Acţiune în constatare. Decizia nr. 28/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 2394/320/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6791/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 28/2013
Ședința publică de la 18 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte M. B.-I.
Judecător A. B.
Grefier D. C.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de apelanții-reclamanți S. A. și S. A.-B., ambii cu domiciliul în Tg. M., .. 34, . și, respectiv de către apelantul-pârât G. A., cu domiciliul în Tg. M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1548 din data de 29 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 februarie 2013, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 12 februarie 2013, respectiv pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1548/2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._, astfel, cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 06.06.2012, a fost respinsă cererea principală formulată de reclamanții S. A. și S. A.-B., în contradictoriu cu pârâtul G. A., ca fiind neîntemeiată. A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, G. A., în contradictoriu cu reclamanții-pârâți, S. A. și S. A.-B.. Au fost obligați reclamanții-pârâți să încheie cu pârâtul-reclamant, în formă autentică, contract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul - apartament și teren aferent - situat în Tîrgu-M., .. 34, județul M., înscris în CF nr._/V Tîrgu-M., nr. cadastral 575/V; 576/V, iar, în caz de refuz, prezenta hotărâre va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare a imobilului. A fost obligat pârâtul-reclamant ca, în cazul în care părțile vor încheia contract autentic de vânzare-cumpărare a imobilului sau în cazul în care, în caz de refuz, prezenta hotărâre va fi valorificată ca act autentic de vânzare-cumpărare, să plătească reclamanților-pârâți prețul estimat la valoarea de circulația a imobilului la data transferului dreptului de proprietate, din care va fi scăzută suma de bani reprezentând echivalentul actual a 1.904 + 3800DM, plătiți de pârâtul-reclamant cu titlu de avans al prețului. Totodată, s-a dispus rectificarea înscrierilor din cartea funciară a imobilului - apartament și teren aferent - situat în Tîrgu-M., .. 34, județul M., înscris în CF nr._/V Tîrgu-M., nr. cadastral 575/V; 576/V, în sensul că vor fi radiate înscrierile de sub C 3 și C 4 din partea a III-a a cărții funciare.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că reclamanții-pârâți sunt proprietari imobilului situat în Tîrgu-M., .. 34, județul M. înscris în C.F._/V Tîrgu-M., nr. cadastral 575/V; 576/V, imobil alcătuit din apartamentul nr. 5 și terenul aferent în cotă-parte de 85/619, moștenit în calitate de legatari universali de la Aszalos I., conform certificatului de moștenitor nr. 23/21.05.2004, eliberat de Biroul notarilor publici asociații T. (f. 20), fiind anterior dobândit de testator în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995 ca bun propriu prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 652/19.06.1997 (f. 17-19).
Prin convenția intitulată ”promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare” întocmită și autentificată sub nr. 1218 la data de 29.06.1999 de Biroul notarului public F. Doinița A. (f. 4 dosar fond), pârâtul-reclamant G. A. a convenit cu autorul reclamanților-pârâți, defunctul Aszalos I., în sensul că, acesta din urmă, în calitate de promitent-vânzător, fiind proprietar exclusiv al imobilului, va vinde pârâtului-reclamant, în calitate de promitent-cumpărător, după expirarea interdicției legale de înstrăinare de 10 ani, imobilul - apartament - situat în Tîrgu-M., .. 34, județul M. înscris în C.F._/V Tîrgu-M., nr. cadastral 575/V; 576/V, cu prețul de 50 000 000 lei (ROL), echivalent al sumei de 5 950 DM (mărci germane), calculat la cursul de 1 DM = 8 400 lei. În același contract, părțile au prevăzut indivizibilitatea obligațiilor reciproce, inclusiv în regimul succesoral eventual, așa cum rezultă din pct. 4 din contract (f. 4 dosar fond), ceea ce semnifică faptul că au avut în vedere și au urmărit supraviețuirea obligațiilor și drepturilor asumate și după faptul morții oricărora dintre ele.
