Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1876/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1876/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 389/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 389/R
Ședința publică de la 23 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător C. P.
Judecător C. M.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-reclamantă I. C. împotriva sentinței civile nr.1876/09.05.2014 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimații-pârâți B. G., B. N., B. C. și intimații-chemați în garanție I. N., I. G.-S., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că dezbaterile asupra recursului au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 16.10.2014 și încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din 23.10.2014, ce fac parte integrantă din prezenta decizie, după care, instanța reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 16.12.2011, sub nr._, reclamanta I. C. a chemat în judecată pe pârâții B. G. și B. N. solicitând instanței, ca prin hotărâre judecătorească, pârâții să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de 158 m.p. situat în Drobeta Turnu Severin, Cartei Schela Cladovei, înscris în T 5 . vecinătăți: N – I. Ghe, S – Calea Timișoarei, E – R. E., V – A. P.; obligarea pârâților la ridicarea gardului din panouri de plasă și stâlpi metalici betonați de pe terenul proprietatea sa sau să fie autorizată reclamanta să îl demoleze pe cheltuiala pârâților; rectificarea filei CF prin care pârâții și-au întabulat dreptul de proprietate cuprinzând și terenul proprietatea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în fapt, a deținut în intravilanul cartierului Schela Cladovei din municipiul Drobeta Turnu Severin, două parcele de teren ce fac corp comun, respectiv terenul în suprafață de 1.545 m.p. situată în T 5 P 12 având ca vecini la N – I. Ghe, E – R. E., S – Calea Timișoarei, V – A. P. pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/199 și terenul în suprafață de 158 m.p. situată în T 5 P 12 având aceiași vecini pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 4076/17.09.2005 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, ulterior fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr._/7.11.2006. A mai precizat că a înstrăinat suprafața de 1.545 m.p. copiilor săi, respectiv 450 m.p. lui I. N. și 1.050 m.p. fiicei sale. Referitor la terenul de 450 m.p. a indicat faptul că fiul său I. N. l-a înstrăinat numiților B. G. și B. N..
Reclamanta a mai arătat că în luna martie 2011, pârâții au întocmit documentația cadastrală cuprinzând și suprafața de 158 m.p., ajungând astfel la 675 m.p., deși au cumpărat doar 450 m.p. Ulterior, la mijlocul lunii noiembrie 2011, după intabulare, pârâții au construit un gard împrejmuind astfel și proprietatea sa de 158 m.p., gardul fiind din panouri de plasă și stâlpi metalici betonați.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 563, art. 1349 alin. 1 și 2, art. 907, art. 908 alin. 1 pct.4 C. civ., art. 274 C. pr. civ.
Prin încheierea de ședință din data de 13.06.2012, instanța a admis excepția de conexitate invocată de reclamanta I. C. și a conexat dosarul nr._, la prezenta cauză, conceptându-l în cauză în calitate de pârât și pe numitul B. I. C..
Pârâtul B. I. C. a formulat întâmpinare (f. 115-117) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. În apărare, a menționat că instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 4076/27.09.2005 nu a mai dispus efectuarea unei expertize de identificare în concret a suprafeței de 158 m.p., ci doar a constatat că suprafața de 158 m.p. face trup comun cu suprafața de 1.545 m.p. pentru care fusese reconstituit dreptul de proprietate, stabilind aceleași vecinătăți cu suprafața de 1.545 m.p., din care I. C. a înțeles să vândă celor doi copii. A mai arătat că vecinii suprafeței de 158 m.p. și cei ai celei de 1.545 m.p. din titlul de proprietate nr._/1994 sunt aceiași.
Pârâtul B. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de chemați în garanție pe numiții I. N. și I. C.-S., acestea fiind persoanele de la care a cumpărat terenul de 675 m.p. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2302/27.12.2010.
Prin sentința civilă nr. 6490/03.10.2012 pronunțată în dosarul nr. 17._ de Judecătoria Drobeta Turnu Severin instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. G. și B. N. și a admis acțiunea reclamantei I. C. în contradictoriu cu pârâții B. G., B. N. și B. I. C., obligând pârâții să lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamantei suprafața de 158 m.p., deținută de aceasta conform titlului de proprietate_/07.11.2006 și identificată de expertul topo conform raportului de expertiză depus la dosar. Totodată, instanța a dispus obligarea pârâților să demoleze gardul edificat pe terenul proprietatea reclamantei sau, în situația refuzului de demolare de către pârâți, a autorizat reclamanta să îl demoleze pe cheltuiala pârâților și rectificarea cărții funciare pentru imobilul cu nr. cadastral_ UAT Drobeta Turnu Severin, în sensul diminuării suprafeței acestui teren cu suprafața de 158 de mp.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pârâții au recunoscut în fața instanței că exercită împreună cu fiul lor posesia imobilului pe care pârâtul B. I. C. l-a cumpărat de la numiții I. N. și I. G. – S.. De asemenea, s-a reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2302/27.12.2010 la BNP I. Ș. depus la fila 86, reiese că numiții I. N. și I. G.-S. i-au vândut lui B. I. C. suprafața de 675 de mp. înscris în CF nr._, cu mențiunea expresă, în conținutul contractului de vânzare cumpărare, că în actele de proprietate suprafața terenului este de 450 m.p., acest aspect rezultând și din actele de proprietate ale vânzătorilor din care rezultă clar că aceștia nu dețineau dreptul de proprietate și, implicit, nu puteau înstrăina, decât suprafața de 450 de m.p.
