Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 132/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 132/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 3056/102/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3753/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
Sentința civilă nr. 132
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. B.
Grefier: A. E. C.
Cu participarea Ministerului Public reprezentat de domnul procuror F. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul M..
Pe rol judecarea acțiunii civile formulate de reclamanta B. A., cu domiciliul în Livezeni, ., județul M., împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul București, ., sector 5, având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative și acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta, lipsă fiind reprezentantul legal al pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, raportat la prevederile art. 4 și 5 din Legea nr. 221/2009 și având în vedere domiciliul reclamantei, constată că Tribunalul M. este competent material și teritorial să soluționeze prezenta cauză. Totodată, constată că cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reclamanta prezentă personal se legitimează cu cartea de identitate. Totodată arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, instanța constată încheiată faza procedurii probatorii și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii ca nefondată, calitatea de prizonier de război nu este o măsură administrativă cu caracter politic în temeiul Legii nr. 221/2009, fiind o măsură dispusă de către un stat străin și nu de către statul român.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la data de 7 aprilie 2012 la Tribunalul M., formulată de reclamanta B. A. împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, s-a cerut instanței pronunțarea unei hotărâri prin care:
- să se constate caracterul politic al măsurii prizonieratului și a deportării în URSS, în perioada 03.11.1944 – 24.08.1948, a tatălui său, Mailath M. ;
- să fie obligat pârâtul la plata sumei de 250.000 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin măsura suportată de tatăl său;
- să fie obligat pârâtul la plata sumei de 250.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daunele materiale cauzate prin măsura suportată de tatăl său;
În motivarea cererii formulate reclamanta a arătat că tatăl său a fost luat prizonier și deportat în fosta U.R.S.S. în perioada 03.11.1944 – 24.08.1948, măsură prin care i s-au adus grave prejudicii materiale și morale.
În drept s-au invocat prevederile art. 4, alin. 4 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009.
S-a depus la dosarul cauzei copia actului de identitate a reclamantei, copii ale actelor de stare civilă, copia livretului militar al tatălui reclamantei.
Analizând cererea formulată instanța apreciază că aceasta este nefondată.
Potrivit celor menționate în livretul militar depus la dosar, prizonieratul antecesorului reclamantei a început la data de 03.11.1944, fără să reiasă din acesta motivul pentru care persoana respectivă a devenit prizonier.
Potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 221/2009 „Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:
a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
b) Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;
c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității Poporului;
d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securității Statului.”
Se observă astfel că măsura prizonieratului nu este inclusă de legiuitor în enumerarea legală.
Cu toate acestea, separat de aceste situații expres prevăzute de legiuitor, dispozițiile art. 4 alin. 2 din același act normativ, lasă la latitudinea instanței de judecată a aprecia și în alte situații, dacă o măsura administrativă a avut sau nu un caracter politic. „Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.”
Chiar dacă reclamanta a invocat prin cererea introductivă faptul că în ceea ce-l privește pe antecesorul său a fost dispusă o măsură administrativă cu caracter politic, în lipsa unor alte probe, simpla mențiune a faptului că a fost prizonier de război, nu poate duce inevitabil la concluzia că această măsură a avut caracter politic.
În primul rând măsura prizonieratului a fost luată anterior perioadei de referință a Legii nr. 221/2009, 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Prizonieratul a început anterior datei de 6 martie 1945 considerată ca dată de instaurare a regimului comunist în România astfel că nu se poate susține că măsura a avut un caracter politic.
În al doilea rând măsura respectivă nu a fost luată de către organe ale statului român ci de armata sovietică. Chiar dacă luarea de prizonieri de către armata sovietică a intervenit după încheierea Convenției de armistițiu dintre România și URSS din 12 septembrie 1944, fiind de notorietate că după 23 august 1944 aliatul sovietic a dezarmat și luat prizonieri aproximativ 150.000 soldați ai armatei române, răspunderea acestei măsuri nu poate fi imputată statului român. Sub acest aspect trebuie avut în vedere și faptul că acordarea de drepturi pentru persoanele care au fost constituite ca prizonieri de către partea sovietică după data de 23 august 1944 a fost reglementată de dispozițiile art. 1 din Decretul–Lege nr. 118/1990.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 15/12.11.2012 dată în soluționarea recursului în interesul legii, promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În consecință, instanța reține că măsura prizonieratului în U.R.S.S., dispusă în privința antecesorului reclamantei, nu a avut caracter politic și nu intră sub incidența Legii nr. 221/2009.
În această situație cererile accesorii, privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru daunele morale și materiale cauzate reclamantei în urma prizonieratului antecesorului său urmează să fie respinse ca netemeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă exercitată de reclamanta B. A., cu domiciliul în Livezeni, ., județul M., împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul București, ., sector 5, având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative și acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 15 ianuarie 2013.
Președinte, A. B. | ||
Grefier, A. E. C. |
Red.A.B./Tehnored.A.E.C.
5 ex./31.01.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 647/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 955/2013.... → |
|---|
