Legea 10/2001. Sentința nr. 1941/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1941/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 5390/102/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6792/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
Sentința civilă nr. 1941
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: A. B.
Grefier: A. E. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de către reclamantul D. C., cu domiciliul în Slatina, ., ., jud. O., în contradictoriu cu pârâtul M. Sighișoara, reprezentat prin primar, cu sediul în Sighișoara, P-ța Muzeului, nr. 7, jud. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa tuturor părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2013 când s-a amânat pronunțarea asupra sentinței pentru data de 19 septembrie 2013 iar apoi pentru data de azi, 25 septembrie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la data de 28 iunie 2012 formulată de reclamantul D. C. împotriva pârâtului M. Sighișoara s-a cerut instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună restituirea terenului intravilan în suprafață de 1.407 mp înscris în CF nr. 5343 Sighișoara, cu număr topografic 1787, reprezentând teren aferent corpului A și corpului B de clădiri situate în municipiul Sighișoara, ., nr. 45, jud. M..
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin notificarea nr. 131/2001 a cerut municipiului Sighișoara restituirea imobilului menționat mai sus iar primarul localității, prin dispoziția nr. 388 din 28.03.2006 a dispus restituirea corpului A și a corpului B de clădiri precum și a terenului aferent în suprafață de 1.273, cu număr topografic 1787 înscris în CF nr. 5343 Sighișoara. În urma pronunțării sentinței civile nr. 725 din 12 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Sighișoara, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 1313/R/23.11.2011 a Curții de Apel Târgu M., s-a modificat dispoziția nr. 388/2006 prin emiterea dispoziției nr. 407/24.05.2012, comunicată reclamantului la data de 28 mai 2012, în care se menține suprafața de teren restituit, de 1.273 mp deși suprafața terenului aferent este de 1.407 mp. Prin sentința civilă nr. 725/2011 a Tribunalului M. instanța s-a pronunțat doar asupra construcțiilor ( corpul A și corpul B ) nu și asupra terenul aferent de 1.407 mp. Astfel primarul localității trebuia să analizeze situația întregului imobil și să se pronunțe cu privire la întreaga suprafață de teren.
S-a depus la dosarul cauzei copia dispoziției nr. 407 din 24 mai 2012 a primarului municipiului Sighișoara, copia dovezii de comunicare a dispoziției, copia extrasului de CF nr. 5343 Sighișoara din 29.07.1994, copia extrasului CF nr. 5343 Sighișoara din 18.10.2010, copia sentinței civile nr. 725 din 12.04.2011 a Tribunalului M., copia încheierii civile din 4 mai 2010 a Tribunalului M., copia deciziei civile nr. 1313/R/23.11.2011 a Curții de Apel Târgu M., copia dispoziției nr. 388 din 28.03.2006 a primarului municipiului Sighișoara, copia notificării nr. 131 din 06.07.2001, copia dovezii de comunicare a notificării.
La data de 12 martie 2013 s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienții V. D. și S. A. prin care s-a cerut atribuirea cotei părți care li se cuvine din imobilul solicitat de reclamant.
S-a arătat că imobilul situat în Sighișoara, ., nr. 45 a aparținut antecesoarei lor Kusecsinski E. ( Kwieczinscki Helene ) și a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 92/1950 iar prin dispoziția nr. 388/28.03.2006 emisă de primarul municipiului Sighișoara, modificată prin dispoziția nr. 407/24.05.2012 s-a stabilit faptul că intervenienții dețin câte ¼ părți din imobilul preluat de stat de la antecesoarea lor.
Prin întâmpinarea depusă municipiul Sighișoara a invocat în principal excepția autorității de lucru judecat iar în subsidiar a cerut respingerea acțiunii ca nefondată.
