Contestaţie la executare. Sentința nr. 945/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 945/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 31/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 31/A
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de către contestatorul S. L., împotriva sentinței civile nr. 945, pronunțată la 18.09.2013 de către Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimata G. E., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata G. E. asistată de avocat Paguba C., lipsă apelantul contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosar de către apelantul contestator, prin serviciul registratură la 13.01.2014 răspuns la întâmpinare și la 30.01.2014, cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Avocat Paguba C. pentru intimată depune la dosar împuternicirea avocațială și învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții ridicate de soluționat, instanța a constatat încheiate dezbaterile și a acordat cuvântul asupra apelului:
Avocat Paguba C. pentru intimată solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecății, depunând în acest sens decont justificativ.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Strehaia, sub nr._, contestatorul S. L. a chemat în judecată pe intimata G. E., pentru anularea formelor de executare întocmite în dosarul nr. 59/E/2013 al B. Dîrloaga F. și suspendarea executării silite pînă la soluționarea contestației.
In motivare, contestatorul a arătat că în data de 20.05.2013 a primit somația pentru executarea titlului-sentința nr. 475/26.03.2013 a Judecătoriei Strehaia, respectiv a sumei de 1911 lei cheltuieli de judecată și 2565,50 lei cheltuieli de executare. Încă din cursul procesului de ieșire din indiviziune a încercat să ajungă la o înțelegere cu intimata, insă imediat după rămînerea irevocabilă a sentinței, aeeasta s-a adresat executorului judecătoresc. Consideră că modalitatea folosită de intimată este imorală, a profitat de stare sa emoțională. Contestă cuantumul cheltuielilor de executare, care depășesc plafonul prev. de art. 37 din legea 188/2000 modificată prin OUG 144/2007 și sunt disproporționate față de munca efectiv prestată de executor.
Cererea a fost legal timbrată.
În soluționarea contestației, a solicitat proba cu înscrisuri, depunând: somația nr. 59/E/2013 din 15.05.2013, încheierea din 14.05.2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare, sentința civilă nr. 475/26.03.2013.
În cauză, intimata a formulat întimpinare, solicitînd respingerea ca neîntemeiată a contestației și a cererii de suspendare.
A fost atașată copia certificată a dosarului nr. 59/E/2013.
Prin încheierea din 03.07.2013 s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite.
Prin sentința civilă nr. 945/18.09.2013 Judecătoria Strehaia a respins contestația la executare și a obligat contestatorul la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimată, reținând următoarele:
Prin sentința civilă nr. 475/26.03.2013 a Judecătoriei Strehaia, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta G. E. împotriva pârâtului S. L. pentru ieșire din indiviziune. Au fost atribuite loturi de bunuri imobile părților, conform raportului de expertiză și a fost obligat pârâtul la 1911 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Sentința a rămas irevocabilă la data de 24.04.2013.
La data de 29.04.2013 s-a înregistrat cererea de executare silită formulată de G. E. la B. D. F., care a solicitat instanței de executare încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 475/26.03.2013, solicitare admisă prin încheierea nr. 215/07.05.2013.
La data de 20.05.2013 s-au comunicat debitorului S. L. încheiere de încuviințare, titlul executor, somația din 15.05.2013 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.
In termenul prev. de art. 714 al. 1 C.p.civ, debitorul a formulat contestație la executare.
Primul motiv invocat de contestator, (încă din cursul procesului de ieșire din indiviziune a încercat să ajungă la o înțelegere cu intimata, insă imediat după rămînerea irevocabilă a sentinței, într-o modalitate imorală și profitând de starea sa emoțională, produsă de moartea mamei, intimata s-a adresat executorului judecătoresc) este neîntemeiat. Potrivit art. 622 C.p.civ, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. Așadar, executarea silită a obligației dispuse prin hotărârea judecătorească reprezintă un drept recunoscut de lege creditorului obligației. Nu există nici un impediment legal ca creditorul să se adreseze executorului judecătoresc de indată ce a obținut titlul executoriu. În speță, debitorul a avut timpul necesar să execute de bună voie obligația stabilită prin titlu, dar nu a făcut-o.
Potrivit art. 669 al. 2 C.p.civ, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
La data de 02.09.2013 contestatorul a depus la dosar în copie două facturi și chitanțe, atestând expedierea către creditoare la data de 07.08.2013 a sumei de 900 lei și la data de 28.08.2013 a sumei de 1461. Contestatorul a precizat că creditoarea a refuzat plata și a restituit banii. În acest caz, obligația nu este considerată îndeplinită, debitorul având la îndemână procedura ofertei reale de plată și consemnațiunii prev. de art. 1005-1012 C.p.civ.
Oricum ar fi vorba doar de executarea uneia din obligațiile cuprinse în titlul executoriu( plata cheltuielilor de executare), întrucât obiectul executării silite îl constituie și obligația de a face-punerea în posesie cu suprafețele de teren atribuite creditoarei G. E. prin sentința nr. 475/2013.
Al doilea motiv privește cuantumul cheltuielilor de executare, apreciate ca exagerate, față de munca efectiv depusă de executor.
