Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 293/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 293/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 3481/289/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8613/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 293/2013
Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul constituit din:
Președinte C. B. B.
Judecător A. T.
Judecător M. B.-I.
Grefier C. M. P.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta B. I. F., cu domiciliul în Germania,_ Gunzburg, . și cu domiciliul procesual ales în R., ., jud.M. împotriva sentinței civilenr.717/23 mai 2012 pronunțată de Judecătoria R. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile reprezentanților părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 martie, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra soluționării cauzei pentru data de 2 aprilie 2013, încheierea amintită făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civila nr. 717 din 23 mai 2012 pronunțată de către Judecătoria R. în dosarul nr._ s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei B. I.-F., cu domiciliul procesual ales în R., ., jud. M., exceptie invocata de paratul Romanti O.; s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor R.A.G.C.L. S.A. R., C. locala de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor R., C. judeteana de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor M., S. E. si S.C. L. S.A; s-a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in ceea ce priveste cererea de constatare a nulitatii absolute a contractelor de vanzare cumparare nr.254/20.09.1975 si 255/20.09.1975; s-a respins actiunea formulata de reclamanta B. I.-F. in contradictoriu cu paratii S.C. R.A.G.C.L. S A R., S. R. prin Mun. R., prin Primar, S.C. L. S.A., C. locala de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor R., C. judeteana de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor M., S. E., Romanti O., Romanti M., Romanti T.; s-a admis exceptia de netimbrare a cererii reconventionale formulata de paratul Romanti O. in contradictoriu cu reclamanta B. I.-F., anulându-se acțiunea; a fost obligată reclamanta sa plateasca paratei S.C. R.A.G.C.L. S A R. cheltuieli de judecata de 2.500 de lei; au fost respinse cererile paratilor S. E., Romanti O., Romanti M., Romanti T., de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
A fost disjunsă completarea la actiune formulata de reclamanta in contradictoriu cu aceeasi parati si inregistrata la dosarul cauzei in data de 08.02.2012 avand ca obiect actiune in revendicare;
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, in principal, casarea sentinței atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare; in subsidiar, schimbarea in tot a sentintei atacate cu consecinta admiterii actiunii.
In motivarea recursului a aratat ca hotararea atacata este nelegala si netemeinica in privinta solutiilor pronuntate cu privire la: exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a R. SA, a Comisiei Locale de fond funciar R., a Comisiei Judetene de fond funciar M. si a . prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la cererea de constatare a nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumprare nr. 254/1975 si nr. 255/1975; asupra fondului cauzei (respingerea cererii privind nulitatea absoluta a deciziei nr. 291/1992; obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata; disjungerea capatului de cerere avand ca obiect revendicare.
Relativ la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor, recurenta a aratat ca parata R. R. a invocat aceasta exceptie fata de toate petitele actiunii, cu toate ca se pretinde entitate competenta in solutionarea notificarii in calitate de unitate detinatoare. F. de apararile . aratat ca rezulta echivocul acestei situatii deoarece fie parata R. R., fie parata ., sunt succesoarele juridice ale vanzatorului OJCVL M., astfel incat acestea aveau calitate procesuala pasiva. Invocarea de catre acestea a exceptiei lipsei calității procesuale pasive nu este susținut de nicio proba. Admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a celor doua comisii de fond funciar este nelegală atâta timp cat prin petitul 3 al actiunii reclamanta a solicitat si constatarea nulitatii absolute a deciziei nr. 291/1992 prin care s-a atribuit antecesorilor paratilor de rand 4 terenul aferent casei de locuit. Ca o consecinta, a sustinut ca instanta de fond, în situatia in care nu era suficient lămurită, trebuia sa procedeze la completarea probatoriului.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la acțiune invocata de paratii R., . E. si cele doua comisii de fond funciar, a arătat ca aceasta se impunea a fi respinsa data fiind lipsa legitimării procesuale de a o invoca, iar in subsidiar, ca nefondata. A invocat prevederile art. 2512, alin. 1 din Noul cod civil potrivit căruia prescripția poate fi opusa numai de cel in folosul căruia curge, alin. 3 al acestui articol prevăzând ca aceste dispoziții sunt aplicabile chiar daca invocarea prescripției ar fi in interesul statului sau unitatilor sale administrativ teritoriale. Or, in cauza, paratii care au invocat aceasta exceptie cu toate ca prescriptia nu curge in favoarea lor.