În cauză, s-a reținut că reclamanții, prin cererea de chemare în judecată, au solicitat constatarea caducității promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, motivat, în esență, de două argumente: în primul rând, deoarece interdicția de înstrăinare a expirat la data de 19.06.2007 și că promitentul-cumpărător, pârâtul-reclamant în cauză, nu și-a exprimat intenția de a cumpăra bunul în termen de 6 luni de la acel moment, iar, în al doilea rând, deoarece, promitentul-vânzător a decedat la data de 17.03.2004, ulterior încheierii convenției, dar anterior expirării interdicției de înstrăinare.
În ce privește cererea principală, instanța reține că niciunul dintre cele două motive invocate în susținerea cererii nu sunt întemeiate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, în ce privește primul motiv, s-a reținut că, prin contractul de închiriere autentificat sub nr. 163 din 16.02.1999 de Biroul notarului public A. O., pârâtul-reclamant a dobândit un drept de folosință asupra imobilului pe un termen care a expirat la data de 30.06.2007, cu posibilitatea de prelungire, conform contractului. În continuare, s-a reținut că, pârâtul-reclamant a formulat cererea reconvențională în prezentul dosar la data de 11.06.2008, deci la mai puțin de un an de la momentul în care a început să curgă termenul de prescripție al dreptului său de creanță constând în facultatea de a cere încheierea unui contract autentic de vânzare-cumpărare al imobilului. Așadar, cel mult s-ar fi putut pune problema prescripției dreptului, iar nu a caducității. Oricum, argumentul reclamanților-pârâți că pârâtul-reclamant trebuia să-și exprime intenția de cumpărare în termen de șase luni de la expirarea interdicției nu poate fi reținut, deoarece nu este prevăzută nicio clauză contractuală și nu există nicio dispoziție legală în acest sens. În concluzie, pentru acest motiv nu poate fi constatată caducitatea convenției autentice de "promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare".
În ce privește cel de-al doilea motiv, reține că, potrivit regulilor caracteristice în materia efectelor actului juridic civil, caducitatea intervine în caz de deces doar în privința legatelor sau în alte cazuri particulare (oferta de a contracta devine caducă dacă ofertantul decedează înainte de acceptarea ei). În ipoteza actelor juridice patrimoniale generatoare de drepturi de creanță, faptul morții uneia dintre părțile raportului juridic nu atrage caducitatea actului juridic, deoarece de regulă, drepturile și obligațiile generate de acesta se transmit succesorilor. În cauză, obligația asumată de autorul reclamanților-pârâți prin contractul autentic de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare nr. 1218 din 29.06.1999 s-a transmis acestora, ca efect al testamentului autentificat sub nr. 2417 din 22.11.2002 (f. 152), prin care aceștia au fost desemnați ca legatari universali ai averii defunctului Aszalos I., așa cum rezultă din certificatului de moștenitor nr. 23 din 21.05.2004 (f. 20). În concluzie, nici pentru acest motiv nu poate fi constatată caducitatea.
În consecință, cererea principală va fi respinsă ca fiind neîntemeiată.
În ce privește cererea reconvențională, instanța de fond a reținut că, efect al transmisiunii universale a patrimoniului defunctului promitent-vânzător către legatarii universali, reclamanții-pârâți în cauză, promitentul-cumpărător, (pârâtul-reclamant) titular al dreptului de creanță ce constă în facultatea de a obține încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobil poate solicita și obține realizarea dreptului său și împotriva succesorilor universali ai defunctului, reclamanții-pârâți.
În cauză, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prin care reclamanții-pârâți, în calitate de promitenți-vânzători, să fie obligați să încheie contract autentic de vânzare-cumpărare al imobilului în litigiu. Cu toate acestea, instanța nu va putea să pronunțe o dispoziție prin care hotărârea judecătorească să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în caz de refuz al debitorilor, deoarece pârâtul-reclamant nu a formulat o cerere expresă în acest sens, în aplicarea principiului disponibilității desfășurării procedurilor judiciare civile.
În continuare, în ceea ce privește divergențele legate de plata prețului instanța de fond a reținut că rezultă cu certitudine din promisiunea de vânzare-cumpărare plata echivalentului în lei a 1 904 DM (pentru a respecta voința părților, calculele se vor raporta la prețul stabilit în valută, de 5 950 DM, din care s-a plătit inițial 16 000 000 ROL [1 600 lei], care prin regula de trei simplă, raportat la cursul de schimb 1 DM = 8 400 lei, echivalează cu 1 904 DM). În ce privește valorizarea înscrisului de la fila 159 instanța reține că pârâtul reclamant a mai achitat o parte din preț în cuantum de 3800 DM rămânând de achitat un rest de preț de 246 DM.
