Contestaţie la executare. Decizia nr. 231/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 231/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 14738/320/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi_/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 231/2013
Ședința publică de la 12 Martie 2013
Completul constituit din:
Președinte M. B.-I.
Judecător C. B. B.
Judecător A. T.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul C. Județean M., cu sediul în Tg-M., ., jud.M. împotriva sentinței civile nr.5864/03.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ .
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 februarie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea pentru termenul din 5 martie 2013 și apoi pentru termenul de azi.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5864/03.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ a fost respinsă contestația la executare formulată de C. JUDEȚEAN M. în contradictoriu cu intimata AFP TÂRGU M. prin DGFP M., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011 și nr._/16.08.2011 întocmite de către CNADNR – CESTRIN pe numele CJ M. au fost comunicate, împreună cu dovada comunicării acestora către contravenient, în vederea executării către intimata AFP TÂRGU M..
În baza acestora, intimata a demarat executarea silită în cadrul dosarului nr. J109/26/_ /_ prin emiterea Titlului executoriu nr._ din 08.11.2011 și a Somației nr. 26/_ /_.
Prin contestația formulată, contestatorul invocă faptul că cele două procese verbale în temeiul cărora s-a demarat executarea silită nu au fost comunicate și nu au putut fi contestate de către contravenientul – contestator în prezenta cauză.
Din actele depuse de către intimată reiese însă faptul că cele două procese verbale au fost comunicate contestatorului respectiv Procesul verbal . nr._/16.08.2011 a fost comunicat la data de 1.09.2011 ( f 32) și Procesul verbal . nr._/16.08.2011 a fost comunicat la data de 1.09.2011 ( f 34), fapt ce contrazice susținerile contestatorului.
În cazul în care susținerile contestatorului ar fi fost reale și, într-adevăr, nu ar fi primit aceste procese verbale, pe care ar fi vrut să le conteste, instanța de fond a reținut faptul că contestatorul ar fi avut posibilitatea de a contesta aceste procese verbale ulterior comunicării lor de către instanță, la termenul din 21.05.2012, cu posibilitatea contestării, pe această cale, a proceselor verbale de comunicare prin afișare. Cu toate acestea, după cum a susținut reprezentanta contestatorului la termenul din 27.08.2012, procesele verbale nu au fost contestate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul C. Județean M., solicitând admiterea recursului și modificare hotărârii judecătorești atacate în sensul admiterii contestației la executare formulate în contradictoriu cu DGFP M., respectiv anularea somației nr. 26/_ /_ și a titlului executoriu nr._ emise în cadrul dosarului de executare nr. J109/26/_ /_.
În motivare, contestatorul a arătat că deși a fost demarată executarea silită în baza unor documente prin care s-a evidențiat suma de plată, în evidențele organului de executare, aceste documente nu au fost comunicate autorității publice județene astfel că nu a avut cunoștință despre existența înscrisurilor generatoare de efecte juridice care să justifice începerea procedurii de executare silită. Din actele de executare, rezultă că singurele înscrisuri care i-au fost comunicate sunt somația și titlul executoriu iar nu și alte înscrisuri, în cuprinsul cărora să fie evidențiate obligații de plată care să îi poată fi opuse.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Împotriva contestatorului s-a pornit de către intimata AFP Tg. M. executarea silită în temeiul titlului executoriu nr._ din 08.11.2011. În cuprinsul acestuia se prevede că sumele de plată derivă din amenzi și alte sancțiuni aplicate contestatorului potrivit dispozițiilor legale.
Contestatoarea formulează critici în privința executării silite pornite pentru recuperarea sumelor de bani reprezentând amenzi contravenționale, sub acest aspect urmând a fi cercetată cauza.
Procesele-verbale de contravenție menționate în titlul executoriu întocmit de intimată se află la filele 11 și 14 din dosarul de fond fiind atașate și dovezile de comunicare a acestora(filele 12 și 15 dosar fond) din acestea din urmă rezultând că în temeiul art. 27 din OG nr. 2/2001, procesele verbale de contravenție au fost afișate la sediul contestatorului de către numitul K. C. în calitate de împuternicit CNADNR., această persoană neavând calitatea de agent constatator.
Articolul 27 din OG nr. 2/2001 prevede că, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Însă acest text de lege nu poate fi aplicat independent de art. 26 alin. 3 potrivit cu care în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că o comunicare valabilă presupune potrivit tezei întâi a art. 27 o comunicare prin poștă care să fie însoțită de o confirmare de primire din partea destinatarului, sau, potrivit cu teza a doua coroborată cu art. 26 alin. 3, o comunicare prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului efectuată de această dată de chiar agentul constatator, iar nu de alte persoane. Pentru valabilitatea acestei operațiuni de afișare, trebuie ca agentul constatator să întocmească un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Mai trebuie precizat că potrivit art. 15 din OG nr. 2/2001 pot fi agenți constatatori primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale.
Prin urmare, comunicarea proceselor-verbale fiind efectuată cu încălcarea prevederilor art. 26 și 27 din OG nr. 2/2001 este nelegală, considerându-se că în drept aceasta nu a avut loc, neputând fi opusă contestatoarei.
Nu poate fi pusă la îndoială intenția legiuitorului de a acorda dreptul de a face comunicarea procesului-verbal de contravenție prin afișare doar de către agentul constatator deoarece numai actele întocmite de acesta se bucură de garanțiile conferite de lege înscrisurilor oficiale, numai acestea bucurându-se de prezumțiile de adevăr și legalitate.