Prin decizia civilă nr. 54/R din 17.01.2013 pronunțată în dosarul nr. 17._ de Tribunalul M. a fost admis recursul formulat de recurenții-pârâți B. G., B. N., B. C. împotriva sentinței civile nr.6490/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. C. și intimații-chemați în garanție I. N., I. G.-S., s-a casat sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare către instanța de fond.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control a reținut că deși prin încheierea din data de 05.09.2012 instanța a dispus comunicarea cererii către chemații în garanție, stabilind ca la următorul termen din 03.10.2012 instanța să pună în discuție admisibilitatea cererii de chemare în garanție, această cerere nu a mai fost analizată. Instanța de control a constatat întemeiat primul motiv de recurs circumscris de prevederile art. 304 pct. 5 C. pr. civ.
La data de 07.02.2013 dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr. 17._ *.
La termenul din 29.03.2013 instanța a dispus prorogarea punerii în discuție a cererii de chemare în garanție a numiților I. N. și I. G.-S. până după ce se va motiva cererea și se va achita taxa judiciară de timbru în valoare de 60 lei și timbru judiciar de 3 lei.
La termenul din 12.04.2013, pârâtul B. C. a depus precizare a cererii de chemare în garanție în care a menționat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2302/27.12.2010 a cumpărat de la numiții I. N. și I. G.-S. o suprafață de teren situată în Drobeta Turnu Severin, .. 5B, jud. M., înscrisă în CF nr._, NC „_” având următorii vecini: N – I. G., E – T. D., S – Calea Timișoarei, V- B. G.. A arătat că înainte de încheierea contractului a fost întocmit planul de amplasament și delimitare al imobilului ce se dorea a fi înstrăinat, ocazie cu care a fost identificat terenul după vecinătățile din titlul lui I. N. și I. G. S., respectiv contractul de vânzare cumpărare nr._ din 19.11.1992.
Pârâtul a mai precizat că, deși în contactul de vânzare cumpărare din anul 1992 se precizează că reclamanta I. C. vinde suprafața de 450 m.p., respectând poziționarea prin vecinătățile menționate în contract, rezultă că suprafața în fapt vândută este de 675 m.p., suprafață pe care a și înstrăinat-o. A mai arătat că reclamanta I. C. a fost pusă în posesie pentru toată suprafața, inclusiv pentru cei 158 m.p., iar instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 4076/27.09.2005 nu a mai dispus efectuarea unei expertize de identificare în concret a acestei suprafețe, ci s-a mulțumit să constate că suprafața de 158 m.p. face corp comun cu suprafața de 1545 m.p. pentru care fusese reconstituit dreptul de proprietate, stabilind aceleași vecinătăți cu suprafața de 1545 m.p. din care I. C. a înțeles să vândă celor doi fii.
Astfel, a menționat că prin raportare la vecinătățile menționate în sentința civilă nr. 4076/27.09.2005 și în titlul nr._/07.11.2006 indicate pentru suprafața de 158 m.p. se constată că sunt aceleași cu cele înscrise pentru suprafața de 1545 m.p. din titlul nr._/1994, respectiv: N – I. G., E – R. E., Calea Timișoarei și A. P..
În concluzie, a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție a numiților I. N. și I. G. S., de la care a cumpărat terenul în suprafață de 645 m.p., în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2302/27.12.2010, având în vedere obligația acestora de a garanta împotriva evicțiunii.
Chemații în garanție I. N. și I. G. S. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în garanție arătând că au cumpărat o suprafață de teren de 450 m.p. de la reclamantă conform schiței depuse la dosar, teren pe care ulterior l-au vândut pârâtului B. C.. De asemenea, au precizat că la momentul la care au cumpărat terenul de la reclamanta I. C., aceasta nu primise terenul luat abuziv de regimul anterior în suprafață de 158 m.p., aspect pe care pârâtul l-a cunoscut la momentul la care i-au vândut terenul.
