Contestaţie la executare. Hotărâre din 09-10-2014, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 360/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 360/R
Ședința publică de la 09 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător C. P.
Judecător C. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-intimată Administrația Finanțelor Publice Dr.Tr.S. împotriva sentinței civile nr.2326/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimatul-contestator B. V. și intimata-terț poprit BRD Dr.Tr.S., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-contestator, asistat de avocat N. I. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurenta-intimată conform dispozițiilor art.242 cod procedură civilă, după care, nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat N. I. C., pentru intimatul-contestator, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică întrucât deciziile nu au fost comunicate astfel că nu pot produce efecte juridice și trebuie anulate, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 18.11.2011 sub nr._, contestatorul B. V. în contradictoriu cu intimata A. Dr Tr S. și terțul poprit B. R. de D. Dr .Tr.S., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea titlului executoriu nr._/21.06.2011 emisă de A. Drobeta Turnu Severin și titlul de creanță respectiv decizia nr._ 7717 17/ 12. 07. 2004 și decizia nr._/25.07.2005, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că în urma solicitării la A. Dr. Tr.S., pârâta a depus deciziile de impunere nr._/12.07.2004 și nr._ 587/25.07.2005, ce constituie titluri de creanță. A susținut că deciziile nu i-au fost comunicate, deși au fost emise încă din anul 2004, respectiv 2006, astfel neavând cunoștință de cuprinsul acestora. S-a arătat că la cererea contestatorului în anul 2011 i s-a comunicat adresa nr. 2000/09.02.2011 prin care i s-a adus la cunoștință că s-a înființat poprirea asupra contului său în baza dosarului nr._/2001 comunicat de A. Dr.Tr. S., pentru suma de 1063 lei. A susținut că prin adresa nr. 3026/28.02.2011 a solicitat detalii cu privire la măsura popririi și copii ale documentelor în baza cărora s-a instituit această măsură, însă nu a primit nici un răspuns. La data de 20.06.2011 a solicitat un extras de cont pentru luna mai, însă a avut în continuare contul poprit. A susținut că la data de 05.07.2011 BRD i-a comunicat adresa de înființare a popririi nr. 838/10.02.2011 din care rezultă că ar datora către bugetul de stat diferențe de impozit din regularizare pentru anii 2007-2010, însă nu a primit nici o adresă sau înștiințare despre existența acestor debite și nu are cunoștință de unde ar proveni acestea.
În drept au fost invocate prevederile disp. 205, art. 206, art. 207, art.209, art.211, art. 218 C. proc.fiscală republicat și modificat, Codul Fiscal, art. 154, art. 155, art. 172 C. proc. civ, art. 72, art. 112, art. 274, art. 399 C. proc. civ.
În dovedirea contestației, a depus la dosar în copie: titlul executoriu nr._/21.06.2011, somație nr._/21.06.2011, răspuns la adresa contestatorului nr._/04.10.2011, decizii de impunere anuală și decizia nr. 31/23.07.2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M..
La termenul din 25.11.2011, cauza a fost suspendată în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea dosarului nr._ declinat spre soluționare Tribunalului M. - Secția Civilă și de contencios Administrativ, având ca obiect contestație decizie impunere, dosar de a cărui soluționare depindea soluția ce urma a fi pronunțată în cauza de față.
În baza referatului întocmit la data de 06.02.2014 de către grefierul șef al arhivei Judecătoriei Dr.Tr.S., prin care s-a solicitat repunerea pe rol a cauzei în vederea perimării, instanța a acordat termen de judecată la data de 21.03.2014.
Ulterior la data de 26.05.2014, s-a depus din partea intimatei o cerere de redeschidere a judecății, iar instanța a acordat termen la data de 13.06.2014.
Intimata a depus în copie: titlurile executorii nr._/26.06.2007, nr._69152/18.12.2008, nr._/15.02.2008, nr._ 68/22.12.2009, nr._/19.06.2009, nr._/22.03.2010, somațiile nr._/26.06.2007, nr._/18.12.2008, nr.__/ 14.02.2008, nr._/22.12.2009, nr._/19.06.2009, nr.__/22.03.2010 și anunțuri colective din 07.05.2009, 05.08.2009, 11.12.2008, 19.01.2010, 14.04.2010.
