Fond funciar. Decizia nr. 5/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 5/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5/R/REV
Ședința publică de la 06 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții-revizuenți L. G., T. Gh. G., T. Gh. N., B. V., T. P. N., M. D. împotriva sentinței civile nr.5/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimatele CJFF M., CLFF Ob.Cloșani, având ca obiect revizuire-fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns procurator L. T., pentru recurenții-revizuenți L. G., T. Gh.G., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar prin serviciul registratură, copia cererii de revizuire ce poartă semnăturile tuturor revizuenților.
Procurator L. T., pentru recurenții-revizuenți L. G., T. Gh.G., depune la dosar procura judiciară de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Procurator L. T., pentru recurenții-revizuenți L. G., T. Gh.G., solicită admiterea recursului. Arată că va depune la dosar concluzii scrise.
După încheierea dezbaterilor asupra recursului, s-au depus la dosar prin serviciul registratură concluzii scrise de către procurator L. T., pentru recurenții-revizuenți L. G., T. Gh.G..
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la 01.03.2012, sub nr._ petenții L. G., T. Gh. G., T. Gh. N., B. V., T. P. N., M. D., în contradictoriu cu C. L. de F. F. Ob. Cloșani și C. Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului F. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră ce a aparținut autorului T. N..
În motivare au arătat că sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră situate în punctele „La L.”, „G.”, „C.”, „Culme”, „Râmnuța”, „Cracul Poienii”, „Poiana M.”, „Jghiabu”, și „C.”, terenuri ce au aparținut autorului lor T. N., însă C. L. de F. F. Ob. Cloșani a dispus respingerea cererilor formulate.
În drept, petenții nu și-a întemeiat plângerea.
În dovedirea cererii petenții au depus la dosar cererile de reconstituire formulate și înregistrate sub nr.307/ 30.11.2005, 306/30.11.2005, 12/22.08.2012 acte de filiație, copii ale registrului agricol din anii 1959, act de ieșire din indiviziune din anul 1910, act de ieșire din indiviziune din 1925, și au solicitat încuviințarea probei testimoniale cu A. M. și P. T. și a probei cu expertiză în specialitatea topografie, probe încuviințate de instanță.
Au fost ascultați martorii A. M. și P. T., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
S-a anexat la dosar adeverința nr. 366/21.02.2012, act prin care se dorește a dovedi că martorul P. T. este proprietarul vecin cu proprietățile solicitate a fi reconstituite.
Din oficiu, instanța a dispus efectuarea unor adrese către C. L. de F. F. Obîrșia Cloșani, răspunsurile fiind înaintate sub nr.769/06.04.2012 (fila nr. 71), 1603/13.06.2012 (fila nr. 83) și 2455/10.09.2012 (filele 128).
În cauză a fost efectuată o expertiză în specialitatea topografie de către expert Raciov A. I., care a fost depusă la data de 31.08.2012.
Judecătoria Baia de A. prin sentința civilă nr.454 din 18.10.2012 a respins plângerea cu motivarea că, prin cererea formulată petenții L. G., T. Gh. G., T. Gh. N., B. V., T. P. N., M. D., în contradictoriu cu C. L. de F. F. Ob. Cloșani și C. Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului F. M. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră ce au aparținut autorului T. N..
Datorită respingerii cererii, petenții în baza disp. art.53 din Legea 18/1991 cu modificările ulterioare a formulat plângere solicitând reconstituirea dreptului de proprietate.
Potrivit art. 6 alin. (1) din legea nr. 1 /2000 „la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art.9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege, iar potrivit art. 11 „titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate”.
Or, potrivit dispoziției legale amintite, actele ce se vor prezenta, vor fi acte care să dovedească proprietatea, ceea ce nu este și în cazul de față, întrucât petenții au înțeles să invoce ca acte de proprietate, actul de ieșire din indiviziune din anul 1910, act de ieșire din indiviziune din 1925, însă aceste acte din punct de vedere juridic au valoare declarativă și nu o valoarea translativă a dreptului de proprietate.
De altfel, din analiza acestor înscrisuri nu a reieșit că autorul T. N. a dobândit în patrimoniu terenuri cu vegetație forestieră și nici nu s-a dovedit că până la data naționalizării acesta avea în proprietate terenurile solicitate a fi reconstituite.