La cererea părților s-au încuviințat probele cu înscrisuri, interogatorii, martori și expertiză topo, aceasta din urmă având următoarele obiective:
l) să se identifice amplasamentul terenului de 158 m. p. ce face obiectul acțiunii in revendicare, în raport de titlul de proprietate nr._/7.11.2006;
2) să se menționeze dacă amplasamentul terenului în suprafața de 158 m.p. este identic cu cel menționat în schița de punere în posesie avuta în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 4076/27/09.2005 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin;
3) să se precizeze dacă suprafața de 158 m. p. face parte din terenul în suprafața de 1545 m.p. menționat in titlul de proprietate nr._/1994;
4) să se menționeze dacă terenul cumpărat de pârâtul B. I. C. de la chemații în garanție I., în suprafața de 450 m.p. (fără să fie inclusă întreaga suprafața rezultată din măsurătorile efectuate de expert I. C. la momentul intabulării dreptului de proprietate al acestuia) are ca vecin la sud, respectiv sud - est, Calea Timișoarei sau terenul proprietatea reclamantei I. C., în suprafața de 158 m.p.
5) să se precizeze dacă terenul în suprafața de 158 m.p. (înainte de a fi retrocedat reclamantei I. C.), cât și cel aflat în vecinătatea acestuia pe latura de vest a fost afectat de parcare amplasata între Calea Timișoarei și terenuri proprietate privată;
6) să se precizeze dacă în titlul de proprietate nr._/18 iulie 1994 s-a menționat greșit, pentru suprafața de 1545 m.p., ca fiind vecin la sud Calea Timisoarei, în realitate, fiind teren afectat de parcare, ce nu a fost, la acel moment, restituit proprietarilor;
7) să se precizeze dacă în prezent, acest teren pe care se află amplasată parcarea, a fost îngrădit de pârâți și îl folosesc pentru parcarea utilajelor proprietate lor;
8) să se precizeze daca în suprafața de teren îngrădit de pârâți este cuprins și terenul proprietatea reclamantei de 158 m.p.;
9) să se precizeze dacă alăturat terenului cumpărat de paratul B. I. C. de la chemații în garanție I., se afla, pe latura de vest, proprietatea pârâților B. G. și B. N., în fața căreia se află, de asemenea, fosta parcare îngrădita, de parați;
10) să se identifice suprafața totala de 1545 m.p. din titlul de proprietate nr._/1994, deținută de I. C., prin măsurători și ridicare topo;
11) să se identifice suprafețele de teren, așa cum au fost împărțite: 450 m.p. lui I. N. și I. S. cu vecinătățile din contractul de vânzare cumpărare nr._/19.11.1992, unde la Sud apare Calea Timișoarei, 1050 m.p. lui T. E. cu vecinătățile din contractul de vânzare-cumpărare nr._/19.11.1992, unde la S apare Calea Timișoarei; cei 45 de metri lipsa, care sa întregească suprafața de 1545 m.p., după vânzările realizate prin cele doua contracte de vânzare cumpărare menționate anterior.
12) să se identifice suprafața de 158 m.p., așa cum este identificată în sentința civilă nr. 4076/17.09.2005, dar fără să se modifice vecinătățile stabilite prin titlurile de proprietate și contractele de vânzare cumpărare intervenite între părți.
13) să se identifice suprafața de 675 m.p., așa cum rezultă din baza contractului de vânzare cumpărare nr. 2302/27.12.2010.
La dosarul cauzei s-a depus raportul de expertiză întocmit de expertul M. I. G..
Pârâții B. C., B. G. și B. N. au formulat obiecțiuni prin care au solicitat refacerea raportului de expertiză motivând că expertul nu a identificat terenul în suprafață de 158 m.p., în raport de titlu de proprietate nr._/07.11.2006 așa cum a solicitat instanța de judecată la obiectivul nr. 1 precizând în mod nejustificat că în titlu de proprietate ar fi fost în mod greșit trecuți vecinii de la nord și est. A mai arătat că expertul nu a identificat terenul în suprafață de 1545 m.p. în raport de titlul de proprietate nr._/1994 așa cum a solicitat instanța la obiectivul nr. 10 prin măsurători și ridicare topo. și nu a fost identificat terenul în suprafață de 450 m.p., în raport de contractul de vânzare cumpărare nr._/19.11.1992, așa cum a solicitat instanța la obiectivul nr. 11, prin măsurători și ridicare topo. Totodată, a precizat referitor la concluziile raportului de expertiză că acestea sunt contradictorii în ceea ce privește situația juridică a pretinsei parcări, iar expertul nu a motivat de ce apreciază că vecinătatea din partea de sud a terenului în suprafață de 1545 m.p. respectiv 450 m.p. au fost greșit ca fiind Calea Timișoarei.
Instanța a încuviințat în parte obiecțiunile formulate de pârâți și a emis adresă prin care a solicitat expertului să identifice și să măsoare suprafața de 158 m.p., în sensul de a fi identificată pe schiță în raport de vecinătățile din titlu de proprietate nr._/07.11.2006 cu delimitarea strictă a punctelor.
