Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 126/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 12335/320/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi_/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 126/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte A. T.
Judecător M. B.-I.
Judecător C. B. B.
Grefier S. D.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta K. E. prin tutore B. M. cu domiciliul în Târgu-M., ., nr. 204, ., împotriva sentinței civile nr. 6797 din data de 02.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosarul nr._ .
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 29 ianuarie 2013, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de 05 februarie 2013 iar, apoi pentru data de azi, 12 februarie 2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 6797/2 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosar nr._ s-a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârât prin întâmpinare și, în consecință, s-a respins cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare formulată de reclamanta K. E., prin tutore B. M., în contradictoriu cu pârâtul M. I.; a fost obligată reclamanta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată contând în onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii. A solicitat instanței de recurs să analizeze cauza sub toate aspectele, conform art. 304, ind. 1 Cod proc.civ.
Recurenta a arătat că sentința atacată este nelegală, arătând că dreptul invocat a aparținut și aparține recurentei care, datorită incapacității sale, nu poate uza în nume propriu de acest drept, dreptul de folosință fiind indisolubil legal de capacitatea de folosință. Ceea ce au analizat instanțele prin hotărârile judecătorești anterioare este valabil pentru situația de la acel moment. P. expertizarea ulterioară din punct de vedere medical al reclamantei reiese că aceasta nu a avut niciodată discernământ, aspect cunoscut de către intimat care este nepotul recurentei. Pe de altă parte, a arătat că nu există identitate de părți între cele două acțiuni, ci există doar o aparență a dreptului și o aparență a persoanelor, iar în cauză a fost încălcate prevederile art. 950 Cod civil.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând legalitatea hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate și, din oficiu, conform art. 304, ind. 1 Cod proc.civ., Tribunalul apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că între acțiunea dedusă judecății în prezentul dosar și acțiunea care a fost obiectul dosarului nr. 1568/1996 al Judecătoriei Târgu-M. există identitate de părți, obiect și cauză în înțelesul art. 1201 Cod civil.
Astfel cum a reținut instanța de fond, în prezentul dosar reclamanta, prin reprezentant legal, a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1993 de notariatul de Stat M., contract încheiat de aceasta cu pârâtul, invocând prevederile art. 950 pct. 2 Cod civil, susținând că starea mintală a sa o face necapabilă de a contracta, subliniind că în anul 1993 nu era oficial pusă sub interdicție, cu toate că starea sa de sănătate a fost nemodificată față de anul 2010 când a fost pusă sub interdicție prin sentința civilă nr. 164/2011 a Judecătoriei Târgu-M..
De asemenea, în dosarul nr. 1568/1996 al Judecătoriei Târgu-M. reclamanta, prin curator, a chemat în judecată pe același pârât solicitând instanței constatarea nulității absolute a aceluiași contract de vânzare-cumpărare. Acțiunea din dosarul amintit a fost respinsă prin sentința civilă nr. 8549/26.09.1996, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1193/12.11.1997 a Tribunalului M., și irevocabilă prin decizia nr. 655/R/02.09.1998 a Curții de Apel Tg. M.. În considerentele deciziei nr. 655/R/02.09.1998 a Curții de Apel Tg. M. s-a subliniat că nu se poate reține consimțământul viciat al reclamantei, întrucât actul juridic încheiat de un bolnav psihic nu poate fi considerat nul dacă la data încheierii actului bolnavul nu era pus sub interdicție (fila 32 dosar fond).
Nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că între cele două acțiuni nu există identitate de părți. În mod judicios a reținut judecătoria că faptul punerii sub interdicția a reclamantei nu are relevanță asupra identității de părți. Este evident că atât în prezenta cauză cât și în dosarul nr. 1568/1996 al Judecătoriei Tîrgu-M. are și a avut calitate de parte reclamanta K. E., independent de reprezentarea acesteia în prezentul proces prin tutore (ca reprezentant legal) ca urmare a punerii sub interdicție.
De asemenea, în mod corect s-a reținut identitatea de obiect și cauză între cele două acțiuni. În prezenta acțiune s-a invocat, ca motiv de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare din anul 1993, lipsa de discernământ, susținând că datorită acestui fapt a fost incapabilă de a contracta. Așadar, este evident că starea de fapt invocată de reclamantă în cele două acțiuni în susținerea motivelor de nulitate a contractului este aceeași.
Faptul punerii sub interdicția a recurentei ulterior soluționării procesului care a format obiectul dosarului nr. 1568/1996 al Judecătoriei Tîrgu-M., dar anterior promovării prezentei acțiuni, nu are relevanță în cauză. Trebuie subliniat faptul că prin punerea sub interdicție a reclamantei prin sentința civilă nr. 164/2011 a Judecătoriei Târgu-M. (filele 9-11 dosar fond) nu s-a stabilit, cu efecte retroactive (până la momentul încheierii contractului a cărui anulare s-a solicitat) că aceasta a fost lipsită de discernământ la momentul încheierii contractului (anul 1993). De altfel, chiar în situația în care s-ar fi stabilit în acest fel, în cauză nu s-ar fi putut aprecia în sensul că nu este întrunită tripla identitate decât cu nesocotirea principiului puterii de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești anterioare (pronunțate în dosar nr. 1568/1669 al Judecătoriei Tîrgu-M.).
Pentru aceste motive, însușindu-și întru-totul considerentele sentinței atacate, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312, alin. 1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta K. E. prin tutore B. M. cu domiciliul în Târgu-M., ., nr. 204, ., împotriva sentinței civile nr. 6797 din data de 02 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 februarie 2013.
Președinte, A. T. | Judecător, M. B.-I. | Judecător, C. B. B. |
Grefier, S. D. |
Red./Tehnored./C.B.B./2 ex.
Jud. fond. G. G. C.
| ← Acţiune pauliană. Decizia nr. 672/2013. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 768/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