De asemenea, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, menționând că, solicită contestatorul în mod neîntemeiat anularea adresei de înființare a popririi contestate și anularea tuturor actelor de executare existente acesteia, actele de executare fiind legal emise și comunicate contestatorului, așa cum rezultă din documentația atașată la dosar. A susținut că, la baza emiterii acestor acte au stat sumele stabilite cu titlu de diferențe de depozit anual de regularizat din salarii aferente anilor 2003 și 2004, cât și accesoriile calculate de la scadență.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.2326/20.06.2014 Judecătoria Dr.Tr.S., a admis contestația la executare, a dispus anularea formelor de executare întocmite în dosar de executare nr._/2009, respectiv a somației nr._/21.06.2011, a titlului executoriu nr._ din 21.06.2011 și a tuturor actelor subsecvente, obligând intimata A. Dr.Tr.S. la 500 lei cheltuieli de judecată către contestator, pentru următoarele considerente:
Având în vedere disp. art. 3 din Legea nr.76/2012 potrivit cărora dispozițiile Noului Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., cum însăși decizia de impunere nr._/12.07.2004 și Decizia nr._/25.07.2005 au fost întocmite, deci după . Noului Cod de Procedură civilă, în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă.
Conform art. 399 alin. 1 C.proc.civ. împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori altei lucrări sau luarea unei alte măsuri admise de lege.
De asemenea, conform art. 141 alin. 1 din OG 92/2003 republicată, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Prin sentința nr.246/2014 a Tribunalului M. s-a dispus anularea deciziei nr.31/23.07.2012 emisă de A. M. și a actelor subsecvente, decizie prin care contestatorul solicitase anularea deciziilor de impunere din 12.07.2004 și 25.07.2005 în baza cărora au fost emise somația nr._/21.06.2011 și titlul executoriu nr._ din 21.06.2011 .
Decizia nr.31/2012 fiind anulată prin sentința nr.246/2014 a Tribunalului M., potrivit art.172-173 din OG nr.92/2003 republicată, instanța a apreciat întemeiată contestația la executare și în consecință a fost admisă și s-a dispus anularea formelor de executare întocmite în dosar de executare nr._/2009 respectiv a somației nr._/21.06.2011, a titlului executoriu nr._ din 21.06.2011 și a tuturor actelor subsecvente, de către intimată, obligând-o pe aceasta, către contestator, la 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Administrația Finanțelor Publice Dr.Tr.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că, instanța de fond în mod eronat a admis contestația la executare pe considerentul că, prin sentința nr.246/2014 pronunțata de Tribunalul M. s-a dispus anularea Deciziei nr.31/23.07.2012 emisă de A.F.P. Dr. Tr. S. și actele subsecvente acesteia.
În fapt, reclamantul B. V. a solicitat prin contestația administrativă depusă la fosta D.G.F.P. M. (în prezent DGRFP C.) la data de 15.06.2012 anularea Deciziilor de impunere anuală nr._ din 12.07.2004 și nr._ din 25.07.2005
emise de A.F.P. Drobeta Turnu Severin, contestație care a fost respinsă prin Decizia nr.31/23.07.2012 ca nedepusă în termen, fără a fi soluționată pe fond. Prin sentința nr.246/30.01.2014, instanța de fond (Tribunalul M.) a admis contestația formulată de reclamantul B. V. și a anulat Decizia nr. 31/23.07.2012 emisă de fosta D.G.F.P. M., precum și actele subsecvente acesteia. Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a apreciat că actele administrativ-fiscale cu privire la care s-a pronunțat organul fiscal prin Decizia nr. 31/23.07.2012, obiect al contestației, nu au fost comunicate potrivit dispozițiilor art. 44 din Codul de procedură fiscală.
