Contestaţie la executare. Decizia nr. 507/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 507/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 6600/320/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 507/2013
Ședința publică de la 04 Iunie 2013
Completul constituit din:
Președinte A. T.
Judecător L. D.
Judecător E. O.
Grefier M. V.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții-reclamanți G. G. și G. K., ambii cu domiciliul în . M., ., jud. M. împotriva sentinței civile nr. 4727/12.06.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 21 mai 2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise la dosarul cauzei, s-a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 28 mai 2013, apoi la data de azi, 4 iunie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie civilă.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4727/12.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg M., a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorii G. G. și G. K., în contradictoriu cu intimata ROȘUȘ L..
Prin aceeași hotărâre, a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, fiind obligați contestatorii să plătească intimatei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a înlăturat criticile contestatorilor referitoare la faptul că titlul nu a fost învestit cu formulă executorie și că nu ar fi fost încuviințată de instanță începerea executării silite.
În acest sens, s-a reținut pe de o parte că, potrivit dispozițiilor art. 374^1 din Codul de procedură civilă, contractele de împrumut autentice nu necesită învestirea cu formula executorie, iar, pe de altă parte, executorul judecătoresc a solicitat și a obținut încuviințarea instanței pentru începerea executării silite în temeiul titlului executoriu, dată prin încheierea civilă nr. 929, pronunțată la data de 24 februarie 2011 în dosarul nr._ al Judecătoriei Tîrgu-M..
S-a mai reținut de către prima instanță faptul că procesul-verbal de situație cuprinde toate elementele prevăzute de art. 388 din Codul de procedură civilă.
Cererea de suspendare a executării silite, a fost respinsă ca neîntemeiată, apreciindu-se că nu a fost făcută dovada achitării cauțiunii stabilite, astfel încât nu îndeplinește una din condițiile prevăzute de lege pentru a fi admisă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs contestatorii G. G. și G. K., solicitând în principal, casarea sentinței atacate și constatarea pe cale de excepție a perimării executării silite demarate în dosarul execuțional nr. 36/E/2011 al B. Giunca M. C..
În subsidiar, s-a solicitat modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare și anulării actului de executare emis la data de 05.05.2011.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că între momentul întocmirii ultimului act de executare (25.09.2012) și data la care a fost întocmit procesul verbal din 05.05.2011 a trecut o perioadă de 1 an și 4 luni, iar creditoarea nu a stăruit în continuarea executării silite. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 389 Cod procedură civilă, în cauză a operat perimarea executării silite, cu precizarea că actul de executare din 25.09.2012 a fost atacat separat „făcând obiectul Dosarului nr._/320/2012 a Judecătoriei Tg. M.”.
În susținerea cererii formulate în subsidiar, au fost reiterate în parte motivele invocate în acțiunea introductivă, arătându-se, în esență, că instanța de fond a făcut o aplicare eronată a dispozițiilor art. 3731, 376 și 496 Cod procedură civilă, ignorând că recurenții nu au fost înștiințați cu privire la deplasarea executorului judecătoresc la data și ora fixată, la adresa imobilului în cauză. Recurenții au învederat că, întrucât nu au fost înștiințați cu privire la demersul efectuat, nu au avut posibilitatea de a da „expertului desemnat de executorul judecătoresc” toate informațiile cu privire la imobil, astfel încât acesta din urma s-a limitat la a consemna în procesul-verbal descrierea imobilului din cartea funciară.
S-a mai arătat că actul de executare silită s-a întocmit fără ca, în prealabil, executorul judecătoresc să fi obținut, în conformitate cu dispozițiile art. 373¹ alin. (1) din Codul de procedură civilă, încuviințarea executării silite din partea Judecătoriei Târgu M.. În aceeași ordine de idei, s-a precizat că o astfel de încheiere nu putea fi obținută în condițiile în care titlul executoriu de care se prevalează intimata nu a fost învestit cu formulă executorie, în conformitate cu prevederile art. 376 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea comunicată, intimata ROȘUȘ L. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe. De asemenea, s-a solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
1)
În privința excepției perimării executării silite, în primul rând, tribunalul constată că aceasta reprezintă o cerere nouă formulată pentru prima dată în fața instanței de recurs cu încălcarea dispozițiilor art. 316 coroborat cu art. 294 Cod procedură civilă.
În completarea acestui aspect, trebuie menționat că obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă contestația la executare prin care s-a solicitat anularea procesului verbal întocmit la data de 05.05.2011 în dosarul execuțional nr. 36/E/2011 al B. Giunca M. C..
Având în vedere limitele învestirii instanței, prin raportare la data la care a fost formulată cererea de executare silită – 03.02.2011, instanța constată că la data de 05.05.2011 nu era împlinit termenul de 6 luni prevăzut de art. 389 Cod procedură civilă.
Reiterând considerentele anterioare, tribunalul arată că perimarea executării silite prin raportare la actul de executare întocmit la data de 25.09.2012 excede obiectului prezentului dosar, motiv pentru care nu se impune analizarea acestuia.
2)
În ceea ce privește cererea formulată în subsidiar, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare, tribunalul constată că motivele invocate în cererea de recurs nu sunt întemeiate:
a)
procesul verbal din data de 05.05.2011 a fost întocmit de către executor, nicidecum de către expertul desemnat de către acesta, motiv pentru care apar ca nefondate susținerile referitoare la privarea recurenților de posibilitatea de a furniza expertului informațiile necesare.