La data de 06.12.2013, reclamanta a depus cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul încheierii din data de 22.10.2013 arătând că s-au consemnat greșit atât susținerile sale privind obiecțiunile formulate de pârâți cât și obiecțiunile încuviințate de instanță la acel termen. În motivarea cererii de îndreptare a erorii materiale a menționat că este de acord cu delimitarea terenului în suprafață de 158 m.p. din totalul suprafeței de 251 m.p. identificată de expert, întrucât numai pentru această suprafață de teren deține titlu de proprietate, însă instanța a omis să insereze în cuprinsul încheierii acest aspect. De asemenea, a mai arătat că în cuprinsul încheierii s-a solicitat expertului să identifice suprafața de 158 m.p. în raport de vecinătățile din titlu de proprietate nr._/07.11.2006, fără a se preciza din ce suprafață, aspect care nu a fost pus în discuție de către instanță. Totodată, a precizat că expertul a menționat la primul obiectiv că vecinătățile sunt total greșite, iar instanța nu a încuviințat obiecțiuni cu privire la acest aspect.
Prin încheierea de ședință din data de 28.01.2014 instanța a admis în parte cererea și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în practicaua încheierii de ședință din data de 22.10.2013, în sensul că avocat B. L. a solicitat sa se identifice amplasamentul celor 158 m.p. din suprafața de 251 m.p. cu delimitare între puncte, aspect care nu a fost consemnat în respectiva încheiere de ședință.
La termenul din 21.01.2014 instanța a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză în specialitatea topografie, având următoarele obiective:
1. să se identifice prin schiță și indicarea punctelor suprafața pe care reclamanta o revendică. Pentru răspunsul la acest punct expertul va avea în vedere exclusiv indicațiile reclamantei, care va indica la fața locului perimetrul terenului pe care îl revendică. În măsura în care suprafața acestui teren nu este de 158 m.p., expertul să facă mențiune în acest sens, indicând suprafața constată la fața locului;
2. să se identifice terenul în suprafață de 1545 m.p. din titlul de proprietate nr._/18.07.1994 pe schiță și pe puncte;
3. să se identifice terenul în suprafață de 158 m.p. din titlu de proprietate 73.754/07.11.2006 pe schiță și pe puncte;
4. să se identifice terenul în suprafață de 450 m.p. care a fost înstrăinat lui I. N. prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 19.11.1992 pe schiță și pe puncte;
5. să se identifice terenul în suprafață de 1050 m.p. care a fost înstrăinat către T. E., pe schiță și pe puncte;
6. să se identifice terenul în suprafață de 675 m.p. din contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 27.12.2010 între chemații în garanție și B. C. I., pe schiță și pe puncte.
După depunerea suplimentului la raportul de expertiză (184-191),reclamanta a depus la contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1441/10.10.1924 prin care autorul său T. N. I. a cumpărat suprafața de teren din punctul „P.”, teren ce face obiectul prezentului litigiu precizând că din contractul menționat se poate observa că are deschidere la șoseaua națională în partea de miazăzi, iar laturile acestuia, așa cum sunt menționate în schița de pe contract, corespund ca întindere cu laturile actualului teren, astfel cum au fost identificate de expert.
Pârâții B. C., B. N. și B. G. au depus la data de 08.04.2014 obiecțiuni (filele 205-208) prin care au solicitat refacerea raportului de expertiză motivând că la obiectivul nr. 1 expertul identifică în mod arbitrar, deși nu avea obiectiv fixat în acest sens, o suprafață de 158 m.p., dintr-o suprafață de 258 m.p. indicată la fața locului de către reclamanta I. C.. La obiectivul nr. 2 expertul nu a identificat terenul în suprafață de 1545 m.p., în raport de titlu de proprietate nr._/1994 (ce are anexă schița de punere în posesie unde sunt indicate dimensiunile pe fiecare latură a terenului) acesta fiind motivul pentru care expertul identifică o suprafață de 160 m.p. în plus față de terenul în suprafață de 1545 m.p. și o poziționează aleatoriu pe latura de vest. De asemenea, a menționat că expertul nu a identificat terenul în suprafață de 450 m.p., în raport de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/19.11.1992, așa cum a solicitat instanța la obiectivul nr. 4, acesta întocmind o schiță din care rezultă că pe latura de S terenul se învecinează cu o parcare. Totodată, a mai arătat că în toate anexele la raport expertul identifică o suprafață de teren, precizând că este parcare, fără a argumenta sau a indica vreun înscris din care să rezulte existența juridică a acestei parcări.
