Obligaţie de a face. Decizia nr. 855/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 855/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 2328/308/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
Decizia civilă nr. 855
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: A. B.
Judecător: A. A.-B.
Judecător: F. G. M.
Grefier: A. E. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de către reclamantul M. L. G., cu domiciliul în Sovata, .. 23, jud. M., împotriva sentintei civile nr. 872 din 4 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa tuturor părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosar din partea recurentului M. L. G., prin serviciul registratura al instantei la data de 25 septembrie 2013 concluzii scrise într-un singur exemplar.
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 19 septembrie 2013, când s-a amânat pronunțarea asupra deciziei succesiv pentru data de 26 septembrie 2013, 03 octombrie 2013, 10 octombrie 2013, 15 octombrie 2013 iar apoi pentru data de azi, 22 octombrie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 872 din 4 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei F. I. și s-a respins acțiunea civilă exercitată de reclamantul M. L. G. în contradictoriu cu pârâta F. I. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului M. L. G. invocată de pârâții F. F., F. I. M., S. D. și S. L. și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Mezosi L. G. în contradictoriu cu pârâții F. F., F. I. M., S. D., S. L..
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că între G. G. (G.) și G. R., pe de o parte și reclamantul M. L. G., pe de altă parte, s-a încheiat la 21.09.1985 un act sub semnătură privată intitulat „Contract de vânzare-cumpărare”. G. G. (G.) și G. R. sunt frații lui G. M., aceasta din urmă a decedat la 22 aprilie 1976 și nu a avut urmași. G. R. a fost căsătorită mai întâi cu F. F. și din această căsătorie au rezultat doi copii, F. L. și pârâtul F. F.. F. L. a decedat la 9 mai 2003, pârâta F. I. M. fiind soția supraviețuitoare a acestuia. Din a doua căsătoriei a lui G. R. cu S. D. au rezultat pârâții S. D. și S. L.. G. R. a decedat la 23 februarie 1992. G. G. (G.) a fost căsătorit cu G. L.. G. G. a decedat la 27.11.1985 și soția lui la 11 august 1986. Pârâta F. I. (născută H.) este fiica lui G. L. și a lui H. D., deci este dintr-o căsătoriei anterioară a mamei sale. S-a reținut astfel că F. I. nu este fiica lui G. G.. Mama sa G. L. nu și-a valorificat dreptul de moștenire după soț. F. I., nefiind moștenitoare după G. M., nu apare pe titlul de proprietate nr._/2009 emis de Comisia Județeană M. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin care s-a reconstituit în favoarea pârâților F. F., F. I. M., S. D., S. L., ca moștenitori a lui G. M., dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2 ha 3800 mp. fânețe situat în extravilanul localității Sovata, în tarlaua 38, .-a admis astfel excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei F. I. și s-a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă.
S-a mai apreciat că acțiunea reclamantului având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare este o acțiune patrimonială și personală, prescriptibilă extinctiv în termenul general de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul 167/1958. Cât privește momentul de la care a început să curgă acest termen, instanța a avut în vedere faptul că imobilul se află în stăpânirea reclamantului, lucru confirmat de pârâți în întâmpinare. În consecință, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului s-a considerat că nu este întemeiată și a fost respinsă.
Din cuprinsul actului sub semnătură privată invocat de reclamant rezultă că la 21.09.1985 aceasta a cumpărat de la G. G. și G. R. construcțiile casă și grajd situate în Sovata, ., nu însă și terenul in suprafață de 2,38 ha. Terenul i-a fost doar dat in folosință, vânzătorii precizând că din cauza stării precare de sănătate nu-l mai pot cultiva.
Acest teren nu putea face obiectul vânzării-cumpărării, deoarece conform mențiunilor din registrul agricol pe anii 1974-1980 la rubrica titularei G. M., apare menționat că a trecut in proprietatea statului fără urmaș și stăpân. S-a apreciat astfel că afirmația reclamantului că a cumpărat și acest teren nu are susținere.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul cerând ca în urma admiterii acestuia să se caseze hotărârea și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În subsidiar s-a cerut modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii. S-a cerut și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac s-a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică întrucât judecătoria nu a cercetat fondul cauzei. Prin respingerea probelor solicitate de reclamant, interogatoriu, martori, înscrisuri, acesta a fost pus în imposibilitate de a a-și dovedi acțiunea. În mod eronat judecătoria a apreciat că terenul în litigiu nu a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat în anul 1985. În acest context s-a apreciat că instanța nu și-a asumat rolul activ instituit de legiuitor în sarcina sa.
