Contestaţie la executare. Decizia nr. 647/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 647/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 3337/289/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ NR. 647/2013
Ședința publică din data de 04 iulie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C. S.
Judecător: A. A.-B.
Judecător: M. M.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-intimată Administrația Finanțelor Publice Reghin, cu sediul în Reghin, .. 33, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 262 din data de 28 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 04 iulie 2013 din partea intimatei, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și concluziile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 iunie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de azi, 04 iulie 2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.262/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosar nr._ a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea H. C. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE REGHIN.
S-a dispus anularea adresei de înființare a popririi nr._/29.10.2012 din dosarul de executare și anularea executării silite înseși.
A fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 194 lei reprezentând taxă de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că au fost emise două somații, însă la dosarul execuțional nu există comunicarea acestora cu contestatoarea.
S-a reținut că nici actul administrativ fiscal prin care s-a stabilit în sarcina contestatorei suma de 11.050 lei nu a fost comunicat astfel cum prevăd dispozițiile legale.
Instanța reține faptul că prin încheierea nr. 613/2011 dată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei Reghin, instanța a aplicat o amendă civilă în favoarea statului de 50 lei pe zi până la executarea obligației prevăzută în sentința civilă nr. 674 din 2009 a Judecătoriei Reghin.
Reținând prevederile art.149 al.11 din O.G. nr.92/2003, ale art.44 al.1 și ale art.110 al.2 și 141 al.2 din același act normativ, precum și pe cele ale art.372 Cod de porcedură civilă, instanța a apreciat că în lipsa comunicării actului administrativ fiscal prin care se stabilesc obligații fiscale, acesta nu produce efecte și nu se poate transforma în titlu executoriu apt de a fi executat silit.
În speță, din actele aflate la dosarul execuțional, depuse în copie de către intimată, s-a reținut faptul că nu există dovada comunicării către contestatoare a somației însoțite de titlul executoriu, situație în care instanța nu poate decât să rețină faptul că executarea silită împotriva debitoarei contestatoare nu a început în mod legal, având în vedere prevederile art.145, alin.1 din O.G. nr.92/2003, și ale art.149, alin.11 din O.G. nr.92/2003. În același sens, instanța reține că intimata nu a făcut dovada comunicării somației.
În baza art. 274 cod procedură civilă a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 194 lei favoarea statului întrucât contestatoarea a beneficiat de ajutor public judiciar reprezentând taxă de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata AFP Reghin, în numele și pentru DGFP M., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul menținerii actelor de executare, respectiv a adresei de înființare a popririi nr._/29.10.2012.
În motivarea căii de atac se arată că potrivit Codului de procedură fiscală, în situația în care debitorul nu își îndeplinește obligația, organul de executare declanșează procedura de executare, emițând somația care reprezintă pentru toate modalitățile de executare silită actul începător al executării .
Arată recurenta că somațiile au fost comunicate debitoarei fiind însă returnate, motiv pentru care au fost publicate pe site-ul instituției și confirmate la data de 27.08.2012, astfel încât procedura de comunicare a fost îndeplinită cu respectarea prevederilor art.44 al.3 din O.G. nr.92/2003.
Deoarece nici în urma comunicării somației și a titlului executor aferent obligațiile de plată nu au fost achitate, recurenta arată că a procedat la întocmirea adresei de înființare a popririi.
Arată recurenta că declanșarea măsurilor de executare silită a avut loc în mod legal, în raport de prevederile art.149 al.1 și 11 din O.G. nr.92/2003 și ale art.580 ind.3 al.3 Cod de procedură civilă.
Solicită, de asemenea, respingerea ca neîntemeiată cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, arătând că nu sunt îndeplinite cerințele art.274 al.1 pentru acordarea acestora.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Executarea silită a contestatoarei a început în temeiul încheierii civile nr.613/06.04.2011 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosar nr._, sentință prin care, în temeiul prevederilor art.580 ind.3 al.1 contestatoarea a fost obligată la plata unei amenzi civile în favoarea statului de 50 de lei/zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu, sentința civilă nr.674/11.05.2009 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosar nr._, respectiv aceea de a permite creditorului să aibă legături personale cu minorul H. D. A., conform programului stabilit de instanță.
Recurenta pretinde că în baza acestui titlu executoriu a demarat executarea silită a contestatoarei, cu respectarea procedurii de executare reglementată de O.G. nr.92/2003.
În mod întemeiat însă, instanța de fond a constatat că această procedură nu a fost respectată, înființarea popririi nefiind precedată de emiterea și comunicarea somației la care face referire art.145 al.1 din O.G.nr.92/2003.
Deși recurenta susține că a procedat la comunicarea somației prin publicitate, deoarece somațiile comunicate anterior contestatoarei (fără a se preciza în ce modalitate) au fost returnate, aceasta nu își dovedește susținerile, din actele existente la dosarul cauzei nerezultând faptul că somația a fost comunicată cu respectarea ordinii stabilite de art.44 al.3 din O.G. nr.92/2003, în condițiile în care comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate este o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective.
Executarea silită a contestatoarei ridică probleme și sub aspectul caracterului cert al creanței pretinse și al existenței titlului executoriu, deoarece prin încheierea nr.613/06.04.2011 pronunțată de Judecătoria Reghin amenda stabilită nu a avut un cuantum fix, determinat, ci unul determinabil raportat la o sumă fixă calculată pe unitate de timp - respectiv 50 de lei „pe zi de întârziere”- până la executarea obligației de a face stabilită prin sentința civilă nr.674/11.05.2009 pronunțată de Judecătoria Reghin. Astfel cuantumul amenzii avea un caracter determinabil în funcție de mai multe criterii, iar din actele de executare nu rezultă care este modalitatea în care organul de executare a stabilit cuantumul amenzii, la suma de 11.050 lei, în condițiile în care nu rezultă din probele administrate că ulterior încheierii nr.613/06.04.2011 s-ar fi stabilit prin încheiere irevocabilă suma finală datorată statului, în condițiile art.508 ind.3 al.2 Cod de procedură civilă.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța de fond, deși a invocat prevederile art.274 Cod de procedură civilă, în realitate a făcut în mod corect aplicarea prevederilor art.18 din O.U.G. nr.51/2008, in temeiul căruia „cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale; partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
Concluzionând, tribunalul apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect caracterul nelegal al executării silite a contestatoarei, motivelor de nelegalitate identificate de instanța de fond adăugându-li-se și cele la care tribunalul a făcut referire, astfel încât sentința recurată este la adăpost de orice critică.
Pentru considerentele anterior enunțate, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat, în temeiul art.312 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Reghin, cu sediul în Reghin, .. 33, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 262/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 iulie 2013.
Președinte, C. S. | Judecător, A. A.-B. | Judecător, M. M. |
Grefier, M. M. |
Red: A.A.-B.
Tehnored: M.M.
Data: 15.07.2013/2 ex.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 206/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 132/2013.... → |
|---|