Prin încheierea de ședință din data de 09.04.2014 instanța a respins obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de pârâți însă, ulterior a apreciat necesitatea emiterii unei adrese către expert prin care i s-a solicitat să comunice următoarele:
- să precizeze suprafața terenului identificat în Anexa 3 și conturat de punctele 11, 13, 6, 7, 20, 19, 11;
- să precizeze suprafața terenului identificat în Anexa 3 și conturat de punctele 18, 2, 12, 11, 19, 18.
Și să efectueze un nou supliment la raportul de expertiză având următoarele obiective:
- să se încadreze toate suprafețele de teren la care s-au referit obiectivele trasate de instanță la efectuarea suplimentului anterior la raportul de expertiză într-o singură schiță și să ofere răspuns obiectivelor prin raportare doar la această unică schiță;
- să se realizeze schița la scară suficient de mare pentru ca înscrierile referitoare la suprafața parcelelor, dimensiunile laturilor între două puncte de contur, numerele punctelor de contur, etc. să fie lizibile;
- se va menționa pe schiță suprafața fiecărei laturi între două puncte de contur, precum și suprafața fiecărei parcele.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a pronunțat sent.civ. nr.1876/09.05.2014 prin care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții B. G. și B. N.; a admis în parte acțiunea reclamantei; a obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 28 m.p., identificat de expert prin punctele 11, 13, 6, 7, 20, 19, 11 în suplimentul la raportul de expertiză;a obligat pârâții să demoleze gardul edificat pe acest teren, iar în caz de refuz a autorizat reclamanta să-l demoleze pe cheltuiala pârâților; a dispus rectificarea cărții funciare, în sensul diminuării suprafeței de teren înscrise cu 28 m.p.;a admis cererea de chemare în garanție; a obligat chemații în garanție la plata către pârâtul B. C. a sumei de 663,7 lei reprezentând valoarea suprafeței evinse și a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1110 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, analizată cu prioritate conform art. 137 C. pr. civ., instanța a reținut că este neîntemeiată întrucât pârâții B. G. și B. N. au precizat la termenul din 03.10.2012 că locuiesc împreună cu fiul lor, pârâtul B. C. în imobilul cumpărat de acesta din urmă (filele 136-138 – dosar nr. 17._ ). De altfel, din declarația martorului D. G. (fila 67 – dosar nr. 17._ ) reiese că pârâtul B. G. a îngrădit suprafața de teren ce face obiectul prezentei cauze, în luna noiembrie, a anului 2011, iar acesta folosește în continuare terenul.
Pe fondul cauzei, instanța a reține că potrivit art. 480 C. civ. „proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”. Acțiunea în revendicare este o acțiune prin care proprietarul care a pierdut posesia asupra unui bun determinat cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește fără drept.
Orice persoană care este proprietar neposesor poate astfel chema în judecată o altă persoană care îi tulbură proprietatea și posesia pentru restabilirea dreptului său de proprietate.
Reclamanta I. C. este proprietara terenului în suprafață de 1545 m.p., înscris în titlul de proprietate nr. 73.141/18.07.1994, cu o suprafață măsurată de expert de 1705 m.p., identificat în suplimentul la raportul de expertiză prin punctele 1, 18, 2, 3, 4, 5, 6, 13, 11, 19, 10, 1.
De asemenea, reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 158 m.p., înscris în titlul de proprietate nr. 73.754/07.11.2006, identificat în suplimentul la raportul de expertiză prin punctele 20, 19, 18, 2, 12, 11, 13, 6, 7, 20. Acest al doilea teren se compune din două parcele, una în suprafață de 28 m.p., identificată de expert prin punctele 11, 13, 6, 7, 20, 19, 11, iar cealaltă în suprafață de 130 m.p., identificată de expert prin punctele 18, 2, 12, 11, 19, 18.
La data de 19.11.1992, reclamanta a încheiat un contract de vânzare cumpărare (fila 9) cu chematul în garanție I. N., prin care i-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului de 450 m.p. situat în Schela Cladovei, având ca vecini la răs. – T. E., la apus - A. I., la m. zi – Calea Timișoarei și la m. n. B. I.. Acest teren a fost identificat de expert în suplimentul la expertiză întocmit în cauză, cu o suprafață măsurată de 555 m.p., determinat de punctele 1, 18, 2, 12, 11, 19, 10, 1 (fila 215-216).
Referitor la diferența de teren rămasă până la 1545 m.p., reclamanta a precizat că aceasta a fost vândută fiicei sale, fiind identificată de expert suprafața măsurată de 1150 m.p., determinată de punctele 2, 3, 4, 5, 6, 13, 11, 12, 2, în schița suplimentului la raportul de expertiză.