Reținând potrivit celor de mai sus că nu a fost efectuată o comunicare a celor 2 procese-verbale de contravenție, tribunalul constată că devin aplicabile prevederile art. 14 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, cele din urmă procese-verbale de contravenție fiind încheiate la data de 16.08.2011.
De asemenea, lipsa caracterului de titlu executoriu al celor 2 procese-verbale de contravenție reiese potrivit art. 37 rap. la art. 31 din OG nr. 2/2001, deoarece termenul prevăzut de art. 31 nici nu a început să curgă în lipsa unei comunicări valabile.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 C. pr. civ., va admite recursul formulat de către contestatorul C. Județean M., împotriva sentinței civile nr.5864/03.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ .
În consecință, va modifica în tot hotărârea în sensul că va admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul C. Județean M. în contradictoriu cu intimatul M.F.P. – A. – AFP Tg-M., cu sediul în Tg-M., ..1-3, jud.M..
Va anula somația nr.26/_ /_, titlul executoriu nr._ și toate actele de executare emise în dosarul execuțional nr. J 109/26/_ /_.
Va dispune restituirea de către intimată către contestator a sumei de 500 lei achitată potrivit chitanțelor . nr._ și_ din 22.11.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul C. Județean M., cu sediul în Tg-M., ., jud.M. împotriva sentinței civile nr.5864/03.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul C. Județean M. în contradictoriu cu intimatul M.F.P. – A. – AFP Tg-M., cu sediul în Tg-M., ..1-3, jud.M..
Anulează somația nr.26/_ /_, titlul executoriu nr._ și toate actele de executare emise în dosarul execuțional nr. J 109/26/_ /_.
Dispune restituirea către contestator a sumei de 500 lei achitată potrivit chitanțelor . nr._ și_ din 22.11.2011 de către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.03.2013.
Președinte, M. B.-I. | Judecător, A. T. | |
Grefier, M. T. |
Red.Thred:M.B.I./15.04.2013
Opinie separată în sensul respingerii recursului.
Judecător,
C. B. B.
Motivarea opiniei separate a doamnei judecător C. B. B.:
Recurentul-contestator a solicitat anularea actelor de executare susținând că executarea silită s-a prescris datorită necomunicării proceselor-verbale de contravenție.
Apreciez că în cauză comunicarea cu contestatoarea a celor 2 de procese-verbale de contravenție în baza cărora a pornit executarea silită împotriva acesteia s-a efectuat conform dispozițiilor legale.
Conform art. 27 din OG nr. 2/2001, „comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.
La dosarul de fond au fost depuse copiile proceselor-verbale de contravenție în discuție precum și dovezile de comunicare ale acestora cu contestatoarea. Comunicarea acestora s-a efectuat de către numitul K. C. în calitate de împuternicit CNADNR, procesele-verbale de comunicare fiind semnate de un martor (filele 31-34 dosar fond).
Faptul că din aceste acte nu rezultă că numitul K. C. ar avea calitate de agent constatator nu are relevanță în cauză.
Într-adevăr, conform art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001 „în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii”. Însă, nu se poate aprecia că comunicarea se face personal de către persoana care a întocmit procesul-verbal de contravenție sau de către un alt angajat al agentului constatator (agent constatator în înțelesul art. 15 din OG nr. 2/2001). În acest sens relevante sunt chiar prevederile art. 27 din OG nr. 2/2001 din care rezultă că comunicarea procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată se poate face și prin poștă, situație în care este evident că această comunicare nu se face de către agentul constatator. Dispoziția cuprinsă în art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001 se impune a fi interpretată în sensul că, în situația în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, agentul constatator trebuie ca în termen de cel mult o lună de la data încheierii procesului-verbal de contravenție să facă demersuri pentru a se realiza comunicarea procesului-verbal de contravenție într-una dintre modalitățile alternative prevăzute de art. 27 din OG nr. 2/2001 (fie prin afișare, fie prin poștă). Așadar, apreciez că comunicarea proceselor-verbale de contravenție se poate realiza și de persoane care nu au calitate de agent constatator (angajat al agentului constatator în înțelesul art. 15 din OG nr. 2/2001).
În plus, conform art. 100, alin. 4 Cod proc.civ. (dispoziții aplicabile în cauză, conform art. 47 din OG nr. 2/2001), „procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat”. Or, din procesele verbale de afișare reiese că actele de sancționare contravențională au fost afișate la sediul recurentului la data de 1 septembrie 2011, așadar cu respectarea termenului de o lună prevăzut de art. 26, alin. 3 din OG nr. 2/2001 (procesele-verbal de contravenție au fost întocmite la data de 16 august 2011) și în prezența unui martor care semnat aceste acte.
Pentru aceste motive, apreciez că comunicarea proceselor-verbale de contravenție a fost efectuată cu respectarea prevederilor art. 27, alin. 1, teza finală și alin. 2 din OG nr. 2/2001, motiv pentru care opinez că nu poate fi primită nici susținerea recurentului în sensul că în cauză intimata DGFP M. nu au fost respectat prevederile art. 141, alin. 8 din OG nr. 92/2003.
Pentru aceste motive apreciez că recursul se impunea a fi respins ca nefondat.
Judecător,
C. B. B.
Red./thred/op.min./C.B.B./07.05.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 381/2013. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 481/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
