Validare poprire. Sentința nr. 3623/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3623/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 4/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4/A
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător M. P.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul creditor Cabinet Avocat A. M., împotriva sentinței civile nr. 3623/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata terț poprit C. Județeană de P. M. și intimata debitor B. I., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat A. M. în calitate de reprezentant al Cabinetului Individual de Avocat A. M. și consilier juridic U. L. pentru intimata terț poprit, lipsă fiind intimata debitor B. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care;
Avocat A. M. în calitate de reprezentant al Cabinetului Individual de Avocat A. M. a depus la dosar dovada transmiterii prin poștă electronică a cererii de amânare și dovada lipsei de la instanță.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra apelului;
Avocat A. M. în calitate de reprezentant al Cabinetului Individual de Avocat A. M. a solicitat admiterea apelului.
A arătat că încheierea din 18.09.203 este nelegală întrucât instanța nu putea dispune introducerea în cauză a intimatei debitoare mai înainte de a verifica dacă este legal sesizată, ori era nelegal sesizată din moment ce cererea de chemare era nesemnată.
Sentința este nelegală pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale de amânare, cerere care era prima formulată în cauză, era temeinic motivată și justificată, iar în cauză s-a formulat și precizat acțiunea care și acesta trebuia comunicată . Mai arată că nu era prima zi de înfățișare, așa cum a reținut instanța, tocmai pentru că se formulase precizare de acțiune și cerere de amânare.
A solicitat admiterea apelului, anularea sentinței, trimiterea cauzei spre continuarea judecății la instanța de fond sau, în subsidiar, reținerea pentru rejudecare.
A solicitat cheltuieli de judecată.
Consilier juridic U. L. pentru intimata terț poprit a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
A arătat că lipsa semnăturii prevalează față de toate celelalte aspecte invocate de apelantă.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Dr. Tr. S. sub nr._ creditorul Cabinetului Individual de Avocat A. M. a solicitat validarea popririi în sumă de 300 lei pentru perioada aprilie-iunie 2013 conform ordonanței de înființare a popririi pe sumele datorate debitoarei B. I., sub formă de drepturi de pensie, de către terțul poprit C. Județeană de P. M. si în continuare pentru sumele ajunse la scadență pe parcursul soluționării cauzei; aplicarea amenzii prevăzute de art. 460 alin. 2 C. pr. civilă terțului poprit CJP M. pentru refuzul de a-și îndeplini obligațiile privind onorarea popririi și obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces.
În motivare a arătat că la data de 14.03.2013 B. N. I. T. a comunicat terțului poprit, C. Județeană de P. M., ordonanța de înființare a popririi în dosar de executare nr. 2/E/2013 prin care a declarat indisponibilizate sumele datorate de terțul poprit debitoarei B. I. care este pensionară. Ordonanța de înființare a popririi însoțită de toate înscrisurile necesare a fost înregistrată la C. Județeană de P. M. la data de 18.03.2013, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare și ștampilei poștei. Poprirea s-a făcut pe suma de 901,44 lei.
A arătat creditorul că deși avea obligația să retină si să consemneze suma de bani în contul executorului în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, deci cel mai târziu la data de 2 aprilie 2013, CJP nu a reținut si nu a virat nici o sumă de bani, nici în luna aprilie, nici în luna mai si nici în luna iunie 2013. Terțul poprit avea obligația să retină suma în transe lunare, respectând cuantumul maxim de 1/2 din pensie prevăzut de art.409 alin.2 C. pr. civilă, transele fiind de minim 100 lei pe lună. A mai arătat creditoarea că mai există și alte urmăriri asupra acestei sume, instituite de B. P. Gr. A. în dosar nr.92/E/2009 si de aceluiași executor B. N. I. T. în dosarul nr.36/E/2012 unde de asemenea are calitatea de creditor.
