Contestaţie la executare. Decizia nr. 481/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 481/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 2105/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 481/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul constituit din:
Președinte M. M.
Judecător C. S.
Judecător A. A.-B.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta L. M., domiciliată în Tg-M., ..15, . și a recursului formulat de B.E.J. S. Szabolcs, cu sediul în Tg-M., ./A, jud.M., împotriva sentinței civile nr. 4728/12.06.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 mai 2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul de azi.
Se mai constată că la data de 30 mai 2013 au fost depuse la dosarul cauzei din partea recurentei concluzii scrise.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr.4728/12.06.2012, pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, instanța a respins excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimată prin întâmpinare, ca fiind neîntemeiată și a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul L. G. I., în contradictoriu cu intimata L. M..
S-a anulat în parte procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită încheiat la data de_ și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită încheiat la data de_, precum și somația de executare din data de 31.01.2012, emise de executorul judecătoresc S. Szabolcs în dosarul de executare silită nr. 660/E/2011, precum și toate actele subsecvente de executare, în limitele nulității și, în consecință,
S-a dispus îndreptarea actelor de executare silită anulate în parte și formalităților de executare subsecvente, astfel:
- în executarea silită a creanței principale stabilită prin titlul executoriu sentința civilă nr. 3480, pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei Tîrgu-M., va fi urmărită suma de 6.520 lei, din care suma de 5.520 lei reprezentând cuantumul obligației de întreținere lunară calculată până la data formulării cererii de executare silită, la care se va adăuga suma reprezentând obligația de întreținere lunară calculată în continuare, iar suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată;
- în executarea silită a cheltuielilor de executare silită stabilite prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din_ (f. 13 DExS) și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită încheiat la data de_ (f. 19 DExS) va fi urmărită suma de 45 lei reprezentând cheltuieli de executare silită (4X10 lei + 4 lei + 1 leu), altele decât onorariul executorului judecătoresc, suma de 170,4 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc, precum și suma de 50 lei reprezentând onorariul avocatului în faza de executare silită.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației, că somația la executare și titlul executoriu au fost comunicate contestatorului la data de_ (f. 15 DExS), iar contestația a fost depusă la poștă la data de_, data poștei aplicată pe plicul de corespondență (f. 8-verso), adică în chiar ultima zi a termenului de 15 zile de la comunicare prevăzut de lege. În concluzie, excepția s-a respins ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește contestația la executare formulată, instanța a reținut că contestatorul a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. 660/E/2011 al Biroului executorului judecătoresc S. Szabolcs, motivat de faptul că prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită au fost stabilite sume mai mari sau care au un cuantum nejustificat de mare, reprezentând onorariul executorului judecătoresc sau al avocatului.
În baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3480, pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei Tîrgu-M., s-a reținut că s-a constituit dosarul de executare silită nr. 660/E/2011 al executorului judecătoresc S. Szabolcs în cadrul căruia contestatorul, L. G. I., a fost somat să achite intimatei, L. M., suma de 9.527,51 lei, compusă din debit în cuantum de 6.948,63 lei pensie de întreținere, 1.000 lei cheltuieli de judecată, 93,25 lei, respectiv 122,95 lei cheltuieli de executare, 985,63 lei onorariu executorului judecătoresc și 500 lei onorariul avocatului în faza de executare silită.
În cauză, instanța a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă, "judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat." Această normă, aplicabilă în faza de judecată a procesului civil, este aplicabilă și pentru faza de executare silită, inclusiv în ce privește onorariile executorilor judecătorești care depășesc cuantumul onorariilor maximale, atunci când se formulează contestație la executare în temeiul dispozițiilor art. 402 alin. (1) teza finală, care prevede că procedura de judecată a contestației la executare este procedura de drept comun prevăzută pentru judecata în primă instanță, care se aplică tuturor actelor de procedură efectuate în cursul instanței, cu excepția dispozițiilor derogatorii.
