Contestaţie la executare. Sentința nr. 3562/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3562/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 1145/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1145/R
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător V. R.
Judecător C. P.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-intimată C. SA C. București împotriva sentinței civile nr.3562/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimata-contestatoare . SRL și intimata D.- Secția D. Naționale Dr.Tr.S., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatei-contestatoare.
Întrucât s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 cod procedură civilă, instanța potrivit dispozițiilor art.150 cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr Tr S. la data de 31.05.2013, sub nr._, contestatoarea . SRL, în contradictoriu cu intimata . București-D.-S. Dr.Tr.S. a formulat contestație la executare împotriva executării silite începute de B. M. C. I., în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/21.06.2011, emis de CNANDR SA C. București, ca urmare a cererii creditoarei formulate prin Direcția Regională de D. și Poduri C., Secția D. Naționale S. T. S., a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr.3127/M/2012 din 21.11.2012, a somației nr.3127/M/2012 din 26.02.2013 și a înștiințării de înființare a popririi nr.3127/M/2012 din 26.02.2013.
Contestatoarea a solicitat instanței să desființeze măsurile executării silite prin poprire, să constate prescripția executării sancțiunii contravenționale, iar pe cale de consecință să anuleze titlul executoriu, somația, invocată mai sus, toate formele de executare efectuate și să dispună întoarcerea executării silite.
Motivând cererea, contestatoarea a arătat că la data de 17.05.2013, executorul judecătoresc, prin documentele emise în 26.02.2013, i-a comunicat că trebuie să se conformeze titlului executoriu, în sensul de achita suma de 738,86 lei, compusă din 126,39 lei debit și 612,47 lei cheltuieli de executare, fiindu-i comunicată și înștiințarea de înființare a unei popriri, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor, dar și un proces verbal de constatare a unei contravenții și care se consideră a fi titlul executoriu, proces verbal de care însă nu a avut cunoștință anterior datei de 17.05.2013.
A susținut că, nu i-au fost comunicate vreodată titlul executoriu sau somația de plată, act procedural prin care începe executarea silită și a cărei nerespectare, prin nestingerea debitului, duce la continuarea măsurilor de executare silită, astfel că având în vedere și faptul că înștiințarea de înființare a popririi a fost emisă și comunicată împreună cu somația, ba mai mult suma integrală a fost reținută din conturile sale anterior efectuării procedurilor legale, poprirea este lovită de nulitate, motiv pentru care solicită desființarea acesteia cu întoarcerea executării. Trebuie reținut și faptul că onorariul executorului este de 5 ori mai mare decât prezumtivul debit al societății noastre.
Cu privire la excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, care, în speță, conduce implicit la excepția prescripției executării silite, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 14 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 în care se arată că aceasta intervine atunci când procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, prescripția putând fi constatată, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, și în procedura plângerii contravenționale, posibilitate legală de care contestatoarea afirmă că a fost privată prin necomunicarea procesului verbal.
În opinia sa, din perspectiva prescripției executării sancțiunii contravenționale, se observă că termenul de o lună, prevăzut de art. 14 alin.(l) și art.25 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, este un termen special de prescripție a cărui împlinire atrage stingerea dreptului autorității de a obține executarea sancțiunii contravenționale aplicate.
De asemenea, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 alin.(l) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, modificată și completată raportat la art. 31 alin. (1) din același act normativ, comunicarea prin afișare, invocată de către instituția ce a aplicat sancțiunea, este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire.
Mai mult, contestatoarea a precizat că în cuprinsul procesului verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal invocat a fi titlu executoriu, . 1 nr.0155 912/21.06.2011, emis de CNANDR SA C., se arată că a fost afișat la data de 01.02.2011, adică cu peste 4 luni anterior emiterii sancțiunii contravenționale. Este univoc faptul că s-a dorit o eludare a actelor normative edictate pentru încheierea în mod valabil a procesului verbal, dar și a procedurilor ulterioare încheierii acestuia, având în vedere că fapta prezumtiv culpabilă a avut loc la data de 23.12.2010, comunicarea procesului verbal, doar prin afișare, la data de 01.02.2011, iar procesul verbal s-a încheiat la data de 21.06.2013, cu 2 zile înainte de a interveni prescripția prevăzută la art.13 alin 1 din OG2/2001, respectiv cea a aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, care se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, însă cu 4 luni după afișare.