Cu privire la solicitarea subsidiară din recurs s-a susținut că în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei F. I., excepție invocată din oficiu. Aceasta are calitatea de moștenitoare a numitului G. G., ținându-se seama de gradul de rudenie dintre ei.
Cu privire la înscrisul sub semnătură privată din anul 1985 s-a remarcat că părțile acestuia au fost denumite în cuprinsul actului vânzător și cumpărător, acestea sunt de naționalitate maghiară, nu se pot exprima ușor în limba română și nu au studii juridice astfel că voința lor juridică a fost dovedită de martorii audiați în dosarul nr._ al Judecătoriei Sighișoara, în special H. L., nepotul vânzătorului G. G., care a fost de față la încheierea actului și știe că s-a vândut suprafața de 2,38 ha. În plus recurentul a fost și este cunoscut ca proprietar al terenului în litigiu. Dreptul de proprietate al recurentului nu a fost contestat de la data încheierii actului și până la decesul vânzătorului.
Instanța nu a observat că prețul de 6.000 lei acoperă nu doar construcțiile, care nu au o valoare foarte mare, ci și terenul de 2,38 ha.
Procedând astfel instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și nu a reținut că în mod nelegal s-a emis titlul de proprietate nr._/2009 pentru terenul respectiv, în favoarea lui F. F., F. I. M., Ș. D. și Ș. L., descendenți ai lui G. R..
Intimații F. F., F. I. M., Ș. D. și Ș. L. au depus întâmpinare cerând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat de către aceștia că criticile aduse de recurent hotărârii sunt nefondate. În legătură cu pârâta F. I., s-a arătat că aceasta este fiica lui G. L. și a lui H. D., este deci fiica dintr-o căsătorie anterioară a mamei sale, care nu are vocație succesorală după G. G., cel de-al doilea soț al mamei sale, din acest motiv neapărând nici în titlul de proprietate.
Cu privire la criticile recurentului legate de respingerea cererilor de probațiune s-a arătat că acestea sunt nefondate întrucât probele solicitate nu erau utile și nici pertinente soluționării cauzei. Pârâții și-au exprimat poziția față de acțiune prin întâmpinare astfel că interogatoriul acestora apare ca inutil. Referitor la înscrisuri susținerea recurentului este de rea credință, acesta nefiind împiedicat să depună la dosar ce înscrisuri consideră de cuviință.
Legat de înscrisul sub semnătură privată pe care își întemeiază reclamantul acțiunea s-a precizat că denumirile de vânzător și cumpărător sunt normale cât timp acestea vând și cumpără însă aceasta nu are importanță în privința obiectului actului juridic și a întinderii imobilului.
Referitor la faptul că părțile nu cunosc limba română s-a arătat că afirmația este falsă întrucât G. R. a lucrat în anii anteriori la băi ceea ce presupune o bună cunoaștere a limbii române.
Legat de fondul cauzei s-a arătat că titlul de proprietate este legal emis în favoarea pârâților în calitate de moștenitori ai lui G. M., în baza Legii nr. 247/2005 în urma cererii formulate nr. 433/2005. La emiterea acestuia s-au avut în vedere actele de stare civilă anexate cererii prin care s-a dovedit rudenia și deci calitatea de moștenitori ai defunctei G. M. precum și înscrierile din registrul agricol pe anii 1959 – 1963. Înscrisul sub semnătură privată de care s-a prevalat recurentul când a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005 nu putea sta la baza emiterii titlului de proprietate, așa cum de altfel s-a și întâmplat, actul nefiind luat în considerare de comisiile de fond funciar, acest act nefiind translativ de proprietate. S-a mai susținut că înscrisul invocat de reclamantul recurent este îndoielnic, acesta conținând neconcordanțe în privința numelui promitentei vânzătoare precum și adăugiri, ștersături, completări, toate efectuate de reclamant ulterior încheierii acestuia. Acest act privește doar intenția de înstrăinare a construcțiilor, terenul fiind dat doar în folosință.
