Sechestru asigurător. Decizia nr. 585/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 585/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 585/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 585/2014
Ședința publică de la 13 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant M. M. împotriva încheierii din 31.07.2014,pronunțată de Judecătoria Vînju M. ,intimat pârât fiind C. G., având ca obiect ,sechestru asigurător .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat R. M. pentru apelantul reclamant ,lipsă intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință ,după care nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului de față;
Avocat R. M. pentru apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M., la data de 11.07.2014, sub nr._, reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâtul C. G. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtului, până la concurența sumei de 24.593,96 lei, ce se compune din 22.800 lei dublul sumei c/val preț + 558,96 lei despăgubiri + 500 lei onorariu avocat +60 lei notare litigiu BCPI Vînju M. +675 lei taxă timbru judiciar.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 19.11.2013, a încheiat cu pârâtul antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub. nr. 2898/19.11.2013, având ca obiect vânzarea cumpărarea terenului în suprafață de 38.000 mp situat în extravilanul comunei Poroina M., compusă din 900 mp situat în T.72, P.117; 1800 mp situat în T.72, P.19; 4100 mp situat în T.74, P.35; 8600 mp situat în T.74, P.147; 4000 mp situat în T.74, P.144; 6500 mp situat în T.74, P.76; 4900 mp situat în T.69, P.16 și suprafața de 7200 mp situată în T.84, P.23.
Prețul vânzării a fost de 11.400 lei preț pe care l-a achitat pârâtului odată cu întocmirea actului la notarul public, antecontractul de vânzare cumpărare fiind semnat de pârât fără obiecțiuni.
A mai arătat că, prin antecontractul de vânzare cumpărare s-a convenit ca promitentul cumpărător să întocmească documentația cadastrală și să intabuleze terenul în cartea funciară, să suporte până la încheierea actului autentic costul taxelor și impozitelor către Administrația fiscală.
Reclamantul a precizat că, la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, prin art.3 din convenția părților, promitentul vânzător a garantat promitentului cumpărător și a declarat pe proprie răspundere că deține proprietatea terenului ce a făcut obiectul antecontractului, că acest teren nu a făcut obiectul nici unei creanțe, nu a fost scos din circuitul civil, nu l-a înstrăinat sub nici o formă, nu este grevat de sarcini și nu face obiectul nici unei ipoteci. De asemenea, potrivit. art. 3 alin.3 din convenția părților, promitentul vânzător s-a obligat să nu înstrăineze, închirieze, arendeze terenul unei terțe persoane.
După încheierea antecontractului și plata prețului reclamantul a început să facă demersurile necesare în vederea intabulării terenului în CF, iar în urma demersurilor făcute a constatat că, terenul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare – cumpărare a fost înstrăinat către alte persoane (.>
De asemenea, a mai arătat că față de notificările din cartea funciară rezultă cu certitudine că promitentul vânzător a manifestat totală rea credință, deși la data încheierii antecontractului, acesta a garantat și a declarat că terenurile ce au făcut obiectul promisiunii de vânzare cumpărare nu au fost și nu vor fi înstrăinate.
Reclamantul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile legale de admisibilitate pentru instituirea sechestrului asigurător, impuse de art. 952 alin. (1) NCPC, astfel: prin certificatul de grefă atașat la cerere s-a făcut dovada intentării acțiunii fiind constituit dosarul cu nr._ din data de 02.07.2014, prin care a solicitat rezoluțiunea Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2898/19.11.2013, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, obligarea pârâtului conform clauzelor contractuale, la restituirea sumei de 22.800 lei, ce reprezintă dublul sumei de 11.400 lei plătită cu titlul de preț, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 558,96 lei, ce constau în c/v impozit pe teren, taxe notariale și alte cheltuieli, precum și cheltuieli de judecată, creanța este constată printr-un înscris, respectiv prin antecontractul de vânzare cumpărare și chitanțele privind cheltuielile efectuate, este vorba de o creanță exigibilă, pârâtul a fost notificat să se prezinte în data de 20.06.2014 ora 10.00 la BNP B. C., pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare, dar nu s-a prezentat.