În fine, s-a menționat faptul că procesul verbal, invocat a fi titlu executoriu, cuprinde 2 sancțiuni contravenționale, una în cuantum de 250 lei și alta în cuantum de 115,38 lei, sume ce trebuiau achitate la trezoreria de la sediul societății, iar în cazul în care aceasta se întâmpla în termen de 48 de ore amenda se diminua la 125 lei. Contestatoarea s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Dr.Tr.S., instituția ce trebuia să execute procesul verbal, prin adresa nr._/27.05.2013 comunicându-i-se că executarea nu a avut loc deoarece, din documentele pe care le posedă, nu rezultă că procesul verbal a fost comunicat în termenul legal.
În drept s-au invocat dispozițiile C.proc. Civ., OG 2/2001, anexându-se în copie înscrisuri, respectiv: procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/21.06.2011, procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/21.06.2011, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr.3127/M/2012 din 21.11.2012, somația nr.3127/M/2012 din 26.02.2013, înștiințarea de înființare a popririi nr.3127/M/2012 din 26.02.2013 și adresa nr._/27.05.2013 a Administrației Finanțelor Publice Dr.Tr.S..
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivate de faptul că C. nu a efectuat demersuri în vederea recuperării tarifului de despăgubire, întrucât acesta se achită în contul D. C..
La data de 13.06.2013, contestatoarea și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat conceptarea și citarea în cauză a D. C. – Secția D. naționale SND, instanța luând act de modificarea cererii de chemare în judecată, sub aspectul părților, prin încheierea de ședință din data de 13.06.2013.
Legal citată, intimatul C. SA C. BUCUREȘTI-D. S. DR.TR.S., a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, în temeiul art. 39 alin. 4 din OG 2/2001.
Pe fond, intimatul a solicitat respingerea contestației la executare, cu motivarea că autovehiculul deținut de . SRL a fost depistat în trafic că a circulat fără a avea rovinietă valabilă, respectiv nu face dovada achitării taxei de drum la data depistării în trafic.
Or, autovehiculul respectiv face parte din categoria autovehiculelor pentru care trebuie achitată T.U.R.D.N., excepțiile fiind clar reglementate în legislația în vigoare, respectiv art. 7 coroborat cu art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care s-a întocmit procesul-verbal de contravenție, cu respectarea prevederilor OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Precizând intimatul că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate, împotriva căruia nu s-a formulat plângere contravențională, s-a arătat că persoana contravenientă a devenit debitor al D. C., având obligația de a achita contravaloarea amenzii. Deoarece tariful de despăgubire prevăzut in înștiințarea de plata din PVCC se face venit la C. SA, pentru aceasta suma s-a demarat procedura executării silite.
În continuare, intimatul a arătat că procesul verbal de contravenție neatacat în termen de 15 zile de la comunicare constituie potrivit legii titlu executoriu fără investire sau vreo altă formalitate, iar potrivit art. 399 c.p.civ., prin procedura contestației la executare se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, în cazul când acesta nu este o hotărâre dată de o instanța judecătoreasca sau alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu exista o altă procedură prevăzută de lege, în speță, plângerea contravențională.
Intimatul a susținut faptul că debitorul nu a manifestat diligență nu-l prevalează de răspundere, întrucât conform principiului „ nemo censetur ignorare lege" nimeni nu se poate prevala prin necunoașterea legii, apărându-se prin invocarea ignoranței sau erorii.
Prin cererea de executare silită, intimatul s-a adresat B. M. Cladiu I. solicitând executarea silită a debitorului pentru neplata debitului prevăzut de titlu executoriu - Pvcc. . nr._/ 21.06.2011 in valoare de 28 euro, ce reprezintă contravaloarea tarifului de despăgubire prevăzut de art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, constituind venit propriu al C. SA - D. C..
