Contestaţie la executare. Decizia nr. 970/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 970/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 2366/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 970/2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte C. S.
Judecător A. A.-B.
Judecător M. M.
Grefier M. V.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul P. C., domiciliat în Tg-M., ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocat Bâta C. din Tg-M., ., jud. M. împotriva sentinței civile nr.5887/30.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentului, domnul avocat Bâta C., lipsă fiind recurentul și reprezentantul intimatei . SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. și declinarea la tribunalul specializat și pune în discuția părților excepția invocată.
Reprezentantul recurentului lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Instanța, asupra excepției invocate, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5887/30 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._/2013 a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul P. C. în contradictoriu cu intimata Piraeus B. România SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin contestația ce face obiectul cauzei s-a solicitat anulare tuturor formelor de executare silită întreprinse în dosarul execuțional nr. 1596/E/ 2012 al B. O. R. și lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de contractul de credit încheiat între contestator și intimată, în sensul constatării caracterului abuziv al clauzelor inserate la art 7.1 lit. p, 7.2 și 7.3 din contract.
Analizând clauzele inserate în contractul încheiat între părți, instanța a reținut în primul rând că prin clauza inserată la art. 7.1 lit. p din contract se prevedea ca un caz de neîndeplinire de către împrumutat a contractului încetarea raporturilor de muncă dintre acesta și bancă . Raportat la prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000 - prevederi potrivit cărora o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul poate fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei –credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, instanța a reținut că la data contractării împrumutului contestatorul avea calitate de angajat al băncii, în virtutea acestei calități beneficiind de o dobândă preferențială . Astfel, s-a constatat că, clauza analizată cu este una comună tuturor contractelor de credit, ci una specială, având în vedere calitatea împrumutatului și condițiile de acordare a creditului. Având în vedere tocmai această calitate a contestatorului, instanța constatat că această clauză a fost negociată de către părți, iar pe de altă parte s-a concluzionat că aceasta se conformează prevederilor art. 1 din Legea nr. 193/2000, clauza oferind totodată posibilități rezonabile angajatului după pierderea acestei calități, respective continuarea contractului cu un nivel al dobânzii aplicabil restului clienților .
În ceea ce privește clauza inserată la art. 7.2 din contract, s-a constatat că potrivit acestei clauze, în situația apariției unui caz de neîndeplinire care nu este remediat de împrumutat în mod satisfăcător pentru bancă în termen de 30 de zile de la notificare, contractul se va rezilia de plin drept de către bancă. Și raportat la această clauză instanța a constatat că sunt valabile considerațiile reținute în ceea ce privește clauza anterior analizată referitor la negocierea clauzelor contractuale, iar în ceea ce privește rezilierea de drept a contractului ,s-a considerat că aceste condiții impuse de bancă sunt rezonabile și nu creează vreun dezechilibru între pozițiile celor două părți.
Privitor la clauza cuprinsă la art. 7.3 din contract, potrivit căreia, la suma devenită exigibilă banca va calcula dobânzi în cuantumul prevăzut de art. 5.4., până la data recuperării integrale a sumelor datorate. Instanța a apreciat că această clauză trebuie analizată din perspective echilibrului contractual, în sensul că oferă băncii dreptul de a percepe o dobândă majorată, în condițiile în care aceasta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contract .
În ceea ce privește actele de executare silită întreprinse de executorul judecătoresc, s-a reținut în cauză că nu au fost aduse de către contestator critici în ceea ce privește aceste acte de executare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul P. C., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare așa cum aceasta a fost formulată.
Prin memoriul de recurs s-a prezentat de către recurent modul în care a fost încheiat contractul de împrumut dintre părți, reiterându-se susținerile din contestația introductivă cu privire la caracterul abuziv al clauzelor contractuale menționate în cererea introductivă.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata Piraeus B. România SA a solicitat în principal anularea recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate pe care acestea se întemeiază și în secundar respingerea recursului ca neîntemeiat.
La termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2013, tribunalul sesizat cu soluționarea căii de atac, a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. - secția civilă, de soluționare a recursului.
Față de excepția invocată, în temeiul prevederilor art. 137 alin.1 Cod de procedură civilă, tribunalul reține următoarel:
Temeiul cererii deduse judecății îl reprezintă un contract de împrumut încheiat între o persoană fizică și o unitate bancară – respective un profesionist.
În prezent ca urmare a modificărilor prevederilor Codului civil astfel de litigii privind profesioniștii se soluționează de completele sau tribunalele specializate conform art.226 alin.1 lit.d. 227 și 228 din Legea nr.71/2011.
În consecință, competența soluționării recursului revine Tribunalului specializat în materia societăților comerciale M. urmează ca în baza art. 158 Cod de procedură civilă să se decline competența de soluționare a recursului în favoarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M..
Declină competența de soluționare a recursului declarat de contestatorul P. C., domiciliat în Tg-M., ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocat Bâta C. din Tg-M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr.5887 din 30.06.2013, pronunțată de Judecătoria Tg-M., în dosarul nr._, în favoarea Tribunalului Specializat M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2013.
Președinte, C. S. | Judecător, A. A.-B. | Judecător, M. M. |
Grefier, M. V. |
Red. Tehnored. /M.M./29.11.2013
Listat: M.V/2.12.2013
2 exemplare
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 967/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 712/2013.... → |
|---|