În privința terenului, în lipsa unor înscrisuri doveditoare în cauză devin incidente disp. art. 6 alin. 1^3 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Potrivit acestor dispoziții „în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietari vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenurilor, pentru care s-a cerut reconstituirea.”.
Din dispoziția legală menționată, rezultă că, pentru a se putea dispune reconstituirea potrivit acestor dispoziții este necesar să se procedeze la audierea martorilor vecini pe toate laturile terenurilor a căror reconstituire se solicită, făcându-se, totodată, dovada că martorii sunt proprietari vecini, iar terenurile solicitate să nu fi fost atribuite altor persoane, putându-se face, astfel, reconstituirea pe vechiul amplasament.
În ceea ce privește terenul situat în punctul „La L.”, s-a reținut că petenții au propus spre audiere persoane ce dețin terenuri în vecinătatea celor în litigiu, însă aceștia nu au făcut dovada că martorii audiați sunt proprietarii vecini, cu îndeplinirea condițiilor stipulate de norma imperativă menționată mai sus.
Este adevărat că, la dosar s-au depus adeverința nr. 366/21.02.2012 prin care Primăria comunei Obîrșia Cloșani atestă că în registrul agricol figurează martorul P. T. cu teren agricol în punctul „La lac” cu suprafața de 2,38 ha., însă instanța nu a putut reține aceste înscrisuri ca reprezentând înscrisuri care fac dovada dreptului de proprietate, condiție esențială în vederea reconstituirii dreptului petentului, având în vedere că potrivit art. 3 alin. 1 din O.G. 28/2008 privind registrul agricol, adeverința depusă are doar valoare declarativă, constituind un document oficial de evidență primară în care se înscriu date cu privire la imobilele terenuri și construcții ce se află în proprietatea sau folosința persoanelor fizice.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs recurenții petenți L. G., T. Gh. G., T. Gh. N., B. V., T. P. N., M. D., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs recurenții pârâți au precizat că instanța de fond în mod greșit a interpretat că actul de ieșire din indiviziune din anul 1910 nu face dovada că terenurile cu vegetație forestieră solicitate retrocedării nu erau la data naționalizării în patrimoniul autorului, deoarece aceiași instanță a luat în considerare acest act de ieșire din indiviziune în foarte multe dosare, unde petenții au fost cetățeni ai comunei Obârșia de Cîmp, cum ar fi sentința civilă nr.315/2009. De altfel, CLFF Obîrșia Cloșani nu s-a opus retrocedării fiind de acord cu raportul de expertiză întocmit în cauză, participând la expertiza efectuată.
Au considerat recurenții-petenți că, ar fi inacceptabil ca în unele cauze pe rolul aceleiași instanțe, în baza acelorași legi ale fondului funciar, să se țină cont de acest act de ieșire din indiviziune, iar în alt dosar să nu se țină cont, caz în care justiția nu ar fi mai fi imparțială, iar aplicarea justiției nu ar mai fi unitară, ceea ce ar contraveni normelor europene.
Tribunalul M., prin decizia civilă nr.1405/R/2012 a analizat recursul conform prevederilor art. 304, 3041 cod procedură civilă și motivelor invocate de recurenți și a constatat că acesta este nefondat, din următoarele considerente:
Pe de o parte actele de partaj prezentate sunt din anii 1910 respectiv 1925, iar recurenții petenți nu fac dovada continuității posesiei până în anul 1949 când terenurile cu vegetație forestieră au fost preluate de stat.
Pe de altă parte se pretinde că atât T. G. cât și T. M. sunt fiii defuncților T. N. și D., ceea ce în mod logic nu poate fi adevărat întrucât unul e născut în martie și altul în aprilie 1919 conform actelor de stare civilă depuse, deci reclamanții nu fac dovada clară a descendenței.
În plus actele de partaj voluntar nu arată care sunt terenurile, suprafețele acestora și în ce mod ar urma să se împartă, pentru a putea vedea care ar fi fost dreptul ce se cuvenea pretinsului autor, T. N..