Relativ la exceptia prescripției invocate de paratii Romanti, a aratat ca aceasta nu a fost invocata in termenul procedural, in cauza invocand faptul ca întâmpinările au fost depuse tardiv.
A opinat ca excepția prescripției este nefondata, sfera de aplicare a prescriptiei prevazute de art,. 45, alin. 5 din Legea nr. 10/2001 vizand in mod exclusiv acte juridice de instrainare incheiate dupa . Legii nr. 10/2001, in raport de principiul consacrat de art. 1 din Codul civil si de Decretul nr. 167/1958 (art. 7, alin. 1, art. 25, art. 2). In plus, a aratat ca prescriptia este susceptibila de a fi intrerupta, conform art. 13-16 din Decretul; nr. 167/1958. IN cauza, a sustinut ca a existat un astfel de caz de intrerupere a cursului prescriptiei (conform art. 16, lit. A din Decret), ca urmare a recunoasterii de catre parata a obligatiei ce ii incumba ca urmare a inregistrarii notificarii formulata de recurenta in baza legii nr. 10/2001, subliniind ca termenul a fost suspendat de drept pe toata durata soluționării pe cale administrativa a notificarii. In plus, a aratat ca a staruit permanent cu privire la restituirea imobilului, astfel incat nu se poate retine pasivitatea sa susceptibila de a fi sanctionata juridic cu prescriptia. In susținerea aceleiasi critici a aratat ca, in masura in care instanta de fond a apreciat ca era necesara administrarea de probe in vederea soluționării exceptiei, sa uneasca aceasta exceptie cu fondul si sa administreze ca probe inscrisurile din dosarul unitatii notificate (R.).
Pentru aceste motive, a solicitat casarea cu trimitere.
In ceea ce priveste solutia pronuntata fata de petitul de constatare a nulitatii absolute a deciziei nr. 291/1992, a aratat ca din actele administrate in cauza rezultă ca constituirea dreptului de proprietate s-a facut in mod nelegal, cu incalcarea prevederilor art. 23 si 36 si urmatoarele din Legea nr. 18/1991. În acest sens, a aratat ca dobanditorii nu au facut parte din categoria cooperatorilor si nici a persoanelor carora li s-a atribuit terenul in folosinta vesnica sau pe durata existentei constructiilor, in vederea construirii unei locuinte proprietate personala, astfel cum rezulta din contractele de vanzare cumpărare. A mai aratat ca atribuirea in folosinta s-a facut doar pentru 100 mp. în favoarea fiecărui cumpărător, prin deciziile nr. 233/1975 și 234/1975, astfel cum rezulta din cele doua titluri de proprietate nr. 278/1976 și 279/1976. In continuare, a amintit prevederile art. 24 din Legea nr. 18/1991, subliniind ca împroprietărirea antecesorilor paratilor de rand 4 asupra unui teren aferent constructiei cu privire la care nu li s-a transmis niciodata in mod legal dreptul de proprietate, este lovita de nulitate, potrivit art. III din Legea nr. 18/1991.
Pentru aceste motive, a aratat ca si solutia de obligare la plata cheltuielilor de judecată este nelegala, la fel cum este si solutia de disjungere a cererii de revendicare, intre aceasta si prezenta actiune existand legatura de conexitate.
Ca o consecință, a solicitat admiterea recursului.
Intimata R. R. depus la dosar intampinare (filele 14-18) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând că . are calitate procesuală pasivă în condițiile în care nu a fost parte nici ea și nici forul tutelar la semnarea contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută se solicită a se constata de către reclamantă, sens în care se susține că această societate nu a încheiat contractele de vânzare-cumpărare a imobilului în cauză în baza Legii nr. 4/1973 și a HGR 880/1973, neîncheind aceste contracte nici antecesoarea societății R. R. din acea perioadă care era IGCL Tg. M.. R. R. era doar o secție a acestei intreprinderi, astfel că vânzarea imobilului s-a făcut în baza legii de către OJCVL Tg. M., până la data vânzării IGCL Tg. M. fiind doar administratoarea imobilului în cauză.
Instanța de fond admițând excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-a bazat pe prevederile imperative ale art. 45, alin. 5 din Legea nr. 10/2001 și în mod legal a constatat că dreptul subiectiv al reclamantei la acțiune pentru constatarea nulității absolute este prescris.
În condițiile în care prevederile sus menționate reglementează un termen special de prescripție în privința imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 republicată, susținerile recurentei prin mandatarul avocat precum că aceste prevederi s-ar referi numai la înstrăinările efectuate după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și că notificările depuse de persoanele îndreptățite ar întrerupe curgerea prescripțiilor nu pot fi primite.