Instanța de fond a constatat că defunctul Aszalas I. a întocmit mai multe testamente succesive în favoarea mai multor persoane diferite, ultimul testament întocmit în favoarea reclamanților-pârâți având ca efect revocarea celorlalte. În orice caz legatul universal cuprins în testament este o liberalitate, având ca temei intenția de gratificare a legatarilor (donandi causa). În consecință în situația în care s-ar aprecia că ar mai fi rămas un rest de preț de doar 246 DM (5 950 DM - [1904 DM + 3 800 DM] = 246 DM) ar fi imposibil de respectat voința testatorului, cu atât cu cât valuta nu mai există în prezent. De asemenea, transformarea prețului exprimat în mărci germane într-o altă valută ar fi imposibilă deoarece părțile au stabilit ele însele la momentul încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare un curs de schimb lei - marcă germană aceasta fiind voința expresă a părților. În realitate, soluția echitabilă și judicioasă este aceea ca pârâtul-reclamant să achite la momentul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare suma reprezentând procentul din prețul stabilit de părți și rămas neachitat raportat la valoarea actualizată a imobilului, cu scăderea sumelor plătite deja cu titlul de preț, într-o apreciere procentuală. Astfel suma de 1904 DM (achitată la momentul încheierii contractului autentic de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare), la care se adaugă suma de 3800 DM (achitată conform înscrisului sub semnătură privată de la fila 159) plătite cu titlu de avans al prețului, reprezintă 95,6% din prețul convenit de părți în valuta specificată (5 950 DM). Așadar, la momentul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare, pârâtul reclamant va mai avea de plată o diferență de preț constând în echivalentul în lei a 4,14% din valoarea actualizată a imobilului.
În final, în ce privește rectificarea înscrierilor din cartea funciară, ținând cont de faptul că ambele părți au fost de acord, instanța de fond a admis cererea accesorie cererii reconvenționale a pârâtului-reclamant și a dispus radierea înscrierilor de sub C3 și C4 din partea a treia a cărții funciare a imobilului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții-pârâți S. A. și S. A.-B., cât și pârâtul reclamant G. A..
Prin apelul declarat de pârâtul reclamant G. A., acesta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul de a se elimina din dispozitivul hotărârii alin. 4 referitor la obligația pârâtului-reclamant de a plăti reclamanților-pârâți prețul estimat la valoarea de circulație a imobilului la data transferului de proprietate, din care să fie scăzută suma de bani echivalentă sumei plătite de pârâtul-reclamant cu titlu de avans al prețului, cu obligarea reclamanților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță și în apel.
În motivare, pârâtul reclamant a menționat că prețul imobilului în cauză a fost stabilit la suma de 50.000.000 ROL, iar pentru a păstra valoarea restului de preț neachitat la momentul promisiunii de vânzare-cumpărare, părțile au înțeles să se raporteze la cursul de 8400 lei/DM, deci la prețul de 5950 DM.
A mai arătat pârâtul-reclamant că la momentul promisiunii de vânzare-cumpărare a achitat suma de 16.000.000 lei, echivalentul a 1904 DM și a mai rămas de achitat echivalentul a 4046 DM. La data de 17.05.2005, a mai achitat suma de 3800 DM și a mai rămas un rest de preț în cuantum de 246 DM. După retragerea din circulație a mărcii germane și înlocuirea acestei monede cu moneda unică europeană – EURO-cursul de schimb fixat irevocabil față de euro a fost de 1 EUR=1,_ D., aspect ce poate fi verificat pe pagina de internet a Băncii Centrale Europene http://www.ecb.int/euro/intro/html/index.ro.html. Având în vedere acestea, este posibilă stabilirea restului de preț în lei astfel încât să se respecte voința părților și dorința promitentului vânzător, restul de preț de 246 DM, adică 125,77 EUR, urmând a fi achitat reclamanților-pârâți la cursul de schimb stabilit de BNR din ziua plății.
