Contestaţie la executare. Decizia nr. 730/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 730/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 483/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
Decizia civilă nr. 730
Ședința publică din data de 26 septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte A. B.
Judecător A. A.-B.
Judecător F. G. M.
Grefier A. E. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice M. – Administrația Finanțelor Publice cu sediul în Tg. M. G. D. nr.1-3 județul M. împotriva sentinței civile nr.3588/18 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa tuturor părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 19 septembrie 2013 când s-a amânat pronunțarea asupra deciziei pentru data de azi, 26 septembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3558 din 18.04.2013 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M., s-a admis contestația la executare, formulată de contestatorul G. A. în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice M. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg. M., si in consecință s-a dispus anulearea titlului executoriu nr. 1138 emis la data de 14.12.2011 de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg. M. și adresa de înființare a popririi nr._/19.12.2012 emisă în dosar execuțional nr._ de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg. M., dispunându-se totodată restituirea taxei de timbru în cuantum de 194 lei, către contestator la rămânerea irevocabilă a hotărârii atacate.
În motivare s-a a reținut că prin decizia de impunere nr. 1080/22.08.2011 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate M. (f.28), pentru veniturile realizate de către contestatorul G. A. din chirii, s-a stabilit contribuția datorată de acesta la Fondul național unic de asigurări de sănătate în cuantum total de 3893 lei, din care 1714 lei reprezentând contribuție asigurări sociale de sănătate, 1921 lei reprezentând dobânzi și 258 lei reprezentând penalități de întârziere.
Întrucât debitorul nu a stins creanța fiscala prin plată, organul de executare silita, Casa de Asigurări de Sănătate M., in temeiul art. 145 Cod procedură fiscală, a emis somația nr._ din 20.12.2011 (f.30) si titlul executoriu nr. 1138/14.12.2011 (f.31) pentru suma de 3.893 lei.
Anterior emiterii actelor de executare mai sus menționate, contestatorul a declanșat procedura de contestare a deciziei de impunere, act administrativ fiscal, potrivit art. 205 și urm din Cod procedură fiscală (contestația nr._/26.09.2011 –f. 33). După respingerea contestației de către Casa de Asigurări de Sănătate M., prin decizia nr. 631/14.10.2011 (f. 36-37), contestatorul a atacat actele administrativ fiscale în contencios, iar la data de 19.10.2012, Tribunalul M. – Secția C. administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3905/2012, pronunțată în dosarul nr._, a anulat în parte Decizia de impunere nr. 1080/_/22.08.2011, precum și Decizia nr. 631/14.10.2011 emise de Casa de Asigurări de Sănătate M., în ceea ce privește dobânzile de întârziere în cuantum de 1921 lei și penalități de întârziere de 258 lei (f.9-11).
La data de 3.01.2013 (f.5), s-a comunicat contestatorului adresa nr._ din 19.12.2012 de înștiințare poprire pentru suma de 3893 lei, potrivit titlului executoriu nr. 1138/14.12.2011, anexat adresei. (f.3,4).
Examinând actele de executare în litigiu, instanța a constatat că titlul executoriu și adresa de înființarea popririi, au fost emis pentru suma înscrisă in decizia de impunere nr. 1080/_/22.08.2011, act care a fost anulat în parte.
Potrivit art. 141 alin. 2 Cod procedură fiscală raportat la art. 35 alin. 2 din Ordinul Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Prin urmare, titlu executoriu îl constituie însăși decizia de impunere, astfel cum a fost modificată prin hotărâre judecătorească, ca urmare a anulării parțiale.
Înscrisul intitulat „titlu executoriu” emis de către organul de executare nu poate avea o existență de sine-stătătoare, independentă, de cea a titlului de creanță ajuns la scadență și care are forță executorie. Acest înscris nu poate fi calificat altfel decât ca un formular utilizat în vederea înlesnirii executării silite, a cărei utilitate practică rezultă mai ales când avem de a face cu mai multe titluri de creanță ajunse la scadență. În acest sens sunt, de altfel, și dispozițiile alin.1.1 ale art. 141 din Codul de procedură fiscală.