În mod temeinic Judecătoria R. a disjuns completarea la acțiune formulată de reclamantă prin mandatarul avocat pentru motivele deosebit de pertinente reținute în considerentele hotărârii pronunțate.
De asemenea, la dosar a depus intampinare si C. Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor M. prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. În cuprinsul întâmpinării se arată faptul că în conformitate cu prevederile art. 36, alin. 2 din Legea nr. 18/1991, terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție, la propunerea administrației publice locale. Mai arată că, instanța de fond în mod corect a admis excepțiile invocate și a respins plângerea reclamantei, având în vedere prevederile art. 7 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din același act normativ.
Intimatul Municipiul R. a formulat intampinare (fila 37) prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive raportat la prevederile art. 12, alin. 5 din Legea nr, 213/1998.
Analizând legalitatea hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate și, din oficiu, conform art. 304, ind. 1 Cod proc.civ., Tribunalul apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Soluția pronunțată de instanța de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților R. R. și . corectă. Se reține că la dosar reclamanta nu a făcut dovada că cei doi pârâți sunt succesorii juridici ai OJCVL (vânzătorul în cele două contracte de vânzare-cumpărare). Evident că sarcina probei în acest sens îi revenea reclamantei, conform art. 1169 Cod civil. In plus, se va avea în vedere, astfel cum în mod judicios a subliniat instanța de fond, faptul că pârâtelor nu li se poate cere a face dovada unui fapt negativ. Faptul ca R. s-a pretins entitate competentă în soluționarea notificării formulate de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001 nu poate conduce la concluzia că aceasta pârâta este, din acest singur considerent, continuatorul juridic al vânzătorului.
Critica recurentei relativ la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a celor două pârâte comisii de fond funciar nu este fondată. Se reține că instanța de fond a analizat această excepție doar raportat la petitul având ca obiect anularea celor două contracte de vânzare-cumpărare, iar nu raportat și la petitul având ca obiect constatarea nulității absolute a deciziei nr. 291/1992 de atribuire în proprietatea antecesorilor pârâților de rând 4 a terenului aferent casei de locuit. În acest sens, se reține că instanța de fond a analizat pe fond acest petit, evident în considerarea faptului că cele doua comisii de fond funciar dispun de calitate procesuală pasivă. În ceea ce privește petitul având ca obiect constatarea nulității absolute a celor doua contracte de vânzare-cumpărare, se reține că în mod temeinic a apreciat judecătoria că cele două comisii nu justifică legitimitate procesuală pasivă, acestea neavând calitate de parte în cele doua contracte.
Tribunalul reține în continuare că instanța de fond a dat o soluție corectă excepției prescripției dreptului material la acțiune.
În primul rând, nu se poate aprecia că în cauză ar fi aplicabile prevederile Noului Cod civil, în acest sens instanța de control amintind dispozițiile art. 6 din NCC. Astfel, reglementând aplicarea legii civile în timp, art. 6, alin. 4 din Noul Cod Civil prevede că „prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”. De altfel, situația prescripțiilor începute și împlinite sub imperiul legii vechi intră sub incidența aliniatul 2 al art. 6 din Noul Cod Civil care prevede că „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”. A da o altă interpretare cauzei deduse judecății ar echivala cu recunoașterea unui efect retroactiv al noii legi, cu ignorarea regulii instituite de art. 1 din Codul civil de la 1864 și preluate de art. 6 alin. 1 din Noul Cod Civil. Ca o consecință, în cauză, analizarea soluției pronunțate de instanța de fond cu privire la aceasta excepție se impune a fi făcuta raportat la prevederile Decretul nr. 167/1958.