A mai învederat pârâtul reclamant că având în vedere culpa procesuală a părților, reclamanții –pârâți trebuia să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată, dar instanța a omis să se pronunțe în aceste sens.
În drept, pârâtul reclamant a invocat prevederile art. 282 și urm C. proc. civ.
Prin apelul declarat de reclamanții pârâți S. A. și S. A.-B., aceștia au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii principale și respingerii acțiunii reconvenționale, cu obligarea pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții pârâți au menționat că promisiunea de vânzare-cumpărare a fost înscris în CF cu mențiunea că este valabilă de la data expirării termenului de interdicție de înstrăinare pe o perioadă de 6 luni de la data ridicării interdicției în favoarea C3 G. A.. Instanța de fond în mod nelegal a nesocotit înscrierile din cartea funciară cu toate că aceste înscrieri nu au fost înlăturate în vreun fel și până la momentul înlăturării lor din cartea funciară, aceste înscrieri produc efecte juridice conform celor înscrise în cartea funciară.
Au mai învederat reclamanții pârâți că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu ar fi caducă promisiunea de vânzare-cumpărare deoarece obligația promitentului vânzător s-ar fi transferat asupra lor în calitate de moștenitori ai defunctului promitent vânzător. Atât defunctul cât și ei au avut reprezentarea, la momentul întocmirii testamentului, că promisiunea de vânzare-cumpărare este caducă, raportat la mențiunile din CF.
În ceea ce privește modul de soluționarea acțiunii reconvenționale, reclamanții-pârâți au arătat că instanța de fond nu a avut în vedere un înscris oficial provenit de la Spitalul de Boli Psihice Târnăveni, înscris din care rezultă că defunctul Aszalos I. era internat în spital, fiind externat la data de 18.05.2000, astfel că nu avea cum să semneze declarația din 17.05.2000.
Au subliniat reclamanții-pârâți că este incredibil că defunctul ar fi dorit să vândă imobilul pârâtului-reclamant și că ar fi încasat de la acesta o sumă de bani în anul 2000, atât timp cât defunctul prin declarația dată în fața notarului la 22.03.1999 a revocat testamentul făcut în favoarea pârâtului reclamant. De asemenea, înscrisul intitulat declarație comporta unele adăugiri în sensul că pârâtul reclamant ar fi achitat diferența de 34 milioane lei sumă restantă din promisiunea de vânzare-cumpărare. Prin înscrisul de la fila 159, pârâtul-reclamant s-a obligat să achite ratele pentru imobil, dar la dosarul cauzei chitanțele poartă numele defunctului, pârâul-reclamant nefăcând dovada îndeplinirii obligației. Mai mult, ei au fost cei care au achitat integral apartamentul, aspect neanalizat de către instanța de fond.
Au mai opinat că modul de determinare a prețului de către instanța de fond este arbitrar nefiind fundamentat de probe. De asemenea, dei în considerente,instanța de fond a reținut că: cu toate acestea, instanța nu va putea să pronunțe o dispoziție prin care hotărârea judecătorească să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în caz de refuz al debitorilor, deoarece pârâtul-reclamant nu a formulat o cerere expresă în acest sens, în aplicarea principiului disponibilității desfășurării procedurilor judiciare civile, în dispozitiv a obligat reclamanții-pârâți să încheie contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu.
Au mai arătat reclamanții pârâți că diferența de preț trebuia determinată în momentul perfectării actului notarial, deci nu există un element temporar de referință.
Reclamanții pârâți au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului pârâtului reclamant.
În motivare, au arătat că nu există o expertiză sau vreun document emis de către o instituție specializată prin care să fie stabilit cursul de referință dintre marca germană și euro. Există suspiciuni cu privire la locul încheierii înscrisului din 17.05.2000.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac prevăzută de art.295 alin.1 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește apelul reclamanților-pârâți, Tribunalul apreciază ca nefondată critica privind caducitatea promisiunii de vânzare-cumpărare ca urmare a neîncheierii contractului de vânzare-cumpărare în termen de 6 luni de la data expirării termenului de interdicție de înstrăinare.