Verificând, în limitele declarației de recurs, legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, tribunalul apreciază că recursul declarat este nefondat.
Critica recurentului referitoare la nesoluționarea fondului cauzei și la lipsa rolului activ al instanței este vădit nefondată. Cererea de chemare în judecată a fost redactată de avocat, la acesta s-a anexat înscrisurile considerate utile și relevante iar cererea a fost ulterior modificată la data de 2 decembrie 2012. Reclamantul a beneficiat deci de asistență juridică și a propus probe în apărare. Faptul că unele cereri formulate de reclamant au fost respinse ca neconcludente sau ca inadmisibile în înseamnă că dreptul acestuia la apărare a fost încălcat. Proba testimonială, prin care se încerca să se dovedească peste cuprinsul antecontractului de vânzare cumpărare a fost în mod corect respinsă de instanță. Teza probatorie ar fi fost dovedirea faptului că reclamantul a dobândit proprietatea asupra imobilului și că este cunoscut în localitate ca proprietar al acestuia. De asemenea în mod corect s-a respins cererea reclamantului de încuviințare a efectuării unei expertize topografice, apreciindu-se că aceasta nu este utilă, în condițiile în care nu existat discuții cu privire la amplasamentul terenului, chestiunea pusă în discuție fiind una de drept și nu una de fapt.
În ceea ce privește pretinsa lipsă a rolului activ a instanței de asemenea critica este nefondată. De altfel recurentul nu a precizat în mod concret care sunt chestiunile rămase nelămurite și în privința cărora se impune exercitarea rolului activ de către instanță. Faptul că instanța a considerat că terenul în suprafață de 2,28 ha nu a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare nu înseamnă că aceasta nu a avut rol activ în aflarea adevăratei situații juridice statornicite între părți.
Cu privire la excepția invocată de instanță din oficiu, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei F. I., în mod corect prima instanță a admis-o, reținând că aceasta nu are vocație succesorală după defunctul G. G., fiind fiica lui G. L. și a lui H. D., acesta fiind cel de-al doilea soț al mamei sale. Acesta este și motivul pentru care pârâta F. I. nu este menționată în titlul de proprietate emis ulterior după defuncta G. M..
Referitor la interpretarea dată de instanță cuprinsului actului sub semnătură privată invocat de reclamant, care a fost considerat un antecontract de vânzare cumpărare având ca obiect construcțiile situate în Sovata, ., aceasta este corectă, în concordanță cu ansamblul probelor administrate. Faptul că în cuprinsul actului părțile au folosit termenii de „vânzător” și „cumpărător” nu înseamnă că actul se referă și la terenul în suprafață de 2,28 ha și că acesta este translativ de proprietate. Efectele unui act juridic nu sunt determinate de termenii folosiți de părți în cuprinsul acestuia ci de reglementarea acestuia în legislație. În mod identic efectele actului juridic nu pot fi altele decât cele proprii naturii juridice a acestuia, indiferent de declarațiile martorilor audiați în legătură cu împrejurările în care s-a încheiat actul. De asemenea din cuantumul prețului înscris în act nu se poate trage concluzia fermă că și terenul aferent construcțiilor, în suprafață de 2,38 ha, ar fi format obiect al antecontractului. Stabilirea prețului într-un contract ține de aprecierea părților, de subiectivismul acestora astfel că acesta nu poate determina automat întinderea obiectului actului juridic.
Urmează astfel ca în baza art. 312 Cod de procedură civilă să se respingă ca nefondat recursul declarat, neexistând motive de modificare a acesteia.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, reținând culpa procesuală a recurentului, instanța va obliga pe acesta la plata către intimata F. I. M. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de reclamantul M. L. G., cu domiciliul în Sovata, .. 23, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 872 din 04 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ .
Obligă recurentul să plătească intimatei F. I. M. cu domiciliul în Sovata .. K, ., județul M. suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 octombrie 2013.
Președinte, A. B. | Judecător, A. A.-B. | Judecător, F. G. M. |
Grefier, A. E. C. |
Red.A.B.
Tehnored.A.E.C.
2 ex./01.04.2014Jud.fond.: D. V.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 399/2013.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 206/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