Tribunalul nu poate primi susținerea recurentei în sensul că actele juridice a căror nulitate s-a solicitat a se constata în cauză sunt supuse dispozițiilor privind prescripția dreptului material la acțiune cuprinse în Codul civil, iar nu dispozițiilor speciale reglementate de art. 45, alin. 5 din Legea nr. 10/2001. În acest sens, instanța de control subliniază că, pe de-o parte, în condițiile în care legea nu distinge în sensul invocat de recurentă, este evident ca nici interpretul nu o poate face; pe de altă parte, dispozițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001 fac referire inclusiv la contracte de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1998, aceste contracte fiind încheiate, evident, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001; în al treilea rând, din chiar textul art. 45, alin. 5 din Legea nr. 10/2001 rezultă ca aceste dispoziții legale se aplică contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi, aceasta deoarece textul legal amintit (art. 45, alin. 5) prevede ca termenul de prescripție curge „de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Așadar, în cauză în mod corect a analizat instanța de fond împlinirea termenului de prescripție a acțiunii raportat la prevederile art. 45, alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
În cauză nu se poate reține vreun caz de întrerupere a cursului prescripției. Faptul depunerii de către reclamantă a notificării în baza Legii nr. 10/2001 nu reprezintă un caz de suspendare a cursului prescripției, aceasta deoarece prin faptul înregistrării notificării la unitatea notificată nu se poate reține că aceasta din urma a recunoscut pretenția reclamantei în sensul art. 16, alin. 1 din Decretul nr. 167/1958. Nici stăruința recurentei cu privire la restituirea imobilului la care a făcut referire aceasta nu are nici un efect juridic cu privire la termenul de prescripție amintit.
În plus, în cauză nu se poate reține nici un alt caz de întrerupere sau suspendare al cursului prescripției dintre cele prevăzute de art. 16 și 13 din Decretul nr. 167/1958.
Așadar, în cauză se reține că reclamanta a formulat acțiunea în justiție prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare la data de 20 septembrie 2011. Or, este evident ca reclamanta avea cunoștință de aceste contracte de vânzare-cumpărare la data de 23 iulie 2001, reclamanta însăși făcând referire la acestea în notificările formulate in baza Legii nr. 10/2001 (fila 18 dosar fond). În plus, se reține că dreptul de proprietate asupra celor doua celor doua apartamente era intabulat în cartea funciară încă din anul 1990 (filele 55-58 dosar fond) aceasta înscriere având așadar efect de opozabilitate.
Față de aceste aspecte, Tribunalul subliniază că acțiunea a fost formulată cu nerespectarea termenului de prescripție instituit de art. 45, alin. 5 din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care critica recurentei referitoare la acest aspect nu poate fi primita.
În ceea ce privește critica recurentei referitoare la respingerea petitului de anulare a deciziei nr. 291/1992 emisa de Prefectul judetului M., Tribunalul apreciază ca nici aceasta nu este fondată. În mod judicios a reținut instanța de fond că în cauză sunt incidente prevederile art. 36, alin, 2 din Legea nr. 18/1991, text legal care prevede ca „terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție”. Nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că dobânditorilor construcției nu li s-a atribuit nici o suprafață de teren și că întregul teren de 1043 mp. a rămas în proprietatea Statului R.. În acest sens, se constată că în cuprinsul titlurilor de proprietate nr. 278/1976 (fila 8 dosar recurs) și nr. 279/1976 (fila 9 dosar recurs) rezultă că cu ocazia vânzării celor două apartamente s-a transmis în favoarea cumpărătorilor dreptul de folosință asupra suprafeței de 100 mp. Având în vedere că cele două contracte de vânzare-cumpărare nu au fost anulate, referirea recurentei la reaua-credință a cumpărătorilor (în susținerea faptului că împroprietărirea cu suprafața de teren este nelegală) nu se impune a fi analizată. Așadar, este evident că în cauză în mod corect a fost reținută incidența prevederilor art. 36, alin. 2, teza a II-a din Legea nr. 18/1991.
Relativ la critica recurentei care vizează soluția de disjungere a cererii de revendicare, Tribunalul apreciază că in mod corect instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 165 Cod proc.civ.
Pentru aceste motive, în baza art. 312, alin. 1 Cod proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
F. de aceste considerente, instanța apreciază că nu se mai impune analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului mun. R. invocata de acesta.
În baza art. 274 Cod proc.civ., va obliga reclamanta la plata către pârâta ..C.L. S.A R., a sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial conform chitanței de la fila 52-53.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de către reclamanta B. I. F., cu domiciliul în Germania,_ Gunzburg, . și cu domiciliul procesual ales în R., ., jud.M. împotriva sentinței civile nr.717/23.05.2012 pronunțată în data de 23.05.2012, de Judecătoria R. în dosarul nr._ .
Obligă reclamanta la plata către pârâta ..C.L. S.A R., cu sediul în R., ., județul M. a sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2013.
Președinte, C. B. B. | Judecător, A. T. | Judecător, M. B.-I. |
Grefier, C. M. P. |
Redactat/tehnoredactat/C.B.B./10.05.2013
2 exemplare
Jud. fond A. A. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 565/2013. Tribunalul MUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 381/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