Totodată precizează că suma prevăzută în somația emis B. M. C. I. cuprinde debitul mai sus menționat, cât si cheltuielile efectuate pentru îndeplinirea procedurii de executare silită, potrivit art. 371 ind.7 alin 2 c.p.civ. fiind în sarcina debitorului.
Cu privire la cheltuielile de executare, intimatul a solicitat să se rețină faptul ca Procesul – Verbal de cheltuieli a fost încheiat in mod legal de către executorul judecătoresc, respectând prevederile Ordinului nr. 2550/C/14.11.2006, corob. cu art. 39 alin 1 din legea 188/2000.
În opinia intimatului, controlul judiciar efectuat de către instanța de judecată în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc este limitat doar la verificarea încadrării acestuia in limitele prevăzute de legiuitor, iar nu de aprecierea asupra concordantei acestuia cu valoarea pricinii si munca îndeplinită de executor - dispoziție legală prevăzuta de art. 274 alin 3 c.p.civ. ce reglementează dreptul judecătorului de a reduce onorariul avocatului, în situația în care acesta este excesiv de mare în raport cu munca îndeplinită, neputând fii extinsă la mai multe situații, norma respectivă fiind de strictă aplicare.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 115-118 c.p.civ, anexând, în copie procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenție ._/21.06.2011.
Potrivit art. 167 alin. 1 C.proc.civ., instanța a administrat în cauză proba cu înscrisurile de la dosar, fiind înaintat dosarul de executare nr. 3127/M/2012 al B. M. C. I., în copie conform cu originalul(f.29-30).
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.3562/26.09.2013 Judecătoria Dr.Tr.S., a admis contestația la executare, pentru următoarele considerente:
Urmare a cererii de executare silită formulată de intimatul creditor C. D. C. la data de 16.10.2012 (f.30), cerere înregistrată pe rolul M. C. I. la data de 25.10.2012, pe temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție ._/21.06.2011 (f.31), prin încheierea pronunțată în ședința Camerei de Consiliu din 01.11.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._/225/2012 (f.35) s-a încuviințat executarea silită a respectivului titlu executoriu, împotriva debitorului contestator.
Așadar, cererea de executare silită fiind înregistrată la executorul judecătoresc anterior intrării în vigoare a Legii 134/2010, care la art. 622 alin. 2 dispune că executare silită începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, rezultă cu prisosință că prezenta urmează a fi analizată prin prisma vechiului Cod de procedură civilă.
În cadrul dosarului execuțional format pe rolul B. M. C. I., prin Somația - Înștiințare înființare poprire nr. 3127/M/2012, emisă la data de 26.02.2013 de către B. M. C. I. (f.43), contestatorul a fost somat să achite suma totală de 738,86 lei, compusă din suma 126,39 lei cu titlu de debit și suma de 612,47 lei cu titlu de cheltuieli de executare, stabilite în sarcina debitoarei prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 3127/M/2012 (f.37).
Contrar susținerilor intimatului, cu privire la inadmisibilitatea prezentei contestații la executare, instanța a reținut că potrivit art.399 C.pr.civ, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, contestația la executare având așadar drept scop verificarea legalității executării silite, astfel că în situația în care se constată că executarea silită nu a respectat normele prevăzute de lege, potrivit art.404 C pr civ, instanța poate anula actul de executare contestat sau poate dispune îndreptarea acestuia.
În speță, contestatoarea se pretinde vătămată prin începerea executării silite împotriva sa, executare pe care a apreciat-o ca fiind nelegală, astfel că instanța a constatat că prezenta cerere nu poate fi apreciată ca inadmisibilă de plano.