În ceea ce privește temeinica cererii de instituire a sechestrului asigurător reclamantul solicită să se constate că deși el și-a îndeplinit la timp și în totalitate obligațiile asumate, pârâtul a acționat cu rea - credință și a înstrăinat terenul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare, în acest sens pârâtul și-a micșorat patrimoniul și îl poate micșora în continuare în mod fraudulos și în dauna creditorului, în scopul de a se sustrage de la plata datoriilor, sau eventual de la executarea silită existând riscul ca debitorul să devină insolvabil, iar creditorul să nu-și poată realiza creanța.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 951 și următoarele C.., cu cheltuieli de judecată.
În dovedirea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri: certificatul de grefă, cererea înregistrată la data de 02.07.2014, încheiere de certificare nr. 25/20.06.2014, chitanța nr. MH_ din 08.07.2014, antecontract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2898/19.11.2013, un set de chitanțe privind onorarii de avocat și mediator, chitanță privind dovada achitării taxei judiciare de timbru și copie delegație avocațială.
Judecătoria Vînju M. prin încheierea supusă apelului a respins, ca neîntemeiată cererea având ca obiect „sechestru asigurator” formulată de reclamantul M. M. cu motivarea că, potrivit disp. art. 952 alin.1 C. pr. civ., instanța poate încuviința sechestrul asigurator chiar dacă creanța nu este exigibila, in cazurile in care debitorul a micșorat prin fapta sa, asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau sa-și ascundă ori să-și risipească averea. In aceste cazuri creditorul trebuie să asigure îndeplinirea și a celorlalte condiții prevăzute de alin. 1 si sa depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță. Astfel, pe lângă condițiile reglementate de disp. art. 952 alin. 3 C. pr. civ., de care creditoarea a înțeles sa se prevaleze, in cauza, pentru admisibilitatea cererii, trebuie îndeplinita și condiția existentei unei creanțe constatate prin act scris.
Așadar, analizând condiția existentei unei creanțe constată prin act scris, instanța apreciază că această condiție nu este îndeplinită în cauză pentru considerentele ce se vor expune în cele ce urmează.
Este adevărat ca între părți s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare, în temeiul căruia creditorul a achitat cu titlu de preț, suma de 11.400 lei, iar prin intermediul cererii de chemare in judecata, înregistrata pe rolul Judecătoriei Vînju M., creditorul a solicitat rezoluțiunea judiciara a antecontractului de vânzare cumpărare, întemeiat pe disp. art. 1549 C.civ.
Or, chiar dacă creditorul a făcut dovada plății prețului, existenta dreptului său de creanța împotriva debitorului cu privire la aceasta suma, este condiționată de pronunțarea unei hotărâri judecătorești privind rezoluțiunea antecontractului, ca urmare a unei culpe a debitorului in îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, întrucât convenția părților nu conține un pact comisoriu apt sa conducă de drept la rezoluțiunea actului juridic asumat. ., la momentul neîndeplinirii obligațiilor de către debitor, in patrimoniul creditorului s-ar fi născut dreptul de a-i pretinde creanța, însa in ipoteza data, nașterea dreptului creditoarei asupra sumei achitata cu titlu de preț, este condiționata de constatarea judiciara a rezoluțiunii antecontractului de vânzare cumpărare. Prin urmare, creditorul nu are la acest moment o creanța constatata printr-un act scris împotriva debitorului, nașterea acesteia fiind condiționata de rezoluțiunea convenției, care presupune dovedirea unei culpe a debitorului în îndeplinirea obligațiilor asumate, aspecte care desigur urmează a fi tranșate odată cu soluționarea litigiului pe fond.
Se reține că, reclamantul din prezenta cauza a formulat o cerere de instituire a unui sechestru asigurator asupra unui bun imobil, proprietatea pârâtului. Cerința actului scris, ca o condiție de admisibilitate a unei cereri de instituire a unui sechestru, este prevăzută atât pentru situația în care cererea de instituire a sechestrului asigurator este întemeiată pe alin. 1 al art. 952 C. pr. civ. sau pe alin. al 3-lea al aceluiași articol.