Curtea de Apel C., investită cu soluționarea recursului formulat de AJFP M. împotriva sentinței nr. 246/30.01.2014, a apreciat că, din probele administrate în cauză, nu rezultă cu certitudine faptul că pârâta a comunicat reclamantului deciziile de impunere contestate cu respectarea ordinii de prioritate stabilită de art. 44 alin. 2 lit. a-c, astfel încât comunicarea prin publicitate, prin anunț colectiv, nu este legală, iar "contestația formulată de reclamant împotriva acestora la data de 20.06.2012 trebuie apreciată ca fiind formulată în termenul legal”. D. urmare, în considerentele deciziei nr. 2770/14.05.2014, Curtea de Apel stabilește că "decizia nr. 31/23.07.2012 prin care aceasta contestația a fost respinsă ca tardivă este nelegală, impunându-se anularea acesteia și soluționarea de către organul fiscal a fondului contestației formulate de reclamant”.
Este evident faptul că reclamantul a interpretat soluția pronunțată de Curtea de Apel C. în sensul că, anulându-se Decizia de soluționare a contestației nr. 31/23.07.2012, au fost anulate și deciziile de impunere contestate și toate deciziile de calcul accesorii emise ulterior de organul fiscal, precum și întreaga executare silită demarată în baza acestor decizii de impunere. D. dovada, în toate dosarele având ca obiect contestație la executare (aflate in diferite stadii de soluționare) a căror judecare a fost suspendată în baza art. 244 alin. (1) întrucât soluționarea lor atârna de soluționarea dosarului nr._ *, au fost formulate cereri de repunere pe rol, cu solicitarea de a se constata nelegalitatea actelor de executare silită ca urmare a soluției de anulare a Deciziei nr. 31/2012.
Or, în speță, atât deciziile de calcul accesorii, cât și actele de executare contestate în prezentul dosar au fost emise anterior emiterii Deciziei nr. 31/23.07.2012, astfel că ele nu sunt acte subsecvente care să poată fi anulate în "baza sentinței nr. 246/2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ *. O asemenea soluție nu ar fi nici legala și nici corectă, având în vedere că deciziile de impunere anuală pentru 2003 și 2004 nu au fost anulate de instanță, nefiind de fapt nici măcar analizate pe fond de organul fiscal sau de instanța judecătorească.
Față de motivele de fapt și de drept invocate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței de fond în sensul respingerii contestației la executare.
Contestatorul a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta A. Dr.Tr.S. împotriva sentinței civile nr.2326/20.06.2014 a Judecătoriei Dr.Tr.S., pe care îl consideră ca netemeinic și nelegal și solicită ca în temeiul art. 312 C. să fie respins ca nefundat.
Arată că pârâta interpretează eronat dispozitivul sentinței civile nr.246/2014 a Tribunalului M. pronunțată în dosarul nr._ * în sensul că "actele subsecvente" anulate de instanța de judecată s-ar referi la actele subsecvente ale deciziei de soluționare nr.31/23.07.2012 emisă de A.P.P. Dr. Tr. S. ca soluție la contestația pe care a formulat-o.
Decizia nr.31/23.07.2012 prin care se pronunța o soluție la contestația depusă nu este generatoare de acte subsecvente (actele administrative fiscal de bază sunt generatoare de acte subsecvente).
Mențiunea Curții de Apel C. în motivarea deciziei nr.2770/14.05.2014 "contestația formulată de reclamant împotriva acestora (deciziile de impunere anuala pe 2003 si 2004) trebuie apreciată ca fiind formulată în termen legal" pe cale de consecința obligațiile fiscale anuale stabilite de pârâtă pentru anii 2003, 2004 și actele subsecvente emise de pârâtă anterior datei de depunere a contestației 20.06.2012 - nu sunt opozabile contribuabilului și nu produc efecte juridice - (art.45 alin.2 Cp Fiscală) prin necomunicarea deciziilor de impunere anuală pe 2003 și 2004.
