îngriji de respectivul bun.
În temeiul celor expuse, cum recursul este nefondat, acesta va fi respins ca atare.
Văzând și disp. art. 274 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul reclamant B. P. împotriva sentinței civile nr.1786 din 31.10.2013, pronunțată de Judecătoria Vînju M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți T. G. și T. I..
Obligă recurentul la plata către intimați a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | Judecător, V. N. |
Grefier, T. I. |
M.A./T.I. – 2 ex.
Jud. fond N. A.
18 Februarie 2014
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4433/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 18/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