Deși în actul din 1910 apare un anume N. T. printre cei cărora le revine Moșul Trăilesc în actul din 1925 prin care se partajează același M. Trăilesc, numele Trilescu T. N. pretinsul autor al petenților (și nici N. T. ) nu apare ceea ce vine să confirme că nu se face dovada continuității posesiei.
Nu s-a putut deci stabili ce s-a întâmplat cu terenul nici între anii 1910-1925 nici ulterior până la nivelul anului 1949.
În mod corect a reținut instanța de fond și faptul că în lipsa unor acte care să facă dovada proprietății, în acțiunea în retrocedare se pot aduce martori vecini, proprietari.
Petenții nu au putut produce nici această probă așa încât în mod întemeiat instanța de fond a respins acțiunea lor .
Susținerile acestora cum că vecinii sunt autori ai părților sau chiar părți în dosar sunt fără relevanță întrucât dovada cerută nu are legătură cu gradul de rudenie putând fi făcută doar cu înscris care să ateste dreptul de proprietate .
Nici faptul că înscrisul a stat la baza retrocedării pentru alte terenuri altor solicitanți nu are relevanță în speță întrucât chiar dacă înscrisul ar putea fi considerat ca fiind titlu de proprietate reclamanții nu au putut să dovedească nici cine a fost în mod cert persoana autoare a lor, nici descendența nici posesia la data preluării de către stat .
Față de aceste considerente tribunalul în conformitate cu prevederile art. 312 cod procedură civilă a respins ca nefundat recursul declarat de petenții L. G., T. Gh. G., T. Gh. N., B. V., T. P. N., M. D. împotriva sentinței civile nr. 454 din 18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A..
La data de 26.06.2013, L. G., T. Gh. G., T. Gh. N., B. V., T. P. N. și M. D., au formulat cerere de revizuire atât a sentinței civile nr.454 din 18.10.2012, pronunțată de Judecătoria Baia de A. cât și a deciziei nr.1405/R din 03.12.2012, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ întrucât s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Au susținut că, în mod greșit s-a interpretat probatoriul administrat, că nu s-a făcut dovada că toți martorii audiați sunt proprietarii vecini ai terenului pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate.
În drept, cererea de revizuire se întemeiază pe dispozițiile art.509 alin.1 pct.5 din codul de procedură civilă.
S-au depus la dosar: copie certificat de deces T. M., act de ieșire din indiviziune încheiat la 17.05.1910 transcris sub nr.2611/1910 la Grefa Tribunalului M., copia actului de ieșire din indiviziune transcris la Grefa Judecătoriei Ocolului Rural Baia de A. în mai 1925, act de ieșire din indiviziune încheiat în 1910, act de ieșire din indiviziune transcris sub nr.2607/17.05.1910, adresa nr.2274/20.06.2013 emisă de Primăria Obârșia Cloșani.
La termenul de judecată din 02.09.2013 s-a dispus ca revizuenții să precizeze în scris cererea de revizuire formulată, în sensul de a arăta hotărârea care o contestă și care sunt înscrisurile noi de care înțeleg să se folosească în calea extraordinară de atac.
Revizuenții au depus precizări la cererea de revizuire prin care au arătat că cererea de revizuire se întemeiază pe disp. art. 322 pct.5 cod procedură civilă și că înscrisul nou de care înțeleg să se folosească în această cale extraordinară de atac este actul de ieșire din indiviziune din anul 1910 și de care au luat la cunoștință în urma cererii formulate de CLFF Obârșia Cloșani la Arhivele Naționale – Direcția Județeană M. ( filele 6- 20 dosar). Mai depun la dosar în copie, adresa nr. 2274 din 20.06.2013, emisă de Primăria . certificate de deces.
Intimata CLFF Obârșia Cloșani a depus la dosar întâmpinare prin care arată că sunt de acord cu admiterea cererii de revizuire întrucât suprafețele de pădure solicitate sunt libere și nu au fost solicitate spre retrocedare de alte persoane.
Tribunalul analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate a apreciat-o ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 alin.1 revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
Așadar o condiție de admisibilitate a cererii în cazul în care se pune în discuție revizuirea deciziei instanței de recurs este acea ca această hotărâre să evoce fondul cauzei. A evoca fondul înseamnă a reanaliza fondul pretenției deduse judecății iar drept consecință a acestei operații recursul este admis iar soluția cu privire la cererea principală este schimbată în tot sau în parte.