A mai arătat creditorul că debitoarea B. I. a tergiversat executarea silită în dosar nr.92/E/2009, beneficiind de sprijinul aceluiași terț poprit, fiind nevoită să solicite o altă validare de poprire în ceea ce privește dosarul nr.92/E/2009, cerere admisă de instanță prin decizia civilă nr. 101/A/2012 în dosar nr._/225/2011.
In dosar nr. 92/E/2009 al B. P. Gr. A. terțul poprit retine si virează lunar suma de 280 lei, iar în dosarul nr.36/E/2012 suma de 150 lei.
De asemenea, a mai menționat creditorul că terțul poprit are o creanță proprie împotriva debitoarei căreia îi dă prioritate, respectiv retine o sumă al cărei cuantum nu îl cunoaște în baza sentinței nr. 158/08.06.2011 a Tribunalului M. prin care numita B. I. a fost obligată să restituie sumele încasate cu titlu de pensie în perioada februarie 2008-martie 2009. În această situație, terțul poprit C. Județeană de P. M. avea obligația să comunice executorului numele si adresa celorlalți creditori si sumele poprite de fiecare în parte.
De asemenea, în cauză erau incidente disp.art.459 C.pr.civilă, deci, cum sumele cuvenite creditorilor depășeau suma urmăribilă din pensia debitoarei, terțul poprit trebuia să retină și să consemneze cuantumul maxim urmăribil de 1/2 din pensie, să depună dovada consemnării la executorul judecătoresc, iar acesta să facă distribuirea sumei potrivit dispozițiilor art. 562-571 C.pr. civilă.
Terțul poprit a procedat însă discreționar, după bunul plac, ignorând dispozițiile legale, acordând prioritate recuperării propriei creanțe, după ce anterior obținerii titlului executoriu a dat dovadă de neglijență si a lăsat să se prescrie dreptul la acțiune privind restituirea pensiei pentru perioada 2004-2008. Pensia netă în plată a debitoarei era de 1351 lei în luna martie 2013, însă a fost indexată în luna aprilie 2013. Aplicând disp.art.409 alin.2, rezultă suma de 675 lei care poate fi reținută lunar, aceasta reprezentând 1/2 din venitul lunar net la debitoarei. Această sumă de 675 lei trebuia repartizată între creditori proporțional cu creanța fiecăruia de către executorul judecătoresc, iar terțul poprit trebuia să o retină si să o consemneze, nu să stabilească ce sumă virează în fiecare dosar de executare ori dacă virează vreo sumă si cât retine în contul propriei creanțe, neavând nici un temei legal în acest sens.
De altfel, anterior terțul poprit a hotărât tot după bunul plac să micșoreze suma pe care o vira lunar în dosar nr. 92/E/2009 al B. P. Gr.A. de la 400 lei la 300 lei, iar apoi la 280 lei, probabil în considerarea propriei creanțe, însă nu a procedat la fel în ceea ce privește ordonanța de poprire în dosar nr. 2/E/2013 al B. N. I. T.. Cu toate acestea, contrar propriei cutume si ordonanței de înființare a popririi primită la data de 18.03.2013, începând cu luna aprilie 2013 C.J.P Mehediți a mărit de la 150 lei la 175 lei suma pe care o virează în dosar nr. 36/E/2012 al aceluiași B. N. I. T., dar nu a virat nimic în dosar nr. 2/E/2013, deși trebuia să rețină si să vireze cel puțin 100 lei pe lună. Deoarece terțul poprit nu s-a conformat dispozițiilor legale, nu a consemnat suma la dispoziția executorului pentru ca acesta să procedeze la distribuirea ei, dar nici nu a dat curs popririi, nu a comunicat executorului nici un fel de răspuns ori să motiveze în vreun fel refuzul, nu a înștiințat executorul cf. disp. art. 456 alin.2, prejudiciind-o si aceasta timp de trei luni de la înființarea popririi, A mai susținut creditoarea că terțul poprit este de rea credință căci a refuzat fără nici o bază legală să-și îndeplinească obligațiile în pofida precedentului judiciar, respectiv decizia civilă nr. 101/A/2012 si nu a comunicat executorului relațiile necesare în legătură cu cuantumul pensiei în plată și sumele poprite de către fiecare creditor, sens în care a solicitat amendarea cu suma maximă prevăzută de lege, respectiv 1000 RON.