Așadar, antecontractul de vânzare-cumpărare, încheiat de părți la data de 19.11.2013, nu poate avea valoarea unui înscris constatator al creanței în privința căreia se intenționează obținerea unui titlu executor în acțiunea de fond, respectiv de rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare si repunerea părților în situația anterioara, respectiv obligarea promitentului vânzător la restituirea prețului plătit de către promitentul cumpărător. Măsura sechestrului asigurator urmărește să pună la îndemâna creditorului un mijloc de executare al creanței sale, iar existența unui act scris in care să fie constatata creanța reprezintă pentru instanța investita cu soluționarea cererii de instituire a sechestrului un început de dovada a pertinenței susținerilor creditorului. Prin act scris trebuie să se înțeleagă numai actul constatator al creanței, din textul căruia să rezulte, fără intervenția unor împrejurări străine, elementele raportului juridic încheiat între părți, în special existența datoriei și obligația debitorului de a plăti o anumita sumă de bani.
In antecontractul de vânzare - cumpărare creanța pretinsă de către reclamant nu este individualizata. Acțiunea în rezoluțiune urmărește rezoluțiunea antecontractului de vânzare - cumpărare având ca și consecință repunerea părților în situația anterioara. In același timp însa art. 1549 cod civil permite judecătorului să analizeze dacă se impune rezoluțiunea sau daca dimpotrivă este posibila executarea. In această situație, a incertitudinii, asupra existentei viitoare a raportului juridic nu se poate discuta de existenta unei creanțe constatata, sub aspectul întinderii sale, într-un înscris, deoarece numai instanța de judecata va putea stabili care va fi suma ce trebuie restituita de către promitentul vânzător promitentului cumpărător.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a formulat apel reclamant M. M. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel a susținut că în mod nelegal instanța a respins cererea de înființare a Sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile sau imobile ale pârâților apreciind în mod greșit că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a unei cereri de instituire a sechestrului asigurător, ca antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între părți nu poate avea valoarea unui înscris constatator al creanței în privința căreia se intenționează obținerea unui titlu executoriu în acțiunea de fond și că în antecontractul de vânzare - cumpărare creanța nu este individualizată .
Consideră netemeinică soluția dată de prima instanță întrucât cererea de sechestru asigurător are un caracter accesoriu de cererea principală, iar judecătorul trebuie să verifice numai îndeplinirea condițiilor de înființare sechestrului și anume existența dovezii intentării acțiunii principale pentru realizarea creanței, existenta actului scris constatator al creanței, nu este necesar a se cuantifica creanța acest control judecătoresc căzând în sarcina instanței ce soluționează fondu! cauzei .Instituirea sechestrului asigurător i este condiționată de alte cerințe în afara celor două de mai sus menționate
Consideră că au fost întrunite condițiile imperative privind instituirea sechestrului întrucât a făcut dovada intentării acțiunii principale având ca obiect rezoluțiune antecontract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2898/19.11.2013 în care a fost prevăzut prețul însa apelantul a solicitat rezoluțiunea antecontractului cu executare clauzei penase privind restituirea dublului prețului și despăgubiri .
Consideră că în mod nelegal instanța a apreciat că nu a fost îndeplinită cerința existenței unui act scris ,în condițiile în care la dosar a fost depus antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. !898/19.11.2013
În speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 952 alin. (1) Cod pr.civilă pentru înființarea sechestrului asigurător, in sensul că dețin o creanță constată prin act scris (antecontractul de vânzare cumpărare și chitanțele privind cheltuielile efectuate) și care este exigibilă (pârâta a fost notificată să se prezinte in data de 20 iunie 2014 ora 10:00 la BMF Băzavan C. pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare, dar nu s-a prezentat) și apelantul a intentat, acțiune prin Certificatul de grefă eliberat de Judecătoria Vânju M..
