Revendicare imobiliară. Decizia nr. 526/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 526/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 926/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ NR. 526/2013
Ședința publică din data de 11 iunie 2013
Completul constituit din:
Președinte: E. O.
Judecător: C. M.
Judecător: A. A.-B.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul C. L. al Municipiului R., cu sediul în R., .. 41, jud. M., împotriva deciziei civile nr. 230 din data de 28 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 mai 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de 04 iunie 2013, iar apoi pentru data de azi, 11 iunie 2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
În data de 01.02.2013 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr. nr._ contestația în anulare formulată de C. L. al mun. R. împotriva deciziei civile nr.230/28.09.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, sentință pe care o apreciază ca nelegală prin prisma obligațiilor stabilite în sarcina contestatorului.
Se arată că motivul contestației îl constituie faptul că soluționarea dosarului s-a făcut cu interpretarea greșită a legii, dezlegarea dată fiind rezultatul unei omisiuni –greșeli materiale constând în aceea că prin dispozitivul hotărârii nu s-a dispus întinderea obligației Consiliului L. al mun. R., în calitatea acestuia de administrator al domeniului public sau privat al Statului.
Se mai arată că din înscrisurile depuse la dosar se constată că C. L. al mun. R. nu a fost deloc apărat în apel.
Se arată că în rejudecare, în dosar nr._ instanța a apreciat că și Consiliului L. al mun. R. este unul din reprezentanții Statului, cu toate că pe fondul cauzei reclamantul S. E. nu a făcut dovada că imobilul obiect al judecății a fost trecut din domeniul public sau privat al Statului R. în domeniul public/privat al mun. R..
În condițiile în care la data rejudecării cauzei s-a pus în discuție doar motivul de casare indicat de instanța superioară de control - calitatea procesuală pasivă a M.F.Publice, instanța a omis să se pronunțe asupra aceleiași calități procesuale pasive a Consiliului local al mun. R..
Se arată că din motivarea hotărârii rezultă că motivul determinant pentru care instanța a pronunțat hotărârea în contradictoriu și cu C.L. R. l-a constituit înscrierea de carte funciară din care nu rezultă că bunul ar fi intrat în proprietatea unității administrativ teritoriale, astfel încât, față de mențiunile din cartea funciară și față de dispozițiile art.12 din legea nr.213/1998 instanța a apreciat excepția ca neîntemeiată, respingând-o.
Arată contestatoarea că în rejudecare, la termenul la care s-a pus în discuție calitatea procesuală a părților in fapt, instanța s-a pronunțat strict pe motivul de casare a sentinței din dosar nr.1756/R/2007, menținând în totalitate dispozitivul hotărârii casate.
Se arată că în principiul rolului activ al instanței, în vederea justei soluționări a cauzei, avându-se în vedere că prin încheiere s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor în calitatea acestuia de reprezentant al Statului R.-proprietar al construcțiilor-instanța era obligată să se pronunțe și asupra calității procesuale pasive a Consiliului L. R. și a obligațiilor ce îi revin în raport de calitatea acestuia de Administrator al domeniului public și privat al mun. R..
Susține contestatoarea că prin dispozitivul hotărârii, instanța nu s-a pronunțat asupra întinderii obligațiilor C.L. R., lăsând la aprecierea reclamantului posibilitatea de a se îndrepta cu pretenții împotriva ambilor obligați prin sentință, cu toate că în speță C.L. R. nu îi revine nici o obligație cu privire la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul trecut în proprietatea Statului fără titlu valabil, pentru că anterior au fost acordate despăgubiri de S. R. prin M.F.P.
P. întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 24.05.2013 intimații S. S. T. și S. F. E. au invocat excepția nulității contestației în anulare solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă și neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În privința nulității contestației se arată că aceasta nu cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.112 Cod de procedură civilă, lipsind numele părților și adresele acestora.
Arată în continuare intimații că contestația în anulare este inadmisibilă deoarece motivele invocate nu se încadrează în motivele prevăzute limitativ de art.317 și 318 Cod de procedură civilă; de asemenea, conform art.317 Cod de procedură civilă pot fi atacate pe această cale extraordinară doar hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, ori în cazul de față se atacă o sentință care prin sine nu este o hotărâre irevocabilă.
În ipoteza în care petenta era nemulțumită de hotărârea primei instanțe avea decshisă calea de atac ordinară a apelului pe care nu a exercitat-o, astfel încât aceasta nu mai poate folosi direct calea extraordinară de atac a apelului.
Se mai arată că susținerile contestatoarei în conformitate cu care instanța ar fi omis să se pronunțe asupra excepției lipsei calității a C.L. R. sunt greșite, în condițiile în care nimeni nu a invocat această excepție astfel încât instanța nu avea obligația de a se pronunța, în condițiile în care excepția respectivă nu este una de ordine publică.
Intimații consideră că în mod eronat susține contestatoarea că instanța nu s-a pronunțat asupra întinderii obligațiilor C.L. R. deoarece rezultă în mod evident din sentință că pârâții sunt obligați la plata sumei stabilite.