In drept, au fost invocate prevederile art. 460 coroborat cu art. 453- 459 C.pr. civilă.
Prin Serviciul Registratură, la data de 23.07.2013 terțul poprit a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de validare a popririi formulate ca fiind neîntemeiată.
În motivare a arătat că, creditorul a solicitat validarea popririi înființată de B. N. I. T. în dosarul de executare nr.2/E/2013 în care s-a dispus poprirea pe dreptul de pensie al debitoarei B. I. pentru suma totală de 901,44 lei. A mai arătat terțul poprit că se susține de către creditoare că nu s-a conformat ordonanței de înființare a popririi înregistrată în cadrul instituției și s-a solicitat amendarea pentru neonorarea popririi. Ori, începând cu luna aprilie 2013 instituția a dat curs ambelor popriri dispuse de B. N. I. T..
A mai arătat terțul poprit că pe dreptul de pensie al debitoarei mai există și alte două popriri instituite tot în favoarea creditoarei de B. P. A. în sumă de 280 lei / lună și de B. N. I. T. în sumă de 150 lei / lună.
La termenul de judecată din 18.09.2013 instanța a dispus citarea creditorului cu mențiunea de a semna acțiunea, iar la următorul termen de judecată, constatând că partea nu s-a conformat dispozițiilor instanței, a invocat excepția nulității acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 3623/02.10.2013 Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de creditorul Cabinet Individual de Avocat A. M. în contradictoriu cu debitoarea B. I. și terțul poprit C. Județeană de P. M., ca fiind nesemnată de creditoare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la dreptul procesual aplicabil, instanța a apreciat că, în raport de numărul dosarului de executare înregistrat la B. N. I. T. nr. 2/E/2013 în care a fost emisă ordonanța de înființare a popririi a cărei validare se solicită și având în vedere că, potrivit art. 4 din Legea nr. 76/2012 dispozițiile noului Cod de procedură civilă se aplică numai executărilor silite începute după ., prezenta cerere este supusă prevederilor Codului de procedură civilă de la 1865.
Creditorul Cabinet Av. A. M. a chemat în judecată pe debitoarea B. I. și terțul oprit C. Județeană de P. M. solicitând validarea popririi în sumă de 300 lei comunicată terțului poprit în data de 18.03.2013.
Având în vedere că cererea de chemare în judecată nu a fost semnată conform art.112 C.pr.civ, fiind trimisă către instanță prin e-mail, instanța a dispus citarea creditorului cu îndeplinirea aceste neregularități.
Instanța a apreciat că este necesar a se pronunța cu prioritate asupra acestui aspect, creditorul fiind cel care a declanșat procedura judiciară, astfel încât trebuie stabilită cu prioritate legala învestire a instanței cu soluționarea cererii în condițiile art. 112 C.proc. civ. raportat la art. 133 C.proc.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 133 alin.1 C.proc.civ. cererea de chemare în judecată care nu cuprinde obiectul ori semnătura reclamantului va fi declarată nulă.
Dispozițiile legale anterior menționate trebuie interpretate coroborat cu prevederile art.112 pct.6 C.proc.civ., dispoziții legale care instituie obligativitatea semnării cererii de chemare în judecată.
Semnătura, ca element obligatoriu al cererii de chemare în judecată, este necesar întrucât pe de o parte, certifică manifestarea de voință a creditoarei de a declanșa procesul, iar pe de altă parte, certifică conținutul cererii de chemare în judecată.
Semnătura trebuie să fie olografă, nefiind suficient ca numele părții să fie dactilografiat.