Din suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză (filele 213-216), instanța a constatat că din suprafața de 158 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr. 73.754/07.11.2006 și identificată de expert în suplimentul la raportul de expertiză prin punctele 20, 19, 18, 2, 12, 11, 13, 6, 7, 20, reclamanta a înstrăinat suprafața de 130 m.p., identificată de expert prin punctele 18, 2, 12, 11, 19, 18, conform celor de mai sus, suprafață care face parte din terenul identificat de expert prin punctele 1, 18, 2, 12, 11, 19, 10, 1, care a fost înstrăinat către chematul în garanție I. N. la data de 19.11.1992. Prin urmare, reclamanta nu mai este în prezent proprietara acestei porțiuni de teren. Însă, a rămas proprietara celeilalte porțiuni de teren, în suprafață de 28 m.p., delimitată de punctele 11, 13, 6, 7, 20, 19, 11 din suplimentul la raportul de expertiză (fila 216).
Reclamanta revendică însă un teren în suprafață măsurată de expert de 251 m.p., delimitat în suplimentul la raportul de expertiză de punctele 6, 7, 8, 9, 10, 11, 13, 6 (fila 185). În ceea ce privește acest teren, instanța a reținut că reclamanta nu deține titlu de proprietate decât pentru suprafața mai mică de 28 m.p., parte a terenului revendicat delimitată de punctele 11, 13, 6, 7, 20, 19, 11 din suplimentul la raportul de expertiză (fila 216). .
Față de acestea, instanța a admis în parte cererea în revendicare, pentru suprafața de 28 m.p. identificată de expert prin punctele 11, 13, 6, 7, 20, 19 și 11, în suplimentul la raportul de expertiză.
Ținând cont și de prevederile art. 1076-1077 C. civ., a admis cererea reclamantei privind ridicarea gardului din panouri de plasă și stâlpi metalici și a dispune obligarea pârâților să demoleze gardul edificat pe acest teren, iar în situația refuzului de demolare de către pârâți, a autorizat pe reclamantă să îl demoleze pe cheltuiala pârâților.
Potrivit art. 908 alin. 2 C. civ., rectificarea înscrierilor în cartea funciară, în caz de litigiu, se face prin hotărâre judecătorească definitivă.
Conform art. 908 alin. 1 pct. 4 C. civ. „orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii, dacă: înscrierea în cartea funciară nu mai este, din orice alte motive, în concordanță cu situația juridică reală a imobilului.”
În speță, nu există această concordanță, suprafața de 28 m.p. de teren pentru care acțiunea în revendicare este întemeiată fiind înscrisă în cartea funciară pe numele altei persoane decât adevăratul proprietar. Pe cale de consecință, s-a dispus rectificarea cărții funciare nr._, în sensul diminuării suprafeței de teren înscrise, cu 28 m.p. determinată prin punctele S (11, 13, 6, 7, 20, 19 și 11) în suplimentul la raportul de expertiză.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța a constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2302/27.12.2010 de BNP I. Ș., chemații în garanție I. N. și I. Gergeta-S. au transmis către pârâtul-cumpărător dreptul de proprietate asupra terenului situat în intravilanul mun. Drobeta Turnu Severin, Calea Timișoarei nr. 5B (fostă .), jud. M., înscris în CF nr._ a mun. Drobeta Turnu Severin, în suprafață de 675 m.p. notat cu 1 CC pe fișa bunului imobil, având următorii vecini: N - I. G., E – T. D., S – Calea Timișoarei, V – B. G., cu mențiunea, că în actele de proprietate suprafața terenului este de 450 m.p. Acest teren a fost identificat de expert în suplimentul la raportul de expertiză prin punctele 1, 18,2, 12, 11, 6, 7, 8, 9, 10, 1.
Conform dispozițiilor art. 1337 C. civ. vânzătorul este de drept obligat a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut. Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2302/27.12.2010 chemații în garanție I. N. și I. G.-S. au transmis către pârâtul B. I. C. o suprafață de teren mai mare decât aveau în proprietate, fiind îndeplinite condițiile evicțiunii. Pentru a opera evicțiunea, trebuie să existe o tulburare de drept, cauza tulburării să fie anterioară datei la care s-a încheiat contractului de vânzare-cumpărare, iar cumpărătorul să nu fi cunoscut cauza evicțiunii.
Având în vedere dispozițiile art. 1348 C. civ. care prevăd că în caz de evicțiune a unei părți a fondului vândut, nu se strică vânzarea, cumpărătorul având dreptul de a cerere valoarea, în momentul evicțiunii, a părții de care a fost evins, precum și faptul că instanța a admis în parte acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâților să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 28 m.p., instanța a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemații în garanție I. N. și I. G.-S. la plata către pârâtul B. C. a sumei de 663,7 lei, reprezentând valoarea suprafeței evinse, în condițiile în care prețul inserat în contract pentru întreaga suprafață (675 m.p.) a fost de 16.000 lei.