După cum a reținut și prima instanță, art. 496 din codul de procedură civilă nu prevede obligativitatea citării părților de către executorul judecătoresc care urmează să identifice imobilul urmărit. Având în vedere și dispozițiile art. 496, respectiv 504 alin. 1 pct. 1 - 3, 5, 6 și 14, tribunalul constată că procesul-verbal atacat cuprinde toate elementele prevăzute de art. 388 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care nu se impune anularea acestuia.
b)
Contrar susținerilor recurenților, în conformitate cu prevederile art. 3731 Cod procedură civilă, în mod evident executorul judecătoresc a solicitat și a obținut încuviințarea instanței pentru începerea executării silite în temeiul titlului executoriu. Încuviințarea a fost dată prin încheierea civilă nr. 929, pronunțată la data de 24 februarie 2011 în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgu-M..
Mai trebuie precizat că, potrivit art. 3741 Cod procedură civilă, înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu (cum este și cazul contractului de împrumut autentificat), sunt puse în executare fără învestire cu formulă executorie. Prin prisma acestui text de lege, apar ca neîntemeiate și susținerile referitoare la faptul că încheierea de încuviințare a executării silite „nu putea fi obținută în condițiile în care titlul executoriu de care se prevalează creditoarea nu a fost învestit cu formulă executorie potrivit cu dispozițiile art. 376 c. proc. civ.”.
Pentru toate considerentele anterior expuse, tribunalul apreciază ca nefondate criticile aduse de către recurenți hotărârii primei instanțe, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge prezentul recurs ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, prin raportare la soluția adoptată, instanța nu va acorda cheltuielile de judecată solicitate de către intimată, constatând că aceasta nu a depus la dosar înscrisuri prin care să facă dovada cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții G. G. și G. K., domiciliați în Crăciunești, .. 124, jud. M. împotriva Sentinței civile nr. 4727/12.06.2012 a Judecătoriei Tg M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2013.
Judecător, L. D. | Judecător, E. O. fiind în concediu de odihnă semnează vicepreședintele instanței I. L. | |
Grefier, M. V. fiind în concediu de odihnă semnează grefier delegat S. T. T. |
Red.E.O.
Tehnored.A.E.C.
2 ex./22.07.2013
Cu opinia separată a doamnei judecător T. A. în sensul admiterii recursului formulat, modificării în tot a sentinței civile necurate, iar în rejudecare admiterea contestației la executare și desființarea actelor de executare efectuate ca urmare a operării sancțiunii perimării executării silite.
Judecător, A. T. fiind în concediu semnează vicepreședintele instanței I. L. |
Motivarea opiniei separate a doamnei judecător A. T.
Potrivit art. 389 C.pr. civ. dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Din formularea textului de lege se desprinde concluzia că sancțiunea perimării intervine de plin drept la împlinirea termenu8lui de șase luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără a fi urmat de alte acte de urmărire, perimarea urmând a fi constatată din oficiu, deci instanța de executare trebuie să aplice din oficiu perimarea când este sesizată cu o contestație la executare, iar pe parcursul desfășurării procesului constată îndeplinite condițiile acestei sancțiuni. Ca efect al perimării trebuie desființate actele de executare îndeplinite.
În cazul în care, cum este situația în speța dedusă judecății, prima instanță a pronunțat hotărârea judecătorească atacată cu încălcarea prevederilor art. 389 C. pr. civ., revine instanței de control judiciar, în speță tribunalului, obligația de îndrepta această omisiune și de a constata intervenită sancțiunea perimării.
D. fiind caracterul de ordine publică al perimării executării silite, sunt incidente prevederile art. 306 C. pr. civ. potrivit cu care motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care este obligată să le pună în dezbaterea părților.
Aceste dispoziții permit instanței de recurs modificarea hotărârii atacate în sensul constatării perimării executării silite în cursul judecății în primă instanță cu consecința modificării hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare și desființării actelor de executare efectuate.
Nu se poate considera că solicitarea recurenților de constatare a perimării reprezintă o cerere nouă deoarece este invocată în cadrul aceleiași cereri de contestație la executare și are același efect, cel al desființării actelor de executare.
De asemenea, trebuie avut în vedere că termenul de perimare s-a împlinit pe parcursul soluționării contestației la executare, deci nu avea cum să fie invocată la data introducerii acesteia, și înainte de pronunțarea hotărârii primei instanțe, deci trebuia constatată din oficiu de către această instanță.
În consecință, potrivit celor de mai sus, reținând și rolul instanței de recurs de control al hotărârilor judecătorești recurate, verificând legalitatea sentinței civile nr. 4727 din 12 iunie 2012 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria Tîrgu-M. și constatând că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 389 C. pr. civ., în temeiul art. 391 C. pr. civ. trebuia admisă contestația la executare și anulată executarea.
Judecător, A. T. fiind în concediu semnează vicepreședintele instanței I. L. |
Red.op.separată A.T.
Tehnored.A.E.C.
2 ex./22.07.2013.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 219/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 144/2013.... → |
|---|