În ceea ce privește cuantumul onorariului avocatului în faza de executare silită, instanța a reținut că prin posibilitatea instanței de a mări sau micșora cuantumul onorariului avocatului nu se încalcă prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995 și nici cele ale Statutului profesiei de avocat, contractul de asistență juridică producându-și pe deplin efectele între părțile contractante, în aplicarea principiului consfințit de art. 969 Cod civil. Astfel, obligațiile și drepturile născute în temeiul contractului de asistență juridică rămân neatinse, însă, în anumite situații trebuie să existe cenzura instanței astfel ca efectele acestui contract nu trebuie să se răsfrângă nejustificat asupra debitorului - terțe persoane față de convenție - în totalitate, ci creditorul va obține restituirea sumei reprezentând onorariul avocatului în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului acestuia. Acest criteriu, al caracterului rezonabil al cheltuielilor de judecată, este luat în calcul și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când soluționează capetele accesorii referitoare la costul procedurilor judiciare în fața Curții, care în această privință a statuat că se acordă cheltuieli de judecată cu privire la care se stabilește că au fost cu adevărat suportate, că au fost necesare și că au o valoare rezonabilă (Nilsen și Jobnsen contra Norvegiei). Așadar, în funcție de situația concretă, instanța are posibilitatea să îl oblige partea care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul avocatului plătit de partea ce a câștigat procesul.
În cauză instanța a ținut cont, într-o apreciere de ansamblu, de valoarea pricinii, de munca depusă de avocat, de natura procesului care s-a finalizat cu pronunțarea hotărârii care constituie titlu executoriu, de cuantumul onorariului executorului judecătoresc, criterii ce au fost analizate prin prisma necesității asigurării unui raport de proporționalitate și a unui just echilibru între drepturile și interesele legitime ale ambelor părți.
Instanța, fără a contesta efectivitatea activității avocatului intimaților, a avut în vedere faptul că, așa cum rezultă din actele dosarului de executare silită, onorariul avocatului este nejustificat în raport de munca depusă și de complexitatea cauzei (în faza executării silite executorul judecătoresc este organul competent și însărcinat deopotrivă să efectueze actele procesuale și procedurale necesare). Așadar, în temeiul dispozițiilor art. 3717 alin. (2) Cod procedură civilă, potrivit cu care cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, precum și caracterul general al normei juridice înscrise în art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă, instanța apreciază că se impune fixarea la suma de 50 lei a onorariului de avocat pentru faza de executare silită, ținând cont că singura activitate a avocatului a fost cea de redactare a cererii de executare silită adresată executorului judecătoresc. În consecință, s-a reținut că exercitarea cenzurii instanței de judecată și reducerea onorariului avocatului intimaților în faza de executare silită antrenează consecința firească a anulării în parte actelor de executare silită contestate - somație și procese-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare silită.
În ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, "executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, cu respectarea următoarelor condiții […] pentru sumele mai mici de 50.000 lei, onorariul poate fi de până la 10% din valoarea urmărită.
În continuare, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor pct. 3 din Anexa 1 la Ordinul ministrului justiției nr. 2550/2006 privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, "executorii judecătorești, pot percepe în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani minimum 60 de lei plus 2% din suma ce depășește 1000 lei, pentru creanțe a căror valoare depășește 1.000 lei și maximum 10 % din creanță pentru sume mai mici de 50.000 lei." Astfel, în raport cu suma urmărită silit conform titlului executoriu - sentința civilă nr. 3480, pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei Tîrgu-M. - de 6.520 lei, instanța a redus și a stabilit la suma de 170,4 lei onorariul executorului judecătoresc, adică 60 lei + 2% din valoarea creanței principale urmărite.
În ce privește cheltuielile prevăzute cu titlu de cheltuieli de executare (93,25 lei, respectiv, 122,95 lei), instanța reține că au fost justificate doar în parte, așa cum rezultă din chitanța nr._ din_ (f. 2 DExS) și din actele de executare efectuate și întocmite de executor: formare dosar, emiterea somației, redactare adresă, emitere adresă poprire pe fiecare terț poprit. Așadar, în temeiul dispozițiilor Anexei 1 la Hotărârea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 2/2007 privind completarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, va anula în parte procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare silită și va stabili cheltuielile de executare silită la suma de 45 lei, din care 10 lei pentru fiecare act de executare efectuat și întocmit (enumerate), 1 leu pentru înregistrarea cererii și 4 lei taxa de timbru judiciar achitată conform chitanței.
Instanța a reținut că nicio altă cheltuială de executare silită nu a fost dovedită în dosarul de executare silită.
În ceea ce privește cea de-a doua categorie de argumente și critici, instanța a reținut că acestea, în esență, constituie apărări de fond împotriva titlului executoriu și că ar fi trebuit invocate în cadrul procesului care s-a finalizat cu pronunțarea sentinței care reprezintă titlul executoriu în temeiul cărui a fost începută executarea silită. În consecință, aceste motive vor fi respinse ca fiind inadmisibile.