În acest sens, se are în vedere că în cuprinsul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare întocmită și autentificată sub nr. 1218 la data de 29.06.1999 de Biroul notarului public F. Doinița A. (f. 4 dosar fond), nu a fost inserată o clauză în acest sens. Mențiunea din CF în sensul valabilității de la data expirării termenului de interdicție de înstrăinare pe o perioadă de 6 luni în favoarea C3 limitează în timp doar opozabilitatea față de terți a notării în CF a promisiunii de vânzare-cumpărare iar nu însăși perfectarea contratului de vânzare-cumpărare.
De asemenea, nu poate fi reținută critica reclamanților pârâți privind caducitatea promisiunii de vânzare-cumpărare în discuție ca urmare a decesului promitentului vânzător.
Sub acest aspect, în mod judicios instanța de fond a reținut că în ipoteza actelor juridice patrimoniale generatoare de drepturi de creanță, faptul morții uneia dintre părțile raportului juridic nu atrage caducitatea actului juridic, deoarece de regulă, drepturile și obligațiile generate de acesta se transmit succesorilor. În cauză, obligația asumată de autorul reclamanților-pârâți prin contractul autentic de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare nr. 1218 din 29.06.1999 s-a transmis acestora, ca efect al testamentului autentificat sub nr. 2417 din 22.11.2002 (f. 152 dosar fond), prin care aceștia au fost desemnați ca legatari universali ai averii defunctului Aszalos I., așa cum rezultă din certificatului de moștenitor nr. 23 din 21.05.2004 (f. 20 dosar fond).
Revocarea de către defunctul Aszalos I. la data de 22.03.1999 a testamentului făcut în favoarea pârâtului reclamant nu atrage concluzia inexistenței plății efectuate de către pârâtul-reclamant în anul 2000. Nu s-a făcut dovada falsificării înscrisului intitulat declarație(fila 159 dosar fond). Atât timp cât, potrivit raportului de expertiză criminalistică efectuat în cauză, semnătura promitentului din declarația dată la data de 17.05.2000, ce poartă consemnarea fila 159, aparține numitului Aszalos I., este lipsit de relevanță juridică faptul că în biletul de ieșire din spital(fila 165 dosar fond) se menționează că defunctul a fost externat după această dată, respectiv în 18.05.2000.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv al cererii reconvenționale, în mod legal instanța de fond nu a procedat la analiza înscrisurilor ce atestă plata ratelor aferente apartamentului în litigiu.
Deși este eronată reținerea de către instanța de fond în considerentele sentinței atacate a mențiunii potrivit căreia cu toate acestea, instanța nu va putea să pronunțe o dispoziție prin care hotărârea judecătorească să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în caz de refuz al debitorilor, deoarece pârâtul-reclamant nu a formulat o cerere expresă în acest sens, în aplicarea principiului disponibilității desfășurării procedurilor judiciare civile, acest aspect nu este de natură a atrage reformarea sentinței atacate cu privire la soluția pronunțată asupra cererii reconvenționale.
În ceea ce privește determinarea diferenței de preț, Tribunalul va avea în vedere ca element temporar de referință data pronunțării deciziei.
În ceea ce privește apelul pârâtului-reclamant, Tribunalul are în vedere că în cuprinsul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare întocmită și autentificată sub nr. 1218 la data de 29.06.1999 de Biroul notarului public F. Doinița A. (f. 4 dosar fond), pârâtul-reclamant și autorul reclamanților-pârâți au insert o clauză valutară, stabilind ca monedă de plată – leul și ca monedă de referință – maca germană. Astfel, prețul imobilului a fost convenit la suma de 50 000 000 lei (ROL), echivalent al sumei de 5 950 DM (mărci germane), calculat la cursul de 1 DM = 8 400 lei.
Se reține că din prețul totalul de 5950 mărci germane, pârâtul reclamant a achitat echivalentul a 5704 mărci germane(1904 DM la data încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare, respectiv 29.06.1999, precum și suma de 3800 DM la data de 17.05.2005-fila 159 dosar fond), rămânând de achitat echivalentul a 246 mărci germane.