Instanța a reținut că deși creditorul a fost citat pentru termenul din data de 02.10.2013, cu mențiunea de a semna cererea de chemare în judecată, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Pe cale de consecință, având în vedere că instanța nu se poate pronunța asupra unei cereri de chemare în judecată, căreia îi lipsește un element esențial, respectiv semnătura, neputând verifica dacă cererea de chemare în judecată provine de la creditor și este însușită de acesta, în temeiul dispozițiilor art. 133 alin.1 Cod proc. civ, a dispus anularea cererii formulate de creditorul Cabinet de avocat A. M., ca fiind nesemnată.
Împotriva acestei sentințe si a încheierii premergătoare pronunțată în același dosar la data de 18.09.2013, în termen legal a formulat recurs creditorul Cabinet de Avocat A. M., criticându-le ca fiind netemeinice și nelegale, fiind pronunțate cu încălcarea art. 304 pct.5,7,8 și 9 C.pr.civ.
In ceea ce privește încheierea din 18.09.2013 recurentul a arătat că această încheiere este contradictorie si dată cu încălcarea si aplicarea greșită a legii.
Astfel, instanța a dispus în mod greșit si contrar propriului raționament, astfel cum a fost detaliat în motivarea sentinței civile nr. 3623/2013 introducerea în cauză, conceptarea si citarea debitoarei B. I..
Deși instanța a constatat că cererea de chemare în judecată nu este semnată, a dispus efectuarea unei copii care să fie comunicată debitoarei iar ulterior, în cuprinsul sentinței civile nr.3623/2013 a motivat în sensul că a anulat cererea de chemare în judecată ca nesemnată deoarece nu poate verifica dacă aceasta provine de la creditor si dacă este însușită de acesta.
În mod nelegal au fost invocate disp.art. 133 alin.2 C.pr.civ. care nu sunt incidente în cauză, deoarece nu pârâtul nu a invocat lipsa semnăturii, iar ulterior, în motivarea sentinței recurate a invocat disp. art. 133 alin. 1 C. Pr. civilă.
Referitor la sentința civilă nr. 3623/2013, recurentul a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale de amânare care exista la dosar, fiind expediată prin email la data de 01.10.2013, concomitent cu precizarea de acțiune.
În cererea de amânare, care era prima pe care a formulat-o în acest dosar, a invocat si dovedit imposibilitatea de prezentare deoarece la aceeași dată era apărător ales in dosar nr._ aflat pe rolul Curții de Apel C., anexând si un extras Ecris (la fila 43 din dosar), si în aceeași cerere a arătat că dosarul este oricum în stare de amânare deoarece a depus si precizarea de acțiune in 3 exemplare, cu rugămintea de a fi comunicată pârtilor din dosar.
Întrucât instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de amânare, nu putea face aplicația
disp. art. 133 alin. 1 C. pr. Civ., respectiv să retină că nu s-a conformat dispozițiilor instanței, mai ales că la termenul anterior, respectiv la 18.09.2013 el, creditorul, nu fusese prezent în instanță si se acordase termen pentru lipsă de procedură, citația pentru 18.09.2013 nu cuprindea astfel de mențiuni, iar la dosar nu exista dovada că ar fi avut cunoștință de măsura dispusă de instanță, întrucât la termenul din 02.10.2013 procedura de citare fusese îndeplinită prin afișare.
Mai arată recurentul că hotărârea este contradictorie deoarece instanța a anulat cererea de chemare în judecată cu motivarea că nu poate verifica dacă aceasta provine de la creditor și dacă este însușită de acesta, deși anterior dispusese măsuri procesuale care nu se puteau dispune decât după legala investire a instanței.