Cu aplicarea art. 274 C. p. civ., reținând culpa procesuală a pârâților, instanța a obligat pârâții către reclamantă la plata sumei de 1.110 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva s.c. nr. 1876/19.05.2014, în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Sentința este rezultatul aprecierii eronate a probelor administrate în cauză, motiv de recurs prev de art.304 ind.1 cod procedură civilă.
Astfel, fără a analiza în nici un fel actele de proprietate ale recurentei, inclusiv cel anterior cooperativizării, instanța de fond ajunge la concluzia eronată că din suprafața de 158 m.p. revendicată, suprafața de 130 m.p. a fost înstrăinată fiicei sale T. E., astfel că numai suprafața de 28 m.p. s-ar afla în posesia nelegitimă a pârâților.
La această concluzie eronată instanța a ajuns printro interpretare unilaterală a probelor din dosar, raportându-se numai la vecinii din titlul de proprietate fără a avea în vedere amplasamentul terenului astfel cum rezultă don procesul verbal de punere în posesie precum și dimensiunile terenului său în suprafață de 1848 pe care l-a deținut anterior cooperativizării, de asemenea și concluziile celor două rapoarte de expertiză care stabilesc amplasamentul terenului așa cum a fost menționat în acțiune și nicidecum astfel cum a constatat instanța de fond.
Prin contractul de vânzare încheiat în 1924, autorul său a dobândit suprafața de 1848 m.p. din pctul P., suprafață care este menționată pe verso-ul contractul prin schița efectuată la acel moment și conform căreia la Calea Timișoarei terenul are o lățime de 25 m.
În anul 1993 a fost pusă în posesie cu suprafața de 1833 m.p. dar i s-a reconstituit prin titlu doar 1545 m.p., schița terenului din procesul verbal de punere în posesie încheiat la momentul eliberării TP nr._/1994 pentru suprafața de 1545 m.p. arătând clar că din totalul de 1833 m.p. măsurată în 1993 i s-a eliberat titlu pentru 1545 m.p., mai puțin pentru porțiunea de la Calea Timișoarei afectată de parcare.
Deși situația amplasamentului de 158 m.p. este foarte clară fiind confirmată și de cele două expertize efectuate în cauză, instanța interpretează unilateral probele pornind de la faptul că vecinătățile terenului sunt trecute greșit și că suprafața terenului vândut fam.T. este mai mare cu 150 m.p. și astfel reclamanta este îndreptățită a revendica doar 28 m.p. din cei 158 m.p.
Susține recurenta că, ceea ce nu a fost cuprins în titlul inițial este exact suprafața de teren afectată de parcare pe care comisia locală nu a înțeles să i-o reconstituie deși inițial a fost pusă în posesie cu privire la aceasta.
Intimații-pârâți B. G., B. N. și B. C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat arătând în apărare că recurenta se află în eroare atunci când susține că instanța a reținut faptul că cei 130 m.p. din cei 158 m.p. ar fi fost înstrăinată fiicei sale T. E., în realitate, instanța, raportându-se la suplimentul la raportul de expertiză și la titlurile de proprietate, a constatat că suprafața de 130 m.p. aflată între punctele 18-2-12-11-19-18 ce face parte din suprafața de teren înstrăinată de recurentă chematului în garanție I. N. nu mai poate fi revendicată de această fiindcă nu mai este proprietara terenului.
În realitate, amplasamentul terenurilor deținute de părți a fost identificat de expert în suplimentul la raportul de expertiză, supliment la care recurenta nu face nicio referire și pe care nu l-a contestat la fond.
Concluzionează intimații că, din probele administrate rezultă că suprafața de 158 m.p. reconstituită prin titlul de proprietate din 2005 este amplasată conform anexei nr.3 la raportul de expertiză și nu în fața proprietății lui B. C. cum greșit susține recurenta.
Din aceleași probe rezultă fără nici un dubiu că, la momentul vânzării către cei doi copii, reclamanta avea în posesie întreaga suprafață de teren, inclusiv suprafața de 158 m.p.
Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că instanța de fond trebuia să analizeze dreptul său de proprietate în raport de titlul de proprietate exhibat pentru suprafața de teren revendicată, respectiv cei 158 m.p., nicidecum să cerceteze terenul din titlul de proprietate eliberat anterior, teren ce nu face obiectul cauzei.
Examinând sentința recurată în raport de criticile aduse, cât și din oficiu conform art.304 ind.1 cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat din considerentele ce urmează:
Contractul nr.1441/10._ la care face referire recurenta este irelevant sub aspectul dovedirii întinderii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu întrucât nu prezintă dimensiunile laturilor(lungime și lățime). Schița de pe verso actului nu are nici o valoare juridică întrucât nu este întocmită de un specialist în materie și mai mult, în cuprinsul actului nu se face trimitere la aceasta pentru individualizarea terenului vândut.
