Fond funciar. Decizia nr. 233/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 12282/320/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6162/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 233/2013
Ședința publică de la 12 Martie 2013
Completul constituit din:
Președinte M. B.-I.
Judecător C. B. B.
Judecător A. T.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul S. G. M., domiciliat în Tg-M., ., jud.M. împotriva sentinței civile nr.2351/26 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ .
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 februarie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea pentru termenul din 5 martie 2013 și apoi pentru termenul de azi.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față,, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 2351/26.03.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Tg. M. a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul S. G. M., în contradictoriu cu pârâții B. M. I., prin curator special B. I., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SÎNCRAIU DE M. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR M.. De asemenea, a fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtului B. M. I. la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că prin clarificările aduse de reclamant obiectului cererii a rezultat că acesta urmărește în contradictoriu cu pârâtul B. M. I. și cu cele două Comisii, nulitatea absolută parțială a T.P. nr._/29.11.1993, cu consecința emiterii unui noi titlu de proprietate în are să figureze alături de pârâtul persoana fizică și reclamantul, în calitate de moștenitori.
Demersurile întreprinse de părți în vederea obținerii beneficiului legilor reparatorii
Conform certificatelor de stare civilă aflate la dosar, reclamantul este fiul lui S. E. (f.37), decedată în 2005 și moștenitor acceptant al acesteia (f.38) care la rândul ei este sora pârâtului. Aceștia (E. și I.) au fost copiii lui B. A. și M..
Cei doi frați, au accesat prevederile legilor reparatorii funciare, depunând mai multe cereri la C. locală Sîncraiu de M..
Pentru a verifica susținerile reclamantului, potrivit cărora aceștia au acționat în calitatea lor de moștenitori, pentru toate terenurile deținute de antecesorii lor, B. A. și M., precum și pentru a urmări modul de soluționare al cererilor, interesând rezolvarea integrală sau nu a acelor solicitări, dar mai ales modalitatea de soluționare, instanța va proceda la analiza celor patru titluri de proprietate relevate a fi emise pe numele părților precum și a actelor avute în vedere la emiterea lor, în ordinea cronologică a emiterii lor.
Primul a fost emis T.P. nr._, în 19 august 1993 (f.156), pe numele autoarei reclamantului, S. E., pentru suprafața de 1ha 9300 mp din care_ mp în extravilan arabil și fânețe, 900 mp curți în intravilan. (dosarul de fond funciar atașat la filele 143-151).
Cererea a fost depusă de către mama reclamantului, în nume propriu, în calitatea sa de fost membru cooperator, inițial în formă olografă (f.79) și refăcută conform formularului tipizat, nr. 228/1991 (f.144). În cererea olografă aceasta menționează în mod distinct faptul că „cererea de intrare în colectiv” a fost făcută în perioada în care era necăsătorită, actuala solicitare vizând doar acea suprafață care fusese colectivizată de la ea. P. cererea tipizată, este indicată suprafața de 2 ha arabil și de 1 ha pădure. Pentru suprafața forestieră cererea a fost refăcută, separat și finalizată prin emiterea T.P. _ din 08.12.1995 (f.71 și 5).
Rezultă că, mama reclamantului a avut în vedere, în mod distinct, terenul cu care aceasta a intrat în cooperativa agricolă, anterior căsătoriei. Coroborând bonul eliberat de Registrul Agricol, aflat în dosarul de fond funciar (f.145) din care rezultă că în evidențele C.A.P. figura cu suprafața de 2,07, cu adeverința emisă de acest registru (f.148) și cu cererea de adeziune în cooperativă (f.173, traducere la fila 180) se confirmă faptul că cererea viza exclusiv terenul adus de aceasta în cooperativă, anterior căsătoriei (data adeziunii este anterioară datei căsătoriei, conform certificatului de la fila 147). Rezultă o identitate indubitabilă între cererea de adeziune, cererea formulată în temeiul legii fondului funciar și titlul de proprietate analizat. Singurul element rămas neclarificat o constituie diferența de 700 mp (probabil curte intravilan). Dar acest aspect nu face obiectul cererii.