De asemenea, arată că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii si cu ignorarea disp. art. 133 alin. 2 C. pr. civilă. Astfel, conform art. 133 alin.2 C. pr. civilă, lipsa semnăturii se poate împlini în tot cursul judecății însă nu suntem în situația când pârâtul a invocat lipsa semnăturii și nici nu există un alt text de lege care să impună vreun alt termen decât cel prevăzut la art. 133 alin.2, adică la prima zi de înfățișare, el, creditorul, nefiind prezent nici la termenul din 18.09.2013, nici la termenul du 02.10.2013, când au existat motive obiective pentru imposibilitatea de prezentare.
Susține recurentul că la data de 02.10.2013 nu era prima zi de înfățișare din două motive: existența unei cereri de amânare la dosar și depunerea unei precizări de acțiune înregistrată la data de 01.10.2013 care modifică substanțial cererea de chemare în judecată, în sensul investirii instanței cu alte petite unele formulate în subsidiar.
Ori, nu există nici o mențiune din care să rezulte că s-ar fi comunicat precizarea de acțiune ori că ar fi fost luată în considerare, instanța preferind soluția comodă a anulării cererii de chemare în judecată depusă la data de 18.06.2013.
Recurentul a mai criticat sentința arătând că instanța a interpretat greșit actul juridic
dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lui.
Astfel, precizarea de acțiune înregistrată sub nr. 139/01.10.2013 a înlocuit cererea de chemare în judecată formulată inițial la data de 18.06.2013, iar considerentele instanței privind legala sa investire și anularea ca nesemnată a cererii, nu au nici o legătură cu această precizare. În condițiile formulării unei precizări de acțiune, instanța trebuia să îl citeze cu mențiunea de a semna această cerere, acordând termen, ci nu cererea din 18.06.2013 la care a renunțat implicit din moment ce a înțeles să formuleze o precizare.
Chiar dispunând anularea cererii din 18.06.2013, aceasta nu are legătură cu cererea din 01.10.2013, care are o existentă de sine stătătoare, conform disp.art 106 C.pr.civilă.
Se mai arată în cererea de recurs că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, deoarece motivarea instanței în sensul că semnătura certifică conținutul cererii de chemare în judecată, manifestarea de voință a creditoarei de a declanșa procesul, că în lipsa semnăturii nu se poate verifica dacă cererea provine de la creditor si este însușită de acesta, etc, sunt contradictorii din moment ce a dispus comunicarea cererii (nesemnate), a introdus în cauză din oficiu pe debitoare, iar cererea de chemare în judecată a fost înlocuită printr-o cerere modificatoare.
A solicitat admiterea recursul, casarea sentinței civile nr. 3623/2013 si trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății având în vedere că instanța nu s-a pronunțat pe fondul cererii, cu cheltuieli de judecată în recurs.
Intimata C. Județeană de P. M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că în ceea ce privește introducerea în cauză a debitoarei B. I., instanța a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 460 alin. 2 C.pr.civ. sunt clare, în sensul că instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit.
În ceea ce privește cererea de amânare depusă de reclamantul creditor pentru cel de-al doilea termen, din 02.10.2013, având în vedere calitatea de avocat, acesta putea să prevadă consecințele însă, deși citat cu menținea semnării cererii de chemare în judecată sub sancțiunea anulării cererii, reclamantul nu numai că nu s-a conformat dispoziției instanței, dar nu s-a prezentat nici la acest termen, solicitând amânarea și depunând o precizare de acțiune tot nesemnată iar dispozițiile art. 133 alin. 1 C.pr.civ. nu se opun ca instanța, din oficiu, să invoce lipsa semnăturii. De asemenea, susținerea recurentului că precizarea de acțiune avea o existență de sine stătătoare este neîntemeiată, din moment ce instanța fusese sesizată și investită prin cererea de chemare în judecată.
Intimata debitoare B. I. a formulat la rândul său, întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că prezența sa în cauză ca debitor se impunea, deoarece obiectul cauzei îl constituia validarea popririi iar codul de procedură civilă arată că părți în procesul de validare poprire sunt creditorul, terțul poprit și debitorul.