Instituția sechestrului asigurător are menirea de a asigura acțiunea civilă, având ca obiect luarea de către instanță a măsurilor care să asigure executarea unei hotărârii viitoare, să prevină actele de înstrăinare a bunurilor de către debitorul de rea credință care ar periclita executarea silită în viitor a hotărârii ce se va obține.
Probele administrate în cauză au relevat făptui că prin antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2898/19.11.2013, având ca obiect vânzarea suprafeței toate de 38.000 mp în extravilan rom. Poroina M., jud. M., s-a convenit ca promitentul cumpărător să întocmească documentația cadastrala, să intabuleze terenul în cartea funciară și să achite taxele și impozitele aferente.
Promitentul vânzător a garantat cumpărătorul și a declarat pe proprie răspundere că terenul ce a făcut obiectul antecontractului nu a făcut obiectul nici unei creanțe, nu a fost scos din circuitul civil, nu l-a înstrăinat sub nici o formă, nu este grevat de sarcini și nu face obiectul nici unei ipoteci .De asemenea promitentul vânzător s-a obligat să nu înstrăineze, închirieze, arendeze terenul unei terțe persoane .
După încheierea antecontractului apelantul a început să facă demersurile necesare în vederea intabulării terenului în CF însă am constatat că o parte din terenul ce a făcut obiectul vânzării era deja promis spre vânzare prin act notarial nr .467/06.11.2013 către . SRL .
In acest sens, pârâtul și-a micșorat patrimoniu cu rea credință, în mod fraudulos și în
dauna creditorului, în scopul de a se sustrage de la plata datoriilor, sau eventual, de la executarea silită, existând riscul ca debitorul să devină insolvabil, iar creditorul să nu-și poată realiza creanța .
În atare situație, având în vedere ca prin cererea principală apelantul a solicitat rezoluțiunea antecontractului de executarea clauzei penale privind restituirea dublului prețului stipulat in antecontract precum si cheltuielile de care apelantul le-a dovedit cu înscrisuri, sunt întrunite condițiile privind admiterea cererii de instituire a sechestrului asigurator.
Măsura instituirii sechestrului este o măsură de conservare și consta în indisponibilizarea bunurilor nobile sau imobile urmăribile ale debitorului aflate în posesia sa sau a altor persoane în scopul valorificării lor la momentul în care creditorul unei sume de bani va obține un titlu executoriu . Potrivit art 953 teza II cod proc .civ.creditorul nu este obligat să individualizeze bunurile asupra cărora solicită instituirea sechestrului, ceea ce denota ca executorul are libertatea de a aprecia care sunt aceste bunuri, iar împotriva modului de aducere la îndeplinire, cel interesat poate formula contestație .
In procedura prealabilă intimatul C. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, menținerea hotărâții instanței de fond ca temeinică și legală., susținând că în mod corect prima instanță nu a încuviințat sechestru asigurator, creanța nefiind una certă și exigibilă, promisiunea fiind un contract prealabil încheierii contractului de vânzaare cumpărare autentic.
A precizat că, din eroare terenul promis spre vânzare cumpărare s-a suprapus cu suprafețe înstrăinate altor persoane, astfel că, este necesar ca vânzătorul și cumpărătorul să se întâlnească în prezența unui mediator pentru a rezolva pe cale amiabilă pentru a rezolva aceste neînțelegeri.
Analizând apelul prin prisma criticilor formulate, tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea cu care a investit instanța, creditorul reclamant a solicitat înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului pârât, susținând în esență că acesta și-a încălcat obligațiile asumate, garantând că nu a înstrăinat și nu va înstrăina altor persoane bunurile ce au făcut obiectul contractului și de a-i transmite dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au făcut obiectul promisiunii de vânzare cumpărare, în fapt, constându-se ulterior, din notările de carte funciară, că terenul ce a făcut obiectul promisiunii a fost vândut altor persoane.
