Contestaţie la executare. Decizia nr. 575/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 575/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 3046/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi_/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 575/2013
Ședința publică de la 21 Iunie 2013
Completul constituit din:
Președinte L. D.
Judecător A. T.
Judecător A. B.
Grefier S. D.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta .. cu sediul în Tg. M. . . M. împotriva sentinței civile nr. 7824 din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ .
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 18 iunie 2013, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de azi, 21 iunie 2013.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 7824 din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tîrgu-M. în dosar nr._ s-a respins contestația la executare propriu-zisă formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice M. – A. Tg.M., ca neîntemeiată și s-au respins apărările de fond împotriva titlului executoriu, ca inadmisibile.
P. a pronunța această sentință prima instanță a reținut că la data de 24.02.2012, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice M. - Administrația Finanțelor Publice M. - Tg.M., a emis adresa de înființare a popririi, asupra disponibilităților bănești ale contestatoarei nr. 2213, pentru suma de 348.468 lei, comunicându-i totodată, acesteia din urmă, conform art. 149 alin.5 Cod procedură fiscală, inițierea procedurii de executare silită împotriva sa. Executarea silită prin poprire, inițiată împotriva debitoarei, are la bază Titlurile executorii nr. 169/30.01.2012 și nr. 19/23.01.2012. Potrivit prevederilor art. 141 alin.2 Cod procedură fiscală, titlul executoriu este un titlu de creanță, a cărui creanță a devenit scadentă, prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege, sau stabilit de organul competent, ori un alt mod prevăzut de lege. Rezultă așadar, din economia acestei dispoziții legale, că titlul de creanță, ce reprezintă un act administrativ fiscal, trebuie comunicat contribuabilului, urmând să producă efecte, de la data comunicării, sau, la o dată ulterioară menționată în cuprinsul său. În cauză, titlurile de creanță, care au stat la baza emiterii titlurilor executorii anterior menționate, sunt reprezentate de Deciziile de impunere nr. 1267/28.12.2011, în cazul titlului executoriu nr. 19/23.01.2012 și nr._/25.01.2012, respectiv nr._/25.01.2012, în cazul titlului executoriu nr. 169/30.01.2012. Din împrejurarea că, nu se contestă de către contestatoare comunicarea celor două decizii de impunere anterior menționate, instanța prezumă că, cele două titluri de creanță au avut aptitudinea de a se transforma în titluri executorii, potrivit dispozițiilor art. 141 alin.2 Cod procedură fiscală. Analizând contestația la executare prin prisma criticilor aduse de contestatoare, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, din analiza conținutului adresei de înființare a popririi nr. 2213/24.02.2012, emisă în dosar nr. 683, rezultă că, aceasta conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 144.3, din HG 1050/01.07.2004, pentru aprobarea Normele metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003, privind Cod procedură fiscală, inclusiv a celor referitoare la indicarea titlului executoriu, respectiv nr. 19 din 23.01.2012 și nr. 169/23.01.2012. Cât privește suspendarea Deciziei de impunere nr. 985 și RIF nr. 4 din 30.08.2010, prin Sentința civilă nr. 234/21.11.2011, a Curții de Apel Tîrgu-M., și care, ar fi de natură să împiedice inițierea executării silite împotriva sa, instanța reține că, nici aceste susțineri nu sunt întemeiate. Astfel, așa cum am arătat anterior, titlurile de creanță, care au stat la baza emiterii titlurilor executorii anterior menționate, sunt reprezentate de Deciziile de impunere nr. 1267/28.12.2011, în cazul titlului executoriu nr. 19/23.01.2012 și nr._/25.01.2012, respectiv nr._/25.01.2012, în cazul titlului executoriu nr. 169/30.01.2012. În privința acestor aceste acte administrativ fiscale, contestatoarea contrar dispozițiile art. 1169 Cod civil, nu a făcut dovada suspendării lor, astfel că, nu există nici un impediment pentru continuarea executării silite inițiate în baza lor. De asemenea, pornind de la prevederile art. 172 alin.3 Cod procedură fiscală, potrivit cărora, contestația împotriva titlului executoriu, în baza căruia a fost pornită executarea, în cazul în care, aceasta nu este o hotărâre judecătorească, poate fi făcută, dacă pentru contestarea lui nu este o altă procedură prevăzută de lege, instanța apreciază apărările ce vizează cuantumul sumelor înscrise în acestea, ca inadmisibile, în cadrul prezentei contestații la executare. Art. 205 Cod procedură fiscală, prevede o cale specială de atac împotriva titlului de creanță fiscală, în cadrul căreia pot fi criticate sumele înscrise în cuprinsul său, sub aspectul cuantumului și al naturii lor, ceea ce exclude invocarea acestor critici pe calea contestației la executare. Față de cele arătate anterior, instanța va respinge contestația la executare propriu-zisă, ca neîntemeiată, iar apărările de fond împotriva titlului executoriu, ca inadmisibile.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs contestatoare solicitând modificarea ei în sensul admiterii contestației la executare.
