Pretenţii. Decizia nr. 381/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 381/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 1949/251/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi_/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 381
Ședința publică de la 7 mai 2013
Completul constituit din:
Președinte: R. I.
Judecător: A. B.
Judecător: A. A.-B.
Grefier: C. S.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă .., cu sediul în Iernut, .. 23C, jud. M. și de recurentul-pârât R. F., cu domiciliul în Iernut, .. 31A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 909 din data de 17 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în recurs ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 aprilie 2013 când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 25 aprilie 2013, 30 aprilie 2013 și apoi pentru azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 909 din 17 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Luduș s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanta .. în contradictoriu cu pârâtul R. F. și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 19.691,75 lei cu titlu de despăgubiri precum și la plata sumei de 2.597 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că în toamna anului 2011, pârâtul a recoltat o suprafață teren de 3,65 ha, cultivată cu porumb, situată în tarlaua Cigașe V., fapt recunoscut de către pârât, aparținând reclamantei. Instanța a reținut că patrimoniul pârâtului s-a mărit cu suma de 19.691,75 lei reprezentând contravaloarea cantității de porumb culeasă de pe suprafață de 3,65 ha teren, respectiv cantitatea de 30.295 kg porumb.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanta și pârâtul.
Prin recursul declarat de reclamantă s-a cerut modificarea în parte a hotărârii în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 20.770 lei cu titlu de despăgubiri plus dobânda legală de la data notificării și până la plata efectivă precum și a majorării cheltuielilor de judecată cu suma reprezentând onorariul avocatului plătit până în data de 4 aprilie 2012.
În motivarea căii de atac s-a arătat că instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată și a obligat pârâtul la plata sumei de 19.691,75 lei reprezentând contravaloarea porumbului cules de pe suprafața de 3,65 ha, considerând că suprafața de 0,20 ha este teren vecin cu cel al reclamantei și aparține martorei R. V.. S-a arătat că reprezentanții primăriei au măsurat suprafața de 3,85 ha teren cultivat cu porumb, fără a măsura și terenul aparținând martorei R. V., aceasta nesolicitând acest lucru. În această situație, ținându-se seama de faptul că reclamanta a cultivat 3,85 ha teren cu porumb, care a fost cules de către pârât fără drept, instanța trebuia să îl oblige pe acesta la plata contravalorii întregii cantități, raportată la întreaga suprafață, de 3,65 ha.
În al doilea rând s-a arătat că deși s-a solicitat obligarea pârâtului la plata de dobânzi legale aferente despăgubirii, începând de la data notificării și până la data plății integrale, instanța nu a acordat dobânzi, fără a motiva această cerere.
În al treilea rând s-a susținut că instanța deși a admis în mare parte acțiunea a obligat pârâtul doar la o parte din cheltuielile de judecată, fără a ține seama de onorariul avocatului M. M. care a reprezentat reclamanta până la data de 4 aprilie 2012.
Prin recursul declarat de pârât s-a cerut modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii exercitate de reclamantă, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei. În subsidiar s-a cerut respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea căii de atac s-a arătat că instanța nu a analizat excepția invocată, a lipsei calității procesuale active a reclamantei și nici nu a motivat respingerea acesteia. Astfel nu s-a probat în niciun fel că suprafața lucrată de recurentul pârât și cea pretins deținută cu acte de către reclamantă se suprapun cu atât mai mult cu cât tarlaua Cigase V. are suprafața de 265.205 mp. De asemenea s-a invocat art. 24 alin. 4 și art. 10 alin. 3 din Legea nr. 16/1994 în sensul că doar proprietarul terenului poate să justifice calitate procesuală activă în acest litigiu. Astfel, în situația în care arendașul este împiedicat să folosească terenul arendat, din moment ce oricum nu plătește arendă proprietarului, nu va putea pe calea unei acțiuni în pretenții sau a unei obligații de a face, să obțină pentru sine anumite foloase. Dacă s-ar interpreta altfel această clauză ar însemna că arendașul, deși nu plătește arenda proprietarului pentru terenul nefolosit, poate obține pentru sine beneficii de care poate dispune discreționar.