Sentința instanței de fond este temeinică și legală față de dispozitivul sentinței civile nr.246/2014 a Tribunalului M. pronunțată în dosarul nr.689/101/201 3* cât și față de motivarea Curții de Apel pronunțată în același dosar cu privire la faptul că cele două titluri de creanță (deciziile de impunere din 2004 și 2005 ) nu au fost comunicate acestea nu pot constitui titluri executorii pentru că, în calitate de debitor fiscal, este încă în interiorul termenului de plată. Potrivit dispozițiilor art. 141 din OUG nr. 92/_ executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu, iar titlul de creanță (cele două decizii de impunere) nu au devenit titluri executorii pentru că nu a expirat termenul de plată care curge de la data comunicării titlului de creanță. Mai mult deci, titlul executoriu_/21.06.2011 nu are suport legal și ca atare soluția instanței de fond este temeinică și legală.
De asemenea, actele administrative fiscal subsecvente emise de pârâtă posterior datei de 20.06.2014 (contestație depusa în termen legal) sunt eronate în totalitate având în vedere perioadele de întârziere raportate la data emiterii actelor administrative fiscal de baza și actelor subsecvente).
Obligațiile fiscale de bază și obligațiile fiscale subsecvente (accesorii) vor avea putere juridică de la "soluționarea de către organul fiscal a fondului contestației formulate de reclamant".
Deciziile de calcul accesorii cât și actele de executare din prezentul dosar nu puteau fi emise anterior datei de 20.06.2012 (contestație depusă în termen legal - 30 de zile de la data când a luat cunoștință de deciziile de impunere anuală pentru 2003 si 2004) nefiindu-i opozabile și neavând putere juridică, în consecința susținerea pârâtei că ""anularea actelor subsecvente" dispusă de instanța de judecată se referă la actele subsecvente aferente deciziei nr.31/23.07.2012 privind soluționarea contestației este total eronată - decizia de soluționare a contestației nu este generatoare de acte subsecvente.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin contestația administrativă depusă la fosta D.G.F.P. M.(în prezent D.G.R.F.P. C.) la data de 15.06.2012 reclamantul B. V. a solicitat anularea Deciziilor de impunere anuală nr.__ 717 din12.07.2004 și nr._ din 25.07.2005 emise de A.F.P. Drobeta Turnu Severin, contestație care a fost respinsă prin Decizia nr.31/23.07.2012 ca nedepusă în termen, fără a fi soluționată pe fond. Prin sentința nr. 246/30.01.2014, Tribunalul M. a admis contestația formulată de reclamantul B. V. și a anulat Decizia nr. 31/ 23. 07.2012 emisă de fosta D.G.F.P. M., precum și actele subsecvente acesteia. Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a apreciat că actele administrativ-fiscale cu privire la care s-a pronunțat organul fiscal prin Decizia nr. 31/23.07.2012, obiect al contestației, nu au fost comunicate potrivit dispozițiilor art. 44 din Codul de procedură fiscală.
Cum Curtea de Apel C. prin decizia nr.2770/14.05.2014 a respins recursul, tribunalul constată că urmare sentinței nr. 246/30.01.2014 organul fiscal este ținut să soluționeze contestația formulată la data de 15.06.2012 de către contestatorul B. V. și nu înlătură obligația instanței de fond, respectiv Judecătoria Drobeta Turnu Severin de a analiza motivele contestației la executare.
Față de acestea, cum instanța de fond s-a limitat numai la constata că prin sentința nr. 246/30.01.2014, Tribunalul M. a admis contestația formulată de reclamantul B. V. și a anulat Decizia nr. 31/ 23. 07.2012, tribunalul apreciind că instanța de fond nu a cercetat motivele contestației la executare expuse în cererea formulată la data de 08.07.2011 și precizarea de acțiune, f.9 dosar de fond, în temei art.312 alin.1,2 și 5 C.pr.civ., va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta-intimată Administrația Finanțelor Publice Dr.Tr.S. împotriva sentinței civile nr.2326/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimatul-contestator B. V. și intimata-terț poprit BRD Dr.Tr.S., având ca obiect contestație la executare.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2014.
Președinte, V. R. | Judecător, C. P. | Judecător, C. M. |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.10.11.2014
tehnoredactat M.B., Ex.2/5 pag.
jud.fond T. A.
Cod operator 2626
| ← Sechestru asigurător. Decizia nr. 585/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 1389/2014. Tribunalul... → |
|---|
