Acţiune în constatare. Decizia nr. 967/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 967/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 1946/308/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 967/2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte C. S.
Judecător A. A.-B.
Judecător M. M.
Grefier M. V.
Pe rol judecarea recursului declarat de către reclamanta-recurentă J. E., cu domiciliul ales în mun. Sibiu, ., jud. Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 184/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă domnul avocat A. F. pentru recurentă, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că recursul pendinte este declarat și motivat în termen legal, însă nu s-a depus la dosarul cauzei, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar în cuantumul stabilit de instanță, respectiv: 3927 lei și 5 lei timbru judiciar, deși recurenta a fost citată cu această mențiune (f.14 dosar).
Reprezentantul recurentei, în privința taxei judiciare de timbru, învederează că citația înaintată la Cabinetul său de avocatură a fost afișată, motiv pentru care nu a avut cunoștință de termen și nici de cuantumul taxei de timbru. De pe portalul instanțelor de judecată a aflat termenul de judecată și s-a prezentat în instanță, dar nu a avut cunoștință de cuantumul taxei de timbru decât în această zi, când s-a prezentat în cauză. Având în vedere că suma ce trebuie achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru este mare, solicită, în principal, acordarea unui termen pentru plata ei, iar în subsidiar, suspendarea pricinii, în raport de dispozițiile art. 155 indice 1 Cod procedură civilă. Mai arată că s-a prezentat în instanță și a studiat dosarul, dar la acel moment nu era stabilită încă taxa de timbru și termenul de judecată și a considerat că se vor acorda termene mai lungi, ținând seama că și la Sighișoara, sentința pronunțată în ianuarie i s-a comunicat doar în cursul iernii. Din aceste considerente, a presupus că instanțele sunt încărcate și se acordă termene lungi. Mai reiterează susținerile sale, în sensul că a aflat de termenul de judecată stabilit de pe portalul instanțelor de judecată, în cursul zilei de ieri.
Instanța, deliberând asupra cererii de amânare a cauzei, o respinge, având în vedere că recurenta a fost citată de la domiciliul ales. Pentru același considerent, respinge și cererea de suspendare a cauzei, în temeiul art. 155 indice 1 Cod procedură civilă.
Având în vedere că nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar în cuantumul indicat de instanță, respectiv: 3927 lei și 5 lei timbru judiciar, deși recurenta a fost citată cu această mențiune (f.14 dosar), instanța din oficiu, invocă excepție de netimbrare a cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției, având în vedere că a prezentat situația care a dus la neplata acestei taxe de timbru.
Instanța, asupra excepției invocate, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 184/30 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta J. E. în contradictoriu cu pârâta ..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea introductivă s-a solicitat de către reclamantă a se stabilii că din totalul sumei pretinse de către pârâtă, aceea de 317.396,64 lei, în fapt reclamanta ar datora numai suma de 5.268 lei .
Instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 833/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul M. a fost admisă acțiunea formulată de . și s-a dispus obligarea pârâtei din respectivul litigiu, J. E., la plata în favoarea societății a sumei de 317.396,64 lei, totodată fiind instituit un drept de retenție asupra imobilului situat în Sighișoara, ., nr. 5-7.
A arătat instanța că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, respectiv aceea de excepție procesuală și pe aceea de prezumție ca mijloc de probă. Instanța a arătat că, dacă în manifestarea sa de excepție procesuală autoritate de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 Cod civil, în cazul în care manifestarea procesuală este de prezumție –mijloc de probă, impune ca modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase, fără posibilitate de a se statua diferit.
Întrucât prin sentința civilă nr. 833/2009 a Tribunalului M. s-a analizat aceeași situație de fapt și de drept cu cea care face obiectul cauzei prezente, astfel că aceste aspecte nu mai pot fi puse în discuție întrucât prin aceasta s-a încălca principiul stabilității juridic, s-a dispus respingerea cererii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta J. E..
Prin memoriul de recurs s-a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut incidența autorității de lucru judecat. Susține recurenta că, chiar dacă autoritatea de lucru judecat poate fi clasificată doctrinar și ca prezumție și ca excepție, în oricare dintre celor două forme se impune existența identității celor trei elemente: părți, obiect, cauză.
Susține recurenta că prima instanța a încercat să sugereze ideea că pârâtul care a fost înfrânt irevocabil într-un proces nu va putea pornii niciodată un proces împotriva adversarului său, pentru același obiect, chiar dacă se bazează pe aceeași cauză întrucât în această situație operează prezumția absolută de lucru judecat, însă în cazul în care unui reclamant i-a fost respinsă o acțiune contra unui pârât, pentru un obiect, el poate porni un alt proces contra aceluiași pârât, pentru același obiect, dacă se bazează pe o cauză diferită.
Această concluzie a instanței de fond, se susține că nu este fundamentată pe texte de lege, întrucât legiuitorul nu a stabilit vreo diferență între situațiile mai sus arătate.
Se susține de asemenea că instanța de fond a reținut ca fiind corecte argumentele reclamantei recurente cu privire la faptul că hotărârile judecătorești pe care aceasta încearcă să le anihileze prin prezentul proces sunt expresia unei erori, însă în mod greșit instanța pune deasupra adevărului necesitatea asigurării ordinii sociale prin instituția autorității de lucru judecat.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2013, instanța de recurs a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția de netimbrare a căi de atac .
Față de excepția invocată, tribunalul reține că prin rezoluția de înregistrare a căii de atac s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita taxă de timbru judiciar în cuantum de 3927 lei și timbru judiciar de 5 lei, aferent căii de atac promovate, iar recurenta a fost citați cu această mențiune la domiciliul procesual ales, cu indicarea sancțiunii atrase de neîndeplinirea acestei obligații, recurent nu a înțeles să se conformeze acestei dispoziții .
În consecință, având în vedere prevederile art.20 din Legea nr.146/1997 conform cărora taxele de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, iar sancțiunea pentru neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit este anularea cererii, instanța, admițând excepția, în baza art. 20 alin.3 din Legea nr.146/1997 va anula ca netimbrat recursul formulat de reclamanta J. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării cererii.
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de J. E., cu domiciliul ales în mun. Sibiu, ., jud. Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 184 din 30.01.2013, pronunțată de Judecătoria Sighișoara, în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2013.
Președinte, C. S. | Judecător, A. A.-B. | Judecător, M. M. |
Grefier, M. V. |
Red. Tehnored. /M.M./29.11.2013/Listat: M.V/2.12.2013/2 exemplare
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 29/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 970/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