Ceea ce interesează, este faptul că cererea mamei reclamantului nu a vizat în mod general terenuri ale părinților, ci în mod determinat un teren deținut anterior chiar de aceasta.
Subsecvent, la aceeași dată, 19.08.1993, a fost emis T.P. nr._ (f.7), după defuncta B. A., pentru moștenitorii S. E. și B. M. I., pentru suprafața de 1 ha 3500 mp (dosarul de fond funciar atașat la f. 78, 81-87).
Cererea nr. 229/05,02,1991 a fost formulată de ambii frați, pentru suprafața de 1,41 ha, elementul care interesează în mod deosebit fiind invocarea calității de moștenitor după mama B. A.. Diferența între această cerere și cea mai sus analizată constă în indicarea calității de moștenitor și a dovezilor propuse în susținerea ei, respectiv adeverință de deces, certificate de naștere (înscrisuri necesare stabilirii calității invocate, conform art. 12 alin1. din Legea nr. 18/1991, forma în vigoare la momentul depunerii cererii)
Rezultă că, în mod neechivoc, că cei doi frați au ales să beneficieze de drepturile recunoscute de lege, în această calitate de moștenitor.
Conținutul titlului se coroborează cu cel al adeverinței eliberate de C.A.P. Nazna (f. 81) și cu cererea de adeziune în C.A.P. de la fila 171 (traducere la f. 181), din care rezultă că această suprafață, de 1,41 ha, a fost deținută anterior colectivizării de mama pârâtului/bunica reclamantului, B. A..
Nu există îndoială cu privire la voința exprimată de S. E. și de B. M. I., cu privire la obținerea beneficiului legii, în calitatea lor de moștenitori ai defunctei B. A., pentru o suprafață de teren, clar determinată atât din perspectiva indicării fostului proprietar și din perspectiva suprafeței. C. locală a relevat faptul că după defuncta B. A. a fost eliberat acest T.P. nr._/1993 (f.99)
În 29.11.1993 a fost emis T.P. nr._ (f.4) după defunctul B. M. pentru moștenitorul B. M. I., pentru suprafața de 3 ha 400 mp (dosarul de fond funciar atașat la f. 88-96).
Cererea olografă a acestuia înregistrată sub nr. 300/08.02.1991 (f.92) a fost formulată de pârât și a vizat terenul arabil, calul, hamul, căruța, grapa și plugul, cu care a fost forțat să intre în C.A.P., în anul colectivizării.
Potrivit formularului tipizat, pus la dispoziție de C. locală, cererea cu același număr (f.88), reia conținutul cererii olografe. În plus, apare suprafața de 1 ha pădure, eliminată, cu mențiunea că există cerere separată, precum și semnătura soției acestuia, cererea fiind formulată de ambii soți (M. I. și Gyöngyver).
Potrivit adeverinței eliberate de C.A.P. Nazna, ambii soți figurau în evidențe cu suprafața de 3,40 ha, suprafață confirmată de cererea de adeziune de la f. 172 (traducerea la f. 182).
Rezultă că cererea pârâtului a vizat în mod indubitabil un teren predat de acesta împreună cu soția în C.A.P., nu un teren deținut de antecesori, situație în care ar fi indicat numele unuia dintre moștenitori (în cerere apare completat cu caractere diferite tot numele său la rubrica „moștenitorul defuncților, căci pe tată îl chema B. M. f.72 și f.80 și 90). Se remarcă faptul că nu sunt indicate dovezile necesare stabilirii calității sale de moștenitor, în schimb la cerere au fost atașate certificatul său de naștere, cel de căsătorie (f.91).
C. locală susține că, în privința acestei cereri, în mod eronat a fost eliberat titlul de proprietate pe numele pârâtului după defunctul B. M. (al cărui nume este de altfel redat incorect), de vreme ce acesta a acționat în calitate de fost membru cooperator, beneficiar direct al legii.