Privitor la excepția invocată s-a arătat că împotriva dispoziției nr. 388/28.03.2006 emisă de primarul municipiului Sighișoara reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 827/25.05.2007 a Tribunalului M.. Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamant împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Curtea de Apel Târgu M., a casat decizia recurată și a dispus rejudecarea apelului. În rejudecare apelul a fost admis și s-a dispus rejudecarea contestației de către Tribunalul M.. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 725/12.04.2011 s-a admis în parte contestația și s-a dispus modificarea art. 1 al dispoziției în sensul restituirii în natură către D. C., V. D. și S. A. a imobilului construcție corp A și corp B situat în Sighișoara, ., nr. 45, a restituirii în natură a în favoarea lui D. C. a spațiului cu altă destinație decât cea de locuință aflat în corpul A de clădire și restituirea în natură în cotă de ¾ părți în favoarea lui D. C. și în cotă de ¼ părți în favoarea lui V. D. și S. A. a imobilului construcție cu destinația de locuințe din corpurile A și B de clădire. De asemenea s-au menținut celelalte dispoziții ale actului atacat și s-au respins celelalte cereri ale lui D. C. inclusiv cererea de anulare a art. 4 din dispoziție care viza corpul C de clădire. Împotriva hotărârii au declarat recurs V. D. și S. A. care a fost respins prin decizia civilă nr. 1313/R/23.11.2011 a Curții de Apel Târgu M.. În această situație există autoritate de lucru judecat, instanța pronunțându-se asupra terenului în suprafață de 1.273 mp.
Legat de fondul cauzei s-a arătat că dispoziția nr. 407/24.05.2012 privind modificarea dispoziției nr. 388/2006 a fost emisă pentru punerea în aplicare a dispozițiilor sentinței civile nr. 725/2011 pronunțată de Tribunalul M. arătându-se expres în preambulul acesteia acest aspect. În acest fel primarul municipiului Sighișoara nu a făcut altceva decât să respecte prevederile sentinței civile nr. 725/2011 a Tribunalului M..
Prin încheierea civilă din data de 9 mai 2013 instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții V. D. și S. A..
S-a depus la dosar dovada de comunicare a dispoziției nr. 407/24.05.2013 a primarului municipiului Sighișoara către intervenienți.
La data de 11 iunie 2013 contestatorul D. C. și-a modificat contestația solicitând instanței să se dispună și restituirea suprafeței de 954 mp teren intravilan situat în municipiul Sighișoara, ., nr. 45.
În motivarea cererii s-a arătat că această suprafață de teren este parte constitutivă a întregului imobil cu număr topografic 1787, 1788 înscris în CF nr. 5343 Sighișoara.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, invocată de primarul municipiului Sighișoara, instanța apreciază că aceasta este nefondată.
Cauza de față are de obiect contestația formulată de contestatorul D. C. împotriva dispoziției nr. 407/24.05.2012 emisă de primarul municipiului Sighișoara. În dosarul nr. 240._ al Tribunalului M., invocat de pârât s-a soluționat contestația formulată de contestatorul D. C. împotriva dispoziției nr. 388/28.03.2006 a primarului municipiului Sighișoara. Este adevărat că ambele dispoziții privesc același imobil, situat în Sighișoara, ., nr. 45 însă fiind vorba despre dispoziții separate nu se poate susține că ar opera autoritatea de lucru judecat.
Legat de fondul contestației instanța reține că s-a invocat faptul că prin dispoziția nr. 407/24.05.2012 a primarului municipiului Sighișoara nu s-a dispus restituirea în natură a întregului teren aferent corpurilor de clădire A și B, de 1.407 mp, ci s-a dispus restituirea doar a suprafeței de 1.273 mp. Anterior, prin dispoziția nr. 388/2006 s-a dispus restituirea corpurilor de clădire A și B din imobil către V. D. în cotă de ¼ părți, către S. A. în cotă de ¼ părți și către D. C. în cotă de 274 părți. De asemenea s-a dispus restituirea terenului în suprafață de 1.273 mp. Prin sentința civilă nr. 725/2011 a Tribunalului M. s-a admis în parte contestația formulată de D. C., V. D. și S. A. și s-a dispus restituirea în natură a corpurilor A și B construcții însă în cote părți diferite față de dispoziția atacată, după cum urmează: 2/3 părți către D. C. și 1/3 părți către V. D. și S. A.. De asemenea spațiul cu altă destinație decât cea de locuință din corpul A de clădire a fost restituit doar contestatorului D. C.. În privința terenului s-a menținut dispoziția anterioară a primarului. Celelalte pretenții ale reclamantului au fost respinse. În considerentele hotărârii s-a reținut că dispoziția contestată vizează doar corpurile de clădire A, B și terenul aferent acestora. În soluționarea contestației instanța a avut în vedere notificările nr. 131/2001, nr. 153/2002, nr. 194/2002 și nr. 195/2002 depuse de antecesorii contestatorilor.