Simplul fapt că contestatoarea nu are personalitate juridică și buget propriu și buget propriu nu absolvă de răspundere din moment ce se află în subordinea unei persoane juridice, respectiv Mun. R..
Se mai arată că poziția contestatoarei este contradictorie, deoarece, deși inițial susține că nu are personalitate juridică, totuși solicită stabilirea întinderii obligațiilor ce îi revin.
În drept se invocă prevederile art115 și art.274 Cod de procedură civilă.
Reține tribunalul că decizia contestată a fost pronunțată de Tribunalul M. ca urmare a apelurilor declarate de R.A.G.C.L. R. și S. R. prin M.F.P. împotriva sentinței civile nr.367/18.02.2010 a Judecătoriei R..
P. decizia nr.230/28.09.2010 a fost admis apelul declarat de apelanta ., împotriva Sentinței civile nr.367 din 18.02.2010, pronunțată de Judecătoria R., în dosarul nr._, hotărârea atacată fiind schimbată în parte.
S-a luat act și s-a constatat renunțarea reclamanților la judecată față de R. R..
Au fost menține restul dispozițiilor din hotărârea primei instanței privitor la ceilalți pârâți.
A fost respinsă apelul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor
Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice M. împotriva aceleași hotărâri.
P. întâmpinarea formulată, intimații S. S. T. și S. F. E. au invocat nulitatea contestației formulate pentru nerespectarea prevederilor artr.112 Cod de procedură civilă, motivat de faptul neindicarea numelor/adreselor părților în cuprinsul cererii.
Această excepție nu poate fi primită, deoarece neindicarea numelor/adreselor părților în cuprinsul cererii formulate într-o cale extraordinară de atac nu atrage sancțiunea nulității absolute a cererii, această sancțiune nefiind una prevăzută în mod expres de lege iar aplicarea unei asemenea sancțiuni pentru o omisiune de natura celei la care intimații se referă ar constitui un formalism rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac și să restrângă nejustificat accesul liber la justiție.
În condițiile în care, așa cum am arătat anterior, ne aflăm într-o cale extraordinară de atac este evident că toate elementele care lipsesc din cererea formulată se regăsesc în totalitate în actele dosarului în care s-a pronunțat hotărârea care face obiectul căii extraordinare de atac, și nu sunt indispensabile pentru identificarea părților litigante.
Criticile formulate de contestatoare în legătură cu omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra întinderii obligației stabilită în sarcina C.L. R. de prima instanță nu constituie în mod evident un motiv de contestație în anulare din cele expres și limitativ prevăzute de art.317 și 318 Cod de procedură civilă.
De altfel, contestatoarea, deși atacă cu contestație în anulare decizia nr.230/28.09.2010 înțelege să formuleze o mulțime de critici atât împotriva hotărârii de primă instanță cât și împotriva deciziei pronunțate în apel, în condițiile în care exercitarea căii de atac extraordinare a contestației în anulare pentru motivele prevăzute de art.317 Cod de procedură civilă poate fi exercitată doar dacă respectivele motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului.
Constată tribunalul că nici unul din motivele prevăzute de art.317 Cod de procedură civilă nu a fost invocat de petentă.
În condițiile art.318 al.1 Cod de procedură civilă pot fi atacate doar hotărârile pronunțate de instanțele de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Omisiunea instanței de a se pronunța asupra întinderii obligației C.L. R. nu constituie o greșeală materială de natura celei avute în vedere de art.318 al.1 teza 1 Cod de procedură civilă, iar solicitării contestatoarei de a se lămuri dispozitivul sub acest aspect nu i se poate răspunde în procedura pendinte, acesta putând eventual apela, pentru lămurirea dispozitivului hotărârii la procedura prevăzută de art.281 ind.1 Cod de procedură civilă.
Invocă petenta și faptul că nu ar fi fost apărată în apel, însă nici acest motiv nu se circumscrie celor enumerate de art.317-318 Cod de procedură civilă, putând fi considerat eventual un motiv de revizuire (respectiv cel prevăzut de art.322 pct.6 Cod de procedură civilă).
În condițiile în care prin prezenta contestație nu se atacă hotărârea instanței de recurs ci hotărârile date în primă instanță și apel, în mod vădit contestația formulată apare ca neîntemeiată, din toate punctele de vedere, motiv pentru care urmează a fi respinsă.
Deși intimații au solicitat prin întâmpinarea formulată cheltuieli de judecată, față de faptul că dovada avansării acestor cheltuieli nu a fost depusă la dosarul cauzei anterior închiderii dezbaterilor, acestea nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de C. L. al Municipiului R., cu sediul în R., .. 41, jud. M., împotriva deciziei civile nr. 230 din data de 28.09.2010, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2013.
Președinte, E. O. fiind plecat în concediu semnează Vicepreședintele instanței I. L. | Judecător, C. M. | Judecător, A. A.-B. fiind plecată în concediu semnează Vicepreședintele instanței I. L. |
Grefier, M. M. |
Red: A.A.-B.
Tehnored: M.M.
Data: 23.07.2013/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 34/2013. Tribunalul MUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 880/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