Instanța, analizând înscrisurile avute în vedere la emiterea titlului, dar mai ales cererea celor doi soți, ca foști membri cooperatori consideră că manifestarea de voință a acestora a fost nesocotită prin emiterea titlului doar pe numele unuia dintre solicitanți și în considerarea unei calități eronate.
Rezultă, și în acest caz, că pârâtul în cererea sa nu a vizat obținerea unui teren aparținând antecesorilor, ci exclusiv pe acela adus de el în C.A.P.
Cu toate acestea, inclusiv în ipoteza în care cererea ar fi fost formulată în calitate de moștenitor și nu de fost membru cooperator, instanța constată că mama reclamantului nu a formulat o cerere pentru acest teren. Cererile depuse de aceasta au vizat, așa cum s-a reținut anterior terenul de 2 ha și pădurea de 1 ha.
Ultimul titlu eliberat, cel cu nr. _ din 08.12.1995 (f. 5) după defuncta B. A. pentru moștenitorii S. E. și B. M. I., pentru suprafața de 1 ha pădure, a reprezentat soluționarea cererilor celor doi moștenitori, depuse distinct. (dosarul de fond funciar atașat la f. 71-77).
Astfel, inițial cererea mamei reclamantului, nr. 228 din 5.02.1991 (f.10) deși viza și terenul de 1 ha pădure, rubrica conținând această suprafață a fost corectată, prin eliminarea acesteia, cu mențiunea cerere separată. În dosarul de fond funciar, cererea separată (f.71) vizează exclusiv această suprafață. Pârâtul a formulat cererea nr. 300/1991 pentru acest teren.
În concluzie, instanța de fond a reținut prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, forma în vigoare la momentul introducerii cererii, stabilea beneficiul legii atât în favoarea foștilor membri cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorilor acestora.
Din dosarele de fond funciar atașate și analizate, rezultă că autoarea reclamantului cât și pârâtul au accesat aceste prevederi din perspectiva ambelor calități, de moștenitor, respectiv de fost proprietar, devenit membru cooperator. Fiecare dintre cei doi moștenitori a formulat cereri atât ca fost membru cooperator (T.P. nr._/1993, cererea defunctei S. E. nr. 288/1991, T.P. nr._/1993, cererea pârâtului nr. 300/1991) cât și în calitatea lor de moștenitor legal (T.P. nr._/1993, cererea comună nr. 229/1991 și T.P. nr._/1995, cererile separate).
Instanța de fond a mai reținut și că pentru toate cererile depuse a fost emisă și identificată soluția adoptată precum și modul de soluționare. Instanța a solicitat reclamantului (căruia îi revenea sarcina probațiunii) cât și comisiilor să depună la dosar toate cererile formulate în temeiul legilor reparatorii, nefiind identificate și alte cereri în afara celor analizate.
În condițiile în care, reclamantul a susținut că toate cererile au fost formulate generic, pentru toate terenurile deținute de antecesorii defuncți, înscrisurile depuse la dosar au relevat situația contrară. Beneficiarii legii, au fost conștienți de drepturile pe care le-au invocat și s-au comportat în conformitate.
De altfel, având în vedere că anumite cereri sunt comune, este greu de crezut că aceștia nu știau unul de demersurile întreprinse de celălalt. Trebuie reținut și că aceștia s-au manifestat ca moștenitori, exact pentru acele trenuri care figurau în evidențe ca fiind proprietatea comună a autorilor (B. A.).
Reclamantul a susținut constant că cererile olografe depuse de acesta la filele8 și 9, regăsite în dosarele de fond funciar analizate la filele 92 și 79 au vizat reconstituirea dreptului de proprietate după autorii acestora, foștii proprietari însă, din analiza efectuată a rezultat că fiecare dintre moștenitori a acționat în această calitate numai în cele două cazuri, pentru care s-au și emis titluri.