Față de aceste motive, și cum prin decizia ce se cerea a fi revizuită a fost respins recursul nefiind evocat fondul, lipsind una din condițiile esențiale pentru promovarea cererii, în baza art.332 alin.1 C.pr.civ., cererea de revizuire a deciziei nr. nr.1405/R/2012 pronunțată în dosar nr._ a fost respinsă ca inadmisibilă.
Asupra cererii de revizuire îndreptată împotriva sentinței civile nr.454/ 18. 10.2012, tribunalul a constatat că potrivit art.323 alin.1 C.pr.civ. cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere dar și că această sentință a fost pronunțată de Judecătoria Baia de A., astfel că, a declinat competența de soluționare în favoarea acestei instanțe.
Judecătoria Baia de A., analizând cererea de revizuire pentru motivele invocate de către revizuenți, prin sentința civilă nr.5/12.12.2013 a respins-o ca neîntemeiată, reținând următoarele:
Revizuenții prin cererea de revizuire formulată au arătat că aceasta se întemeiază pe disp. art. 322 pct.5 cod procedură civilă în sensul că înscrisul nou de care înțeleg să se folosească în această cale extraordinară de atac este actul de ieșire din indiviziune din anul 1910 și de care au luat la cunoștință în urma cererii formulate de CLFF Ob. Cloșani la Arhivele Naționale – Direcția Județeană M. ( filele 6- 20 dosar). Mai depun la dosar în copie, adresa nr. 2274 din 20.06.2013, emisă de Primăria . certificate de deces.
În dovedirea acestor susțineri, au depus la dosarul instanței superioare: copie certificat de deces T. M., act de ieșire din indiviziune încheiat la 17.05.1910 transcris sub nr.2611/1910 la Grefa Tribunalului M., copia actului de ieșire din indiviziune transcris la Grefa Judecătoriei Ocolului Rural Baia de A. în mai 1925, act de ieșire din indiviziune încheiat în 1910, act de ieșire din indiviziune transcris sub nr. 2607/17.05.1910 și adresa nr.2274/20.06.2013 emisă de Primăria Obârșia Cloșani.
Cu privire la actul de ieșire din indiviziune încheiat la 17.05.1910 transcris sub nr.2611/1910 la Grefa Tribunalului M. și actul de ieșire din indiviziune transcris la Grefa Judecătoriei Ocolului Rural Baia de A. în mai 1925, nu s-a putut reține că aceste înscrisuri nu a fost avute în vedere de instanța de fond atâta timp cât ele se regăsesc la filele 16-19 dosar fond, și au fost avute în vedere la pronunțarea soluției, astfel că, această susținere nu poate să aibă un caracter determinant și nici nu este aptă să conducă la o altă soluție.
În consecință, pe lângă faptul că revizuirea unei hotărâri în baza art. 322 pct.5 C.pr.civ. trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile prevăzute de aceste norme pentru prezentarea unor înscrisuri noi, și anume să nu fi fost folosite ca mijloace de probă în procesul soluționat, acestea să aibă forță probantă similară, să fi existat la momentul pronunțării și să fie decisive în soluționarea cauzei, instanța constată că cererea de revizuire de față nu îndeplinește niciuna din condițiile cumulative prevăzute de lege și urmează să fie respinsă.
În sensul art.322 pct.5 C.pr.civ. prin înscrisuri noi se înțeleg acele înscrisuri care existau la data judecării, deoarece numai în această situație ele pot fi reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, iar revizuenții să fi fost în imposibilitate de a le prezenta. Pe de altă parte, așa cum s-a menționat și mai sus, nu orice înscris, chiar determinant în cauză poate justifica cererea de revizuire. Dimpotrivă, admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterioară judecății a unor acte noi, dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința revizuenților, însă în cauza de față o parte din actele noi invocate în condițiile acestui motiv de revizuire au fost depuse încă din primul ciclu procesual, fiind reiterate la instanța de recurs, fiind folosite ca mijloc de probă în procesul soluționat prin hotărârea atacată, iar în ceea ce privește celelalte acte noi invocate, revizuenții nu aui făcut dovada imposibilității invocării lor.