Deși moneda de referință respectiv marca germană a fost retrasă din circulație fiind înlocuită cu moneda euro, Tribunalul reține că prețul convenit de părți la momentul perfectării promisiunii de vânzare-cumpărare este determinabil în prezent, prin raportare la cursul 1 EUR= 1,_ D., stabilit irevocabil de Banca Centrală Europeană, potrivit site-ului oficial al instituției europene menționate. Astfel, restul de preț de 246 DM, reprezintă echivalentul a 125,77 EUR, respectiv suma de 557,16 lei (la cursul 1 EUR =4,43 lei, de la data pronunțării prezentei).
Prețul actualizat al imobilului în moneda de plată (lei), determinat prin raportare la cursul marcă- euro și, succesiv, euro-leu din ziua pronunțării prezentei, este de 5950/1,_ x 4,43=13,477 lei
Întrucât diferența de preț este determinabilă potrivit voinței părților exprimată în cuprinsul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, nu se justifică stabilirea acestei diferențe de preț prin raportare procentuală la valoarea de circulație a imobilului. Atunci când potrivit contractului, prețul se determină prin raportare la un factor de referință, iar acest factor nu există, a încetat să mai existe ori nu mai este accesibil, el se înlocuiește în absența unei convenții contrare, cu factorul de referință cel mai apropiat. În acest sens sunt și prevederile art. 1234 NCC, care fără a fi incidente în cauză ratione temporis reflectă tendință legislativă cu privire la acest aspect.
În ceea ce privește criticile privind omisiunea primei instanțe de a se pronunțat asupra cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtul reclamant, Tribunalul le apreciază ca inadmisibile deoarece pârâtul nu a solicitat instanței de fond completarea hotărâri iar conform art. 2812a C. proc. civ. completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului, ci numai în condițiile art. 2812.
Față de cele expuse, în temeiul art. 296 C. proc. civ., Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanții pârâți S. A. și S. A.-B., împotriva sentinței civile nr. 1548 din data de 29 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Va admite apelul formulat de pârâtul reclamant G. A. împotriva sentinței civile nr. 1548 din data de 29 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Va schimba în parte sentința atacată în sensul că:
Va obliga reclamanții pârâți să încheie cu pârâtul reclamant contract de vânzare cumpărare, în formă autentică având ca obiect imobilul compus din apartament și teren aferent situat în Tg.M., ..34, județul M., cu nr. cadastral 575/V, 576/V, la prețul de 13.477 lei iar în caz de refuz al reclamanților pârâți, prezenta hotărâre va ține loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Va constata că pârâtul reclamant G. A. a achitat din prețul actualizat de 13.477 lei, suma de 12.919,84 lei, rămânând neachitat un rest de 557,16 lei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate referitoare la respingerea cererii principale a reclamanților pârâți și rectificarea înscrierilor din CF.
Având în vedere prevederile art. 274 C. proc. civ., faptul că reclamanții pârâți au căzut în pretenții iar pârâtul reclamant a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, va obliga reclamanții pârâți la plata în solidar către pârâtul reclamant a sumei de 29,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanții pârâți S. A. și S. A.-B., ambii cu domiciliul în Tg. M., .. 34, ., împotriva sentinței civile nr. 1548 din data de 29 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Admite apelul formulat de pârâtul reclamant G. A., cu domiciliul în Tg. M., ., ., împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Obligă reclamanții pârâți să încheie cu pârâtul reclamant contract de vânzare cumpărare, în formă autentică având ca obiect imobilul compus din apartament și teren aferent situat în Tg.M., ..34, județul M., cu nr. cadastral 575/V, 576/V, la prețul de 13.477 lei, iar în caz de refuz al reclamanților pârâți, prezenta hotărâre va ține loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Constată că pârâtul reclamant G. A. a achitat din prețul actualizat de 13.477 lei, suma de 12.996 lei, rămânând neachitat un rest de 481 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate referitoare la respingerea cererii principale a reclamanților pârâți și rectificarea înscrierilor din CF.
Obligă reclamanții pârâți la plata în solidar către pârâtul reclamant a sumei de 29,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2013
Președinte, M. B.-I. | Judecător, A. B. | |
Grefier, D. C. |
Red.MBI
Tehnored.24.04.2013/CDG/4 ex.
Jud.fond.F. L.
| ← Anulare act. Decizia nr. 837/2013. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 214/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