Mai arată intimata că instanța a interpretat și aplicat în mod corect actul dedus judecății, anulând cererea de chemare în judecată, ca nesemnată, aplicând în mod corect prevederile codului de procedură civilă însă atitudinea recurentului este necorespunzătoare, dovedită astfel prin numeroasele litigii purtate cu acesta.
În ședința publică din 10.12.2013, în temeiul art. 282 și 2821 C.pr.civ calea de atac exercitată de reclamantul creditor a fost recalificată din recurs în apel.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor formulate se constată că apelul este întemeiat pentru următoarele motive:
Pentru primul termen de judecată, din 18.09.2013, procedura de citare cu reclamantul creditor a fost îndeplinită prin afișare, dar la data de 18.09.2013, ora 9,11 acesta depune la dosar prin registratura instanței o cerere de apelare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată de care instanța ia act și lasă dosarul la sfârșitul ședinței, astfel cum este consemnat în încheierea de ședință din 18.09.2013, însă reclamantul creditor este lipsă.
În această ședință, instanța, constatând că față de dispozițiile art. 460 alin. 2 C.pr.civ., este lipsă de procedură cu debitorul, care nu a fost conceptat și citat în cauză, dispune citarea acestuia cu copie de pe acțiune. De asemenea, constatând că cererea de chemare în judecată nu a fost semnată, dispune citarea creditorului cu mențiunea de a semna cererea de chemare în judecată și totodată dispune comunicarea întâmpinării formulate de terțul poprit către reclamantul creditor și către debitor, cauza fiind amânată la data de 02.10.2013.
La data de 01.10.2013 creditorul înaintează la dosar prin e-mail cerere de amânare a judecății pentru termenul din 02.10.2013, însoțită de un extras de pe aplicația Ecris și o precizare de acțiune, însoțită de copii ale unor recipise de operațiuni emise de BRD –Sucursala Tg. J..
În ședința publică din 02.10.2013 instanța ia act că prin serviciul registratură s-a depus la dosar de către creditor o precizare de acțiune și constatând că, deși a fost citat cu mențiunea de a semna cererea de chemare în judecată sub sancțiunea anulării, creditorul nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a acoperi lipsa, a invocat din oficiu excepția nulității cererii de chemare în judecată, pe care a admis-o, dispunând anularea cererii.
Se constată astfel că prima instanță nu a observat că reclamantul creditor formulase cerere de amânare a judecății pentru termenul din data de 02.10.2013 și astfel, a soluționat cauza omițând a se pronunța asupra cererii de amânare.
Potrivit art. 156 alin. 1 C.pr.civ. instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată, însă cum instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, reclamantului creditor i s-a produs o vătămare, în condițiile reglementate de art. 105 alin. 2 C.pr.civ., încălcându-i-se dreptul la apărare.
Se constată astfel că în mod greșit prima instanță a soluționat cauza în temeiul unei excepții procesuale, fără a intra în cercetarea fondului și cum apelantul a solicitat în mod expres trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății, în temeiul art.297alin. 1 C.pr.civ. va fi admis apelul, va fi anulată hotărârea instanței de fond și va fi trimisă cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul, formulat de apelantul creditor Cabinet Individual de Avocat A. M. cu sediul în mun. C., .. 13, ., jud. D. și domiciliul procesual ales în mun. Drobeta Turnu Severin, .. 132, ., . civile nr. 3623/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata terț poprit C. Județeană de P. M. cu sediul în mun. Drobeta Turnu Severin, .. 3, jud. M. și intimata debitor B. I. domiciliată în mun. Drobeta Turnu Severin, .. 25, ., ., având ca obiect validare poprire.
Anulează sentința.
Trimite cauza aceleiași instanțe de fond pentru continuarea judecății.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Ianuarie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. B. | Judecător, M. P. | |
Grefier, D. A. D. |
Red. BA/DDA
5ex/29.01.2014
Jud. fond. C. A. R.
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3300/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 8/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