În primul rând este de evidențiat că, în cererea formulată, reclamantul a invocat generic, în motivarea în drept, dispozițiile art.951 și următoarele cod de procedură civilă - text ce dă doar definiția acestei instituții, susținând la final că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.952 alin.1 c.pr.civ pentru instituirea sechestrului, astfel fiind chiar dacă în motivele de apel a indicat și îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii prin prisma dispozițiilor art.952 alin.3 c.pr.civ, soluționarea cauzei se impune a fi cercetată în limitele stabilite acțiunea dedusă judecății, întrucât în apel nu se poate schimba cauza cererii cu care a fost investită instanța( art.478 alin.3 c.pr.civ).
Norma înscrisă în art..952 alin.1 c.pr.civ, reglementează situațiile în care creditorul poate solicita înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, statuând că se impune ca pretinsa creanță să fie exigibilă și constatată în scris-ceea ce presupune ca ea să fie certă, de asemenea, să existe dovada intentării, împotriva debitorului, a unei cereri de chemare în judecată prin care să urmărească obținerea unui titlu executoriu pentru realizarea creanței.
În speță, astfel cum rezultă din cerere, creanțele pentru care se solicită instituirea sechestrului asigurător sunt de_ lei, sumă care reprezintă, conform susținerilor creditorului „dublul sumei achitate debitorului cu titlu de preț”, respectiv de 558,96 lei despăgubiri, 500 lei reprezentând onorariu avocat, 60 lei notare litigiu în cartea funciară și 675 lei taxă timbru judiciar.
Din cuprinsul antecontractului de vânzare cumpărare invocat de către creditor ca fiind actul scris constatator al creanței sale, rezultă că părțile au prevăzut în art.4 alin.1 sancțiunea ce intervine în situația neîndeplinirii cu rea credință, de către debitorul promisiunii de vânzare, a obligațiilor asumate prin contract, stipulând că acesta va avea obligația plății către promitentul cumpărător, a dublului sumei primite cu titlu de preț, scadența acestei obligații fiind stabilită ca fiind „în interval de 5 zile lucrătoare de la momentul împlinirii termenului prevăzut la art.1 alin.2 din contract”, respectiv „cel mult 3 ani de la data autentificării antecontractului.
Contrar susținerilor creditorului, se constată că această creanță, fiind una a cărei existență este condiționată de neîndeplinirea culpabilă, de către debitor, a obligațiilor asumate prin antecontract, ca și de ajungerea acesteia la scadența stabilită de părți, nu îndeplinește cerința certitudinii și exigibilității, neputându-se pune sechestru asigurător în baza unei pretenții a cărei existență nu rezultă neîndoielnic din contract, însuși nașterea dreptului la a pretinde această creanță depinzând de consacrarea, printr-o hotărâre judecătorească, a rezoluțiunii promisiunii de vânzare cumpărare pentru neîndeplinirea culpabilă, cu rea credință, a obligațiilor asumate de către debitor..
Privitor la celelalte creanțe enunțate de către creditor în prezenta cerere, se constată că acestea nu pot justifica instituirea sechestrului asigurător câtă vreme, înscrisurile în care sunt consemnate, nu emană de la debitor și nu au fost însușite de către acesta, existența obligației de plată a acestor daune interese, putându-se reclama doar ca o consecință a stabilirii judiciare a răspunderii contractuale a debitorului.
În temeiul considerentelor expuse și văzând dispozițiile art.480 alin.1 c.pr.civ, apelul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant M. M., cu domiciliul în municipiul București, .. 1, sector 1, identificat prin CNP_, și cu domiciliul ales la C.. avocat R. M., cu sediul în localitatea Drobeta Turnu Severin, ., județul M., împotriva încheierii din 31.07.2014,pronunțată de Judecătoria Vînju M. ,intimat pârât fiind C. G., cu domiciliul în localitatea Drobeta Turnu Severin, ..3, ., . ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2014.
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, L. I. |
MA/LI/ 4 ex.
Data:15.10.2014
Jud.fond.C. C.
Confidențial cod.op.2626
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 09-10-2014, Tribunalul... → |
|---|