În rest, fiecare s-a manifestat în calitate de fost proprietar, membru cooperator, cererile fiind de asemenea soluționate, neexistând obiecțiuni cu privire la modul de rezolvare.
Susținerile reclamantului potrivit cărora terenul ce a făcut obiectul T.P. nr._ din 1993 a fost proprietatea defunctului B. M., bunicul acestuia, nu sunt susținute de înscrisuri, căci acesta era decedat la momentul cooperativizării, aspect rezultat indirect din înscrisuri și susținut și de reclamant, moștenitorii acestuia comportându-se în această calitate (terenurile aduse de aceștia în cooperativă, cel mai probabil proveneau din succesiune, nefiind făcută dovada achiziționării lor sau dobândirii într-un alt mod).
După decesul lui B. M., soția supraviețuitoare și copiii au adus în cooperativa agricolă suprafețele deținute. (f.169-175)
De altfel, susținerile potrivit cărora terenul inserat în T.P. nr._/1993 ce face obiectul acestei cereri, a fost proprietatea lui B. M. (bunicul reclamantului) nu au relevanță, din două motive. În primul rând, nu acesta a adus terenurile în cooperație, ci soția supraviețuitoare și copiii, în secundar, mama reclamantului nu a formulat o cerere pentru terenul de 3,4 ha de teren reconstituit pe numele pârâtului.
Chiar acceptând ipoteza (neconfirmată de acte) că acest teren ar fi format proprietatea defunctului B. M., trebuie avute în vedere prevederile art. 12 din Legea nr. 18/1991, forma în vigoare la momentul depunerii cererii de către mama reclamantului, „calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii. Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sînt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sînt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei. Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmînd ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.”) Concluzia care se desprinde este aceea că nedepunând cererea în temeiul legii speciale, S. E. a renunțat la dreptul de moștenire după defunctul B. M., pârâtul fiind singurul care a depus cererea după acest defunct.
În consecință nu devin incidente prevederile art. III alin.1 lit a din Legea nr. 169/1997 căci actul de reconstituire a fost realizat în favoarea unei persoane care a avut teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau care a moștenit un astfel de teren.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul S. G. M., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, admiterea acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petentul a menționat că instanța de fond a respins acțiunea considerând că antecesoarea sa nu a formulat cerere pentru suprafețele de teren care au fost atribuite exclusiv fratele acestuia.
A învederat petentul că fără a avea nicio dovadă contrarie înscrisurilor depuse la dosar, instanța de fond a apreciat că ambii solicitanți S. E. și B. I. au solicitat terenuri proprii și nu exclusiv cele obținute în urma moștenirii de la părinți. De asemenea, în mod greșit instanța de fond a apreciat că cei doi au formulat mai multe cereri atât proprii cât și comune. Singurele cereri care poartă data de 4.02.1991 sunt întocmite și semnate de către solicitanți, cererile tipizate au fost întocmite de o persoană din cadrul primăriei și atașate cererilor inițiale.
A subliniat petentul că cererile întocmite semnate și datate de cei doi frați S. E. și B. I. sunt absolut identice, niciunul dintre aceștia nu au specificat calitatea în care solicită reconstituirea dreptului de proprietate și niciunul nu a indicat suprafețele pentru care au fost întocmite cererile. Faptul că ulterior au apărut cereri tipizate unele dintre ele nesemnate de titulari nu pot produce beneficii în favoarea unui moștenitor în detrimentul celuilalt.
A arătat petentul că hotărârea este lipsită de temei legal, dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 18/1991, și anume art. 8, 10 și 12 precum și art. 12, 14, 34 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991.
De asemenea, petentul a opinat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând în același timp înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia întrucât prima instanța a reținut că terenurile pentru care s-a emis titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită au aparținut soților B. I. și G., deși în titlul de proprietate se menționează reconstituirea dreptului de proprietate după defuncții B. M. și B. A..