Având în vedere toate aceste considerente, precum și dispozițiile art.322 și următoarele C.pr.civ, cererea de revizuire a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs revizuenții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac exercitată, revizuienții au susținut că după pronunțarea s.c.nr.454/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A. și a deciziei nr.1405/R/3.12.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate în cursul procesului.
Revizuienții au arătat că aceste înscrisuri au fost depuse la dosar împreună cu adresa de la instituția de la care au fost descoperite, respectiv de la Primăria comunei Obârșia Cloșani, cu dată certă și că le-au obținut după pronunțarea sentinței nr. 454/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A. și a deciziei nr.1405/R/3.12.2012.
Cu referire la motivarea instanței de fond că aceste înscrisuri se regăsesc la filele 16-19 din dosar, revizuienții au precizat că acele înscrisuri nu au fost complete și că au intrat în posesia acestor documente complete doar după pronunțarea celor două hotărâri.
Analizând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, se constată că recursul este nefondat.
Înscrisurile la care fac referire revizuienții recurenți respectiv actul de ieșire din indiviziune din 1910 și cel din 1925 se află în dosarul nr._ filele 16-19, cauză în care s-a pronunțat s.c.nr.454/18.10.2012 și în care aceiași recurenți au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparținut autorului lor T. N..
În motivarea s.c.nr.454/18.10.2012 prin care a fost respinsă plângerea recurenților, instanța a evaluat aceste înscrisuri din punct de vedere juridic, constatând că acestea au valoare declarativă și nu translativă a dreptului de proprietate.
Soluția Judecătoriei Baia de A. a fost menținută de Tribunalul M. care prin decizia nr.1405/3.12.2012 a respins recursul analizând din nou actele invocate de recurenți, respectiv ieșirea din indiviziune din anii 1910 și 1925.
Recurenții revizuienți își întemeiază calea extraordinară a revizuirii pe disp. art.322 pct.5 c.pr.civ., înțelegând să se folosească de actul de ieșire din indiviziune din anul 1910 de care au luat cunoștință în urma cererii formulate de CLFF Obârșia Cloșani la Arhivele Naționale – Direcția Județeană M. (filele 6-20 instanța de fond) dar și adresa nr.2274/20.06.2013 emisă de Primăria Obârșia Cloșani.
Soluția instanței de fond atacată de recurenți este legală în raport de disp. art.322 al.5 c.pr.civ. temei legal invocat de revizuienți în promovarea cererii.
În conformitate cu disp. art.322 al.5 c.pr.civ., revizuirea devine admisibilă dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Aceste cerințe nu sunt îndeplinite în speța dedusă judecății, înscrisurile la care se referă recurenții nu au fost descoperite după darea hotărârii, nu au fost reținute de partea potrivnică fiind depuse la dosar de recurenți și evaluate de instanță la pronunțarea s.c.nr.454/18.10.2012.
Susținerea recurenților potrivit căreia înscrisurile, respectiv actele de ieșire din indiviziune, nu au fost într-o formă completă la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de disp. art.322 pct.5 c.pr.civ.
Împrejurarea că după pronunțarea hotărârilor anterioare, recurenții au intrat în posesia acelorași înscrisuri în formă completă de la Primăria comunei Obârșia Cloșani și dată certă, că au fost comunicate acestora după darea celor două hotărâri nu se circumscrie cerințelor exprese din disp. art.322 al.5 c.pr.civ., în conformitate cu care înscrisurile trebuiau să fie deținute de partea potrivnică, să fi fost descoperite după darea hotărârii sau neînfățișarea înscrisurilor să se fi datorat unei împrejurări mai presus de voința părților.
În aceste condiții, tribunalul constată că hotărârea atacată este legală, urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții-revizuenți L. G., T. Gh. G., T. Gh. N., B. V., T. P. N., M. D. împotriva sentinței civile nr.5/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimatele CJFF M., CLFF Obârșia Cloșani, având ca obiect revizuire-fond funciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2014.
Președinte, C. P. | Judecător, C. M. | Judecător, V. R. |
Grefier, M. B. |
Red.MCM
Dact. CNB
Ex.2/17.02.2014
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 945/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 4433/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