În ceea ce privește nulitatea executării, decurgând din necomunicarea titlului executoriu și a somației de plată, instanța a constatat că în speță, executarea silită s-a făcut în modalitatea popririi, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 454 C.p.civ., conform cărora poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată, rezultând așadar că nu se impunea anterior comunicarea către debitoare a somației de plată, astfel că judecătorul fondului a reținut că executorul judecătoresc a respectat întocmai prevederile legale aplicabile.
Verificând însă prescripția executării silite, în acord cu susținerile contestatoarei, instanța a constatat că potrivit art. 14 din OG 2/2001 prescripția executării silite intervine atunci când procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Or, în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) si art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție si a înștiințării de plata, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Este adevărat că din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției “sau” ar putea conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă. Instanța a reținut însă că interpretarea gramaticală nu este suficientă, pentru că nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile în materie penală.
În dreptul românesc, deși contravenția a fost scoasă de sub incidența legii penale, întreaga procedură de sancționare și ulterior, de contestare a procesului-verbal de contravenție trebuie să respecte garanțiile art. 6 paragraful 1 susmenționat, potrivit jurisprudenței CEDO ( Cauza A. împotriva României, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 octombrie 2007).
Din acest motiv, interpretarea si aplicarea dispozițiilor analizate urmează sa se realizeze printr-o altă metodă, cea mai adecvată fiind interpretarea logică si sistematică, întrucât permite a se evidenția natura și importanta drepturilor ocrotite.
Or, instanța a constatat că numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale.
Contravenientului trebuie sa i se dea posibilitatea sa cunoască efectiv actul încheiat, precum si data comunicării acestuia, pentru a-si formula apărările (plângerea contravenționala, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
În concluzie, instanța a constatat că procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului poate fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
În plus, simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art. 27 teza I OG 2/2001, care obliga organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal și că destinatarul a primit actul; pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină “avizul de primire”, care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție.
Față de aspectele reținute mai sus, instanța a constatat că intimatul nu a procedat inițial la comunicarea procesului verbal prin scrisoare recomandată cu aviz de primire, ci a apelat direct la procedura afișării actului constatator, modalitate de comunicare subsidiară însă celei prin poștă. Mai mult, din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenție ._/21.06.2011 (f.5) instanța a constatat că intimatul pretinde că procesul verbal a fost afișat la data de 01.02.2011, respectiv cu 4 luni anterior întocmirii lui.
În plus, din adresa nr._/27.05.2013, emisă de AFP M., instanța a reținut că organul de executare al sancțiunii contravenționale – AFP M. nu a procedat la începerea executării silite a procesului verbal de contravenție ._/21.06.2011, ce i-a fost transmis spre executare, întrucât documentația transmisă de C. nu a cuprins toate elementele prevăzute la art. 14 pct. 8 din OG 92/2003, respectiv din dovada de comunicare a procesului verbal nu a rezultat faptul că acesta fost comunicat în termenul legal.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că executarea silită pornită împotriva contestatoarei nu a respectat cerințele legale arătate mai sus, astfel că a admis contestația la executare și a anulat toate actele de executare îndeplinite în dosarul execuțional nr. 3127/M/2012 al B. M. C. I..
Având în vedere faptul că în speță executarea silită s-a finalizat prin reținerea întregii sume de 738,86 lei din conturile debitoarei, cu aplicarea art. 404 ind. 1 c.p.civ., potrivit cu care „întoate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”, coroborat cu art. 404 ind. 2 c.p.civ., care dispune că „în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării”, instanța a dispus întoarcerea executării silite, cu obligarea intimaților la restituirea către contestatoarea a sumei executate silit.
Cu referire la solicitarea de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, văzând dispozițiile art. 23 lit. e din Legea 146/1997, potrivit cu care sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât aceste sume nu pot fi puse în sarcina părții adverse.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata C. SA C. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă și eronat a admis contestația la executare considerând ca fiind prescrisă executarea sancțiunii contravenționale reprezentată de către tariful de despăgubire în valoare de 28 euro, apreciind că procesul verbal de constatare a contravenției trebuia comunicat prin poștă cu aviz de primire și numai în subsidiar prin afișare, apreciere reținută contrar prevederilor art.27 din OG 2/2001 potrivit cărora „Comunicarea procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează întrun proces verbal semnat de cel puțin un martor”, în speța de față în mod legal procedându-se la comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției prin afișare, în condițiile în care, fără dubiu, cele două modalități de comunicare sunt alternative, fără a exista o ordine de preferință între ele, iar recurgerea la una dintre acestea este necesară și suficientă pentru ca procedura de comunicare să fie considerată îndeplinită.
Sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului de drept „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” conform căruia, prin interpretare nu se poate restrânge aplicația unui text care a fost formulat general, generalitatea formulării ducând la generalitatea aplicării.
Mai mult decât atât, referitor la cele reținute cu privire la Decizia ICCJ nr.10/10.06.2013, prevederile acesteia sunt interpretate în mod eronat având în vedere faptul că acestea își au aplicabilitatea după data publicării acesteia în M.Of. și anume 23.07.2013, conform principiului neretroactivității prevăzut în Codul Civil.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată, constatarea deplinei legalități a formelor de executare silită și continuarea acestora.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază întemeiat pentru următoarele considerente:
C. legal:
Art.27 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit căruia comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Art.14 al.1 din același act normativ: Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii
Se observă că un proces verbal de contravenție se poate comunica prin poștă,cu aviz de primire,sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, legiuitorul stabilind două modalități fără a condiționa îndeplinirea acestora într-o anumită ordine, singurul scop urmărit fiind acela de certitudine a comunicării.
Or,față de acestea sentința instanței de fond este nelegală cât timp stabilește, deși legea nu o prevede ,o anumită ordine a comunicării condiționând comunicarea prin afișare de comunicarea prealabilă prin poștă.
În legătură cu constituționalitatea dispoziției cuprinsă în art.27 s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia nr.303/13.06.2013 în motivarea căreia se arată că prin Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011, Curtea a observat că, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1), art. 26 alin. (3) și art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, sunt reglementate două modalități tehnice de realizare a comunicării: prin înmânare și prin poștă sau afișare. Rațiunea celei din urmă constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate, așa încât aceasta să poată formula plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunii contravenționale aplicate fără a îngrădi accesul liber la justiție. Distinct de cele arătate, în privința respectării ordinii modalităților de comunicare prevăzute la art. 27 teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, Curtea a observat că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres obligativitatea respectării de către organele abilitate a ordinii în care metodele de comunicare în cauză au fost enumerate .
Tribunalul reține că deși prin R.I.L. nr.10/2013 Înalta curte de Casație și Justiției a stabilit în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire și că cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal,aceste aspecte nu sunt incidente în cauză întrucât comunicarea în cauză a fost făcută cu aproximativ 2 ani în urmă față de momentul pronunțării Î.C.C.J. iar decizia acesteia are efecte doar pentru viitor.
Date fiind acestea se constată că la data de 30.06.2011 a fost întocmit procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenție ., nr._ /21.06.2011, f.47, ocazie cu care s-a procedat la afișarea acestuia, în prezența martorului R. I..
Pentru toate aceste motive constatând că legiuitorul nu stabilește o anumită ordine a comunicării procesului verbal de contravenție și că în cauză recurenta a realizat procedura de comunicare în termenul de 30 zile de la întocmire în varianta stabilită de art.27 teza a II-a din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,în temei art.312 alin.1 și 2 V.C.pr.civ.,recursul va fi admis ,va fi modificată sentința în sensul că în baza art.399 V.C.pr.civ. va fi respinsă contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-intimată C. SA C. București împotriva sentinței civile nr.3562/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimata-contestatoare . SRL și intimata D.- Secția D. Naționale Dr.Tr.S., având ca obiect contestație la executare.
Modifică sentința.
Respinge contestația la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Noiembrie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, V. R. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.16.12.2013
tehnoredactat M.B., Ex.2/7 pag.
jud.fond O. C.
Cod operator 2626
| ← Anulare act. Sentința nr. 1866/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2225/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