În ceea ce privește cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a respins cererea ca neîntemeiată față de prevederile art. 23 alin. (1) lit. e) din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, conform cărora contestatorul poate solicita la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, restituirea sumei achitate cu titlu de taxa judiciara de timbru, sens în care nu se poate dispune în același timp și obligarea intimatei la plata acelorași cheltuieli de judecată.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 404 din Codul de procedură civilă, în raport cu considerentele expuse, instanța a admis în parte contestația si a dispus fixarea cheltuielilor de executare și îndreptarea formelor de executare conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs L. M. și B. S. Szabolcs solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare, cu obligarea intimatului la plata tuturor cheltuielilor de judecată avansate în fond și recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta L. M. arată că în ceea ce privește modalitatea de calcul a sumei din procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare acestea sunt conforme cu dispozițiile legale în vigoare respectând modul de stabilire a cheltuielilor de executare prevăzute de Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006 precum și Hotărârea nr. 2/2007.
În ceea ce privește modul de calcul al sumelor care au fost puse în executare silită menționează că aceste sume au fost corect calculate. Recurenta a formulat în data de 27 decembrie 2011 cerere de executare silită pentru suma de 6.920 lei cu titlu de pensie de întreținere restantă calculată conform sentințelor judecătorești care au fost puse în executare. La această sumă a solicitat adăugarea cheltuielilor de executare de 500 lei precum și cheltuielile de judecată de 1.000 lei din instanța de recurs.
Instanța de judecată a redus fără nici un motiv această sumă de la suma de 6.948,63 lei la suma de 5.520 lei cu titlu de pensie de întreținere fără a arăta care sunt motivele acestei reduceri, încălcând autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3480/2010 a Judecătoriei Tg. M..
În ceea ce privește reducerea onorariului de avocat din cursul executării silite de la suma de 500 lei la suma de 50 de lei recurenta arată că în opinia ei această reducere este netemeinică și nelegală. Această sumă a fost dovedită prin chitanța depusă la dosarul cauzei. Astfel această sumă a fost încasată pentru următoarele activități: obținerea hotărârilor judecătorești care au fost puse în executare, legalizarea și investirea acestora, formularea cererii de executare silită, depunerea acestei cereri la executorul judecătoresc, calcularea pensiei restante, efectuarea de demersuri în vederea aflării locului de muncă a debitorului, etc.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc care a instrumentat acest dosar de executare silită, în opinia recurentei acesta se încadrează în limitele prevăzute de ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006 și nu depășește cuantumul legal la care se adaugă TVA-ul ca fiind obligație fiscală aferentă sumei care urmează a fi încasată.
Recurentul B. S. Szabolcs în motivarea cererii de recurs a arătat că, în speță, prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor emis în data de 31 ianuarie 2012 au fost solicitate următoarele sume:
-93,25 lei, cheltuieli conform Hotărârii nr. 2/2007 UNEJ care se compun din: 28 lei taxa judiciară reprezentând: taxe pentru legalizarea, respectiv investirea cu formulă executorie a hotărârilor judecătorești depuse la dosar; taxa judiciară în vederea încuviințării executării silite; taxă judiciară emitere somație, taxe care au fost avansate de către creditoare în vederea punerii în executare silită a titlurilor executorii;
-la taxele sus-menționate se adaugă suma de 0,95 lei reprezentând timbre judiciare anulate la procedura investirii cu formulă executorie, la procedura legalizării titlurilor sus-menționate, la cererea de încuviințare a executării silite;
-în continuare instanța de fond a dispus ca pentru fiecare act emis și efectuat o sumă de 10 lei (4x10 lei), nesocotind că în dosarul execuțional s-au efectuat și emis și alte acte, care au fost comunicate debitorului, creditorului, altor instituții, iar pentru fiecare act comunicat a fost achitată contravaloarea unui timbru poștal de 4,9 lei. Dovada achitării lor se află chiar în dosarul execuțional.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 985,63 lei stabilit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, a fost diminuat la suma de 170,40 lei.
Prin întâmpinarea formulată intimatul L. G. I. a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate.
