Contestaţie la executare. Decizia nr. 302/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 302/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 1270/251/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
Decizia civilă nr. 302
Ședința publică din data de 04 aprilie 2013
Completul constituit din:
Președinte E. O.
Judecător C. M.
Judecător M. B.-I.
Grefier A. E. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii M. cu sediul în Tg. M. .. 1-3 județul M., împotriva sentinței civile nr. 1095/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 21 martie 2013 când s-a amânat pronunțarea asupra deciziei pentru data de 28 martie 2013 iar apoi pentru data de azi, 04 aprilie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1095/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. „D. P.” S.R.L. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII M., dispunându-se desființarea tuturor formelor de executare silită din dosarul de executare nr. 562 pentru încasarea creanței în sumă de 20.878 lei, reprezentând obligații fiscale (taxa pe valoarea adăugată și impozit pe profit). S-a dispus totodată, desființarea titlului executoriu emis de către intimata – creditoare sub nr. 2793/24 august 2012 pentru încasarea creanței în sumă de 20.878 lei, reprezentând obligații fiscale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin ordinul de plata nr.114 din data de 25.10.2011, a avut loc stingerea de bunăvoie prin plata la scadență a obligației fiscale constând în impozitul pe profit aferent trimestrului III al anului 2011, iar prin emiterea ordinului de plata nr. 113 din data de 25.10.2011, pentru suma de 11.687 lei, s-a stins de bunăvoie prin plată obligația fiscală constând în taxa pe valoarea adăugată aferenta lunii septembrie a anului 2011.
În acest context, prima instanță a mai apreciat că, până la soluționarea în mod irevocabil a contestației administrative împotriva Deciziei de impunere nr. 849/22.08.2011, obligațiile fiscale suplimentare de plată au fost inapte să dețină caracterul unei creanțe certe, lichide și exigibile de natură să justifice declanșarea procedurii de executare silită.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs D.G.F.P. M., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată.
Invocând în drept prevederile art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, recurenta a arătat în esență că S.C. D. P. S.R.L. datorează sumele cuprinse în actele de executare, că debitoarea nu a făcut dovada vicierii procedurii de executare silită începută de Administrația Finațelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii M..
Totodată, recurenta a precizat că reclamanta-contestatoare nu a obținut suspendarea executării deciziei nr. 849/22.08.2011, iar plățile menționate în hotărârea primei instanțe au stins parțial obligația suplimentară mai veche în conformitate cu prevederile art. 115 alin. 1 lit. „b” și alin. 2 lit. „a” și „b” din O.G. 92/2003
Atât prin poziția procesuală adoptată de mandatarul său în fața instanței, cât și prin concluziile scrise formulate, intimata S.C. D. P. S.R.L. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe. De asemenea, s-a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
După cum se arată inclusiv în cererea de recurs, în conformitate cu prevederile art. 215 alin. 1 din O.G. 92/2003, introducerea contestației administrativ fiscale nu este de natură a suspenda executarea actului administrativ fiscal.
Prin urmare, în lipsa obținerii suspendării actului administrativ în condițiile art. 14 sau 15 din Legea 554/2004, apar ca neîntemeiate susținerile primei instanțe, susțineri referitoare la faptul că până la soluționarea în mod irevocabil a contestației administrative împotriva Deciziei de impunere nr. 849/22.08.2011, obligațiile fiscale suplimentare de plată au fost inapte să dețină caracterul unei creanțe certe, lichide și exigibile de natură să justifice declanșarea procedurii de executare silită.
Totodată, la dosarul cauzei nu se regăsesc deciziile nr._/25.10.2011 și nr._/22.10.2011, decizii menționate în cuprinsul somației și a titlului executoriu a căror anulare se solicită. Aceste decizii sunt necesare în vederea verificării modului și a cuantumului în care au fost stabilite obligațiile fiscale ce fac obiectul executării silite contestate.
În lipsa acestor înscrisuri, tribunalul constată că în mod eronat prima instanță a procedat la soluționarea cauzei fără a stabili în mod concret sumele datorate de către contestatoare la data emiterii actelor de executare (inclusiv în baza Deciziei 849/22.08.2011), plățile efectuate de către aceasta, precum și eventuale debite rămase de achitat în urma plăților și compensărilor invocate în contestația la executare.
Raportat la această modalitate de soluționare, tribunalul constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care, urmează a admite prezentul recurs, cu consecința casării integrale a hotărârii atacate cu reținerea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanța urmează a analiza oportunitatea punerii în discuția părților și a încuviințării necesității depunerii la dosar a deciziilor nr._/25.10.2011 și nr._/22.10.2011, precum și a efectuării unei expertize contabile în vederea stabilirii în mod concret a sumelor datorate de către contestatoare la data emiterii actelor de executare - inclusiv în baza Deciziei 849/22.08.2011, plățile efectuate de către aceasta, precum și eventualele debite rămase de achitat în urma plăților și compensărilor invocate în contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta D.G.F.P. M. cu sediul în Tg. M. .. 1-3 județul M., împotriva sentinței civile nr. 1095/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ și în consecință:
Casează integral sentința atacată și reține cauza pentru rejudecare, stabilind termen pentru data de 28 mai 2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04 aprilie 2013.
Președinte, E. O. | Judecător, C. M. | Judecător, M. B.-I. |
Grefier, A. E. C. fiind plecată în concediu semnază grefier șef secție civilă C. Șimon |
Red.E.O.
Tehnored.M.M.
2 ex./18.04.2013Jud.fond.: A.-C. H.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 730/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 823/2013.... → |
|---|