Referitor la fondul cauzei s-a precizat că instanța nu a ținut seama de apărările pârâtului, în sensul că acesta a cumpărat în primăvara anului 2010 de la Szanto G. și Szanto I. suprafața de 2,9 ha teren extravilan în . terenul respectiv era lucrat în arendă de către reclamantă, după cumpărare, fostul proprietar l-a anunțat pe reprezentantul reclamantei despre faptul că nu mai este proprietar întrucât a vândut . locului, în prezența martorului C. M., reprezentantul societății reclamante a măsurat pârâtului terenul în lățime de 17 m după care acesta l-a lucrat, l-a însămânțat cu porumb și apoi a cules recolta. Ulterior, în anul 2011 a constatat că terenul lucrat anul anterior era în altă locație decât cea indicată de administratorul societății reclamante. Astfel, în anul 2011 pârâtul a lucrat . topograf, lăsând reclamantei întreaga recoltă neculeasă pe terenul indicat și măsurat în anul 2010. În aceste condiții sunt incidente prevederile art. 483 cod civil potrivit căruia fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, sporul animalelor, se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune.
Prima instanță a greșit atunci când a apreciat că recurentul pârât a dobândit proprietatea doar în data de 21.12.2011 când a încheiat contractul de vânzare cumpărare, trebuind să țină seama de promisiunile de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 205 și 206 de către notarul public Ș. C. la data de 16 mai 2010, dată la care a devenit proprietarul fructelor de pe teren. Întrucât posesia sa a fost de bună-credință este incident și art. 485 Cod civil. Pe de altă parte reclamanta nu a dovedit nici întinderea suprafeței recoltate și nici întinderea prejudiciului suferit. Recurentul a susținut că din declarația martorei R. V. ar reieși că a recoltat porumbul doar de pe 2,7 ha din suprafața care i-ar fi revenit, de 2,94 ha.
Intimata .. a depus întâmpinare cerând respingerea recursului declarat de pârât. În privința excepției invocate a arătat că a depus la dosar 5 contracte de arendă din zona Cigase V. din Iernut, totalizând o suprafață de 10,12 ha. Faptul că terenul recoltat de recurent, de 3,85 ha este inclus în terenul arendat, reiese din interogatoriul luat pârâtului din oficiu de către instanță, din declarația martorilor P. N. și Ferenczi I.. Legat de incidența dispozițiilor Legii nr. 16/1994 s-a precizat că acestea se referă la raporturile dintre arendaș și arendator, în cauză fiind vorba despre raporturi dintre arendaș și terți. Astfel susținerea că doar proprietarul terenului are calitate procesuală activă este eronată cât timp proprietarul a cedat atributul folosinței terenului în favoarea arendașului. Referitor la cumpărarea de către recurent a terenului de 2,9 ha de la Szanto G. s-a arătat că actul de vânzare s-a încheiat doar la data de 21.12.2011 astfel că nu se poate vorbi despre o posesie de bună-credință cât timp între părți a intervenit o înțelegere în primăvara anului 2010.
Recurenta .. a depus la dosarul cauzei copia acțiunii care a făcut obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei Luduș, copii ale unor planșe fotografice, copia unui memoriu tehnic, copia titlului de proprietate nr._/2003, copii ale declarațiilor martorilor P. N. și B. G..
Verificând, în limitele declarațiilor de recurs, stabilirea situației de fapt de către prima instanță precum și modul de aplicare a legii, tribunalul apreciază că doar recursul declarat de reclamantă este fondat.