În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că B. S. Szabolcs nu are interes în contestarea hotărârii în ce privește reducerea cheltuielilor de executare silită iar hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, precum și prin raportare la prevederile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
În ceea ce privește executarea silită a creanței principale stabilită prin titlul executoriu sentința civilă nr. 3480, pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei Tîrgu-M., în mod greșit s-a stabilit că va fi urmărită suma de 6.520 lei, din care suma de 5.520 lei reprezentând cuantumul obligației de întreținere lunară calculată până la data formulării cererii de executare silită, la care se va adăuga suma reprezentând obligația de întreținere lunară calculată în continuare, iar suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin titlul executoriu sentința civilă nr. 3480, pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei Tîrgu-M., s-a stabilit pe perioada 28.01.2008-7.10.2009, pensia de întreținere în sarcina pârâtului contestator, în cuantum de 172,26 lei pe lună iar pe perioada 07.10._11, pensie de întreținere în sarcina pârâtului contestator, în cuantum de 132,82 lei pe lună. Prin urmare pensia de întreținere pentru prima perioadă de 20 de luni se ridică la suma de 3445,2 lei iar pentru a doua perioadă de 27 de luni la suma de 3586,14 lei, în total suma de 7031,34 cu titlu de pensie de întreținere și 1000 de lei cheltuieli de judecată.
Este adevărat că instanța de judecată poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, trebuind să verifice dacă aceste cheltuieli stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare.
Executarea silită fiind o parte a procesului civil, dispozițiile art.274 alin.3 C.proc.civ. sunt aplicabile și în faza executării silite. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat.
Cele reținute de prima instanță potrivit cărora onorariul perceput de avocatul creditoarei ar fi disproporționat de mare corespund realității. Executarea creanței a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în obținerea hotărârilor judecătorești puse în executare, legalizarea și investirea acestora, consultații acordate creditoarei, formularea cererii de începere a executării silite, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea procedurii de executare. Totodată, față de valoarea creanței, care este de peste 10 ori mai mare decât onorariul perceput, onorariul avocatului creditoarei-recurente nu apare ca fiind disproporționat.
Instanța poate interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilite, fiind inclus și TVA-ul, pe care-l va vira executorul la bugetul de stat și care nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis calculat conform art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, dar se impută celui ce se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită.
Cu privire la cuantumul onorariului de executor, sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art.39 alin.1 lit a din Legea nr.188/2000, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
Potrivit textului de lege mai sus menționat,, pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;”
În cauză, onorariul de 985,63 lei stabilit prin procesul-verbal din 31.01.2012 pentru activitatea depusă de către executorul judecătoresc s-a raportat la cuantumul debitului pentru care s-a început urmărirea silită și a fost determinat prin aplicarea corectă a dispozițiilor art.39 alin.1 lit a din Legea nr.188/2000, situându-se la limita de 10% din creanța pusă în executare.
Ceea ce depășește suma de 803,13 lei reprezintă TVA-ul pe care executorul îl virează la bugetul de stat.
Cu privire la cheltuielile de executare de 93,25 de lei acestea s-au calculat corect potrivit anexei din art 1 din Hotărârea 2/2007 a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, la care se adaugă taxele judiciare de timbru și timbru judiciar pentru legalizare, investire cu formulă executorie, încuviințare executare silită, emitere somație și timbre poștale.
Pentru aceste motive, contestația la executare formulată împotriva actelor de executare efectuate se impunea a fi respinsă în întregime ca nefondată.
În consecință, având în vedere toate considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă rap.la art.304 pct.9 C.proc.civ., urmează a admite ca fondate recursurile declarate împotriva sentinței civile nr.4728/12.06.2012, pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, să modifice sentința în sensul respingerii contestației, cu cheltuieli de judecată la fond și recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de intimata L. M., domiciliată în Tg-M., ..15, . și B.E.J. S. Szabolcs, cu sediul în Tg-M., ./A, jud.M., împotriva sentinței civile nr. 4728/12.06.2012 pronunțate de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul L. G., domiciliat în Tg-M., ., . în contradictoriu cu intimata L. M..
Dispune obligarea contestatorului la plata către intimată a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține dispoziția de respingere a excepției tardivității.
Dispune obligarea intimatului L. G. la plata sumei de 1500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs către recurenta L. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi. 30 mai 2013.
Președinte, M. M. | Judecător, C. S. | Judecător, A. A.-B. |
Grefier, M. T. fiind plecată în concediu semnează Grefier șef secție civilă C. S. |
Red: C.S.
Tehnored: M.M.
Data: 04.07.2013/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 231/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 29/2013.... → |
|---|