În drept., petentul a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Intimatul B. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând că petentul nu este îndreptățit să fie trecut în Titlul de Proprietate_ deoarece ar însemna o împărțeală incorectă între B. M. I. și S. E. a pământului moștenit de la părinții lor. În mod eronat titlul menționat a fost eliberat intimatului în calitate de moștenitor, iar nu în calitate de fost membru cooperator, atât timp cât succesiunea după defunctul B. M. s-a dezbătut în anul 1949.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Tribunalul apreciază ca nefondată criticile petentului potrivit cărora autoarea sa a formulat cerere pentru suprafețele de teren ce au fost atribuite exclusiv fratelui acesteia.. Astfel, Titlul de Proprietate nr._/29.11.1993 (f.4 dosar fond), în privința căruia se solicită constatarea nulității absolute parțiale, a fost emis în favoarea lui B. M. I. în calitate de moștenitor al defunctului B. M., pentru suprafața de 3 ha 400 mp (dosarul de fond funciar atașat la f. 88-96 dosar fond).
În mod judicios a reținut instanța de fond că cererea olografă a acestuia înregistrată sub nr. 300/08.02.1991 (f.92) a fost formulată de pârât și a vizat terenul arabil, calul, hamul, căruța, grapa și plugul, cu care a fost forțat să intre în C.A.P., în anul colectivizării. Potrivit formularului tipizat, pus la dispoziție de C. locală, cererea cu același număr (f.88), reia conținutul cererii olografe. În plus, apare suprafața de 1 ha pădure, eliminată, cu mențiunea că există cerere separată, precum și semnătura soției acestuia, cererea fiind formulată de ambii soți (M. I. și Gyöngyver).
P. cererea de la fila 88 dosar fond, însușită prin semnătură de B. M. I., acesta solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3,40 ha. Contrar susținerilor petentului, o cerere identică nu a fost formulată de S. E..
În cauză, petentul nu a făcut dovada că mama sa a formulat o cerere de reconstituire a acestui teren. În acest sens, se reține că singurele cereri de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de S. E., analizate distinct de instanța de fond au avut drept finalitate emiterea titlurilor de proprietate cu privire la terenurile solicitate.
Atât timp cât în cauză nu s-a făcut dovada formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3,40 ha și de către autoarea petentului, Tribunalul apreciază ca lipsite de relevanță juridică, prin raportare la obiectul acțiunii deduse judecății, aspectele privind reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intimatului, în calitate de membru cooperator sau în calitate de moștenitor după părinții săi B. M. și B. A.. Analiza detaliată a instanței de fond cu privire la cele anterior expuse, nu reprezintă o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății în sensul art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Conform art. 12 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, dar aceste dispoziții sunt aplicabile numai în ipoteza în care mai mulți moștenitori au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după autorii comuni. Or, în speță, nu s-a emis titlul de proprietate nr._/29.11.1993 pe numele ambilor descendenți ai defuncților B. M. și B. A., ci numai pe numele B. M. I., întrucât autoarea petentului - B. E. nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha 400 mp. pentru care s-a emis titlul de proprietate în discuție.
În consecință, hotărârea criticată nu este lipsită de temei legal, și nici dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 18/1991 sau a prevederilor Regulamentului de punere în aplicare a menționatei legi în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ, neputându-se reține nici incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7C. proc. civ, respectiv existența motivelor contradictorii și străine de natura pricinii.
Față de cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul S. G. M., împotriva sentinței civile nr.2351/26.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Tg-M.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul S. G. M., domiciliat în Tg-M., ., jud.M. împotriva sentinței civile nr.2351/26.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Tg-M.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.03.2013.
Președinte, M. B.-I. | Judecător, C. B. B. | Judecător, A. T. |
Grefier, M. T. |
Red./Thred:M.B.I/29.05.2013
M.T/2 ex./29.05.2013
Jud.fond:M. F.
| ← Expropriere. Sentința nr. 2474/2013. Tribunalul MUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 513/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