Privitor la modul în care prima instanță a soluționat excepția lipsei calității procesuale active tribunalul apreciază că în mod corect s-a apreciat că excepția invocată este nefondată. Nu se poate susține cu temei că arendașul nu are calitate procesuală de a solicita despăgubiri în situația în care i se cauzează vreun prejudiciu în legătură cu terenul arendat. Art. 24 alin. 4 și art. 10 alin. 3 din Legea nr. 16/1994 privind arendarea nu au nicio relevanță în cauză. Art. 10 nu are un alin. 3 prevăzând doar că „impozitele și taxele datorate, potrivit legii, pentru bunurile agricole arendate sunt în sarcina arendatorului” iar art. 24 alin. 4 cuprinde o dispoziție de principiu ( Părțile contractante au la dispoziție toate mijloacele juridice pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime contractuale, în legătură cu bunurile arendate ).
De asemenea prima instanță a stabilit în mod corect că suprafața recoltată de pârât și care anterior a fost cultivată de reclamantă a fost de 3,65 ha, întrucât suprafața de 0,2 ha era în posesia martorei R. V., aspect confirmat chiar de aceasta. Cu toate că pârâtul a recoltat și această suprafață persoana îndreptățită la despăgubiri pentru respectiva suprafață este martora R. V. și nu reclamanta recurentă.
În privința susținerii pârâtului recurent, conform căreia ar fi cumpărat suprafața de 2,9 ha teren de la numiții O. Szanto G. și O. Szanto D., judecătoria a reținut corect că pârâtul a folosit după încheierea antecontractului o altă parcelă, în anii 2010 și 2011, teren care în anul 2011 a rămas nerecoltat.
În această situație este fondat doar recursul declarat de recurenta reclamantă, și acesta doar în parte, referitor la obligarea pârâtului la plata dobânzii legale precum și a cheltuielilor de judecată. Potrivit art. 998 din Codul civil orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Art. 1084 Cod civil prevede că „daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce suferit și beneficiul de care a fost lipsit, afară de modificările mai jos menționate”. În același timp art. 1088 Cod civil arată că la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care în care, după lege, dobânda curge de drept. Între aceste cazuri se numără și răspunderea civilă delictuală în privința căreia debitorul este de drept în întârziere. Cu toate acestea reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtului la plata de dobânzi legale de la data săvârșirii faptei prejudiciabile ci doar de la data notificării acestuia, 04.10.2011.
Referitor la cheltuielile de judecată ale reclamantei în fața primei instanțe se observă că acestea nu au fost acordate în măsura în care cererea de chemare în judecată a fost admisă. Chitanța din data de 02.02.2012 ( fila 138 ) privind achitarea onorariului în sumă de 2.480 lei către avocatul M. M., care a acordat asistență juridică până la data de 2 aprilie 2012, nu a fost avută în vedere.
În această situație tribunalul urmează că în temeiul art. 312 Cod de procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentul R. F. și să admită recursul declarat de .. și să modifice în parte hotărârea recurată în sensul obligării pârâtului și la plata dobânzii legale aferente sumei de 19.691,75 lei, conform O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, începând de la data notificării pârâtului, 04.10.2011 și până la achitarea integrală a datoriei. De asemenea pârâtul va fi obligat la plata către reclamantă a sumei de 5.077 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reținându-se culpa procesuală a intimatului instanța va obliga pe acesta la plată către recurenta intimată a sumei de 1.205 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta ., cu sediul în Iernut, .. 23C, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 909 din data de 17 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Luduș și în consecință:
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul obligării pârâtului R. F. și la plata dobânzii legale aferente sumei de 19.691,75 lei, conform O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, începând de la data notificării pârâtului, 04.10.2011 și până la achitarea integrală a datoriei.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.077 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul R. F., cu domiciliul în Iernut, .. 31A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 909 din data de 17 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Luduș.
Obligă intimatul recurent R. F. la plată către recurenta intimată .. a sumei de 1.205 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi: 7 mai 2013.
Președinte, R. I. | Judecător, A. B. | Judecător, A. A.-B. |
Grefier, C. S. |
Red./tehnored.A.B./21.11.2013
Listat C.Ș./22.11.2013
5 pag/2 ex.
Jud.fond I.F.M.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 293/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 231/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