Prin procesul verbal de punere în posesie reclamanta a fost pusă în posesie în anul 1993 cu suprafața totală de 1833 m.p. cu vecini: N-I. G., E-R. E., S-Calea Timișoarei, V-A. P..
În limita acelorași învecinări s-a emis și TP nr._/1994 însă pentru o suprafață de 1545 m.p.
Afirmația recurentei în sensul că suprafața de 158 m.p., reprezentată de diferența dintre suprafața cu care a fost pusă în posesie și suprafața înscrisă în titlul de proprietate, se află amplasată între Calea Timișoarei și restul proprietății, fiind un teren afectat de parcare, nu este susținută de nicio probă administrată în cauză.
În primul rând, din cuprinsul sentinței civile nr.4076/2005 prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru diferența de 158 m.p. ce face corp comun cu suprafața de 1545 m.p. din T5 P12 cu vecini: N-I. G., E-R. E., S-Calea Timișoarei, V-A. P. se observă că, nici un moment reclamanta nu a precizat că această suprafață este reprezentată de o parcare, interesul pe care practic la urmărit la momentul sesizării instanței fiind ca suprafața înscrisă în titlul de proprietate să corespundă ca întindere cu suprafața pentru care a fost pusă în posesie și implicit i s-a recunoscut dreptul de proprietate în faza administrativă.
În cel de-al doilea rând, la momentul înstrăinării celor două parcele care compun suprafața de teren din T5 P12 către fiii săi (în anul 1992), învecinarea terenurilor pe latura de S a fost Calea Timișoarei, aspect recunoscut de însăși recurentă în interogatoriul său de la fila 63 dosar fond (întrebarea nr.2), ., la terenurile vândute, făcându-se la acel moment al vânzării direct din stradă(întrebarea nr.6).
Nu în ultimul rând, este de remarcat faptul că terenul pentru care i s-a recunoscut reclamantei dreptul de proprietate inițial, fiind și pusă în posesie astfel cum rezultă din procesul verbal de punere în posesie, este individualizat prin schiță conform procesului verbal de punere în posesie din 18.03.1993 (fila 121 dosar fond, primul ciclu procesual).
Conform acestei schițe, pe latura de MZ, vecinul este Calea Timișoarei. Dacă la acel moment nu i s-ar fi recunoscut reclamantei dreptul de proprietate pentru diferența de 158 m.p. astfel cum susține aceasta, vecin pe această latură ar fi trebuit să fie domeniul public sau orice altă persoană, ci nu Calea Timișoarei.
Schița aflată la fila 7 dosar fond din primul ciclu procesual nu se poate susține că s-a întocmit la momentul punerii în posesie a reclamantei întrucât aceasta nu este datată, semnată ori însușită prin semnătură de cineva.
Simpla susținere a recurentei în sensul că suprafața de 158 m.p. ce face obiectul revendicării în cauza de față, corespunde amplasamentului stabilit în cele două expertize efectuate în cauză, nu este relevantă deoarece experții desemnați pe tot parcursul soluționării procesului și-au spus diferit punctul de vedere în ceea ce privește amplasamentul și aceasta, în condițiile în care prin sentința civilă nr.4076/2005 terenul nu a fost individualizat prin expertiză, situație față de care, din considerentele arătate mai sus, pentru întregirea suprafeței de 1833 m.p. ar putea fi amplasat pe orice latură a terenului de 1545 m.p.
Însuși fiul reclamantei prin apărările sale, nu confirmă faptul că terenul revendicat de reclamantă este reprezentat de parcare, din actele dosarului (interogatoriul reclamantei-f.63, întrebarea nr.5), rezultând că demersurile nejustificate pe care le face reclamanta prin promovarea prezentei acțiuni, sunt de fapt demersuri ale fiicei sale, care și aceasta la rându-i deține o suprafață mai mare decât cea cumpărată de la reclamantă, însă aceasta din urmă înțelege să revendice totul de la pârâți.
Față de toate aceste considerente, cum reclamanta nu a produs dovezi certe sub aspectul amplasamentului terenului revendicat și ținând seama de faptul că doar aceasta a înțeles să formuleze prezenta cale de atac, în temeiul art.312 cod procedură civilă, tribunalul urmează a pronunța o decizie prin care va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă I. C. împotriva sentinței civile nr.1876/09.05.2014 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimații-pârâți B. G., B. N., B. C. și intimații-chemați în garanție I. N., I. G.-S., având ca obiect revendicare imobiliară.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2014.
Președinte, V. R. | Judecător, C. P. | Judecător, C. M. |
Grefier, M. B. |
Red CP/MB
EX.2/24.11.2014
Jud fond Zaharua C
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 387/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Sentința nr. 2736/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