În motivare a arătat că nu s-a avut în vedere existența unei hotărâri judecătorești de suspendare pronunțate de Curtea de Apel M., sumele executate silit fiind stabilite prin Decizia de impunere nr. F-MS 1267/23.12.2011 emisă în baza Deciziei de impunere nr. 421/14.10.2011privind soluționarea unei contestații prin care a fost desființat parțial actul administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere 985 și RIF nr. 4/30.08.2010, din succesiunea emiterii actelor fiscale reieșind faptul că adresa de înființare a popririi cuprinde sume ce reprezintă accesorii calculate asupra debitelor incluse în Decizia 985/2010 ce a fost însă suspendată de la executare, suma de 265.354 lei reprezentând majorări aferente debitelor pentru care a fost suspendată executarea. Mai arată că greșit s-au respins criticile referitoare la lipsa mențiunii și identificarea titlului executoriu și organul emitent, lipsind și orice referire la titlul executoriu în baza căruia s-a trecut la executarea acestor sume.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 C. pr. civ., art. 43, art. 46, art. 145, art. 152, art. 175, art. 177 și urm. din C. pr. fiscală.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare a arătat că art. 144.3 din HG nr. 1050/2004 se referă la adresa de înființare a popririi și la adresa prin care debitorul este înștiințat despre înființarea acesteia care nu este un act administrativ fiscal, Decizia nr. 1267/23.12.2011 fiind un nou act administrativ fiscal prin care s-au stabilit sume suplimentare de 338.354 lei împotriva căruia reclamanta are aceleași căi de atac ca și împotriva Deciziei nr. 985/2010, obținând de altfel suspendarea acestuia conform Sentinței nr. 902/2012 emisă către Tribunalul M. în dosar nr._, fiind suspendate toate măsurile de executare silită instituite, inclusiv măsura de executare silită instituită prin emiterea Adresei de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr. 2213/24.02.2012 conform adresei nr. 5450/31.05.2012.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și prin raportare la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
În privința criticilor care vizează respingerea contestației în condițiile existenței unei hotărâri judecătorești ce a dispus suspendarea executării silite, tribunalul reține că nu este aptă să conducă la modificarea soluției primei instanțe.
Astfel, din cuprinsul adresei de înștiințare de la fila 4 dosar fond rezultă că executarea silită s-a pornit în temeiul titlului executoriu nr. 169/30.01.2012 și 19/23.01.2012, potrivit extrasului din sentința nr. 234/21.11.2011 a Curții de Apel Tîrgu-M. fiind suspendată executarea silită a deciziei de impunere nr. 985/2010 și a raportului de inspecție fiscală nr. 2156/2010 (f. 5 dosar fond). Titlurile executorii nr. 19/23.01.2012 (f. 69) și 169/30.01.2012 au fost emise în temeiul Deciziilor nr. 1267/28.12.2011 și_-20/2012,_-20/2012,_-20/2012.
Astfel cum arată și intimata prin întâmpinare acestea din urmă reprezintă acte administrative fiscale independente de soarta celor în privința cărora s-a obținut suspendarea executării, însă, tot potrivit celor arătate de către intimată se reține că și în privința deciziei de impunere nr. 1267/2011 s-a dispus suspendarea executării prin sentința nr. 902/2012 pronunțată la data de 8 martie 2012 în dosarul nr._ al Tribunalului M..
Adresele de înființare a popririi fiind emise la data de 24.02.2012 sunt incidente prevederile art. 148 alin. 2^2 din OG nr. 92/2003 pe perioada suspendării executării silite, actele de executare efectuate anterior, precum și orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rămân în ființă, această suspendare neputând afecta valabilitatea actelor anterioare.
De asemenea se constată că adresele de înființare a popririi către terții popriți sunt conforme exigențelor art. 144.3 din HG nr. 1050/2004.
D. urmare, pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat prezentul recurs.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurenta .. cu sediul în Tg. M. . . M. împotriva sentinței civile nr. 7824 din 31.10.2012 pronunțată de către Judecătoria Tg. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 iunie 2013.
Președinte, L. D. | Judecător, A. T. | Judecător, A. B. |
Grefier, S. D. fiind în concediu semnează grefier șef secția civilă C. Șimon |
Red./Tehnored.AT/2ex./11.07.2013.
Jud. fond: F. G. M..
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 794/2013.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 785/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