Ca atare, titlu executoriu emis de către organul de executare fiscală, trebuie să corespundă întocmai înscrisului/înscrisurilor enumerate în cuprinsul său ca fiind documentul/documentele prin care s-a evidențiat suma de plată.
Așa cum a arătat contestatorul, odată ce decizia de impunere devenită titlu executoriu prin expirarea termenului de plată, a fost anulată parțial, cu alte cuvinte a suferit o modificare, prin hotărâre judecătorească, potrivit art. 141 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, titlul executoriu emis inițial de către organul de executare, trebuia să fie modificat în mod corespunzător și doar după această modificare se putea proceda la continuarea executării, pentru suma stabilită ca datorată de către instanță.
Faptul că nu a fost obținută suspendarea în cadrul litigiului de contencios administrativ fiscal, argument în baza căruia își susține intimata apărarea, înseamnă că nu există un impediment la executare, însă nu înseamnă că procedura de executare pornită nu trebuie să respecte normele legale, iar titlu executoriu să nu fie modificat în raport de modificările care au fost aduse titlului de creanță prin hotărârea judecătorească și, pe cale de consecință, actele de executare să fie continuate pentru suma modificată.
În ceea ce privesc cheltuielile de judecată, având în vedere că au fost solicitate doar cele achitate cu titlu de taxă de timbru, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 146/1997 și a dispus restituirea taxei de timbru către contestator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice M. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg. M. prun care a solicitat admiterea recursului,și modificarea sentinței criticate.
În motivare a arătat că în evidențele organului fiscal la data de 19.12.212, contestatorul figura cu obligații de plată restante în cuantum de 3.893 lei, astfel că potrivit art. 149 din O.G. nr. 92/2003, a fost continuată măsurile de executare silită prin emiterea adresei de înființare a popririi nr._/19.12.2012 și că procedura de executare silită este lipsită de vicii, derulându-se in conformitate cu dispozițiile art.145 din OG nr. 92/2003.
În drept au fost invocate dispozițiile ar. 304 pct.9 și 304 1Cod proc . civ.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin raportare la motivele de recurs invocate ( art.3041și art.304 pct. 9 din Codul de procedură civilă) tribunalul reține, în ce privește primul motiv, că titlul de creanță reprezentat de decizia de impunere nr. 1080/22.08.2011 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate M., ce a devenit titlu executoriu, în condițiile art.141 alin 2 Cod procedură fiscală a fost anulat în parte a prin sentința civilă nr. 3905/2012, a Tribunalului M. – Secția C. administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr._, astfel că titlul executoriu emis inițial de către organul de executare, trebuia modificat în mod corespunzător în baza dispozițiilor art.141 alin 3 Cod procedură fiscală și doar după această modificare se putea proceda la continuarea executării, pentru suma stabilită ca datorată de către instanță în forma aleasă de creditoare. Acest aspect a fost reținut în mod corect de prima instanță.
În cea ce privește motivul prevăzut de art.304 pct. 9 Cod de procedură civilă, tribunalul reține că prima instanță a adus argumente convingătoare în cuprinsul hotărârii atacate pentru a se putea concluziona că dispozițiile legale incidente în materie – dispozițiile art141 alin 2 și 3 Cod procedură fiscală au fost corect aplicate în litera și spiritul lor. De altfel, recurenta nu a fost în măsură să indice în mod concret dispozițiile legale încălcate, limitându-se să reia apărările formulate prin întâmpinare.
În consecință, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică și, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat de intimata recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice M. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg. M.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de intimata D.G.F.P. M. cu sediul în Tg. M. G. D. nr.1-3 județul M. împotriva sentinței civile nr.3588/18 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 septembrie 2013.
Președinte, A. B. | Judecător, A. A.-B. | Judecător, F. G. M. |
Grefier, A. E. C. |
Red.F.G.M.
Tehnored.A.E.C.
2 ex./14.10.2013
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 821/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 302/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