Analizând dispoziția atacată în prezenta cauză, cu nr. 407/23.05.2012, se observă că aceasta este conformă întru-totul dispozițiilor sentinței civile nr. 725/2011 a Tribunalului M.. Întrucât prin hotărârea judecătorească s-a analizat și măsura restituirii terenului în suprafață de 1.273 mp și instanța a apreciat că aceasta este legală și temeinică, fiind menținută în mod expres, primarul localității nu avea posibilitatea de a se pronunța asupra măsurii a doua oară, fără o dispoziție a instanței. D. urmare, prin art. 2 al dispoziției s-a menționat că „Celelalte prevederi ale dispoziției nr. 388/18.03.2006 a Primarului Municipiului Sighișoara rămân neschimbate, păstrându-și valabilitatea”.
Susținerea contestatorului, din notele scrise depuse la data de 7 mai 2013, conform căreia instanța de judecată „nu s-a pronunțat asupra terenului de 1.407 mp deoarece nici nu se putea pentru că terenul nu a făcut obiectul litigiului și instanța nici măcar nu a analizat art. 3 din dispoziția nr. 388/2006 „este nefondată. În considerentele sentinței civile nr. 725/2011 a Tribunalului M. s-a menționat la fila 6, paragraful 13 că „Dispoziția contestată în prezenta cauză vizează doar corpurile A și B de clădire, cu terenul aferent”. De asemenea la pag. nr. 10, paragraful nr. 9, se arată că se va admite în parte contestația formulată și precizată de reclamant și se va modifica art. 1 din dispoziția nr. 388/2006. În fine, în dispozitivul hotărârii se menționează expres „Menține celelalte articole din dispoziția nr. 388/2006”. Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, pentru alte motive, doar contestatorii V. D. și S. A., care a fost respins.
Fiind lămurită irevocabil chestiunea terenului aferent corpurilor de clădire A și B, cu număr topografic 1787, 1788, aceasta nu se mai poate pune în discuție, opunându-se autoritatea de lucru judecat, însă nu în sensul de excepție procesuală, așa cum a fost invocată de pârât, ci de apărare de fond, a puterii de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 cod civil și art. 166 Cod de procedură civilă ) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) Cod civil).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 Cod civil (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
În privința cererii de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienții V. D. și S. A., care are același obiect ca și acțiunea principală, solicitându-se ca restituirea diferenței de teren să se facă și către intervenienți, în cotele care li se cuvin, instanța apreciază că aceasta este tardivă.
Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare”.
În cauză dispoziția a fost comunicată acestora la data de 29 mai 2012 iar cererea de intervenție principală a fost înregistrată la instanță la data de 12 martie 2013.
Urmează astfel ca în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001 să se respingă ca nefondată contestația formulată de contestatorul D. C. împotriva dispoziței nr. 407 din 24.05.2012 emisă de Primarul Municipiului Sighișoara și ca tardiv formulată cererea de intervenție în interes public formulată de intervenienții V. D. și S. A., având ca obiect contestație împotriva dispoziției nr. 407/23.05.2012 a primarului municipiului Sighișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de intimatul M. Sighișoara.
Respinge contestația formulată de contestatorul D. C., cu domiciliul în Slatina, ., ., jud. O., împotriva dispoziței nr. 407 din 24.05.2012 emisă de Primarul Municipiului Sighișoara, cu sediul în Sighișoara, P-ța Muzeului, nr. 7, jud. M..
Respinge ca tardiv formulată contestația intervenienților în interes propriu V. D. cu domiciliul în București, sector 4, Șoseaua Giurgiului nr.118 . etaj 5, . A. cu domiciliul în Jilava, . A, . . împotriva dispoziției nr. 407 din 24.05.2012 emisă de primarul Municipiului Sighișoara.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 septembrie 2013.
Președinte, A. B. | ||
Grefier, A. E. C. |
Red.A.B.
Tehnored.A.E.C.
6 ex./26.02.2014
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 392/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 129/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