Instanța a reținut că, potrivit art. 669 al.3 C.p.civ, cheltuielile de executare constau în: taxele de timbru necesare declanșării executării silite; onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; onorariul avocatului în faza de executare silită; onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuielile de transport; alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Legea impune ca partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. În acest sens, încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare se întocmește după încuviințarea executării silite și se comunică debitorului, executorul judecătoresc neavând date certe privind durata executării sau necesitatea îndeplinirii unor anume acte, estimându-le în funcție de natura pricinii.
În privința onorariului executorului judecătoresc, s-a constatat că acesta a fost stabilit la suma de 2040 lei. Obiectul executării silite îl reprezintă o obligație de a face-punere în posesie cu suprafețele de teren atribuite creditoarei G. E. prin sentința nr. 475/2013 și o obligație de a da-plata cheltuielilor de judecată.
Conform anexei I a Ordinului nr. 2550/C/2006, onorariul pentru executarea directă-punere în posesie este cuprins între 60 lei și 2200 lei pentru debitori persoane fizice, iar pentru recuperarea unei creanțe în valoare de peste 1000 lei, până la 50.000 lei, onorariul minim este 75 lei plus 2% din ce depășește 1000 lei, iar onorariul maxim 10% din valoarea creanței. Față de aceste limite, onorariul stabilit nu este exagerat.
Potrivit anexei 1 pc. 6 la Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, cheltuielile de transmitere prin poștă sunt în funcție de valoarea timbrelor necesare pentru modalitatea de transmitere. Așa cum s-a arătat mai sus, aceste cheltuieli se estimează la începutul executării silite, orice comunicare către părți în cursul executării silite se efectuează prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În speță, până în prezent, executorul judecătoresc a efectuat comunicări prin poștă pentru comunicarea somației către debitor, de două ori pentru punerea în posesie, alta pentru comunicarea procesului verbal de punere în posesie, comunicare pentru stabilirea calității de salariat a debitorului către ITM București, iar executarea silită nu este finalizată, apreciindu-se că este justificată și suma de 50 lei reprezentând timbre poștale.
De asemenea, conform anexei 1 pc. 2,3, 7, 19, cheltuielile pentru formare dosar sunt până la 10 lei, pentru redactare adresă, până la 10 lei, pentru emitere somație, până la 10 lei, pentru arhivare dosar, până la 30 lei. Deși sunt stabilite la limita maximă, aceste cheltuieli sunt legale.
Conform anexei I pc. 14 a Ordinului nr. 2550/C/2006, onorariul pentru consultațiile în legătură cu constituirea actelor execuționale se încadrează între 20 și 200 lei. În speță, a fost stabilit la 200 lei, încadrându-se în limitele legale.
Conform anexei I pc. 1 a Ordinului nr. 2550/C/2006, onorariul pentru comunicare acte procedurale se încadrează între 20 și 400 lei. În speță, a fost stabilit la 200 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, contestatorul a declarat apel criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, a susținut că instanța de fond nu a analizat situația sa, fiind de bună credință, nu a avut în vedere probele depuse la dosar, că există discrepanță între cuantumul cheltuielilor de executare și volumul muncii depuse de executor, că greșit instanța a apreciat că nu și-a îndeplinit obligația și nu a folosit procedura ofertei reale de plată, că nu există obiectul puneri în posesie și numai executarea cheltuielilor de judecată.
Intimata ba formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că debitorul și-a îndeplinit obligația de a achita cheltuielile de judecată după 4 luni de la primirea somației iar cheltuielile de executare au fost legal stabilite.
Prin răspunsul la întâmpinare apelantul a susținut că instanța nu a avut în vedere probele sale.
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză, analizate în mod corect de prima instanță, rezultă că executarea silită a sentinței civile nr. 475/2013 s-a declanșat la cererea creditoarei – intimate pentru suma de 1911 lei reprezentând cheltuieli de judecată, contestatorul neexecutând de bună-voie hotărârea de partaj.
Susținerea contestatorului potrivit căreia cheltuielile de executare sunt exagerate a fost analizată în mod corect de prima instanță, prin prisma Ordinului nr. 2550/C/2006 al Ministrului Justiției, apreciindu-se că atât onorariul executoriului judecătoresc cât și celelalte cheltuieli menționate în încheierea din 14.05.2013 au fost stabilite în limitele legale.
Prin urmare, nu pot fi reținute criticile apelantului, din actele de executare silită întocmite de executorul judecătoresc D. F. în dosar nr. 59/E/2013 (filele 25-41) rezultând că debitorul nu și-a îndeplinit de bună-voie obligația de plată stabilită prin titlul executoriu, motiv pentru care acesta trebuie să suporte cheltuielile de executare silită stabilite după înregistrarea cererii de executare și până la realizarea efectivă a plății către creditor, în temeiul art. 669 alin. 2 c.p.civ.
Așa fiind, în conf. cu disp. art. 480 c.p.civ., urmează a respinge apelul.
Văzând și disp. art. 453 c.p.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către contestatorul S. L., domiciliat în București, ., .. 3, ., sector 6, împotriva sentinței civile nr. 945, pronunțată la 18.09.2013 de către Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimata G. E., domiciliată în București, .. 384, ., ..
Obligă apelantul la 727 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi 31.01.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. P. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Red. MF/BM
EX. 4/12 Februarie 2014
Jud. fond F. A
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Decizia nr. 55/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Decizia nr. 5/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
